Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 3/2015. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 3/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 3/2015

Dosar nr._ contestație în anulare

ROMÂNIA

TRIBUNALUL S.

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3/2015

Ședința publică de la 06 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. S.

Judecător L. C.

Judecător V. G.-P.

Grefier L. M. R.

Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 24 S. - P. R.. ȘTEFURIUC E. în contradictoriu cu intimații F. I., G. L..

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentanta contestatoarei, numita Ș. E. asistată de avocat K. C. și avocat A. L. pentru intimați.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța înmânează avocatului contestatoarei duplicatul întâmpinării depuse la dosar de către intimați prin serviciul arhivă.

Avocații părților arată că nu mai au alte cereri de solicitat.

Instanța pune în discuția părților excepția inadmisibilității contestației invocată de intimați.

Avocatul intimaților solicită admiterea acestei excepții având în vedere faptul că contestatoarea nu a fost recurent în dosarul tribunalului a cărei decizie o contestă precum și pentru faptul că motivele invocate prin contestație în anulare nu se încadrează în nici unul din cauzele expres prevăzute de art.318 cod procedură civilă.

Avocatul contestatoarei solicită respingerea excepției invocate de intimați întrucât temeiul invocat se bazează pe dispozițiile art.318 teza I cod procedură civilă și nu dispozițiile art.318 teza II cod procedură civilă care vizează necercetarea unui motiv de recurs.

Instanța respinge excepția inadmisibilității contestației invocată de contestatoare dat fiind faptul că temeiul de drept al contestației formulate îl reprezintă dispozițiile art.318 alin.1 teza I cod procedură civilă, formularea contestației în anulare nu este condiționată de calitatea de recurent.

Instanța, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată terminată cercetarea judecătorească, procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.

Avocatul contestatoarei solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată conform celor două motive, respectiv primul motiv constă în faptul că instanța de recurs în mod eronat a apreciat că dreptul material la acțiune al reclamantei ar fi prescris pentru sumele aferente perioadei 1.01.2007 – 24.02.2008, cu motivarea că reclamanta nu ar fi făcut diligențe pentru aflarea despre prejudiciu, prevalându-se de un act de control care s-a efectuat la inițiativa proprietarilor, așa cum rezultă din adresa nr._/6.08.2010 a Municipiului S., toată motivarea instanței de control fiind justificată de această adresă prin care s-a răspuns la o solicitare a reclamantei, actul invocat în combaterea excepției prescripției dreptului material la acțiune fiind reprezentat de procesul verbal nr._ din 8.06.2010 întocmit de Serviciul asociației de proprietari din cadrul Primăriei municipiului S. prin care reclamanta a luat la cunoștință despre daunele produse de pârâții Asociației de proprietari nr.24, instanța nu a analizat acest act esențial care se găsea la dosar la data judecării recursului. Mai arată că instanța de recurs a reținut existența unei lipse de diligențe a reclamantei, omițând să analizeze și să constate că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta este reprezentată de președinte, la data întocmirii controlului fiind tocmai pârâtul F. I. care nu avea interes să-și reclame propriile fapte prejudiciabile. La data de 17.06.2010, adunarea generală extraordinară a proprietarilor din cadrul asociației nr.24 S. a luat act de demisia președintelui F. I. și G. L. și a ales un al președinte în persoana numitei Ștefuriuc E. care a fost mandatată de asociație să depună toate diligențele necesare pentru evaluarea și recuperarea prejudiciului cauzat patrimoniului asociației de proprietari prin administrarea frauduloasă a sumelor de bani de către pârâți.

P. urmare, omițând să constate identitatea persoanei care deține funcția de președinte a asociației de proprietari în perioada comiterii faptelor ilicite, instanța de recurs a săvârșit o eroare materială care este de natură a duce la anularea hotărârii atacate.

Cu privire la al doilea motiv al contestației în anulare îl constituie eroarea materială săvârșită de instanța de recurs care, fără a analiza pretinsul statut al asociației de proprietari depus de pârâți, i-a dat eficiență contrar normelor legale aplicabile în speță, stabilind practic că prin acest statut s-ar deroga de la lege, art.24 alin.6 din HG nr.1588/2007.

Arată că instanța de recurs nu a analizat legalitatea statului depus de pârâți, pentru că dacă ar fi procedat la analiza legalității, ar fi constatat că acest statut nu este întocmit în conformitate cu dispozițiile legale. Din analiza statutului, rezultă că acesta nu este cel care a stat la baza înființării asociației de proprietari nr.24 fiind un act fals depus de pârâți, fiind necesară autentificarea la notar. În acest statut nu există prevederea reținută de instanța de recurs în motivarea hotărârii contestate, respectiv art.12 pct.10, prevedere nelegală întrucât derogă de la dispozițiile art.45 alin.3 din legea nr.230/2007 și art.24 alin.6 din HG nr.1588/2007., așadar, întrucât dispozițiile art.12 pct.10 din pretinsul statul al asociației de proprietari prevăd că premiile pentru personalul angajat al asociației se aprobă doar cu acordul adunării generale a asociației, instanța comițând eroarea materială prin aceea că a dat eficiență unei prevederi din pretinsul statut, contrară legii. De asemenea a comis omisiuni prin aceea că nu a analizat întregul probatoriu administrat în cauză. Faptele delictuale săvârșite de recurenți sunt de natură a atrage răspunderea patrimonială a acestora în conformitate cu dispozițiile art.32 alin.2 și art.33 alin.3 din legea nr.230/2007 așa cum în mod temeinic și legal a stabilit instanța de recurs. Pentru aceste motive solicită admiterea contestației în anulare și rejudecarea în fond a recursului. Solicită și cheltuieli de judecată.

Avocatul intimaților solicită respingerea contestației considerând că motivele contestatoarei nu constituie eroare materială de natură celor prevăzute de dispozițiile legale ci reprezintă apărări de fond.

