Acţiune în constatare. Decizia nr. 84/2016. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 84/2016 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 84/2016
Dosar nr._ acțiune în constatare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 84/2016
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. S.
Judecător L. C.
Grefier L. S. Ș.
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate de către reclamantul B. G. și pârâta MICUȚAR (F. B.) A., împotriva sentinței civile nr. 657 din 26 iunie 2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gura H..
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19 ianuarie 2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 26 ianuarie 2016.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
P. acțiunea civilă adresată Judecătoriei Gura H. și înregistrată sub nr._ din 15 martie 2011, reclamantul B. G. i-a chemat în judecată pe pârâții B. A. și P. C. Mănăstirea H., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate că imobilele casă de locuit, id. cu p.f. nr._-C1, anexă-p.f. nr._-C2,anexă-grajd-p.f. nr._-C3, înscrise în CF nr._ a comunei cadastrale Mănăstirea H.- provenită din conversia CF nr.2231 a comunei cadastrale Mănăstirea H., situate pe raza comunei Mănăstirea H., ..38, județul Suceava, învecinate cu B. G.,Z. A. și . propriu, dobândit anterior căsătoriei( anul edificării fiind 1984), să se dispună radierea pârâtei B. A. din certificatul de atestare a edificării construcției nr.891 din 10 aprilie 2009, emis de către P. C. Mănăstirea H., care evidențiază edificarea construcțiilor casă cu anexe gospodărești, în anul 1985,amplasate pe . din CF nr.2231 a comunei cadastrale Mănăstirea H. și să se dispună rectificarea înscrierii în Cartea funciară nr._ a comunei cadastrale Mănăstirea H., în sensul radierii înscrierii pârâtei B. A. cu dreptul de proprietate dobândit prin construire asupra imobilelor mai sus menționate.
A arătat că solicită cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta, în anul 1988, iar, prin Sentința civilă nr.1536 din 17 decembrie 2010 a fost declarată desfăcută căsătoria lor, că a constatat că, în Cartea Funciară nr._ a comunei cadastrale Mănăstirea H., pârâta provine înscrisă în tabelul B, partea II- foaie de proprietate- cu dreptul de proprietate asupra construcțiilor casă de locuit cu anexe gospodărești, cu identificarea arătată în prim petitul acțiunii, dobândit prin construire, că înscrierea în cartea funciară s-a făcut în baza actului administrativ nr.891 din 10 aprilie 2009 a Primăriei C. Mănăstirea H. și a actului administrativ nr.1859 din 6 aprilie 2009, emis de către BCPI Gura H..
A mai arătat că, în urma analizării actelor care au stat la baza înscrierii în cartea funciară, a constatat că certificatul de atestare a edificării construcției nr.891 din 10 aprilie 2009, emis de către Primărie, atestă că imobilele au fost edificate în anul 1985, anterior căsătoriei lor, că același aspect este evidențiat și prin adeverința nr.522 din 1 martie 2011 a Primăriei C. Mănăstirea H., care atestă înscrierea în registrul agricol a reclamantului cu imobilele arătate în volumul 5, poziția 90, bunuri proprietate personală din anul 1984, anul în care s-a început edificarea construcțiilor.
Potrivit reclamantului, în mod cu totul eronat și contrar adevărului, pârâta- fosta soție și salariată a Primăriei C. Mănăstirea H. a influențat și indus în eroare organele abilitate în sensul de a completa ulterior pe certificatul de atestare a edificării construcțiilor și numele ei, aspect care să-i permită înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra construcțiilor și pe numele său.
În opinia reclamantului, pentru înscrierea corectă în cartea funciară, pe lângă planul de situație privind identificarea cadastrală și tabulară a imobilelor, a dovezii proprietății asupra terenului era imperios necesar a se solicita autorizația de construire asupra imobilelor, ori înscrierea s-a făcut în baza unui certificat de atestare, în care este trecută și pârâta, în lipsa oricărei dovezi care să ateste edificarea construcțiilor de către aceasta în pofida faptului că această căsătorie s-a încheiat la aceeași primărie, în anul 1988, iar pârâta este vinovată de comiterea unor falsuri și de exercitarea unor influențe la comiterea de fals în înscrisuri oficiale, pentru a-și constitui un drept de proprietate asupra unor imobile la a căror edificare nu a contribuit, că tot ea a fost cea care a făcut toate demersurile privind înscrierea în cartea funciară.
P. întâmpinare și notele de ședință depuse, pârâta B. A. a susținut că acest proces a fost unul direcționat cu rea-intenție, că s-a urmărit repartizarea unui complet favorabil,invocând și excepția inadmisibilității cererii, ca excepție de fond, privind încălcarea unor norme speciale, respectiv, dispozițiile art.34 și 36 ale Legii nr.7/1996 a publicității cadastrale, că reclamantul ar fi trebuit să promoveze o acțiune în realizarea dreptului și anume anularea actului administrativ și nu o acțiune în constatarea dreptului,susținând că toate demersurile au fost cunoscute de către reclamant.
