Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1187/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1187/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 1187/2014
Dosar nr._ Ordonanță președințială
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1187
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28 NOIEMBRIE 2014
PREȘEDINTE: V. O. D.
JUDECĂTOR: A. I. M.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de către reclamanții A. D. G., F. D., G. I., P. M. și Q. F., împotriva sentinței civile nr. 838 din data de 11 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung M. în dosar nr._, intimat fiind pârâtul M. Cîmpulung M. – prin primar.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 27 noiembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 28 noiembrie 2014, ora 11.00.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cîmpulung M. sub nr._ din data de 28.08.2014, reclamanții A. D.-G., F. D., G. I., P. M., Q. F. (fostă Acodrinesei), au chemat în judecată pe pârâtul M. C. M., prin primar, pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța, pe cale de ordonanță președințială, instanța să dispună obligarea pârâtei să oprească demolările, până la soluționarea fondului acțiunilor formulate de reclamanți.
În motivare au arătat, în esență, că au solicitat pârâtului, încă din anul 1989, aprobarea pentru a construi garaje cu magazii de lemne în preajma blocurilor în care locuiesc însă au obținut doar aprobări verbale din partea primarilor de la acea vreme
În baza aprobărilor verbale și a indicațiilor personalului fostului IGO cu privire la amplasament, au construit garajele, pentru care au plătit impozit. De asemenea, au plătit chirie pentru terenul pe care acestea au fost construite, o perioadă de peste 20 de ani.
Autoritățile locale au decis să demoleze garajele proprietate privată a reclamanților fără nici o despăgubire, iar în acest context reclamanții sunt puși în situația de a-și parca autoturismele într-o altă localitate. Totodată, ca urmare a demolării garajelor, reclamanții vor fi puși în situația de a îngheța în apartamentele proprietate, întrucât nu au alte spații pentru depozitarea combustibilului.
Reclamanții au formulat acțiuni având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra garajelor, iar până la soluționarea acestora se impune suspendarea acțiunii de demolare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 996 rap. la art.998 alin 2 C. proc. civ.
La data de 08.09.2014, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, ca nefondată.
În motivare a arătat că, încă din primăvara anului 2013, în aplicarea Legii 50/2001, au fost demolate 232 de construcții edificate ilegal pe domeniul public și privat al Municipiului C. M., în momentul de față mai fiind de demolat 10 construcții, printre care și cele din litigiu.
Toate dispozițiile de demolare, ca acte administrative, au fost confirmate pentru legalitate de Instituția Prefectului - Județul Suceava
Referitor la aprobarea verbală invocată de reclamanți, pârâtul a arătat că aceasta nu putea produce consecințe juridice nici în anul 1989, când era în vigoare Legea 144/1958 și nici în momentul de față, când executarea construcțiilor este reglementată de Legea 50/1991.
În ceea ce privește inexistența spațiilor pentru depozitarea combustibilului necesar pentru încălzire, pârâtul a precizat că, locuitorilor care folosesc combustibil solid pentru încălzire, li se v,. a asigura posibilitatea depozitării lemnelor în zonele în care au apartamentele, însă nu în spații închise.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 33, alin.1, alin.2, alin.4 și alin. 5 din Legea 50/1991, art.62, alin.1 și 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991, art.205-208 C. proc. civ.
P. sentința civilă nr. 838 din data de 11 septembrie 2014, Judecătoria Cîmpulung M. a respins cererea formulată de reclamanții A. D. G., F. D., G. I., P. M. și Q. F., în contradictoriu cu pârâtul M. C. M. - prin primar, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit disp. art. 996 C. proc. civ:” instanța de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii sau grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Din textul de lege sus citat rezultă că examinarea oricărei cereri de ordonanță președințială, presupune, într-o primă etapă, verificarea faptului dacă aparența dreptului este în favoarea reclamantului. În cea de-a doua etapă se verifica condițiile de admisibilitate ale ordonanței și anume: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
În speță, cerința ca aparența dreptului să fie în favoarea reclamanților nu a putut fi considerată ca fiind îndeplinită.