Cu privire la al doilea motiv al contestației care privește eroarea materială săvârșită de instanța de recurs care fără a analiza pretinsul statut al asociației de proprietari depus de pârâți, i-a dat eficiență contrar normelor legale aplicabile în speță, stabilind practic că prin acest statut s-ar deroga de la lege, art.24 alin.6 din HG nr.1588/2007, solicită să se constate că nici acest motiv nu se încadrează în condițiile limitativ prevăzute de lege ale art.318 cod procedură civilă. Consideră că instanța de recurs a analizat toate probele aflate la dosar apreciind că, potrivit dispozițiilor art.24 alin.5 din HG nr.1588/2007 „veniturile obținute de asociația de proprietari din activități economice sau din alte activități desfășurate se constituie ca fond special și se vor utiliza în exclusivitate pentru întreținerea confortului și eficienței condominiului pentru întreținerea și repararea proprietății comune”, text ce are în vedere activități economice care se circumscriu acestora, producătoare de venituri. Consideră că instanța de recurs în mod just a constatat că în cauză nu sunt date condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998 cod civil, care trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției”. În cauză nu a existat un prejudiciu, situație care rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză. De asemenea, sumele provenite de la ACET SA și TERMICA SA reprezentau discaunturi pentru plata la termen a facturilor și nu venituri obținute de asociația de proprietari din activități economice sau alte activități desfășurate. Mai arată că potrivit art.45 alin.3 teza ultimă, proprietarii, membri ai asociației de proprietari pot aproba și alte fonduri cu caracter special, cu prilejul întocmirii bugetului de venituri și cheltuieli, constituirea de fonduri speciale este lăsată la latitudinea membrilor asociației, nefiind obligatorie, astfel că sumele au fost plătite din fonduri extrabugetare aflate la dispoziția comitetului executiv, acestea fiind folosite parțial pentru stimularea membrilor comitetului executiv pentru activitatea desfășurată în cadrul asociației precum și pentru stimularea persoanelor cu activități deosebite în cadrul asociației, temeiul acestor plăți este art.12 alin.10 din statut. Solicită și plata cheltuielilor de judecată.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

INSTANȚA

Asupra contestației de față constată următoarele:

P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 24.02.2011, sub nr._, reclamanta Asociația de proprietari nr. 24 S. a chemat în judecată pe pârâții F. I. și G. L. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să îi oblige pe aceștia, în solidar la plata sumei de 15.313 lei (reprezentând indemnizații, stimulente, ajutor în perioada 2007-2010, acordate ilegal) reprezentând prejudiciul, daune produse Asociației de proprietari nr. 24 și proprietarilor prin faptele pârâților precum și obligarea acestora la plata dobânzii legale, calculată la suma reprezentând prejudiciul produs, de la data stabilirii prejudiciului, 16.08.2010 până la achitarea integrală a debitului.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul F. I. a avut, până la data de 17.06.2010, calitatea de președinte a asociației de proprietari, dată la care acesta și-a prezentat demisia în cadrul Adunării Generale Extraordinare a Asociației de proprietari nr. 24 ca o consecință a verificărilor efectuate de Serviciului Asociației de P. din cadrul Primăriei mun. S. din care a rezultat existența unor prejudicii aduse Asociației de către conducerea asociației, concretizate prin Procesul verbal nr._/08.06.2010.

Cu ocazia aceleiași Adunări Generale Extraordinare a Asociației de proprietari nr. 24 din data de 17.06.2010, s-a luat act și de demisia pârâtei G. L. din calitatea de președinte a comisiei de cenzori și cenzor al asociației, tot ca urmare a constatărilor din Procesul verbal nr._/08.06.2010 al Serviciului Asociației de P. din cadrul Primăriei mun. S. prin care se face vinovată de încălcarea dispozițiilor legale cu consecința prejudicierii asociației de proprietari.

A precizat reclamanta că, în Adunarea Generală Extraordinară a Asociației de proprietari nr. 24 din data de 17.06.2010, s-a hotărât să fie mandatat Comitetul Executiv în funcție pentru a lua măsurile ce se impun pentru recuperarea sumelor reprezentând prejudicii/daune produse Asociației de proprietari nr. 24 de către persoanele vinovate de modul de administrare a resurselor financiare ale asociației.

Astfel, în baza hotărârii A.G.E.A. din 17.06.2010, Comitetul Executiv al Asociației de proprietari nr. 24, ca urmare a neclarităților din Procesul verbal nr._/08.06.2010 al Serviciului Asociației de P. din cadrul Primăriei mun. S. din care a rezultat existența unor prejudicii aduse Asociației de către persoane din cadrul conducerii asociației, a solicitat să fie efectuat de către Comisia de Cenzori a asociației, în baza și temeiul Legii 230/2007 și a Hotărârii nr. 1588/2007 - Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, o verificare pentru perioada 01.01._10 a modului de acordare a indemnizațiilor, stimulentelor, ajutoarelor, premiilor etc., legalitatea acestora și persoanele care se fac responsabile de aceste fapte.

A mai arătat reclamanta că, în urma verificărilor efectuate de Comisia de Cenzori, evidențiate în Nota de prezentare din 16.08.2010, a rezultat faptul că în baza calităților deținute, pârâtul F. I. (președinte al comitetului executiv) a acordat suma de 15.313 lei în perioada 2007-2009, reprezentând indemnizații, stimulente, ajutor de boală, în baza aprobării de către acesta, în mod ilegal, din comisioanele primite de la S.C. ACET S.A. și S.C TERMICA S.A. iar pârâta G. L. (președinte al comisiei de cenzori a asociației de proprietari) a acceptat să fie acordată suma de 15.313 lei ( reprezentând indemnizații, stimulente, ajutor în perioada 2007-2009) în baza statelor de plată întocmite de aceasta (fiind incompatibilă), acceptate și aprobate în calitate de președinte a comisiei de cenzori în mod ilegal, din comisioanele primite de la S.C. ACET S.A. și S.C. TERMICA S.A..