Potrivit pârâtei, reclamantul nu a făcut decât să demonstreze că, înainte de anul 1988, deținea o proprietate pe amplasamentul menționat într-o anumită stare de edificare, că, ulterior căsătoriei, s-au adus modificări importante construcției menționate, dovadă fiind facturile și chitanțele depuse la dosar, puține față de lucrările realizate, cunoscut fiind faptul că multe achiziții de materiale și prestări de servicii realizate persoanelor fizice se fac la negru, că această rectificare este de fapt imaginea unui partaj mascat, prin care reclamantul a dorit să o lipsească pe pârâtă de partea care i se cuvine prin lege, eschivându-se de la plata taxei judiciare de timbru și ferindu-se de eficacitatea acestuia,că toate demersurile făcute au fost cunoscute de către reclamant, că reclamantul a considerat că ceea ce au dobândit în timpul căsătoriei i se cuvine doar lui, nu și pârâtei, care are în întreținere copii rezultați din căsătorie, în condițiile în care aportul pârâtei, în cursul anilor,a fost net superior datorită remunerației cu care a fost plătită, precum și datorită faptului că administra ca și pensiune turistică locația, domiciliul celor doi, mult îmbunătățită de la momentul căsătoriei.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, susținând că nu sunt reale aspectele invocate de către pârâtă, că cererea de partaj bunuri comune urmează a fi promovată după soluționarea prezentului litigiu, că, dacă ar fi dorit promovarea unei asemenea cereri, ar fi inclus în masa de partajat imobilele pe care chiar pârâta a arătat că le-au edificat în timpul căsătoriei, că este adevărat că, după încheierea căsătoriei, au fost edificate o . lucrări la imobilul casă de locuit, însă parte din ele reprezintă contribuția sa exclusivă, că pârâta își poate valorifica pretențiile pe calea unei cereri reconvenționale sau să promoveze o acțiune de partaj bunuri comune, că este de acord să îi achite valoric cota sa de contribuție, în condițiile ajungerii la un acord, dar nu poate fi de acord cu partajarea întregului imobil, că nu dorește transformarea acestei acțiuni într-o acțiune de partaj bunuri comune, că își menține susținerile din acțiunea principală și își manifestă disponibilitate pentru o înțelegere între părți.
Ulterior, reclamantul a depus precizări, prin care a reiterat susținerile anterioare, arătând că, pentru a dovedi contrariul susținerilor pârâtei și pentru ca aceasta să-și primească cota sa de contribuție adusă la finalizarea lucrărilor, înțelege să solicite partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, să se constate că el, reclamantul, are o cotă de contribuție globală la edificarea construcțiilor constând în casă de locuit,identificată prin nr. cadastral_-C1, magazie-nr._-C2,grajd cu șură –nr._ –C3, toate din CF nr._ Mănăstirea H., ..38, a căror edificare a început anterior căsătoriei de 61%, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții executate înainte de căsătorie - materiale și manoperă -, precum și contravaloarea materialului lemnos utilizat pentru realizarea celorlalte lucrări de construcții executate după căsătorie și o contribuție comună cu pârâta de 39%, lucrări executate până la finalizarea obiectivelor.
Toate lucrările executate anterior căsătoriei, cât și după încheierea căsătoriei au fost dovedite cu proba testimonială, cu înscrisuri și expertiză construcții, în care expertul a enumerat și evaluat toate lucrările efectuate până la finalizarea obiectivelor urmărite, stabilind și evaluând cota de contribuție globală a sa, precum și cota de contribuție comună.
A mai arătat că renunță la celelalte solicitări invocate în acțiunea introductivă.
Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a arătat că nu este de acord cu cotele de contribuție la dobândirea bunurilor comune, indicate de către reclamant, prin precizările depuse, apreciind că au cote de contribuție de 50% ,egale, la dobândirea bunurilor comune, motivat de faptul că, de la încheierea căsătoriei și până în prezent,imobilele care fac obiectul prezentului dosar au suferit îmbunătățiri considerabile, care au dublat valoarea existentă la data căsătoriei, susținând că, pe parcursul căsătoriei, pârâtul nu a avut loc de muncă decât pentru o scurtă perioadă de timp,iar ea, pârâta a fost singura aducătoare de venituri.
Reclamantul a depus noi precizări, prin care a arătat că imobilele care compun masa de partajat sunt constituite din construcțiile casă de locuit, magazie, grajd cu șură (descrise la fila 112 dosar) și identificate conform planului de situație depus la dosar(f. 14-15 dosar), iar terenul pe care sunt amplasate construcțiile, reprezintă bunul său propriu.
La termenul din 7 mai 2012, pârâta-reclamantă B. A. a depus precizări la cererea reconvențională, arătând că înțelege să-și completeze cererea reconvențională.
Astfel, a arătat bunurile dobândite în timpul căsătoriei, respectiv, bunuri imobile (casă de locuit P+1E, compusă din 5 camere (trei la parter și două la etaj) bucătărie, două băi și hol, construită din lemn, învelită cu șindrilă, în valoare de 50.000 lei, magazie construită din lemn, învelită cu șindrilă, în valoare de 6.000 lei, șură cu grajd, contruită din lemn, învelitoare din șindrilă, în valoare de 2.000 lei și împrejmuiri, în valoare de 1.000 lei, valoare totală a bunurilor imobile fiind de 59.000 lei.
