Anulare act. Decizia nr. 195/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 195/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 195/2013
Dosar nr._ anulare act- contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 195
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.10.2013
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR G. D.
JUDECĂTOR I. M.
GREFIER G. F.
Pe rol, pronunțarea asupra contestației în anulare declarată de către contestatoarea G. A., domiciliată la familia B. Ș. din Gălănești, ., jud. Suceava împotriva Deciziei civile nr.237 pronunțată la data de 29.01.2013 de Tribunalul Suceava în dosar nr._, intimați fiind G. E., prin curator A. C., G. C. C., V. M. P. și I. A. C., toți cu domiciliul în Gălănești, nr. 281 A, jud. Suceava, . E. SRL –prin lichidator R. V., din Câmpulung Moldovenesc, ., ., jud. Suceava, G. M. D. și G. M., ambele domiciliate în Gălănești, nr. 103, jud. Suceava, G. P. V. din Rădăuți, ., ., jud. Suceava și G. C.-decedat.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 08.10.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de astăzi, 15.10.2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra cauzei de față constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 274 din data de 19.01.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea civilă ce are ca obiect constatare nulitate act juridic și constatare drept de proprietate, formulată de reclamanta G. A., domiciliată în Italia, Arezza, loc. Quarata, nr.285, cu domiciliul ales în com. Gălănești, ., județul Suceava (la fam. B. Ș.), împotriva pârâților G. M., domiciliată în Gălănești, nr. 103, județul Suceava, G. M.-D., domiciliat în Gălănești, nr. 103, județul Suceava, G. P.-V., domiciliat în Rădăuți, ., ., județul Suceava, G. E.-prin curator I. A.-C., G. C.-C., domiciliat în Gălănești,nr. 140, V. M. P., domiciliat în Gălănești,nr. 140, I. A. C., domiciliată în Gălănești, nr. 281-A, județul Suceava, și S.C. I. M. I. E. SRL Gălănești, prin lichidator R. V., din Câmpulung-Moldovenesc, ., ., ..
S-a respins capătul de cerere privitor la constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare autentificate cu nr. 4557/1996 și 1062/1998.
S-a respins capătul de cerere privitor la perfectarea convenției de vânzare-cumpărare încheiată la 12 iunie 1996 și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare cu privire la suprafața de 7800 m.p. teren.
S-a admis capătul de cerere privitor la constatarea dreptului de proprietate a reclamantei cu privire la anexele amplasate pe p.v. 809 din C.F. 3065 a .>
S-a constatat că reclamanta a dobândit prin accesiune dreptul de proprietate cu privire la anexele amplasate pe p.v. 809 din C.F.3065 a . din garaj și magazie.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 14 ianuarie 2010, sub nr._, reclamanta G. A. i-a chemat în judecată pe pârâții G. C., G. E., G. C.-C., V. P., I. C. și S.C. I. M. I. E. SRL Gălănești, solicitând: constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 4557/10.10.1996 și 1062/29.02.1998; să se perfecteze convenția de vânzare-cumpărare încheiată la 12 iunie 1996 între ea și defunctul Tocchi Guido, în calitate de cumpărători și pârâtul G. C., în calitate de vânzător, cu privire la suprafața de 7800 m.p. teren situat pe raza comunei Gălănești, identică cu p.v.993 și p.f.1027 din C.F. 3251 a . vânzării fiind de 24.000.000 lei ROL; să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la suprafața de 7800 m.p. teren identică cu p.v.993 și p.f. 1027 din CF 3251; să se constate că ea, reclamanta, este proprietara anexelor gospodărești (garaj și magazie), amplasate pe p.v. 809 din CF 3065 a . fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu numitul Tocchi Guido, cetățean italian, decedat la 20.09.2003 și este singura moștenitoare a acestuia. Reclamanta a susținut că la 12 iunie 1996 a încheiat cu pârâtul G. C. o convenție de vânzare-cumpărare cu privire la o suprafață de 7800 m.p. teren situat la locul numit „Bârc”, convenție concretizată într-un înscris sub semnătură privată intitulat „act convențional”, în baza căruia prețul stabilit a fost plătit, iar terenul a fost predat. Reclamanta a susținut că pentru acest teren s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea promitentului vânzător G. C. și a fratelui acestuia, G. I., conform titlului de proprietate 1032/1995, iar ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4557/1996, cei doi titulari ai titlului de proprietate au înstrăinat terenul numitului G. P. și soției sale, G. E., iar aceștia, în 1998 au încheiat un contract de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1062/1998, prin care au înstrăinat terenul către S.C. I. M. E. I. SRL, respectiv suprafața de 3600 m.p.