Astfel, examinând sumar cauza, sau, așa cum s-a consacrat terminologic în doctrina și practica judiciară” pipăind fondul” instanța a reținut că aparența dreptului de proprietate asupra terenului pe care sunt edificate construcțiile din litigiu este în favoarea pârâtului și nu în favoarea reclamanților.
Chiar dacă condițiile: urgenței, vremelniciei și neprejudecării fondului ar putea fi considerate îndeplinite, neexistând aparența dreptului în favoarea reclamanților, cererea nu a putut fi admisă.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța a constatat că cererea de chemare în judecată a fost neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții prin care au arătat următoarele:
În fapt, au promovat acțiuni civile la Judecătoria C. M. prin care au solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra garajelor lor cu magazii de lemne, edificate de ei cu acordul Primăriei C. M. în cartierul Trandafirilor din localitate, din resurse proprii și instituirea unui drept de superficie asupra terenului aferent construcțiilor.
Au menționat că terenul îl ocupă de 25 de ani, că au plătit impozite, taxe și chirie sau arendă pentru teren și că au formulat cereri de cumpărare sau continuare a arendării, concesionării etc.
In replică la acțiunile lor judecătorești, Primăria C. M. a trimis buldozerele să le demoleze garajele cu magazii de lemne.
Au arătat că nu au unde să-și țină lemnele fiindcă blocurile la care locuiesc sunt încălzite cu lemne. Nu au unde să-și țină autoturismele și alte lucruri care se depozitează în astfel de magazii (blocurile nefiind dotate cu astfel de boxe).
Primăria a susținut că vrea să amenajeze straturi cu flori in locul garajelor lor.
In realitate, aceste spații sunt vizate de anumiți consilieri locali care doresc să le exploateze în interese propriilor afaceri.
Reclamanții trebuie să-și țină autoturismele într-o altă localitate, fiindcă, altfel, îi alungă poliția comunitară de pe raza municipiului.
Câțiva indivizi care și-au subordonat conducerea administrației locale vor să transforme o problemă socială într-o problemă estetică.
Pentru a stopa această stupidă și abuzivă măsură au solicitat emiterea unei ordonanțe președințiale ținând cont de prejudiciul iminent pe care îl produce acțiunea de demolare a construcțiilor. Se aproprie toamna și iarna, iar ei rămân fără încălzire și cu autoturismele parcate prin alte localități (practic inutilizabile).
Au arătat că primăria acționează fără a avea niciun titlu executoriu (hotărâre, ordonanță, etc.) fiindcă așa au considerat „tovarășii” de la această instituție care au apreciat că legile Statului Român sunt numai pentru muritorii de rând, nu și pentru cei care se situează deasupra legii, cei din administrația locală.
În cazul în care vor câștiga acțiunile principale, nimeni nu îi va despăgubi, iar daunele pe care le va provoca primăria nu vor fi acoperite fiindcă această instituție nu are bani să semene o floare, nu să reconstruiască garajele și magaziile lor.
Nu au cerut o ordonanță președințială pentru o durată nedeterminată, ci numai până la soluționarea acțiunii principale.
Au dovedit cu înscrisuri și cu martori justețea cererilor lor și că pentru păstrarea drepturilor (acceptate timp de peste 25 de ani) există riscul păgubirii iremediabile a reclamanților.
Timp de peste 25 de ani Primăria C. M. le-a perceput chirii și arendă pentru terenuri, iar acum nu mai poate aștepta câteva săptămâni ca justiția să hotărască situația lor.
Din păcate, cererea de ordonanță președințială a fost judecată la primărie și executată la Judecătorie, conform obiceiului locului.
Acțiunea lor a fost respinsă nejustificat fiindcă toate condițiile impuse de art. 996 și următoarele erau îndeplinite pentru emiterea ordonanței.