În privința bunurilor mobile, a arătat cine sunt acestea, respectiv, un frigider, în valoare de 400 lei, un aragaz cu patru ochiuri, în valoare de 300 lei, un TV color în valoare de 200 lei, o garnitură mobilă bucătărie în valoare de 500 lei, o mașină de spălat automatic în valoare de 600 lei, un pat simplu în valoare de 250 lei, un șifonier îb două uși în valoare de 250 lei, un TV color în valoare de 200 lei, un recamier în valoare de 150 lei, un pat dublu în valoare de 300 lei, o măsuță în valoare de 100 lei, un șifonier în două uși în valoare de 300 lei, o garnitură mobilă sufragerie în valoare de 800 lei,, două fotolii în valoare de 200 lei, un recamier în valoare de 150 lei,, o masă cu patru scaune în valoare de 300 lei, un pat dublu cu două noptiere în valoare de 400 lei, un TV color în valoare de 200 lei, un congelator, în valoare de 500 lei, două paturi duble în valoare de 600 lei, două mese din lemn masiv cu 12 scaune în valoare de 500 lei, două vaci în valoare de 2.000 lei și un vițel în valoare de 400 lei.
Conform pârâtei-reclamante, valoarea totală a bunurilor mobile este de 9.600 lei, valoarea totală a masei de partajat este de 68.600 lei și valoarea cotei părți este de 34.300 lei.
Având în vedere că a fost tot timpul angajată în muncă, că s-a ocupat de creșterea și educarea celor doi minori rezultați din căsătorie, că pârâtul nu a fost niciodată angajat, că singura sursă de existență este asigurată de către ajutorul primit pentru îngrijirea tatălui său, că este cunoscut drept consumator de băuturi alcoolice (motivul despărțirii soților), pârâta-reclamantă a apreciat că a avut o cotă egală la dobândirea bunurilor.
Referitor la modalitatea de partajare, în privința bunurilor mobile a solicitat să i se atribuie în lot două camere de la etaj, un hol, bucătăria și baia alăturată.
În privința bunurilor mobile, a solicitat să-i fie atribuite bunurile de la pct. 1-12 (inclusiv), iar reclamantului-pârât să-i fie atribuite bunurile de la pct. 13-21, că aceasta este posesia actuală a acestor bunuri, că urmează să discute despre o eventuală înțelegere cu privire la o tranzacție cel puțin cu privire la bunurile mobile, precum și cu privire la modul de împărțire al animalelor.
Reclamantul-pârât, a depus la dosar precizări la acțiunea modificată și răspuns la precizările pârâtei la cererea reconvențională, solicitând să se constate că bunul imobil casă de locuit P+E, identificată cu nr. cadastral_ –C1, împreună cu anexele gospodărești (magazie și șură), situate în . bunul său propriu, iar pârâta-reclamantă are un drept de creanță, reprezentând cota sa de contribuție de 50% din valoarea lucrărilor de îmbunătățire (reparații la bunul efectuate în timpul căsătoriei, să constate că ele, părțile au dobândit, în timpul căsătoriei, bunurile mobile comune indicate de către pârâta-reclamantă (f.138 dosar pct. 1B, din precizările la cererea reconvențională, să se determine cota parte de 50% ce revine fiecărei părți la dobândirea bunurilor comune.
A solicitat să se dispună sistarea stării de indiviziune, precizând că este de acord cu proiectul de partaj al bunurilor mobile, propus de către pârâta-reclamantă, în cuprinsul precizărilor la cererea reconvențională.
În privința bunului imobil, ce va fi scos de la masa de partaj, a arătat că, a solicitat să fie obligat la plata sultei față de pârâta-reclamantă cu privire la contribuția sa la lucrările din imobil.
A solicitat compensarea cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește calitatea de proprietar exclusiv al bunului imobil casă de locuit cu anexe gospodărești, a precizat că bunurile casă de locuit, magazie, grajd și șură, au fost edificate în 1984, anterior căsătoriei încheiate în anul 1988, cu pârâta-reclamantă, că acest bun a fost construit cu bani proprii, cât și cu sprijinul părinților reclamantului.
În registrul agricol din anii 1992-1997, vol.II, nr. crt.151, figurează înscrisă gospodăria fam. B., anul dării în folosință al casei de locuit fiind 1984.
A mai arătat că, potrivit chitanței nr. 1014 din 13 martie 1987, prin care i s-a aplicat amenda contravențională pentru construcție legală – fără autorizație de construire – se atesta edificarea construcției anterior căsătoriei, că, potrivit legislației, respectiva amendă ținea loc de autorizație de construcție, că certificatul de atestare a edificării construcției nr. 841 din 10 aprilie 2009 menționează edificarea imobilelor, în anul 1985, că adeverința nr. 522 din 2 martie 2011 atestă că reclamantul-pârât figurează în registrul agricol cu o casă și anexe, edificate în anul 1984, pe . și pârâta-reclamantă a recunoscut – prin memoriul depus la dosar – existența construcției la data căsătoriei.
A menționat că, în timpul căsătoriei, au fost edificate o . îmbunătățiri (de exemplu, edificarea gardului, baia, finisaje, etc), ceea ce îi conferă pârâtei-reclamante un drept de creanță corespunzător cotei de 50% din contribuția comună, că îmbunătățirile/reparațiile efectuate în timpul căsătoriei, cu contribuția comună a ambelor părți nu au condus la transformarea esențială a bunului imobil, ci doar la sporirea valorii acesteia, fără a se schimba natura juridică a imobilului, aceea de bun propriu, că, în speță, este evident că ambele părți au contribuit, prin efectuarea de îmbunătățiri, fără ca prin aceasta să se producă transformarea esențială a bunului, instanța urmând să constate creanța pârâtei născută din starea de proprietate comună.