Reclamanta a subliniat faptul că răspunderea solidară a pârâților pentru prejudiciul produs asociației de proprietari și proprietarilor derivă, pe de o parte, din nerespectarea, cu vinovăție și în mod deliberat, a atribuțiilor ce le reveneau conform dispozițiilor Legii 230/2007 iar pe de altă parte din împrejurarea că pârâtul F. I. avea obligația de a respecta prevederile art. 24 alin. 6 din HG 1588/2007.

P. urmare, a mai arătat reclamanta că, sumele (comisioanele) primite de la S.C. ACET S.A. și S.C TERMICA S.A. sunt venituri ale asociației de proprietari și nu pot fi folosite, ori să aibă altă destinație, decât exclusivă, așa cum prevăd dispozițiilor art. 24 alin. 6 din Hotărârea nr. 1588/2007 - Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 și să existe aprobat în Bugetul de venituri și cheltuieli a Asociației de proprietari, iar art. 32 alin. 2 din Legea 230/2007 prevede că președintele asociație răspunde personal ori în solidar după caz, în fața legii și a proprietarilor pentru daunele și prejudiciile cauzate proprietarilor în mod deliberat.

În ceea ce o privește pe G. L., reclamanta a arătat că aceasta a avut calitatea de președinte al comisiei de cenzori a Asociației de proprietari pentru perioada ce face obiectul acțiunii, a întocmit statele de plată pentru indemnizații, stimulente, ajutor de boală, deși era incompatibilă în a efectua aceste operațiuni contabile, dat fiind calitatea deținută, cât și legalitatea acordării acestor sume și prin urmare a încălcat cu vinovăție și în mod deliberat atribuțiile ce-i reveneau conform dispozițiilor Legii 230/2007. Aceasta avea obligația legală de a cenzura modul de administrare, gestionare a comisioanelor primite de la S.C. ACET S.A. și S.C TERMICA S.A. întrucât acestea sunt venituri ale asociației de proprietari și nu pot fi folosite ori să aibă destinație decât exclusivă, așa cum prevăd dispozițiilor art. 24 alin. 6 din Hotărârea nr. 1588/2007 - Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 și să existe aprobat în Bugetul de venituri și cheltuieli a Asociației de proprietari, iar conf. art. 33 alin. 3 din Legea 230/2007 „Pentru neîndeplinirea atribuțiilor ce le revin, cenzorul sau cenzorii asociației de proprietari răspund personal sau în solidar, în fața legii și a proprietarilor, pentru daunele și prejudiciile cauzate proprietarilor în mod deliberat".

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112-114, art. 720/1 Cod procedură civilă, art. 998, 999 Cod civil, art. 30, 32 alin. 2, art. 33 din Legea 230/2007, art. 24 alin. 6 din Hot. nr. 1588/2007 - Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007.

În dovedire, reclamanta a depus la dosar o . înscrisuri, respectiv: Nota de Prezentare din 16 08.2010 a Comisiei de Cenzori, Adresa nr. 40/12.07.2010 către Primăria Mun. S., procesul verbal nr._/08.06.2010 al Serviciului Asociației de P. din cadrul Primăriei mun. S., procesul verbal al Adunării Generale Extraordinare a Asociației de proprietari nr. 24 din data de 17.06.2010, convocarea conciliere nr. 132/28.10.2010 și confirmarea de primire nr. AR_/28.10.2010 pentru G. L., proces verbal cu rezultatul concilierii din 12.11.2010, convocarea conciliere nr. 160/23.11.2010 și confirmarea de primire nr. AR_/23.11.2010 pentru Fărtăis I., proces verbal cu rezultatul concilierii din 10.12.2010, adresa nr. 13CR/01.02.2011 a Companiei Naționale de Postă - oficiul județean S. ( filele 10-35).

Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii.

Astfel, pârâții au arătat că, în perioada 2007-2009, au exercitat funcția de președinte al Asociației de P. nr. 24 S. (pârâtul F. I.) și respectiv de cenzor în cadrul Comisiei de cenzori a Asociația de Proprietari nr. 24 S. (pârâta G. L.), perioadă în care Asociația de Proprietari nr. 24 nu a avut încadrat contabil. Sarcinile acestuia, conform hotărârilor Comitetului Executiv, erau efectuate de administratorul asociației și, în parte, de un membru al comisiei de cenzori, numai pentru întocmirea înscrisurilor necesare contabilizării operațiunilor efectuate.

Au precizat pârâții că procesul - verbal încheiat la 8.06.2010 cu nr._ de către salariați ai Primăriei S., neatestați profesional pentru conducerea și înregistrarea gestiunii asociațiilor de proprietari, conține niște aprecieri neprofesionale și nefundamentate economic, toate operațiunile de plăți menționate în procesul-verbal amintit anterior fiind necesare, reale și legale deoarece au fost făcute în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate de Adunările generale din anii 2007, 2008 și 2009.

În susținere, pârâții au depus la dosar înscrisuri (f. 41-86).

P. completări la întâmpinare depuse la data de 14.96.2011, pârâții au invocat excepția lipsei calității de reprezentant al președintelui Asociației de proprietari precum și excepția lipsei calității de reprezentant convențional a persoanei desemnate de actualul președinte al Asociației de proprietari (f. 113-115).

P. sentința civilă nr. 3047 din data de 30 aprilie 2013 a judecătoriei S., prima instanță a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâți, ca neîntemeiată.

A admis, în parte, acțiunea civilă având ca obiect „acțiune în răspundere delictuală” formulată de reclamanta Asociația de proprietari nr. 24 S., în contradictoriu cu pârâții F. I. și G. L., astfel cum a fost precizată.

A obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 21.551 lei cu titlu de daune precum și la plata dobânzii legale civile aferente acestei sume, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 24.02.2011 și până la achitarea efectivă a debitului.

A obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 1034,78 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Potrivit art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, „Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege”, respectiv în termenul general de 3 ani.

În speță, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata daunelor produse Asociației de proprietari nr. 24 S. prin faptele ilicite săvârșite de aceștia în perioada 2007 – 2010, invocând dispozițiile răspunderii civile delictuale.

Conform art. 8 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 „Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea”.

Ori, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta a luat cunoștință atât de daunele produse asociației de proprietari cât și de persoanele responsabile de producerea acestora în urma constatărilor efectuate de Serviciul Asociației de proprietari din cadrul Primăriei Municipiului S., consemnate în procesul – verbal nr._ din 08.06.2010 și confirmate apoi de verificările efectuate de Comitetului executiv al asociației de proprietari nr. 24 S. la data de 16.08.2010.

D. urmare, în condițiile în care acțiunea a fost introdusă pe rolul Judecătoriei S. la data de 24.01.2011, instanța a constatat că cererea de chemare în judecată a fost formulată în termenul de prescripție de trei ani, motiv pentru care a respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâți.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat următoarele:

Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, în urma verificării efectuate în perioada 03.05.2010 – 18.05.2010 de Serviciul Asociației de proprietari din cadrul Primăriei Municipiului S. asupra activității financiar contabile la Asociația de proprietari nr. 24 ( respectiv a actelor contabile pe semestrul II al anului 2009 și a salariilor pe ultimii 3 ani), s-au constatat o . nereguli concretizate în prejudicii aduse asociației de proprietari. Potrivit procesului – verbal nr._/08.06.2010, întocmit cu ocazia verificărilor, vinovați pentru deficiențele constatate s-au făcut președintele Asociației de proprietari - pârâtul F. I., pentru aprobarea statelor de plată, administratorul asociației de proprietari, care a întocmit și a semnat statele de plată, numita C. T. și președintele comisiei de cenzori, pârâta G. L., care a semnat și aprobat plățile respective (f. 17-22).

Urmare a celor constatate prin procesul – verbal nr._/08.06.2010, Comisia de cenzori a Asociației de proprietari nr. 24 S., în baza solicitării Comitetului executiv al asociației, a procedat la verificarea documentelor economico – financiare existente pentru perioada 01.01.2007 – 30.04.2010, privind acordarea indemnizațiilor și a stimulentelor precum și legalitatea acestora, fiind întocmită Nota de prezentare din 16.08.2010.

A rezultat, astfel, că toate statele de plată au fost întocmite de pârâta G. L., șefa Comisiei de cenzori și au fost aprobate de Președintele Asociației, pârâtul F. I.. De asemenea, s-a constatat că, din anul 2007 și până la momentul controlului, în Adunarea Generală a proprietarilor nu s-a discutat și nici nu s-a aprobat Bugetul de venituri și cheltuieli a Asociației iar stimulentele au fost acordate în mod ilegal din comisioanele de la ACET și TERMICA (f. 10-13).

Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză de d-na expert G. L. (filele 161-176), în perioada ianuarie 2007 – mai 2010, din veniturile Asociației de proprietari nr. 24 S. a fost acordată, cu titlu de indemnizații, stimulente, premii și ajutor medical suma totală de_ lei, din care suma de 3907 lei a fost acordată pârâtului F. I., suma de 2642 lei pârâtei G. L. iar diferența de 8707 lei a fost acordată altor persoane.

Cât privește justificarea acestor sume, expertul tehnic judiciar a relevat faptul că pentru perioada ianuarie 2007 – mai 2010 au fost întocmite state de plată, semnate de administrator, vizate de cenzor și de președinte, deci de persoane îndreptățite a face acest lucru în acord cu disp. art. 35 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, în schimb, aceste sume nu au fost supuse aprobării în cadrul Comitetului executiv și respectiv în cadrul Adunării generale a asociației de proprietari după cum, pentru aceeași perioadă, nu s-a făcut dovada aprobării Bugetului de venituri și cheltuieli al Asociației de proprietari nr. 24 S. iar reclamanta nu a avut constituit un fond special pentru acordarea respectivelor sume și nici nu au existat cereri în acest sens din partea proprietarilor. Ceea ce a constituit sursa de plată a sumelor reprezentând stimulente, premii și ajutor medical a fost fișa comisioanelor încasate de la furnizori.

De asemenea, potrivit suplimentului la raportul de expertiză întocmit în cauză (f. 197-204), în perioada ianuarie 2007 – mai 2010, pârâții au beneficiat și de unele sume cu titlu de indemnizație, sume încasate într-un cuantum mai mare decât indemnizațiile aprobate și stabilite prin procesele – verbale ale Adunării Generale a proprietarilor, diferențele de indemnizații încasate fiind în cuantum de 4340 lei pentru pârâtul F. I. și de 1955 lei pentru pârâta G. L..

Conform art. 30 alin.1 din Legea nr. 230/2007, „Comitetul executiv, reprezentat de președintele asociației de proprietari, are următoarele atribuții: a) duce la îndeplinire hotărârile adunării generale și urmărește respectarea prevederilor legale, a statutului și a acordului de asociere ale asociației de proprietari” iar potrivit art. 26 alin. 6 din H.G. nr. 1588/2007, „Veniturile obținute de asociația de proprietari din activități economice sau din alte activități desfășurate se constituie ca fond special și se vor utiliza în exclusivitate pentru îmbunătățirea confortului și eficienței condominiului, pentru întreținerea și repararea proprietății comune, potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 230/2007. […] În aceste venituri se cuprind și cele obținute […] din orice sursă, în condițiile legii. Acest fond va fi depus în contul asociației de proprietari și nu va putea fi folosit decât cu acordul adunării generale a asociației de proprietari, în conformitate cu bugetul de venituri și cheltuieli”.