Reclamanta a susținut că aceste contracte au avut o cauză ilicită, întrucât părțile cunoșteau că s-a încheiat anterior un antecontract de vânzare-cumpărare și că prețul stipulat a fost plătit pentru terenul în cauză, s-a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare 4557/1996 și pe cale de consecință, și desființarea contractului încheiat ulterior, nr.1062/1998. Reclamanta a mai arătat că în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3948/2001, a dobândit prin cumpărare de la pârâta G. E. și defunctul G. P., imobilul identic cu p.v. 809 din C.F. 3065 a . s-a omis să se menționeze în cuprinsul contractului și anexa gospodărească, respectiv magazie și garaj, întrucât acestea nu au fost intabulate pe numele vânzătorilor. Reclamanta a solicitat astfel să se constate că a dobândit prin accesiune imobiliară, conform art. 489,492 cod civil și anexele gospodărești amplasate pe această parcelă, arătând că de la data cumpărării imobilului a intrat și în posesia acestora.
Pentru a-și dovedi susținerile, reclamanta a depus la dosar acte de stare civilă, convenția încheiată de părți în 1996, contractele de vânzare-cumpărare a căror anulare s-a solicitat, schițe ale terenului, înscrisuri privind S.C. I. M. E. I. SRL, autorizația de construire, extrase CF.
În cauză, pârâții au formulat întâmpinare (fila 36,37 dosar), precizând că reclamanta a încheiat cu G. C. doar un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la teren și nu a încheiat și un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, dar nu avea asemenea obligație, autorul lor răzgândindu-se practic, ceea ce nu echivalează cu reaua sa credință. De altfel, autorul lor, G. C., nu era proprietar exclusiv al terenului, ci doar coproprietar, alături de G. I. și împreună cu dispus asupra terenului, încheind contractul de vânzare-cumpărare 4557/1996.
Referitor la constatarea dreptului de proprietate al reclamantei cu privire la anexele gospodărești, pârâții au susținut că reclamanta a dobândit în proprietate doar ceea ce este evidențiat în contractul de vânzare-cumpărare 3948/2001, contract în care nu figurează aceste anexe.
Pârâții au depus la dosar înscrisuri, certificat de moștenitor, dispoziția de desemnare a unui curator.
În cauză, la solicitarea reclamanților, au fost introduși în calitate de pârâți, moștenitorii pârâtului decedat G. C., respectiv G. M. și G. M. D., s-a dispus ca G. E. să fie citată prin curator I. A.-C., iar pârâta S.C. I. M. E. I. SRL a fost citată prin lichidator R. V..
În cauză s-a formulat întâmpinare și de pârâții G. E., G. C., I. A., V. M. P. (filele 65,66 dosar), invocându-se în principal inexistența fraudei la lege cu privire la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 4557/1996 și 1062/1998.
Întrucât a decedat și G. I., în cauză s-a solicitat de către reclamantă, introducerea moștenitorilor acceptanți, conform certificatului de moștenitor depus la dosar, astfel încât au fost citați moștenitorii, în calitate de pârâți.
Cauza a fost suspendată în baza disp. art. 42 din Legea 64/1995, reținându-se că pârâta S.C. I. M. E. I. SRL este în insolvență, însă a fost ulterior repusă pe rol la cererea reclamantei, care a depus la dosar un certificat constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava, conform căruia societatea comercială a fost lichidată, conform actului de lichidare nr._/2007.
În vederea soluționării cauzei, instanța a avut în vedere susținerile părților, înscrisurile depuse la dosar, precum și declarațiile martorilor audiați, B. Ș., G. E..
În urma probatoriului administrat, instanța de fond a reținut următoarele:
În anul 1996 reclamanta a încheiat o convenție cu G. C., autorul pârâților, intitulată „act convențional”, convenție ce reprezintă din punct de vedere juridic un antecontract de vânzare-cumpărare în baza căruia G. C., în calitate de promitent-vânzător, a promis vânzarea suprafeței de 78 ari teren în favoarea reclamantei și soțului ei. Promitentul vânzător G. C., la data încheierii convenției de vânzare-cumpărare, nu era proprietarul exclusiv al terenului, ci doar un coindivizar, alături de fratele lui, G. I., lor reconstituindu-li-se dreptul de proprietate pentru acest teren în baza titlului de proprietate 1032/1995.