A solicitat a se avea în vedere că bunul imobil – construcție este situat pe terenul proprietatea sa exclusivă, în suprafață de 575 mp., fiind proprietar tabular, în cotă de 1/1, potrivit extrasului CF nr._ a ., aspect care nu a fost contestat de către pârâtă-reclamantă.
În subsidiar, în condițiile în care nu va fi reținută această apărare, a solicitat atribuirea în lotul său a tuturor bunurilor imobile, cu obligarea sa la plata sultei în favoarea pârâtei-reclamante, având în vedere că bunurile imobile nu sunt comod partajabile în natură, precizând că întreaga contribuție a sa la edificarea construcțiilor este de 61%, iar diferența de 39% o reprezintă contribuția comună a părților, respectiv, fiecare cu câte o cotă de 19,5%.
În privința contribuției părților, a solicitat să fie stabilită la o cotă egală de 50%, având în vedere că ambele părți au adus aportul material la dobândirea bunurilor mbile comune, precum și la îmbunătățirile aduse imobilului.
Față de precizările la acțiunea modificată, pârâta-reclamantă a depus întâmpinare, arătând că, la data căsătoriei, casa de locuit era edificată la roșu, în sensul că era zidită și acoperită, restul lucrărilor fiind făcute împreună, că celelalte imobile au fost edificate în timpul căsătoriei.
Referitor la cota de contribuție, a arătat că a susținut că avea o cotă de contribuție de 50%, având în vedere faptul că imobilul cu destinația de locuință a fost început înainte de căsătoria lor, drept pentru care a considerat că au cotă de contribuție egală, ținând cont de acest fapt.
În condițiile în care se pretinde dreptul de creanță cu privire la lucrările și îmbunătățirile făcute, a arătat că pretinde o cotă de contribuție de 60% din totalul masei de partajat, înrucât reclamantul-pârât nu a fost încadrat în muncă, nu a obținut venituri din alte surse, a consumat băuturi alcoolice, acesta fiind și principalul motiv de divorț, că ea, în tot acest timp, a fost angajată în muncă, s-a ocupat de menaj, de creșterea și educarea celor doi copii rezultați din căsătorie, astfel că nu pot fi egali în ce privește contribuția la dobândirea bunurilor, respectiv o contribuție de 60% pentru ea și de 40% pentru reclamant.
Ca proiect de partaj al bunurilor imobile a solicitat atribuirea în natură, deoarece bunurile pot fi partajate comod partajabil în natură, dispozițiile legale impun partajarea în natură, având sub autoritatea sa exclusivă creșterea și educarea celor doi minori.
P. sentința civilă nr. 657/26.06.2015, Judecătoria Gura H. a admis în parte acțiunea reclamantului așa cum a fost precizată, a admis în parte cererea reconvențională a pârâtei, a constatat că reclamantul a dobândit prin edificare, dreptul de proprietate asupra imobilelor construcții constând în casă de locuit compusă din P+E, identificată cu numărul cadastral_ – C1 precum și asupra anexelor gospodărești constând în magazie, șură și împrejmuiri; a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei bunuri în valoare de 133.220 lei, că asupra masei concură reclamantul și pârâta fiecare cu o cotă de ½ în valoare de_ lei și a procedat la formarea de loturi și atribuirea de bunuri, cu sultele corespunzătoare.
A constatat că pârâta are un drept de creanță asupra construcțiilor descrise mai sus, în cuantum de 62.960 lei, constând în cota de ½ din contravaloare lucrări de îmbunătățiri, în cuantum total de 125.920 lei;
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 1536 din 17 decembrie 2010 a Judecătoriei Gura H. – dosar nr._ – s-a admis în parte, acțiunea de divorț, formulată de către reclamanta B. A., în contradictoriu cu pârâtul B. G. și Autoritatea Tutelară de pe lângă P. . declarată desfăcută, din culpă comună, căsătoria încheiată între părți la data de 30 ianuarie 1988 și înregistrată sub nr. 1 din 30 ianuarie 1988 în Registrul Stării Civile al Primăriei . reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, acela de „Micuțar”, cu încredințarea către reclamantă a minorului B. F., iar către pârât a minorului B. A., compensarea obligațiilor de întreținere.
La data de 15 martie 2011, pentru motivele mai sus arătate, cu precizările și completările ulterioare, reclamantul a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, respectiv, să se constate că bunul imobil – casă de locuit P+E, identificat cadastral_ C1, împreună cu anexele bucătărie și șură, situate pe raza . bunul său propriu, iar pârâta-reclamantă are un drept de creanță, reprezentând cota sa contribuție de 50% din valoarea lucrărilor de îmbunătățire/reparații la bunul imobil efectuate în timpul căsătoriei, să se constate că ei, părțile, au dobândit, în timpul căsătoriei, bunurile mobile comune indicate de către pârâta-reclamantă, să se determine cota parte de 50% ce revine fiecărei părți la dobândirea bunurilor mobile comune, precum și sistarea stării de indiviziune, fiind de acord cu proiectul de partaj al bunurilor mobile propus de către pârâta-reclamantă.