Rezultă, așadar, că în ceea ce privește comisioanele încasate de la furnizori, acestea urmau a se constitui în venituri ale asociației de proprietari și nu puteau fi folosite decât potrivit dispozițiilor anterior menționate, președintele asociației de proprietari având obligația de a verifica și urmări respectarea prevederilor legale.

Potrivit art. 32 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, „Pentru neîndeplinirea atribuțiilor ce le revin, membrii comitetului executiv, inclusiv președintele asociației de proprietari, răspund personal sau în solidar, după caz, în fața legii și a proprietarilor pentru daunele și prejudiciile cauzate proprietarilor în mod deliberat”.

În ceea ce privește atribuțiile președintelui comisiei de cenzori (calitate avută de pârâta G. L. în perioada 2007 – 2010), art. 33 din Legea nr. 230/2007, prevede că „Cenzorul sau comisia de cenzori a asociației de proprietari verifică legalitatea actelor și documentelor, a hotărârilor, deciziilor, regulilor și regulamentelor și, de asemenea, verifică gestiunea financiar-contabilă”. Potrivit alin. 3 al aceluiași articol, „Pentru neîndeplinirea atribuțiilor ce le revin, cenzorul sau cenzorii asociației de proprietari răspund personal sau în solidar, în fața legii și a proprietarilor, pentru daunele și prejudiciile cauzate proprietarilor în mod deliberat”.

D. urmare, rezultă că, în calitate de președinte a comisiei de cenzori, pârâta G. L. avea obligația legală de a verifica și cenzura modul de administrare a comisioanelor primite de la furnizori.

În drept, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 32 alin. 2 și art. 33 alin. 3 din Legea nr. 230/2007 precum și ale art. 998 C.civ. privind răspunderea civilă delictuală potrivit căruia, „Orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara”.

Pentru a fi întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în sensul prev. de art. 998 Cod civil, este necesar a se dovedi existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției sub forma intenției, neglijenței sau imprudenței.

În speță, reclamanta a dovedit săvârșirea de către pârâți a unei fapte ilicite prin faptul că, pe de o parte, pârâtul F. I. a acordat sume cu titlu de „indemnizații, stimulente, ajutor de boală” în baza aprobării de către acesta, din comisioanele primite de la furnizori, încălcând astfel prevederile art. 24 alin. 6 din HG 1588/2007 iar pe de altă parte, pârâta G. L. a întocmit statele de plată pentru sumele evidențiate în cadrul prezentei acțiuni și nu a verificat legalitatea acordării acestora, astfel cum impun dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 230/2007. De asemenea, în cauză s-a făcut dovada producerii unui prejudiciu în cuantum total de 21.551 lei, a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, precum și a vinovăției făptuitorilor rezultând in modul în care au acționat, ei beneficiind în mod direct de parte din sumele acordate cu titlu de „indemnizații, stimulente și ajutor de boală”.

Astfel, apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 21.551 lei cu titlu de daune.

De asemenea, având în vedere principiului reparării integrale a prejudiciului - principiu fundamental al răspunderii civile delictuale - potrivit căruia, cel care a săvârșit fapta ilicită este obligat a repara toate pagubele cauzate (atât cele previzibile cât și pe cele neprevizibile), despăgubirile urmând să acopere atât prejudiciul efectiv, damnum emergens, cât și beneficiul nerealizat, lucrum cessans, instanța a obligat pârâții și la plata dobânzii legale civile aferente acestei sume, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată ( care echivalează cu o punere în întârziere, în cauză nefăcându-se dovada notificării adresate pârâților prin executor judecătoresc), respectiv 24.02.2011 și până la achitarea efectivă a debitului.

În temeiul art. 274 C.pr.civ, instanța a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 1034,78 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții F. I. și G. L..

În motivare, au arătat că în mod greșit, prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de ei și a admis în parte acțiunea reclamantei așa cum a fost precizată obligându-i la plata către reclamantă a sumei de 21.551 lei cu titlu de daune, precum și la plata dobânzii legale civile aferente acestei sume, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 24.02.2011 și până la achitarea efectivă a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată cu motivarea că excepția nu este dată și pe fondul cauzei că acțiunea reclamantei este întemeiată.

Au mai precizat că în ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune invocată, pentru sumele pretinse cu titlu de daune de către reclamantă pentru perioada ianuarie_08, aceasta este dată.

Instanța de fond a respins în mod greșit excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la sumele anterioare datei de 24.02.2008 solicitate de reclamantă cu motivarea că aceasta a luat la cunoștință de daunele produce asociației de proprietari și de persoanele responsabile în anul 2010, dată de la care curge termenul de prescripție de 3 ani.

Ori, în cauză având în vedere obiectul acțiunii, respectiv solicitarea reclamantei de obligare la plata unor sume cu titlu de daune, având în vedere data introducerii acțiunii - 24. 02.201 1, sumele anterioare datei de 24.02.2008 sunt prescrise fiind incidente în cauză dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind termenul general de prescripție de 3 ani.

Au mai precizat, recurenții că, pe fondul cauzei, nu sunt date condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 Cod civil, care trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției.

Astfel, în primul rând, în cauză nu a existat un prejudiciu, situație care rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză care concluzionează că stimulentele nu au fost incluse pe listele de plată pentru a fi suportate de locatari/proprietari și a fost constatată și de serviciul Asociații de proprietari din cadrul Primăriei municipiului S.. Ori având în vedere inexistența unui prejudiciu, în cauză nu sunt date cumulativ cerințele art. 998 Cod civil.