În octombrie 1996, ulterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, promitentul vânzător G. C., alături de coproprietarul G. I., încheie un contract de vânzare-cumpărare cu G. P., în baza căruia au vândut suprafața de 7800 m.p. teren ce a făcut obiectul antecontractului încheiat anterior cu reclamanta și soțul ei. După dobândirea terenului, G. P. și soția sa E. înstrăinează o parte din acest teren, respectiv 3600 m.p. către S.C. I. M. I. Expert SRL Gălănești, încheind contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1062/1998.
P. prezenta acțiune, reclamanta a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 4557/1996, invocând cauza ilicită a acestui contract, ce a fost încheiat în condițiile în care i se promisese ei anterior vânzarea terenului și mai mult, a susținut reclamanta, s-a stabilit un preț pe care l-a achitat.
Instanța de fond a considerat că în contextul în care s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la teren și ulterior promitentul vânzător a înstrăinat terenul altei persoane, cu contract autentic, nu se poate reține reaua credință a acestuia. Antecontractul de vânzare-cumpărare reprezintă doar o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, care se poate sau nu materializa prin încheierea ulterioară a contractului de vânzare-cumpărare. Antecontractul de vânzare-cumpărare nu transferă dreptul de proprietate asupra bunului și nici nu dă naștere obligației de plată a prețului, părțile asumându-și doar obligația perfectării ulterioare a contractului de vânzare-cumpărare. În cazul în care promitentul vânzător nu respectă această obligație, promitentul cumpărător are posibilitatea de a cere executarea silită în natură a antecontractului sau de a solicita daune interese.
În speță, promitentul vânzător nu și-a îndeplinit obligația asumată prin antecontract și a înstrăinat terenul, alături de fratele său, unei alte persoane, dar această situație nu poate fi asimilată fraudei la lege, întrucât nu s-a încălcat nici o dispoziție legală prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare și nici nu se poate reține cauza ilicită în cauza încheierii contractului de vânzare-cumpărare, neavând nici o relevanță că și promitentul cumpărător a cunoscut că s-a încheiat anterior un antecontract de vânzare-cumpărare.
P. prisma acestor considerente, instanța de fond a respins capătul de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 4557/1996.
Instanța de fond a respins și capătul de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1062/1998, prin care cumpărătorii G. P. și E. au vândut o parte din teren către S.C. I. M. E. I. SRL Gălănești, dat fiind faptul că s-a solicitat constatarea nulității acestui contract ca efect al constatării nulității actului principal, respectiv contractul de vânzare-cumpărare 4557/1996, ori instanța a respins capătul de cerere privind constatarea nulității actului principal, astfel încât principiul invocat „resoluto jure dantes, resolvitur jus accipientis” nu-și găsește aplicarea.
În cauză s-a solicitat și perfectarea convenției de vânzare-cumpărare încheiată la 12 iunie 1996 între reclamantă și soțul ei și autorul pârâților, G. P..
Instanța de fond a respins și acest capăt de cerere, reținând că perfectarea convenției de vânzare-cumpărare presupune îndeplinirea tuturor condițiilor cerute pentru validitatea contractului de vânzare-cumpărare. Una dintre aceste condiții se referă la calitatea de proprietar a vânzătorului, ori în speță G. C., autorul pârâților, nu mai are calitatea de proprietar al terenului, acest teren fiind vândut de G. C. prin contract autentic, proprietarii actuali ai terenului fiind moștenitorii lui G. P. pentru o parte din teren, respectiv S.C. I. M. E. I. SRL pentru suprafața de 3600 m.p. Perfectarea convenției de vânzare-cumpărare în condițiile în care promitentul vânzător, respectiv moștenitorii acestuia nu sunt proprietarii terenului ce a făcut obiectul antecontractului, nu este posibilă.