De aceea, au considerat respingerea cererii lor ca netemeinică și au solicitat admiterea apelului, anularea sentinței atacate și admiterea cererii noastre.
În drept, au invocat disp, art. art. 999 din Codul de procedură civilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile atacate, ca legală și temeinică.
În motivare a arătat următoarele:
In sprijinul apelului nu s-au adus argumente noi care să poată fi luate în considerare.
Astfel cum s-a stipulat în sentința apelată, conform art. 996 din Codul de procedură civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii sau grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unor pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
In mod legal instanța de fond a apreciat că într-o primă etapă trebuie verificat dacă apartenența dreptului este în favoarea reclamanților și a considerat în mod corect că această cerință nu a fost îndeplinită.
Cum a menționat și întâmpinarea depusă la instanța de fond, aprobarea verbală de edificare a unor astfel de construcții nu avea și nu poate să aibă valoare juridică (nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens de către reclamanți cu privire astfel de aprobări și data la care au fost făcute).
Și înainte de anul 1990, și după, pentru orice fel de construcții era și este nevoie de autorizație de construire. Astfel, până la apariția Legii nr. 50/1991 a fost în vigoare Decretul nr. 144/1958, care prevedea, la art. 2 pct. I lit. a) obținerea autorizației înainte de edificarea oricărei construcții.
Există garaje și magazii, amplasate pe domeniul public și privat al municipiului C. M., care au fost construite înainte de anul 1990, în baza autorizațiilor de construire emise.
P. acțiunile întreprinse - strict cu respectarea legii - s-a procedat atât la sistematizarea localității, cât și la înfrumusețarea sa edilitar gospodărească (prin dispariția/dezafectarea construcțiilor edificate ilegal).
Totodată, în locul acestor construcții s-au realizat, se realizează și se vor realiza alei pietonale, parcări de reședință, locuri dejoacă pentru copii, mici parcuri etc.
Această acțiune a demarat încă din primăvara anului 2013, în aplicarea Legii nr. 50/2001, privind executarea lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare (art. 33 alin. 1, alin. 2, alin. 4 și alin. 5), respectându-se în totalitate procedurile specifice - notificări, somații, dispoziții -, au fost demolate, până în prezent peste 230 astfel de construcții (garaje, magazii, șuri) edificate ilegal (fără autorizație de construire) pe domeniul public și privat al municipiului C. M..
Toate dispozițiile de demolare, ca acte administrative, au fost confirmate pentru legalitate de Instituția Prefectului - Județul Suceava.
Multe din construcțiile demolate au fost ridicate înainte de anul 1990, ca și în cazul construcțiilor care fac obiectul prezentei cereri de ordonanță președințială. Pe de altă parte, nu s-a făcut nicio dovadă de către reclamanți cu privire la anul edificării construcțiilor. Până la luarea măsurilor de demolare, toți cei care au folosit construcțiile respective au plătit taxe pentru terenul ocupat de acestea, fără nici un fel de probleme ori litigii.
Locuitorilor care folosesc combustibil solid pentru încălzire li se va asigura posibilitatea depozitării lemnelor (temporar) în zonele în care își au apartamentele, dar nu în spații închise, conform unor proceduri organizatorice rapide pe care le va lua autoritatea publică locală.
In drept, a invocat dispozițiile art. 205 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare prin care au arătat următoarele:
Sentința împotriva căreia au formulat apel este vădit netemeinică și nelegală, dată prin ignorarea probelor administrate de ei și prin denaturarea intenționată a adevărului.
Aparența de drept este mai mult decât evidentă. Este vorba de construcții edificate de peste 25 de ani în urmă, cu acordul autorităților din acea vreme, construcții făcute din fonduri proprii, la a căror amplasare au participat și decis specialiștii Primăriei Orașului C. M..