De asemenea, au precizat recurenții, în mod greșit s-a reținut existența unei fapte ilicite săvârșite de ei, reținându-se incidența art. 32 și 33 din Legea nr. 230/2007, potrivit cărora nu și-ar fi îndeplinit atribuțiile ce le reveneau, cu ignorarea de către prima instanță a Statutului Asociații de proprietari adoptat în conformitate cu Legea nr. 230/2007 și H.G.R. nr. 1588/2007 ale cărui dispoziții sunt potrivit art. 12 pct. 10 „Comitetul executiv aprobă nominal premii personalului angajat cu contract de muncă. Comitetului Executiv, Comisiei de Cenzori, în limita fondurilor existente”.

În speță, sumele provenind de la ACET SA și Termica SA reprezentau discounturi pentru plata la termen a facturilor și nu „venituri obținute de asociația de proprietari din activități economice sau alte activități desfășurate” și era practic meritul reprezentanților Asociației de P. că au efectuat plățile la timp și au efectuat toate demersurile necesare pentru încasarea sumelor necesare pentru plata facturilor pentru ca Asociația să nu plătească penalizări. Pentru stimulentele încasate în urma obținerii acestor discounturi care nu au adus atingere proprietarilor/locatarilor pentru că nu le-au suportat ei - s-au întocmit state de plată, calculându-se și impozite.

Potrivit art. 45 alin. 3, teza ultimă, „proprietarii, membri ai asociației de proprietari, pot aproba și alte fonduri cu caracter special, cu prilejul întocmirii bugetului de venituri și cheltuieli”. Altfel spus, constituirea fondurilor speciale este lăsată la latitudinea membrilor asociației de proprietari, nefiind obligatorie.

Astfel că, sumele au fost plătite din fonduri extrabugetare, aflate la dispoziția comitetului executiv, motiv pentru care acestea au fost folosite parțial pentru stimularea membrilor comitetului executiv pentru activitatea desfășurată în cadrul asociației (de precizat că aceștia nu beneficiază de indemnizații, spre deosebire de membrii comitetului executiv ai altor asociații, care sunt remunerați) precum și pentru stimularea persoanelor cu activități deosebite în cadrul asociației.

Temeiul legal al cestor plăți este art. 12 alin. (10) din Statut, potrivit căruia „comitetul executiv aprobă nominal cuantumul premiilor pentru personalul angajat, membri sau nemembri ai asociației de proprietari, pentru membrii comitetului executiv și ai comisiei de cenzori, în limita bugetului aprobat și a fondurilor existent”.

Însăși reclamanta recunoaște că în perioada 2007 - 2009, deși a avut calitatea de cenzor, în fapt a îndeplinit și funcția de contabil, neprimind nici o sumă de bani pentru munca depusă în această funcție. Astfel că în perioada respectivă, s-au adus asociației venituri suplimentare, echivalente cu remunerația cuvenită pentru activitatea depusă, cuantumul acestora depășind sumele despre care se face vorbire în acțiunea introductivă, ca fiind plătite nelegal.

În fine, au mai precizat recurenții, așa cum rezultă și din procesul-verbal din 08.06.2010, încheiat de inspectorii delegați ai Primăriei, sumele menționate în acțiunea introductivă nu au fost incluse pe listele de plată lunare în vederea suportării lor de către locatari, membri ai asociației.

Pentru aceste motive, au solicitat, în principal admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, admiterea excepției invocate și respingerea pe fondul cauzei a acțiunii reclamantei.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoz. art. 304 pct. 1, art. 304 pct. 9 și art. 312 Cod procedură civilă.

Intimata-reclamantă Asociația de Proprietari nr. 24 S.-prin reprezentant legal Ștefuriuc E. și-a precizat poziția față de recurs prin întâmpinare (fila 10-12 dosar), prin care a solicitat respingerea acestuia.

În motivarea, a arătat că, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru sumele de bani pretinse cu titlu de daune pentru perioada ianuarie_08, invocată de pârâții-recurenți, în mod temeinic legal instanța de fond a respins această excepție care nu este dată în cauză.

Astfel, așa cum rezultă din procesul verbal nr._ din 08.06.2010 întocmit de Serviciul Asociației de proprietari din cadrul Primăriei Municipiului S., data certă la care reclamanta a luat la cunoștință despre daunele produse de pârâți Asociație de P. nr. 24, este data acestui proces verbal, respectiv data 08,06.2010. Ori, în condițiile în care acțiunea a fost înregistrată pe rolul Judecător S. la data de 24.02.2011, în interiorul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp. art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, de la data la care reclamanta a cunoscut paguba cât și persoanele care răspund de producerea acestei pagube (conform dis art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958), în mod temeinic instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material Ia acțiune.

Pe fond, a precizat intimata-reclamantă, susținerile pârâților-recurenți din motivarea recursului, sunt nefondate, fiind analizate cu maximă atenție de instanța de fond care, analizând probatoriul administrat în cauză, a făcut o corectă aplicare a normelor de drept și a admis acțiunea așa cum a fost precizată sub aspectul cuantumului prejudiciului produs patrimoniului reclamantei.

A arătat intimata-reclamantă, în ceea ce privește că în cauză nu ar exista un prejudiciu și că în această situație nu ar fi întrunite cumulativ cerințele prev. de art. 998 Cod civil, aceste susțineri sunt vădit nefondate, întrucât în raportul de expertiză și în suplimentul la acest raport, s-au identificat și calculat sumele de bani încasate de cei doi pârâți în plus față de indemnizația lunară de care puteau beneficia în mod legal în calitatea de președinte al Asociației de proprietari nr. 24 și respectiv de președinte al Comisiei de cenzori din cadrul asociației. Totodată în raportul de ex întocmit în cauză, experta a stabilit cuantumul sumelor ce reprezintă prejudiciu cauzat de pârâți, reclamantei.

Astfel, potrivit raportului de expertiză, în perioada ianuarie 2007 - mai 2010, urmare a demersurilor nelegale întreprinse de pârâți, din veniturile realizate prin încasarea comisioanelor de la furnizori, ale Asociației de proprietari nr. 24, au fost încasate și acordate nelegal de pârâți, cu titlu de indemnizații, stimulente, pre ajutor medical, suma totală de 21.551 lei.