Referitor la cererea reclamantei de constatare a dreptului de proprietate pentru anexele gospodărești, garaj și magazie, amplasate pe p.v. 809 din CF 3065 a . de fond a apreciat-o întemeiată din următoarele considerente:
Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3948/2001 pârâta G. E. și soțul ei G. P., în prezent decedat, i-au vândut reclamantei imobilul identic cu p.v. 809 din CF 3065 a . format din apartamentul nr. 2 din vila 2 situat pe raza localității Gălănești. Reclamanta a susținut că, deși în contractul de vânzare-cumpărare nu se face nici o mențiune, s-au vândut și anexele, reclamanta arătând în acest sens că proprietarii inițiali ai imobilului, A. M. și A. N., au încheiat un antecontract în 1994 cu S.C. I. M. E. I. SRL Gălănești în care se specifică faptul că se înstrăinează terenul și construcțiile (apartament și șopron), însă în contractul autentificat încheiat de aceleași părți, sub nr. 4926/1994 s-a omis să se menționeze și anexa gospodărească (șopron). S-a mai arătat că prin contractul 416/1995, S.C. I. M. E. I. SRL a vândut imobilul identic cu p.v. 809 pârâtei G. E., care, în temeiul autorizației de construcție nr. 29/1997, a edificat pe suprafața acestei parcele un garaj și o magazie.
Analizând succesiunea tuturor acestor acte de vânzare-cumpărare, s-a reținut că în prezent reclamanta a dobândit prin cumpărare, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3948/1997, întreaga suprafață de 810 m.p., identică cu p.v. 809 din CF 3065 a . acest teren este situat apartamentul nr. 2 din vila 2, construcție menționată expres în contractul de vânzare-cumpărare, dar pe același teren vânzătoarea G. E. a edificat un garaj și o magazie. Întrucât vânzătoarea și soțul ei nu și-au înscris dreptul de proprietate asupra acestor construcții (garaj și magazie) în cartea funciară, construcții edificate de ei legal, în baza autorizației de construcție 29/1997, aceste construcții nu figurează în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamanta.
Existența acestor construcții edificate în baza autorizației sus-menționate este dovedită și prin adeverința emisă de Primăria comunei Gălănești cu nr. 2269/2007, care atestă că aceste anexe gospodărești (magazie, șură și garaj) au fost terminate în luna iulie 1998.
Având în vedere că reclamanta este proprietara actuală a parcelei p.v. . 809 din CF 3065 a . că pe această parcelă sunt amplasate construcțiile anexe, instanța de fond a admis acest capăt de cerere și a constatat că prin accesiune, în temeiul prev. art. 489, 492 Cod civil, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate și asupra acestor construcții anexe, formate din garaj și magazie.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat recurs reclamanta G. A. și pârâții G. E., prin curator I. A. C., G. C. C., V. M. P. și I. A. C..
Reclamanta G. A. a formulat recurs împotriva sentinței civile pronunțate de instanța de fond potrivit motivelor de recurs consemnate în memoriu depus la dosar.
Pârâții au apreciat că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică susținând că nu trebuia admis ultimul capăt de cerere deoarece imobilele proprietatea reclamantei nu sunt amplasate pe ..809, ci pe . suprafață de 500 m.p. desprinsă din . așa cum rezultă din schița cadastrală anexată.
Apreciază că în cauză s-a făcut o confuzie între anexele reclamantei și anexele pârâților, împrejurare față de care nu trebuia admisă acțiunea nici sub acest aspect.
Reclamanta G. A. a formulat întâmpinare la recursul promovat în cauză de pârâți precizând că motivarea recursului promovat de G. E., prin curator I. A. C., G. C. C., V. M. P. și I. A. C. se bazează pe declarații false, încercând să inducă în eroare instanța de judecată afirmând că imobilele proprietatea sa nu sunt amplasate pe ..809, ci pe . suprafață de 500 m.p. conform unei schițe anexate, ceea ce nu corespunde realității și care contravine prevederilor actelor juridice pe care le-a anexat la dosar.
P. Decizia civilă nr. 237/29.01.2013, Tribunalul Suceava a respins, ca nefondate, recursurile formulate de reclamanta G. A. și pârâții G. E., prin curator I. A. C., G. C. C., V. M. P. și I. A. C., împotriva sentinței civile nr.274 din data de 19.01.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții S.C. I. M. I. E. SRL – prin L. R. V., G. M. D. și G. M. și G. P. V..