P. întâmpinări, precizări, cererea reconvențională, pârâta-reclamantă a susținut că au dobândit, în timpul căsătoriei bunurile imobile, constând în casă de locuit P+1E, compus din 5 camere (trei la parter și două la etaj), bucătărie, două băi și hol, construite din lemn, învelite cu șindrilă, magazie din lemn, învelită cu șindrilă, șură cu grajd, construite din lemn, învelitoare din șindrilă, împrejmuiri, precum și o . bunuri mobile constând într-un frigider, un aragaz cu patru ochiuri, un TV color, o garnitură mobilă bucătărie, o mașină de spălat automatică, un pat simplu, un șifonier în două uși, un TV color, un recamier, un pat dublu, o măsuță, un șifonier în două ușu, o garnitură mobilă sufragerie, două fotolii, un recamier, o masă cu patru scaune, un pat dublu cu două noptiere, un TV color, un congelator, două paturi duble, două mese din lemn masive cu 12 scaune, două vaci și un vițel, propunând un proiect de partaj al bunurilor mobile și imobile.
Potrivit art. 66 al. 1 și 2 din Legea nr. 71/2009 privind Codul civil, dispozițiile art. 669-686 din codul civil, aplicându-se și convențiilor de partaj încheiate după . codului civil, precum și partajul judiciar, atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă după . Codului civil.
Din probatoriul administrat în cauză, inclusiv recunoașterile parțiale ale pârților, instanța a reținut că reclamantul-pârât a dobândit, prin edificare, conform art. 489-492 VCC, dreptul de proprietate asupra imobilelor construcții constând în casă de locuit, compusă din P+E, identificată cu nr. Cadastral_ –C1, precum și asupra anexelor gospodărești, constând în magazie și șură, precum și împrejmuiri, având în vedere depozițiile martorilor audiați în cauză, relațiile de la P. . la sancționarea contravențională a reclamantului-pârât privind edificarea de construcții, fără autorizație de construcție, înscrisurile din registrul agricol, expertizele construcții efectuate, drept pentru care instanța urmează să constate acest lucru.
Conform aceluiași probatoriu, instanța a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei bunurile constând în lucrări de îmbunătățire la imobilele construcții mai sus arătate, în cuantum total de 125.920 lei, un frigider, în valoare de 400 lei, un aragaz cu patru ochiuri în valoare de 300 lei, un TV color, în valoare de 200 lei, o garnitură mobilă bucătărie, în valoare de 500 lei, o mașină de spălat automatică, în valoare de 600 lei, un pat simplu, în valoare de 250 lei, un șifonier în două uși în valoare de 250 lei, un TV color în valoare de 200 lei, un recamier în valoare de 150 lei, un pat dublu în valoare de 300 lei, o măsuță, în valoare de 100 lei, un șifonier în două uși în valoare de 300 lei, o garnitură mobilă sufragerie, în valoare de 800 lei, două fotolii în valoare de 200 lei,, un recamier în valoarea de 150 lei, o masă cu patru scaune în valoare de 300 lei, un pat dublu cu două noptiere în valoare de 400 lei, un TV color în valoare de 200 lei, un congelator în valoare de 500 lei, două paturi duble în valoare de 600 lei, două mese din lemn masiv cu 12 scaune, in valoarea de 500 lei, valoarea totală a masei de partajat fiind de 133.220 lei.
Art. 36 din Codul Familiei, prevede că, la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți, potrivit învoielii acestora, iar în cazul în care nu intervine o învoială, instanța este cea care va hotărî.
Art. 673 ind. 4 C., prevede că, în tot cursul procesului, instanța va stărui ca părțile să împartă bunurile prin bună învoială, iar în cazul existenței acestei înțelegeri, va hotărâ potrivit învoielii lor.
Față de probele administrate, în temeiul prevederilor legale mai sus arătate, precum și cele ale art. 673 ind. 5 C., instanța a constatat că părțile concură cu căte o cotă de ½ fiecare asupra masei de partaj, în valoare de 66.610 lei.
La stabilirea valorii masei de partajat, instanța a avut în vedere prev. art. 673 ind. 6 C.p.c., poziția expresă sau tacită a părților, obiecțiunile formulate, probele administrate, expertizele construcții.
Față de cele constatate, cererile părților și prevederile art. 728 VCC, instanța a dispus ieșirea din indiviziune a părților, și a atribuit loturi, având în vedere situația de fapt, dreptul de proprietate, situația terenului, a părților, opțiunile părților, că o partajare în natură nu este comodă.
În temeiul acestor prevederi legale, precum și cele ale art. 673 ind. 5 V.C.p.c., art. 741 Veciul Cod civil, instanța a atribuit în lot reclamantului-pârât, următoarele bunuri:
-imobilele construcții, constând în casa de locuit, compusă din P+E, identificată cu nr. cadastral_ – C1, precum și asupra anexelor gospodărești, constând în magazie și șură, împrejmuiri, în valoare totală de 175.552 lei (casă – valoare actuală de 67.950 lei; extindere casă – 29.595 lei, șură cu grajd – 40.278 lei, anexă – 13.536 lei și împrejmuiri – 24.193 lei);
-o garnitură mobilă sufragerie, în valoare de 400 lei;
-două fotolii, în valoare de 200 lei;
-un recamier, în valoare de 150 lei;
-o masă cu patru scaune, în valoare de 300 lei;
-un pat dublu cu două noptiere, în valoare de 400 lei;
-un TV color, în valoare de 200 lei;
-un congelator, în valoare de 500 lei;
-două paturi duble, în valoare de 600 lei;
-două mese din lemn masiv cu 12 scaune, în valoare de 500 lei.
