Anulare act. Decizia nr. 359/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 359/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 359/2013
Dosar nr._ - anulare act -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 359
Ședința publică din data de 07 FEBRUARIE 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. F. F.
JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul . A. C., cu sediul în . împotriva sentinței civile nr.1470 din data de 23.03.2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimați fiind pârâții M. FINANȚELOR P. BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 5, . și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. S., cu sediul în mun. S., ..1, județul S..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic B. Z. pentru reclamanta recurentă (potrivit împuternicirii depuse la fila 11) și consilier juridic M. L. pentru intimatele pârâte (potrivit împuternicirii depuse la fila 12).
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuția reprezentanților părților excepția de necompetență funcțională a Tribunalului S. – Secția civilă pe care recurenta reclamantă a invocat-o.
Consilier juridic B. Z. pentru reclamanta recurentă învederează împrejurarea că potrivit noilor prevederi ale Codului Civil, cu referire la art.3 alin.3 Noul Cod Civil, cauza pendinte este un litigiu între profesioniști, sens în care solicită admiterea acestei excepții.
Consilier juridic M. L. pentru intimatele pârâte solicită respingerea excepție apreciind că secția civilă a Tribunalului S. este competentă material și funcțional să soluționeze cauza dedusă judecății.
Deosebit de acesta instanța îi solicită reprezentantului recurentei reclamante să precizeze dacă înțelege să renunțe la judecarea în contradictoriu cu cei 12 pârâți așa cum au fost aceștia menționați în petitul recursului promovat, întrucât potrivit motivului invocat aceste persoane fizice au fost chemate în judecată în calitate de reprezentanți ai D.G.F.P.
Consilier juridic B. Z. confirmă faptul că înțelege să renunțe la judecarea în contradictoriu cu cei 12 pârâți întrucât aceștia au participat la încheierea procesului verbal de predare-primire în calitate de reprezentanți ai D.G.F.P.
Consilier juridic M. L. pentru intimatele pârâte solicită a se lua act de renunțarea la judecată față de numiții S. A., C. D., Șindilar I., B. V., S. V., G. N., B. C., B. G. și Z. A..
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată, acordând cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic B. Z. pentru reclamanta recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat pentru trei motive distincte.
În primul rând instanța de fond nu a analizat viciul de consimțământ invocat care a fost creat în favoarea sa de D.G.F.P. S., în sensul că s-a folosit de cele 12 părți față de care la termenul de judecată de astăzi s-a solicitat a se lua act de renunțarea la judecată, pentru a-și trece un bun în patrimoniul său, aceste persoane fiind influențate de D.G.F.P. la semnarea procesului verbal.
În al doilea rând înscrisul intitulat proces verbal și întocmit la data de 11.06.1992 poate fi catalogat drept un contract de vânzare-cumpărare întrucât acesta avea ca și consecință juridică transferul dreptului de proprietate asupra clădirii și anexelor precum și a terenului aferent acestora din patrimoniul comunei B. în patrimoniul Ministerului Finanțelor P..
În al treilea rând, un alt aspect pe care instanța de fond l-a interpretat în mod eronat este acela că „plângerea prealabilă” a fost formulată după o perioadă mare de timp d la momentul întocmirii înscrisului intitulat proces verbal.
În ceea ce privește legalitatea contractului a cărui nulitate se solicită a se constata de instanța de control judiciar, consideră că acesta este nul de drept și din prisma modalității în care acesta a fot întocmit și considerând că în cauză sunt date motivele de nulitate invocate, apreciază că promovarea acțiunii de constatare a nulității devine imprescriptibilă.
Nu în ultimul rând, solicită a se lua act că la instanța de fond au fost citate încă 12 părți, iar instanța de fond s-a pronunțat doar în contradictoriu cu D.G.F.P. S. și cu A.N.A.F.
În concluzie, solicită admiterea recursului, desființarea în totalitate a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Consilier juridic M. L. pentru intimatele pârâte, precizează că în ceea ce privește neregularitatea nepronunțării instanței de fond cu privire la cei 12 pârâți, la fila 119 dosar fond prin încheierea de ședință din data de 04 noiembrie 2011 Judecătoria S. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora și a respins acțiunea formulată împotriva lor ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, astfel încât motivul invocat de recurenta reclamantă nu subzistă. De altfel, în cauză a fost depus un extras de carte funciară reprezentând o traducere din limba germană cu referire la . 142,143-146 ds.fond).
Pe fondul cauzei solicită respingerea recursului ca nefondat. Menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, apreciind că în mod corect s-a reținut că înscrisul nu reprezintă un act de natură a naște, respectiv constitui un drept, iar predarea efectivă a bunului a avut loc în fapt.
De altfel prin acțiunea introdusă s-a solicitat a se constata nulitatea absolută a procesului verbal încheiat la 11 iunie 1992 invocându-se motive referitoare la frauda legii, cauza ilicită și lipsa consimțământului.