În ceea ce privește destinația sumelor încasate de Asociația de proprietari nr. 24 S., cu titlu de comisioane de la furnizori, ca recompensă pentru plata în termen a facturilor de utilități, este reglementată de disp. art. 24 alin. 6 din HG nr. 1588/2007, care prevăd că „Veniturile obținute de asociația de proprietari din activități economice sau din alte activități desfășurate, se constituie fond special și se vor utiliza în exclusivitate pentru îmbunătățirea confortului și eficienței condominiului, pentru întreținerea și repararea proprietății comune. În aceste venituri se cuprind și cele obținute din orice sursă, în condițiile legii. Acest for fi depus în contul asociației de proprietari și nu va putea fi folosit decât cu acordul adunării generale a asociației de proprietari, în conformitate cu bugetul de venituri și cheltuieli”. Pârâții au încălcat aceste dispoziții legale, gestionând sumele de bani încasate cu titlu de comisioane de la furnizori, după bunul lor plac, tară a constitui un fond special și fără a supune aprobării comitetului executiv sau adunării generale acordarea de sume de bani din aceste venituri ale asociației de proprietari.

A mai precizat că, în ceea ce privește obligațiile pârâților F. I. - în calitate de președinte al Asociației de proprietari nr. 24 și G. L. - în calitate de președinte al comisiei de cenzori din cadrul asociației, acestea suni expres reglementate de disp. art. 17 și 18 din H.G 1588/2007 și art. 30 și 31 din legea nr. 230/2007. În baza acestor norme legale, președintele asociației de proprietari avea obligația de a verifica și urmări respectarea prevederilor legale, iar președintele comisiei de cenzori avea obligația de a verifica și cenzura modul de administrare a comisioanelor primite de la furnizori. Ori, cei doi pârâți, prin faptele comise, nu numai că nu au vegheat la aplicarea întocmai a prevederilor legale, dar le-au încălcat prin încasarea în nume propriu a sumelor de bani necuvenite din veniturile asociației.

Faptele delictuale săvârșite de pârâții recurenți atrag răspunderea patrimonială a acestora, în conformitate cu disp. art. 32 alin. 2 și art. 33 alin. 3 din legea nr. 230/2007.

În fine, a precizat că nu pot fi primite criticile recurenților cu privire la reținerea în expertiză a cuantumul net al sumelor încasate, întrucât patrimoniul reclamantei a fost prejudiciat prin acordarea unor sume de bani în cuantumul lor net și nu brut, pentru că diferențele dintre cuantumul net și cel brut a fost suportat din patrimoniul reclamantei.

Pentru aceste motive, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 3047/30.04.2013 pronunțată de Judecătoria S., ca fiind legală și temeinică.

Totodată, a solicitat obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.

P. decizia civilă nr.2678 din 10.12.2013 Tribunalul S. a admis recursul formulat de pârâții F. I. și G. L. împotriva sentinței civile nr. 3047 din 30 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimată fiind reclamanta Asociația de Proprietari nr. 24 S.-prin reprezentant legal Ștefuriuc E.; a modificat sentința civilă nr. 3047 din data de 30 aprilie 2013 a Judecătoriei S., pronunțată în dosarul nr._ și în consecință:

Constată prescris dreptul la acțiune pentru daunele aferente perioadei 1.01.2007 – 24.02.2008.

Respinge ca nefondată acțiunea în daune pentru perioada 24.02._09.

Obligă intimatul să plătească recurenților cheltuieli de judecată 1017 lei.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța constată că aceasta este dată în cauză pentru sumele aferente perioadei 1.01.2007 – 24.02.2008, reclamanta neputând justifica lipsa sa de diligență în a afla despre un prejudiciu care pretinde că i s-a admis în mod direct, prevalându-se de un act de control care s-a efectuat la inițiativa proprietarilor, așa cum rezultă din adresa nr._/6.08.2010 a Municipiului S..

Pe fondul cauzei, tribunalul constată criticile întemeiate pentru următoarele considerente:

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. 5 din HG nr. 1588/2007 „veniturile obținute de asociația de proprietari din activități economice sau din alte activități desfășurate se constituie ca fond special și se vor utiliza în exclusivitate pentru întreținerea confortului și eficienței condominiului pentru întreținerea și repararea proprietății comune…”.

Este evident, astfel că textul sus menționat are în vedere activități economice sau care se circumscriu acestora, producătoare de venituri.

În speță, însă sumele în discuție reprezentau discounturi pentru plata la termen a facturilor, acordate de furnizorii de servicii către asociație, astfel că nu se poate reține proveniența sus – menționată, în mod corect pârâții făcând aplicarea prevederilor art. 12 alin. 10 din Statutul Asociației de prorietari.

Mai mult decât atât în cauză s-a invocat un prejudiciu viitor și incert prin nefolosirea sumelor în alte scopuri, fără ca acestea să fie indicate în concret și nu s-a dovedit că proprietarii ar fi suportat aceste sume sau un alt prejudiciu direct ca urmare a încasării premiilor și stimulentelor de către pârâți care să facă incidente prevederile art. 998 și următoarele Cod procedură civilă.

În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură, tribunalul va admite recursul și, modificând sentința civilă nr. 3047 din data de 30 aprilie 2013 a Judecătoriei S. va constata prescris dreptul la acțiune pentru daunele aferente perioadei 1.01.2007 – 24.02.2008 și va respinge ca nefondată acțiunea în daune pentru perioada 24.02._09.