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceava a reținut următoarele:
În ceea ce privește recursul formulat de reclamanta G. A. din înscrisul depus la fila 15 dosar, rezultă că, între G. C. și reclamanta recurentă G. A. a intervenit o înțelegere, în baza căreia G. C. se obliga să vândă suprafața de 78 ari teren din tarlaua Bârc, pentru care vânzătorul avea adeverința de proprietate 375 din 21 octombrie 1991, pentru suma de 24 milioane lei vechi, de la data de 12 iunie 1996.
Analizând acest înscris, instanța de control judiciar l-a caracterizat ca fiind un antecontract de vânzare – cumpărare, o promisiune bilaterală de vânzare – cumpărare.
Pentru a produce efectele urmărite de părți, era necesar ca operațiunea juridică să întrunească și condițiile de formă prevăzute de lege, respectiv era necesar ca actul să fie perfectat în fața unui notar, sens în care părțile erau obligate să depună demersurile necesare în acest scop.
Doctrina și practica în materie sunt unanim constante atunci când au statuat că un asemenea înscris nu este de natură să transfere în mod automat, în patrimoniul cumpărătorului, dreptul de proprietate asupra bunului, după cum nici cumpărătorul nu este obligat a achita prețul menționat în act, așa cum arătam anterior, părțile având obligația să perfecteze ulterior contractul de vânzare-cumpărare.
În speța de față, cum promitentul – vânzător nu era singurul proprietar al imobilului menționat în înscris, avea obligația ca, împreună cu celălalt coindivizar să se prezinte în scopul perfectării actului, promitentul cumpărător având posibilitatea fie de a cere executarea silită în natură a înțelegerii, fie de a solicita daune interese ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor ce incumbau promitentului vânzător.
În acest sens, tribunalul a reținut că la fila 74 dosar fond se regăsește titlul de proprietate 1032 din 22 noiembrie 1995, care dovedește că dreptul de proprietate a fost reconstituit în indiviziune, pentru suprafața totală de 4,67 ha teren, în favoarea lui G. C. și G. ion, în calitate de moștenitori ai defunctului autor G. I. Meliton.
Aceste împrejurări au fost corect reținute de către judecătorul fondului, iar criticile dezvoltate de către reclamantă în recurs repun în discuție aspecte supuse deja analizei primei instanțe, care le-a dat o temeinică și legală dezlegare.
Din această perspectivă, corect s-a reținut că promitentul vânzător nu și-a îndeplinit obligația asumată prin antecontract și a înstrăinat terenul, alături de fratele său, unei alte persoane.
Deși ulterior acestui înscris, G. C., împreună cu fratele său, G. I. a încheiat un contract autentic de vânzare – cumpărare nr. 4557 din 210 octombrie 1996, această împrejurare nu poate fi circumscrisă noțiunii de fraudă la lege.
Probele administrate în cauză au demonstrat fără echivoc, că la încheierea acestui contract, nu s-a eludat nici o dispoziție legală.
Instanța de control judiciar nu a putut primi nici motivele de recurs invocate de reclamantă, referitoare la existența cauzei ilicite la încheierea contractului de vânzare-cumpărare menționat.
Faptul că, anterior, vânzătorul din contractul de vânzare – cumpărare a încheiat cu reclamanta recurentă un înscris cuprinzând o promisiune de vânzare, în ipoteza în care promitentul – cumpărător nu a depus demersurile necesare pentru a obține executarea obligațiilor asumate, nu are relevanță în cauză, și nu face dovada existenței unei cauze ilicite.
Astfel, potrivit art. 968 Codul civil din 1864, aplicabil raporturilor juridice deduse judecății, cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.
De altfel, antecontractul de vânzare-cumpărare, așa cum a reținut corect și prima instanță, reprezintă doar o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, ce se poate sau nu materializa prin încheierea ulterioară a contractului de vânzare-cumpărare.
Având în vedere aceste argumente, instanța de control judiciar a înlăturat și criticile formulate de aceeași reclamantă, referitoare la modul de soluționare a capătului de cerere vizând nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare 1062/1998, în baza căruia G. P. și E. au vândut o parte din teren către S.C. I. M. E. I. SRL Gălănești.
Trebuie de precizat că acest contract a fost încheiat după încheierea contractului de vânzare – cumpărare, fiind un act subsecvent celui încheiat inițial.