De altfel, instanța de fond a reținut că primul motiv de nulitate absolută invocat respectiv încălcarea dispozițiilor art. III alin.2 din Legea 169/1997, nu sunt incidente în speță, iar potrivit prevederilor art. III alin.1 lit.h din Legea nr. 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 sau Legii 1/2000 respectiv actele de vânzare-cumpărare privind construcțiile afectate unei utilizări sociale sau culturale - case de locuit, creșe, grădinițe, cantine, cămine culturale, sedii și altele asemenea - ce au aparținut cooperativelor agricole de producție, cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege.
De reținut este faptul că procesul verbal ce face obiectul prezentului litigiu nu constituie nici act de constituire sau reconstituire și nici act de vânzare-cumpărare în accepțiunea textului normativ sus enunțat și care ar face admisibilă acțiunea în nulitate absolută.
În ceea ce privește posesia, s-a reținut că până la colectivizare imobilul a fost folosit pentru încasarea taxelor și impozitelor locale de stat, iar în urma colectivizării imobilul a trecut în folosința fostei gospodării agricole B.. După predarea imobilului către pârâtă, spațiul a fost folosit de către DGFP S. ca sediu al percepției B. .Ulterior, o parte din imobil a avut destinația de arhivă a instituției, iar pentru cealaltă parte s-a încheiat un contract de închiriere -_/18.10.2000- cu CEC Bank –Sucursala S..
Cu referire la cauza ilicită, precizează că din documentele cadastrale rezultă că vechiul proprietar era din timpul imperiului Habsburgic, în perioada când localitatea B. era localitate de frontieră, pentru ca ulterior să facă parte din patrimoniul CAP B. fără nicio despăgubire, în conformitate cu disp. art.29 al.7 și art.36 al.1 din Legea nr.18/1991 iar bunurile imobile dacă nu ar fi fost Legea specială nr.18/1991 conform căreia bunurile imobiliare au fost reconstituite ca drept de proprietate, acestea ar fi revenit Comunei B. prin uzucapiunea de 30 ani.
În consecință, solicită a se lua act că imobilul a constituit dintotdeauna proprietatea Statului Român, sens în care pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. nr.1470 din data de 23.03.2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea având ca obiect „anulare act” formulată de reclamanta ., cu sediul la Primăria B., .., în contradictoriu cu pârâții DGFP S. și M. Finanțelor P. București, cu sediul în București, ., sector 5 București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului S. sub nr._ reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. Finanțelor P., Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția G. a Finanțelor P., S. A., C. D., Șindilar I., B. V., S. V., G. N., Blîîndu C., B. G. și Z. A., constatarea nulității totale absolute a procesului verbal încheiat la data de 11 iunie 1992-anexa 1, deoarece este un act nelegal și care nu este de natură a produce efecte juridice.
În motivare, reclamanta a arătat că prin adresa nr.1698 din 03.06.1992 a D.G.F.P S., din subordinea M.F.P. – ANAF, trimisă Primăriei comunei B. – anexa 2; s-a solicitat întocmirea unei documentații de predare-primire a unui imobil, împreună cu o suprafață de 0,6478 ha teren, în care a funcționat din luna martie 1962 și până în luna iunie 1992 sediul CAP B., bunuri imobiliare cooperativizate a căror reconstituire a dreptului de proprietate se realizează în mod imperativ prin aplicarea prevederilor Legii nr.18/1991.
S-a mai menționat că în înscrisul „proces-verbal” din data de 11.06.1992 se specifică în mod nereal că imobilul cu anexe și o suprafață de 0,6478 ha teren reprezintă patrimoniu întabulat pe M.E.F conform actului de întabulare.
Cartea Funciară nr.223 a comunei cadastrale B., în realitate actul de întabulare nr.4690/30.12.1991 anexa nr.3, nu emană de la M. Finanțelor P., ci de la vechea instituție din timpul imperiului Hasburgic, în perioada în care . de frontieră, iar începând cu 29.11.1918 cele 22 parcele de teren și bunurile imobiliare accesorii au fost preluate de la .-a folosit 92 ani.
S-a mai arătat că imobilul și terenul au fost cooperativizate și au făcut de peste 30 de ani parte din patrimoniul CAP B., fără nicio despăgubire, în conformitate cu disp. art.29 al.7 și art.36 al.1 din Legea nr.18/1991 și bunurile imobile dacă nu ar fi fost Legea specială nr.18/1991 conform căreia bunurile imobiliare au fost reconstituite ca drept de proprietate, acestea ar fi revenit Comunei B. prin uzucapiunea de 30 ani.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
P. întâmpinarea formulată, ANAF a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului S., motivat de disp. art.10 din Legea nr.554/2004, fiind vorba de un litigiu ce s-a născut între M.E.P și A.N.A.F, instituții publice, excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF, excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că actul a cărui anulare se cere nu este un act administrativ și, în plus, nu s-a efectuat procedura prealabilă prev. de art.7 din același act normativ, cât și excepția prescripției, având în vedere că plângerea prealabilă a fost formulată după aproximativ 18 ani de la data întocmirii procesului verbal.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
P. sentința civilă nr.4011 din 28 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul S., s-a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâta ANAF și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 17 decembrie 2011.