Valoarea totală a lotului atribuit reclamantului-pârât este de 178.802 lei.
În temeiul acelorași considerente, instanța a atribuit pârâtei-reclamante, în lot, următoarele bunuri:
-un frigider în valoare de 400 lei;
-un aragaz cu patru ochiuri, în valoare de 300 lei;
-un TV color, în valoare de 200 lei;
-o garnitură mobilă bucătărie, în valoare de 500 lei;
-o mașină de spălat automatică, în valoare de 600 lei;
-un pat simplu, în valoare de 250 lei;
-un șifonier în două uși, în valoare de 250 lei;
-un TV color, în valoare de 200 lei;
-un recamier, în valoare de 150 lei;
-un pat dublu, în valoare de 300 lei;
-o măsuță, în valoare de 100 lei;
-un șifonier în două uși, în valoare de 300 lei;.
Valoarea totală a lotului atribuit pârâtei-reclamante este de 3.550 lei.
La formarea și atribuirea loturilor instanța a avut în vedere dispozițiile art, 673 ind. 9 Vechiul Cod proc. Civilă, art. 673 ind. 13 VCPC, propunerile de lotizare din partea părților, mărimea fiecărei cote părți cuvenite fiecărei părți, masa de partajat, natura bunurilor, posesia actuală, modalitatea de dobândire.
În temeiul art. 673 ind. 10, 675 ind. 5 VCPC, art. 741 VCC, în vederea întregirii loturilor, instanța a dispus obligarea reclamantului-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 63.060 lei, cu titlu de sultă și a constatat că, are un drept de creanță asupra construcțiilor descrise mai sus, în cuantum de 62.960 lei, constând în cota de ½ din contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire, în cuantum total de 125.920 lei.
În temeiul art. 673 ind. 5, art. 673 ind. 10 VCPC, instanța a dispus obligarea părților la predarea reciprocă a bunurilor atribuite în lot, conform loturilor formate.
În temeiul art. 274 VCPC, instanța a obligat pârâta-reclamantă să-i plătească reclamantului –pârât cheltuieli de judecată, în cuantum de 713,325 lei, justificate cu plata corespunzătoare timbrajului în raport de modul de admitere al cererilor, expertize construcții.
În temeiul art. 50 ind. 2 din OUG nr.51/2008, cu modificările și completările ulterioare, instanța l-a obligat pe reclamantul-pârât să restituie Statului suma de 2379 lei, reprezentând ajutor public judiciar, sub forma scutirii parțiale de la plata taxei judiciare de timbru și onorar expert, în dosarul nr._ al Judecătoriei Gura H., sumă ce constituie venit la bugetul de stat.
În temeiul acelorași dispoziții legale, instanța a obligat-o pe pârâta-reclamantă să restituie Statului suma de 400 lei, reprezentând ajutor public judiciar, sub forma scutirii parțiale de la plată onorar expert, în aceeași cauză, sumă ce constituie venit la bugetul de stat.
Împotriva sentinței civile susarătate în termen legal au declarat apel atât reclamantul cât și pârâta aducându-i critici pe aspecte de nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel depuse la fila 7-10 dosar reclamantul a susținut că în mod nelegal prima instanța a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului, ceea ce atrage, potrivit art. 312 punct 5 cod proc. civ. desființarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
In condițiile in care instanța se pronunța in sensul admiterii in parte atât a acțiunii, cat si a cererii reconventionale, fara a indica si motiva ce se respinge, situația echivalează cu nesolutionarea fondului.
Totodată, nu se indica in mod concret probele care i-au format convingerea instanței, enumerandu-le in mod generic, nu se pronunța asupra probelor inlaturate, nu se stabilește posesia bunurilor in vederea punerii in executare.
Astfel, instanța de fond nu a dat dovada de rol activ in soluționarea cauzei, lacunele invocate nu pot fi suplinite sau remediate de instanța de recurs, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, in temeiul art. 312 punct 5 cod proc. civ.
A mai arătat că hotararea atacata nu cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, cum si cele pentru care s-au înlăturat susținerile pârtilor, astfel ca hotărârea data nu respecta dispozițiile imperative ale art. 261 cod proc. civ. care reglementează cuprinsul unei hotărâri judecătorești.
In fapt, instanța nu a analizat susținerile lui referitoare la dreptul de creanța al paratei reclamante reprezentând cota sa de contribuție de 50% numai din valoarea lucrărilor de imbunatatire/reparatii la bunul imobil efectuate in timpul căsătoriei, cu excluderea materialului lemnos, omitand totodată sa indice proba administrata cu expertiza tehnica de specialitate in construcții, pe care și-a întemeiat soluția .
Deși in principiu, judecătorii, soluționând pricina, hotărăsc după intima lor convingere, ei au obligația sa examineze toate probele si cererile formulate de parti, arătând motivat pe ce anume probe isi intemeiaza soluția si de ce inlatura celelalte probe.
A apreciat că instanța era datoare sa stabilească adevărul cu privire la valoarea reala a masei de împărțit, examinând critic raportul de expertiza efectuat, iar daca nu-l găsea convingător, avea obligația sa administreze alte probe.
Înlăturarea concluziilor stabilite de expert poate fi făcuta de instanța numai motivat, aratandu-se in considerentele hotărârii probele care au dus la o astfel de soluție.