Pentru terenul primăriei (construcțiile au fost făcute înainte de anul 1989) au plătit chirii, arenzi sau redevențe, precum și impozit timp de 25 de ani, fără să fie stingheriți în posesie de administrațiile anterioare până la actuala administrație ai cărei membri, împreună cu unii aleși locali, au interese personale.
Terenurile pe care sunt amplasate garajele cu magazii de lemne pot fi dobândite prin uzucapiune, astfel încât aparența de drept este mai mult decât suficientă.
Ca o instituție demnă de perioada pe care o trăiesc în prezent, pârâta a depus fotografiile altor construcții, niște dărăpănături aparținând altor persoane, susținând că acelea ar fi construcțiile lor.
Au atras atenția instanței de fond asupra falsului dar, dimpotrivă, instanța s-a folosit în decizia sa de aceste probe incorecte.
Toți au promovat acțiuni separate pentru întabularea dreptului de proprietate asupra construcțiilor și instituirea unui drept de superficie asupra terenului (deși erau îndreptățiți la dobândirea prin uzucapiune).
Pârâta, care nu a auzit de justiție, vrea să demoleze construcțiile (după ce le-a acceptat 25 de ani), fără să obțină o hotărâre de demolare, ridicare a construcție, etc.
Este posibil ca instanța de judecată, nesubordonată primăriei, precum cea care a judecat cererea de ordonanță să admită cererile lor, dar construcțiile să fie demolate abuziv, prin ignorarea legii și a justiției, fără să aibă o hotărâre în acest sens.
Atunci, s-au întrebat reclamanții cum va fi reparat prejudiciul lor, atâta timp cât Primăria C. este într-o criză financiară foarte mare.
Prejudiciul reclamanților este iminent și greu de reparat.
Au arătat că era firesc să se admită cererea de ordonanță președințială, până la soluționarea acțiunilor lor principale.
Pârâta se grăbește fiindcă vrea să-și realizeze acțiunile ilegale, înainte ca justiția să ia hotărâri legale.
După demolarea abuzivă a construcțiilor, terenurile nu vor fi folosite în interes public, ci vor servi interesele unor consilieri locali, în detrimentul interesului public.
În celelalte localități ale județului problema construcțiilor edificate înainte de 1989 sau în anii imediat următori a fost soluționată în favoarea proprietarilor, la bună înțelegere cu administrația locală, fără încălcarea legii și fără acțiuni abuzive ale conducerii localității. Numai în C. M. totul se face împotriva cetățeanului.
Terenul pe care sunt amplasate construcțiile lor reprezintă o curte interioară care nu lezează cu nimic interesul public. Alături de garajele și magaziile reclamanților există garaje cu magazii, neautorizate, dar tolerate (în funcție de interese personale) de primăria locală, ceea ce demonstrează că terenurile nu sunt și nu vor fi folosite în interes public.
Promisiunile pârâtei că se vor demola construcțiile pentru a planta flori într-o curte ascunsă după niște clădiri, a fost doar un pretext pentru distrugerea unor construcții absolut necesare pentru ei. In C. M. încălzirea blocurilor se face cu lemne, iar mașinile nu au unde le ține.
Dorința administrației locale as fost să îi constrângă să părăsească localitatea.
Justiția din C., timorată și probabil șantajată de primăria locală, nu a îndrăznit să pronunțe o hotărâre legală.
Toate condițiile impuse de art. 996 din codul de procedură civilă au fost îndeplinite pentru emiterea ordonanței președințiale. De aceea, soluția primei instanțe a fost nelegală și netemeinică.
Față de cele de mai sus, au solicitat admiterea apelului și admiterea acțiunii, așa cum au formulat-o.
Examinând apelul reclamanților, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:
Respingând cererea de ordonanță președințială, prima instanță a reținut că n-ar fi dată una dintre condițiile impuse prin art. 996 din noul cod de procedură civilă, anume aparența dreptului, care n-ar fi în favoarea reclamanților, ci în favoarea pârâtului.