D. fiind faptul că s-a solicitat constatarea nulității acestui contract ca efect al constatării nulității actului principal, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 4557 din 210 octombrie 1996, și cum instanța a respins capătul de cerere privind constatarea nulității actului principal, este evident că și actul subsecvent va urma soarta actului juridic principal.
Din această perspectivă, temeinic și legal a reținut prima instanță, că în speță nu se poate aplica principiul „resoluto jure dantes, resolvitur jus accipientis”
Față de cele ce preced, instanța de control judiciar a reținut că aspectele invocate de către reclamanta recurentă nu se circumscriu cazurilor de casare prevăzute prin art. 304 Cod procedură civilă, motiv pentru care, prin raportare la art. 304 ind.1 și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins recursul formulat de reclamanta G. A., ca nefondat.
În ceea ce privește recursul formulat de către pârâții G. E., prin curator I. A. C., G. C. C., V. M. P. și I. A. C., tribunalul a constatat că aceste critici nu se subsumează niciunuia din cazurile de casare/modificare ale unei hotărâri, așa cum au fost ele prevăzute prin art. 304 Cod procedură civilă.
Astfel, se arată că în mod eronat, instanța de fond a constatat dreptul de proprietate al reclamantei recurente G. A. cu privire la anexele situate pe . CF 3065 a . imobilele proprietatea reclamantei nu sunt amplasate pe această parcelă, ci pe . de 500 mp, desprinsă din . cum rezultă din schița anexată, și că astfel, s-a creat o confuzie între anexele proprietatea pârâților și cele proprietatea reclamantei.
La fila 130 dosar fond, se regăsește contractul de vânzare – cumpărare 3948 din 20 august 2001, în baza căruia G. P. și E. au vândut către G. A., imobilul constând în . cu p.v. 809, parte din Corpul tabular nr. 3065 a . raza localității Gălănești, vila 2, jud, Suceava.
La rândul lor, vânzătorii au obținut imobilul în baza contractului de vânzare – cumpărare dintre S.C. „I. M. I. E. S.R.L., astfel cum a fost evidențiat în cuprinsul acestui înscris, fiind vorba despre apartamentul nr. 2 identic cu p.v. 809 din CF 3065 a . în .. 2 (fila 132).
Apoi, la fila 165 dosar, autorizația de construcție din 7 iulie 1997 relevă că s-a autorizat efectuarea lucrărilor de construire pentru anexe gospodărești constând în magazie, șură, garaj, amplaste pe . 3065 a .>
Toate aceste înscrisuri coroborate cu extrasele de carte funciară sunt în măsură să demonstreze că anexele edificate de reclamanta recurentă sunt amplasate pe . 3065 Gălănești.
Cât privește schița cadastrală și planul aferent, depuse de pârâții recurenți, instanța de control judiciar reține că acestea nu se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză; pe de altă parte, după cum corect a reținut instanța de fond, din analiza succesiunii încheierii contractelor de vânzare – cumpărare, rezultă că reclamanta recurentă G. A. a dobândit, prin contractul autentificat sub nr. 3948/1997, întreaga suprafață de 810 mp teren, identică cu p.v. 809 din Cf 3065 Gălănești (fila 130 dosar).
A dispune în sensul arătat de pârâții recurenți ar echivala cu schimbarea obiectului material din contractul menționat, în sensul că s-ar ajunge la situația în care instanța ar constata dreptul de proprietate al reclamantei numai cu privire asupra unei părți din bunul vândut.
Dacă părțile au dubii în ceea ce privește obiectul vânzării, legiuitorul le-a pus la dispoziție alte mijloace procedurale prin care să rezolve această împrejurare, situația neputându-se rezolva prin invocarea de către vânzători, a unor erori privind identificarea în teren, a anexelor, în acest cadru procesual.
Față de cele ce preced, tribunalul, în considerarea art. 304 Cod procedură civilă, art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, a respins și recursul formulat de către G. C. C., V. M. P. și I. A. C., ca nefondat.
Împotriva acestei decizii la data de 24.04.2013, contestatoarea G. A. a formulat prezenta contestație în anulare, inregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr._ din aceeași dată.
În motivare a arătat că decizia contestată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii și este rezultatul unor greșeli materiale și a omisiunii de cercetare a motivelor de casare, fapt ce atrage incieneța dispzițiilor art. 318 C..