Procedând in aceasta maniera prima instanța i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin.l din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în cauza G. împotriva României, CEDO stabilind ca judecătorul, in motivarea hotărârii judecătorești are obligația de a răspunde explicit si nemijlocit tuturor aspectelor esențiale ale cauzei.
Având in vedere acestea, in temeiul art. 312 si 304 punct 7 cod proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu trimitere spre rejudecare, instanța de fond urmând sa analizeze cauza prin prisma susținerilor ambelor parti si a dovezilor administrate.
Hotărârea este netemeinica pentru următoarele considerente:
In mod greșit a fost stabilita valoarea masei de partajat pentru bunul imobil de_ lei, valoarea corecta este de 48.959 lei, potrivit punctului 4 lit.c din expertiza in construcții efectuata de exp. C., respectiv, valoarea lucrărilor executate după căsătorie fără material lemnos. Astfel, in timpul căsătoriei, reclamantul a avut o contribuție proprie constând in materialele de construcție din lemn, iar prin raportare la valoarea de_ lei urmează sa fie obligat la plata sultei fata de parata reclamanta cu privire la contribuția sa la lucrările din imobil, de 50 % din aceasta valoare.
A apreciat că a făcut dovada că întreg materialul lemnos folosit a reprezentat bunul propriu al reclamantului, provenind din pădurea proprietate privata potrivit titlului de proprietate 158/2.07.1993, precum si a adeverinței 37/23.09.2014 a Asociației Padu M. Mănăstirea H.. In consecința, amenajările efectuate in timpul căsătoriei, respectiv, după anul 1988, ce reprezintă contribuție . mod exclusiv in lucrările realizate fără material lemnos se impune a fi avute in vedere la calculul valorii mase de partaj.
Totodată, valoarea indicata de instanța de_ lei nu este motivata, expertiza C. indicând o valoare a amenajărilor după anul 1988 (inclusiv material lemnos) de 125.917 lei.
Pe de alta parte, valoarea bunurilor comune (fara a detalia si a face aprecieri asupra componentei) indicate însăși de parata in cererea reconventionala (fila 137 dosar fond), depusa la termenul din 7.05.2012, este de_ lei, astfel ca valoarea cotei de 50% a paratei reclamante este de_ lei.
In mod eronat s-a dispus atribuirea in lotul reclamantului imobilul construcție constând in casa de locuit cu anexe in condițiile in care inițial se constata ca acesta a dobândit prin edificare dreptul de proprietate, astfel ca reprezintă bunul propriu al acestuia, deci nu face parte din masa de împărțit fiind evidente contradicțiile din dispozitivul sentinței.
A apreciat că bunul trebuia scos de la masa de partaj, nefiind dat vreun drept de coproprietate si se impunea a fi evidențiate in lotul acestuia in mod exclusiv, bunurile constând in lucrările de imbunatatire ce reprezintă bunuri comune, din care 50 % reprezintă dreptul de creanța al paratei reclamante.
A solicitat a se retine ca imobilul construcție este proprietatea reclamantului, care este si proprietarul exclusiv al terenului, situație ce face imposibila includerea in masa de impartit a imobilului, astfel ca in masa de impartit este inclusa numai creanța reprezentând valoarea lucrărilor comune.
In timpul căsătoriei au fost efectuate o . îmbunătățiri (spre ex. edificarea gardului, baia, finisaje etc), ceea ce ii conferă paratei reclamante numai un drept de creanța corespunzător cotei de 50 % din contribuția . calitatea de constructor.
Îmbunătățirile și reparațiile efectuate in timpul căsătoriei, cu contribuția . nu au dus la transformarea esențiala a bunului imobil, ci doar la sporirea valorii acestuia, fara sa schimbe natura juridica a imobilului, aceea de bun propriu.
In speța, e evident ca ambele parti au contribuit prin efectuarea de imbunatatiri, fara ca prin acestea sa se producă transformarea esențiala a bunului, iar aceste imbunatatiri reprezintă bunuri comune.
Astfel, in mod corect s-a constatat ca bunul imobil — casa de locuit P+E identificata cu nr. cadastral_-C1, impreuna cu anexele gospodareasti (magazie si sura), situate in corn. Mănăstirea H., reprezintă bunul propriu al reclamantului, insa in mod greșit instanța a constatat creanța paratei născuta asupra construcției integrale in cuantum de_ lei.
A apreciat că trebuia stabilita creanța născuta din starea de proprietate . proprii a reclamantului - valoarea bunului propriu si a materialului lemnos.
Mai mult, s-a reținut in dispozitiv ca se atribuie in lotul reclamantului bunul imobil casa locuit si anexe in valoare totala de_ lei (respectiv, deducem ca reprezintă valoarea actuala a întregului imobil potrivit raportului de expertiza al exp. C.), insa valoarea atribuita in lot se impunea a fi calculata in mod exclusiv la valoarea bunurilor comune, cu excluderea valorii bunului propriu. In consecința, lucrările executate după căsătorie, cu excluderea materialului lemnos, cu o contribuție de 50 % a flecarei parti sunt in valoare totala de_ lei.
A solicitat admiterea recursului si modificarea hotărârii, fiind aplicabile disp. art. 304 ind. 1 cod proc. civ.
Altă critică vizează faptul că instanta de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de rectificare a înscrierii in cartea funciara_ Mănăstirea H., in sensul radierii înscrierii paratei M. (fosta B.) A. cu dreptul de proprietate dobândit prin construire asupra imobilului casa si anexe.