Sub acest aspect se impune a se menționa că în speță s-a solicitat obligarea pârâtului la sistarea operațiunii de demolare a unor construcții – garaje cu magazii de lemne, până la soluționarea definitivă a acțiunilor de drept comun între părți, având ca obiect instituirea unui drept de superficie și prestație tabulară.
Întrucât litigiul de față vizează așadar construcțiile, iar nu terenul pe care sunt edificate, rezultă că aparența dreptului trebuia cercetată în raport de construcții, nu în privința terenului, cum greșit a raționat prima instanță respingând cererea de ordonanță președințială pe motiv că dreptul de proprietate asupra terenului pe care sunt edificate construcțiile ar aparține, cel puțin aparent, pârâtului.
Or, în privința construcțiilor, neîndoielnic, aparența dreptului este în favoarea reclamanților, aspect necontestat în cauză, chiar confirmat de către pârât prin întâmpinare, în care a arătat că încă din primăvara anului 2013 a început demolarea construcțiilor( garaje, magazii, șuri) amplasate ilegal( fără autorizație de construcție) pe domeniul public și privat al mun. C. M., fiind demolate până în prezent 232 de astfel de construcții, în aplicarea legii 50/1991, rămânând de demolat în continuare încă 10, incluzându-le și pe cele în litigiu, în privința cărora reclamanții nu au putut preciza anul edificării, fiind ridicate oricum înainte de 1990.
În ceea ce privește celelalte condiții ale ordonanței – urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite, astfel că în apelul reclamanților tribunalul n-ar putea aprecia contrariul, întrucât le-ar îngreuna situația în propria cale de atac, ceea ce este interzis prin dispozițiile art. 481 din noul cod de procedură civilă.
În concluzie, văzând că toate cele patru condiții pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială sunt îndeplinite, că în această procedură nu se analizează legalitatea operațiunii de demolare, nici dacă reclamanții au respectat cerințele legale la momentul construirii, aspecte puse în discuție prin întâmpinare în apel, dar care interesează eventual în cadrul acțiunilor de drept comun, în baza art. 480 alin. 1 din noul cod de procedură civilă tribunalul va admite apelul și va schimba în tot sentința în sensul obligării pârâtului la sistarea operațiunii de demolare a construcțiilor în litigiu până la soluționarea definitivă a acțiunilor de drept comun între părți înregistrate pe rolul Judecătoriei C. M. sub nr._ ,_ ,_ și_ .
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de către reclamanții A. D. G., domiciliat în Cîmpulung M., ., ., jud. Suceava, F. D., domiciliat în Cîmpulung M., ., ., jud. Suceava, G. I., domiciliat în Cîmpulung M., ., ., jud. Suceava, P. M., domiciliată în Cîmpulung M., ., ., jud. Suceava și Q. F., domiciliată în Cîmpulung M., .. 75, ., ., împotriva sentinței civile nr. 838 din data de 11 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung M. în dosar nr._, intimat fiind pârâtul M. Cîmpulung M. – prin primar.
Schimbă în totalitate sentința civilă nr. 838/11.09.2014 a Judecătoriei Cîmpulung M., iar în rejudecare:
Admite cererea formulată de reclamanții A. D. G., F. D., G. I., P. M. și Q. F., în contradictoriu cu pârâtul M. C. M. - prin primar.
Obligă pârâtul să sisteze operațiunea de demolare a construcțiilor - garaje cu magazii de lemne, în litigiu, până la soluționarea definitivă a acțiunilor de drept comun între părți privind aceste imobile, înregistrate pe rolul Judecătoriei Cîmpulung M. sub nr._ ,_ ,_ și nr._ .
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.11.2014, ora 11,00.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. O. D. A. I. M. S. A.-M.
Red./Tehnored. V.O.D.
Judecător fond V. L.
8 ex./2.12.2014
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Sentința nr. 2134/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