În concret, a arătat că diferența dintre un precontract și un contract autentic constă în faptul că la momentul efectuării tranzacției comerciale lipsea un element pentru concretizarea convenției într-un act autentic la momentul efectuării actului comercial, vânzătorul nu intrase în posesia actului de proprietate. Totodată precontractul prevede toate elementele necesare unui act autentic .
Ulterior, la . actului de proprietate, vânzătorul, probabil fără știrea lui și care între timp a decedat, încheie Actul autentic de vânzare-cumpărare pe numele lui G. și soția acestuia care din martor participativ și conștient la efectuarea tranzacției comerciale prin abuz de încredere și de putere, devine proprietar.
La data de 28.08.2013 contestatoarea a depus la dosar precizări prin care a arătat că înțelege să conteste atât decizia nr. 237/29.01.2013 a Tribunalului Suceava cât și sentința civilă nr. 274/19.01.2012 a Judecătoriei Rădăuți, susținând că nu a fost fundamentate legal și temeinic și nu au specificat motivele de nulitate ale prevederilor Codului civil care regelementează convențiile dintre părți, în speță ale art. 942, 948, 962, 963, 964, 969, 970, 971, 977 și 980.
Arată că în cauză, toate prevederile legale stipulate de Codul civil sunt îndeplinite. Astfel, actul convențional încheiat în data de 12.06.1996 la Primăria Gălănești, în prezența martorilor, specifică următoarele: părțile contractuale și calitatea lor, în speță, vânzător G. C., cumpărător, G. A., obiectul tranzacției- suprafața de 78 ari din tarlaua Barc; valoarea tranzacției de 24.000.000 lei ; efectuarea propriu zisă a tranzacției comerciale, prin mențiunea plății încasată, valorii obiectului, adică prin punerea la dispoziția cumpărătorului a obiectului tranzacției comerciale, respectiv terenul; recunoașterea efectuării tranzacției comerciale prin semnarea părților; la baza tranzacției comerciale a stat adeverința de proprietate nr. 375/21.10.1991 unde apare și G. I.; obligația vânzătorului G. C. de a suporta cheltuielile notariale determinate de perfectarea actelor, la primirea titlului de proprietate; a intrat în posesia terenului la încheierea tranzacției comerciale, adică la data de 12.06.1996, teren pe care imediat l-a îngrădit cu placă de sîrmă, pentru a nu fi tulburată în posesie.
Ulterior, G. P., din martor a devenit cumpărător în baza contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 4557/10.10.1996, pentru suprafața de 78 ari, contractul fiind abuziv încheiat.
Instanța de fond prin deviere de la obiectul cauzei, califică convenția încheiată ca fiind un antecontractul de vânzare-cumpărare, o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare și nu o tranzacție comercială, conform legii părților și Codului Civil.
Lipsa contractului de vînzare-cumpărare nu înlătură dreptul de proprietate al cumpărătorului asupra terenului, proprietate transferată de vănzător la momentul încheierii tranzacției comerciale, prin semnare.
Reținerea instanței privind calitatea părților contractante, de promitent vânzător și promitent cumpărător, este abuzivă întrucât vânzătorul a semnat contractul de vînzare-cumpărare cu G. P. și G. E., deși cunoștea că vânduse anterior terenul contestatoarei și lui Tocchi Quido .
Mai arată că instanța nu a reținut și nu a menționat nimic din declarația martorilor și nici de declarația notarială a lui R. V. și nu a deosebit data la care a intrat în stăpânirea fizică și efectivă a terenului; nu a invalidat contractul de vânzare cumpărare ca fiind nelegal.
Solicită să se dispună validarea actului convențional încheiat la data de 12.06.1996 ca fiind un contract autentic de vînzare cumpărare și anularea contractelor de vînzare-cumpărare nr. 4557/10.10.1996 și 1062/22.02.1998, cu plata cheltuielilor de judecată .
În drept a invocat disp. art. 317 și 318 C..
Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
La primul termen de judecată din data de 08.10.2013, instanța, constatând că este investită cu soluționarea a două contestații în anulare diferite, supuse unor regimuri procesuale diferite sub aspectul competenței materiale a instanței, în temeiul disp. art. 165 C., a disjuns contestația în anulare formulată împotriva sentinței civile nr. 274/19.01.2012 a Judecătoriei Rădăuți, de contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 237/29.01.2013 a Tribunalului Suceava. Ca atare, s-a dispus formarea unui dosar separat în vederea judecării separate și a rămas în pronunțare cu privire la contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 237/29.01.2013 a Tribunalului Suceava.