A solicitat ca instanța de recurs sa analizeze nelegalitatea sentinței intrucat la fond, pretențiile au fost admise parțial (admitere in parte a acțiunii si admitere in parte a cererii reconventionale), iar instanța trebuia sa acorde numai o parte din cheltuielile de judecata, proporțional cu pretențiile admise, potrivit art. 276 cod proc. civ, aceeași fiind si situația sumelor reprezentând ajutor public judiciar. Totodată, instanța nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecata constând in onorar avocat.
Pentru toate acestea reclamantul a solicitat desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea apelului său, pârâta a arătat că înțelege să critice sentința pentru următoarele:
- nu știe ce expertiză a fost avută în vedere de instanță prin valorile care au fost precizate în considerentele și în dispozitivul sentinței recurate. Ca pârât reclamantă a cerut prin concluziile scrise a se avea în vedere expertiza în construcții efectuată de T. V..
- nu a fost avut în vedere faptul că o parte din construcții-extinderea casei P și împrejmuirile au fost edificate în timpul căsătoriei, adică în anul 2003, respectiv în anul 2010 (raport expertiză T. V., pct.7-3 pag. 6 și pct. 7.9 pag.8).
- nu a fost avută în vedere cota de contribuție de 60% pentru pârât-reclamanta și de 40% pentru reclamant-pârât cu motivările din întâmpinări și din concluziile scrise întrucât au și fost dovedite cu înscrisuri referitoare la încadrarea permanentă în muncă a pârâtei;
- nu a fost motivată respingerea propunerii de lotizare în natură, instanța a făcut doar mențiunea că imobilele nu sunt comod partajabile în natură, deși în expertiza efectuată de T. V. au fost făcute propuneri în sensul partajării în natură.
În aceste condiții a solicitat a fi examinate motivele de apel, admiterea acestuia și modificarea sentinței instanței de fond.
Examinând sentința prin motivele de apel invocate și în raport de ansamblul probelor din dosar, Tribunalul constată că apelurile formulate sunt fondate pentru considerentele următoare:
Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârii judecătorești întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care în circumstanțele concrete ale cauzei ”justiția a fost servită”. Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
După cum s-a arătat în doctrină, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, corespunzătoare și accesibilă. Motivarea este de esența hotărârii reprezentând o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție. Și practica instanței supreme este orientată în acest sens, afirmând constant că inexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare.
Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport de complexitatea cauzei, echivalează practic cu inexistența motivării.
În speță, instanța de fond a fost investită cu o acțiune în constatarea dobândirii dreptului de proprietate și partaj bunuri comune.
Potrivit art. 261 Cod procedură civilă, sub sancțiunea nulității, hotărârea trebuie să fie motivată în fapt și în drept, să conțină aspectele care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care au fost înlăturate anumite cereri ale părții.
Contrar dispozițiilor susarătate și a celor reglementate de prevederile art. 673 ind. 5 al.1 Cod procedură civilă, soluția dispusă de instanța de fond prin dispozitiv nu este motivată, în considerentele sentinței făcându-se doar un istoric al cursului procesului și consemnându-se susținerile făcute de părți prin acțiune, întâmpinare și cerere reconvențională, fără a fi expus raționamentul pentru care s-a admis în parte acțiunea și în parte cererea reconvențională și s-au înlăturat apărările de fond invocate de părți.
Astfel cum rezultă din considerentele sentinței civile apelate instanța s-a mărginit la a motiva că părțile au dobândit în timpul căsătoriei bunuri constând în lucrări de îmbunătățiri la imobilele construcții, în valoare de 125.920 lei, fără a le detalia în dispozitiv sau în considerente și fără a motiva suma reținută ca valoare a acestora.
A constatat apoi, că valoarea totală a masei de partajat este de 133.220 lei, cu omiterea motivării reținerii unei astfel de valori și neindicarea probelor concrete care i-au format convingerea în ceea ce privește masa de partajat.
Tribunalul apreciază că prezentarea argumentelor de fapt și de drept care au condus la pronunțarea soluției este destinată să asigure certitudinea unei judecăți imparțiale și, deopotrivă, să ofere posibilitatea realizării unui control eficient al hotărârii atacate.
Cum sentinței civile apelate îi lipsesc motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat soluția, ceea ce face imposibilă exercitarea controlului judiciar, componentă a dreptului la apărare al părților, și care echivalează cu o lipsă de soluționare a cauzei pe fond, Tribunalul reținând incidența prevederilor art. 297 Cod procedură civilă, urmează să admită apelul, să anuleze sentința și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe, ocazie cu care, instanța de trimitere se va preocupa de remedierea deficiențelor semnalate, de respectarea dispozițiilor legale susmenționate, ținând seama, totodată, și de celelalte critici ale părților din apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de către reclamantul B. G. și pârâta MICUȚAR (fostă B.) A., ambii domiciliați în ., .. 38, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 657 din 26 iunie 2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gura H..
Anulează sentința civilă nr. 657/26 iunie 2015 a Judecătoriei Gura H..
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2016
Președinte, Ptr. Jud. pensionat semnează președintele instanței | Judecător, L. C. | |
Grefier, L. S. Ș. |
Red. C.L.
Jud. fond E. S.
Tehnored. S.L./4 ex/25.02.2016
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1296/2015. Tribunalul SUCEAVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 91/2016. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