Conform art. 274 Cod procedură civilă, intimatul va fi obligat să plătească recurenților cheltuieli de judecată 1017 lei.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea Asociația de proprietari nr.24 S. solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei civile nr.2678 din 10.12.2013 pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._ și reluarea judecății recursului arătând că primul motiv constă în faptul că instanța de recurs în mod eronat a apreciat că dreptul material la acțiune al reclamantei ar fi prescris pentru sumele aferente perioadei 1.01.2007 – 24.02.2008, cu motivarea că reclamanta nu ar fi făcut diligențe pentru aflarea despre prejudiciu, prevalându-se de un act de control care s-a efectuat la inițiativa proprietarilor, așa cum rezultă din adresa nr._/6.08.2010 a Municipiului S., toată motivarea instanței de control fiind justificată de această adresă prin care s-a răspuns la o solicitare a reclamantei, actul invocat în combaterea excepției prescripției dreptului material la acțiune fiind reprezentat de procesul verbal nr._ din 8.06.2010 întocmit de Serviciul asociației de proprietari din cadrul Primăriei municipiului S. prin care reclamanta a luat la cunoștință despre daunele produse de pârâții Asociației de proprietari nr.24, instanța nu a analizat acest act esențial care se găsea la dosar la data judecării recursului. Mai arată că instanța de recurs a reținut existența unei lipse de diligențe a reclamantei, omițând să analizeze și să constate că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta este reprezentată de președinte, la data întocmirii controlului fiind tocmai pârâtul F. I. care nu avea interes să-și reclame propriile fapte prejudiciabile. La data de 17.06.2010, adunarea generală extraordinară a proprietarilor din cadrul asociației nr.24 S. a luat act de demisia președintelui F. I. și G. L. și a ales un al președinte în persoana numitei Ștefuriuc E. care a fost mandatată de asociație să depună toate diligențele necesare pentru evaluarea și recuperarea prejudiciului cauzat patrimoniului asociației de proprietari prin administrarea frauduloasă a sumelor de bani de către pârâți.

Cu privire la al doilea motiv al contestației în anulare, arată că acesta îl constituie eroarea materială săvârșită de instanța de recurs care, fără a analiza pretinsul statut al asociației de proprietari depus de pârâți, i-a dat eficiență contrar normelor legale aplicabile în speță, stabilind practic că prin acest statut s-ar deroga de la lege, art.24 alin.6 din HG nr.1588/2007.

În drept invocă dispozițiile art.318 teza I-a cod procedură civilă.

P. întâmpinarea depusă la dosar intimații au solicitat respingerea contestației considerând că motivele contestatoarei nu constituie eroare materială de natură celor prevăzute de dispozițiile legale ci reprezintă apărări de fond.

La dosar s-a dispus și s-a atașat dosarul de fond nr._ .

Contestația în anulare este neîntemeiată.

Examinând decizia atacată în raport cu motivele contestației în anulare, și dispozițiile art.318 teza I cod procedură civilă, invocate ca și temei de drept, tribunalul constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art.318 teza I cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

În speță, prin contestația în anulare formulată contestatoarea a invocat faptul că instanța de recurs omițând să constate identitatea persoanei care deține funcția de președinte a asociației de proprietari, în perioada comiterii faptelor ilicite, a săvârșit o eroare materială care este natură a duce la anularea hotărârii atacate; a mai invocat și un al doilea motiv arătând că acesta îl constituie eroarea materială săvârșită de instanța recurs care, fără a analiza pretinsul statut al asociației de proprietari depus de pârât, i-a dat eficiență contrar normelor legale aplicabile în speță, stabilind practic că prin acest statut s-ar deroga de la lege, art.24 alin.6 din HG nr.1588/2007.

Potrivit dispozițiilor legale sus menționate pentru a putea fi admisă o contestație în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunțate de o instanță de recurs, este necesar ca eroarea materială gravă, invocată de parte, să privească o problemă de procedură. O atare eroare trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspecte formale ale judecății în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. Această cale de atac tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost binefăcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege.

Greșeala materială poate consta în neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată. Când însă instanța a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui o apreciere nu mai poate fi vorba de o greșeală materială în sensul legii, ci eventual o greșeală de judecată, care nu se poate îndrepta de aceeași instanță prin retractarea propriei sale hotărâri, ci numai de către instanțele de control judiciar, în cadrul căilor de atac, prevăzute de lege.

În consecință, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu de judecată, de apreciere a probelor și de interpretarea a dispozițiilor legale, pe această cale nu este admisibil să se examineze justețea soluției pronunțate.

În speță, cele două motive invocate de contestatoare nu se încadrează în condițiile de admisibilitate a contestației în anulare prevăzute de art.318 teza I cod procedură civilă invocate ca și temei de drept, constatând că motivele contestatoarei nu constituie eroare materială de natura celor prevăzute de dispozițiile legale menționate, instanța de recurs dând eficiență normelor legale aplicabile în cauză în raport cu probatoriul administrat și obiectul cererii dedus judecății.

P. urmare, tribunalul, față de aspectele de mai sus va respinge contestația în anulare ca neîntemeiată.

În temeiul dispozițiilor art.274 cod procedură civilă, ca parte căzută în pretenții contestatoarea va fi obligată să plătească intimatului suma de 200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat conform chitanței depusă la fila 27 dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 24 S. - prin reprezentant legal Ștefuriuc E., cu sediul în S., .. 3, ., județul S. privind decizia civilă nr.2678 din 10.12.2013 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._, intimați fiind F. I. cu domiciliul în S., ., nr. 53, ., ., G. L. cu domiciliul în S., ., nr. 16, ., ., ca neîntemeiată.

Obligă contestatoarea să plătească intimatului F. I. suma de 200 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 06 Ianuarie 2015.

Președinte,

A. S.

Judecător,

L. C.

Judecător,

V. G.-P.

Grefier,

L. M. R.

Red.S.A.

Tehnored.R.L., 2 ex., 15.01.2015

← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1236/2014. Tribunalul SUCEAVA		Pretenţii. Sentința nr. 2940/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 3/2015. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 3/2015. Tribunalul SUCEAVA