Examinând contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 237/29.01.2013 a Tribunalului Suceava, în raport de susținerile invocate, de actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 318 alin. 1 C., “ Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”.
Textul de lege sus citat ( teza I) vizează erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului, greșeli pe care instanța le comite prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale, greșeli de fapt involuntare și nu greșeli de judecată.
Fiind o cale extraordinară de atac de retractare și nu de cenzură judiciară, pe calea contestației în anulare nu pot fi invocate greșeli de judecată, de apreciere a situației de fapt, a probelor ori de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural, cum este cazul în speță, prin care se critică nelegalitatea și netemeinicia deciziei pronunțate în recurs.
A admite contrariul și a da posibilitate părților de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea în recurs cu privire la modul în care a apreciat probele ori a interpretat dispozițiile legale- cum este cazul în speță- înseamnă a deschide calea recursului la recurs, lucru ce nu este posibil.
Nici motivul contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. 1 teza a II-a C., nu este întemeiat.
Astfel, contrar susținerilor contestatoarei, instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate, arătând în considerentele deciziei pronunțate că înscrisul invocat de reclamanta recurentă G. A., reprezintă un antecontract de vânzare-cumpărare, o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, care pentru a produce efectele urmărite de părți, era necesar ca operațiunea juridică să întrunească condițiile de formă prevăzute de lege, respectiv era necesar ca actul să fie perfectat în fața unui notar, sens în care părțile erau obligate să depună demersurile necesare în acest scop.
Referitor la capătul de cerere vizând modalitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1068/1998 prin care intimaților G. P. și G. E. au înstrăinat parte din teren către . I. SRL Gălănești, instanța de recurs a reținut că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 968 Cod civil din 1864 privind cauza nelicită a actului încheiat și că, în speță, nu se poate aplica principiul “ resoluta jure donator, resolvitur jus accipientes”.
În drept, contestatoarea a invocat și disp. art. 317 alin. (1) C. potrivit cărora “Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
1. când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.”
Nici unul din motivele contestației în anulare prevăzute de textul de lege sus citat, nu este dat în cauză.
Astfel, la termenul de judecată din 17.01.2013 când recursul a fost judecat în fond, procedura de citare cu reclamanta recurentă G. A. ( contestatoarea din prezenta cauză) a fost legal îndeplinită, aceasta fiind reprezentată în instanță de apărătorul său ales, avocat N. L., așa cum rezultă din încheierea de dezbateri din acea dată.
Referitor la competența instanței, se reține că, potrivit art. 2 pct. 3 C. tribunalul judecă ca instanță de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.”
Față de dispozițiile legale sus citate, se constată că în mod corect Tribunalul Suceava s-a investit cu soluționarea recursului declarat de părți împotriva sentinței civile nr. 274/19.01.2012 a Judecătoriei Rădăuți, apreciind că este competent din punct de vedere material și teritorial să-l soluționeze, sentința civilă nr. 274/19.01.2012 a Judecătoriei Rădăuți ce a făcut obiectul recursului, nefiind supusă căii de atac a apelului conform art. 282 ind.1 alin. 1 C..
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art. 320 C. va respinge ca nefondată contestația în anulare.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondată, contestația în anulare declarată de către contestatoarea G. A., domiciliată la familia B. Ș. din Gălănești, ., jud. Suceava împotriva Deciziei civile nr.237 pronunțată la data de 29.01.2013 de Tribunalul Suceava în dosar nr._, intimați fiind G. E., prin curator A. C., G. C. C., V. M. P. și I. A. C., toți cu domiciliul în Gălănești, nr. 281 A, jud. Suceava, . E. SRL –prin lichidator R. V., din Câmpulung Moldovenesc, ., ., apt. 4, jud. Suceava, G. M. D. și G. M., ambele domiciliate în Gălănești, nr. 103, jud. Suceava, G. P. V. din Rădăuți, ., ., jud. Suceava și G. C.-decedat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. G. G. D. I. M.
Grefier,
G. F.
Red. I.G.
Tehnored. G.F.
2 ex./ 04.11.2013
| ← Fond funciar. Hotărâre din 08-10-2013, Tribunalul SUCEAVA | Anulare act. Sentința nr. 491/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