Legal citată, pârâta DGFP a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
La termenul din 4.11.2011 instanța a pus în discuția părților și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților ANAF și a numiților S. A., C. D., Șindilar I., B. V., S. V., G. N., B. C., B. G. și Z. A..
În cauză, instanța de fond a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
P. procesul verbal încheiat la data de 11 iunie 1992 între Comisia de lichidare a fostului CAP B. și pârâta DGFP S. prin agentul fiscal C. D. s-a făcut predarea- primirea imobilului identificat cadastral cu nr. 205 înscris inițial în CF. nr. 2223 a . proprietar, în prezența reprezentanților Primăriei B..
P. încheierea OCPI nr. 1747/26.01.2007 s-a dezlipit .. 205 din CF nr. 223 și înscrisă în CF nou formată cu nr. 9632 a . înscris dreptul de proprietate în favoarea reclamantei . în baza Hotărârii CL.B. nr. 35/1999.
Împotriva încheierii sus menționate pârâta DGFP S. a formulat plângere care a fost admisă prin sentința civilă nr. 1357/2010 a Judecătoriei S..
S-a reținut, prin sentința civilă nr. 1357/2010 a Judecătoriei S., că potrivit mențiunilor din cartea funciară nr. 223 a . nr. 205 figurează ca fiind proprietatea MFP încă din 8.03.1873.(f.78)
În ceea ce privește posesia, s-a reținut, prin aceeași sentință, (aspecte netăgăduite de către părți) că până la colectivizare imobilul a fost folosit pentru încasarea taxelor și impozitelor locale de stat, iar în urma colectivizării imobilul a trecut în folosința fostei gospodării agricole B..
După predarea imobilului către pârâtă, spațiul a fost folosit de către DGFP S. ca sediu al percepției B. .Ulterior, o parte din imobil a avut destinația de arhivă a instituției, iar pentru cealaltă parte s-a încheiat un contract de închiriere -_/18.10.2000- cu CEC Bank –sucursala S., așa cum reiese din înscrisurile de la dosar (f.35)
De precizat că bunul a fost cuprins în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, aprobat succesiv, prin următoarele acte normative: HG 1045/2000, HG 1326/2001, HG 54/2003, HG 15/2004, HG 2060/2004, HG 1705/2006.
P. prezenta acțiune s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a procesului verbal încheiat la data de 11 iunie 1992-anexa 1 invocându-se drept temei motive referitoare la frauda legii, cauza ilicită și lipsa consimțământului.
Referitor la primul motiv de nulitate absolută invocat respectiv încălcarea dispozițiilor art. III alin.2 din Legea 169/1997, instanța constată că dispozițiile reliefate nu sunt incidente în speță.
Potrivit prevederilor art. III alin.1 lit.h din Legea nr. 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 sau Legii 1/2000 respectiv actele de vânzare-cumpărare privind construcțiile afectate unei utilizări sociale sau culturale - case de locuit, creșe, grădinițe, cantine, cămine culturale, sedii și altele asemenea - ce au aparținut cooperativelor agricole de producție, cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege.
În literatura de specialitate și în practica judiciară s-a evidențiat, în mod constant, că în virtutea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997 se poate obține desființarea actelor de constituire sau reconstituire, transferurile de terenuri și actele de vânzare-cumpărare ale unor construcții afectate de utilitate publică.
Cu toate acestea, procesul verbal ce face obiectul prezentului litigiu nu constituie nici act de constituire sau reconstituire și nici act de vânzare-cumpărare în accepțiunea textului normativ sus enunțat și care ar face admisibilă acțiunea în nulitate absolută.
Același lucru este valabil în ceea ce privește nulitatea procesului verbal pentru nesocotirea prevederilor art. III alin.1 lit.a din Legea nr. 169/1997 coroborat cu art. 36 din Legea nr. 18/1991.
Astfel, terenul în suprafață de 0,6478 ha menționat în procesul verbal încheiat la data de 11 iunie 1992-anexa 1 nu este supus dispozițiilor de mai sus deoarece nu a fost dat spre folosință veșnică în vederea construirii de locuințe proprietate personală și nici nu a fost atribuit în folosință pe durata existenței construcțiilor, dobânditorilor acestora ca efect al preluării terenurilor în temeiul Legii 58/1974.
În ceea ce privește motivul de nulitate constând în lipsa consimțământului acesta nu poate fi reținut întrucât, persoanele fizice semnatare ale actului nu au acționat în nume propriu, ci ca reprezentante ale unor persoane juridice respectiv părțile din prezenta cauză deci nu se poate vorbi despre consimțământul lor personal al încheierea actului. În speță, persoanele fizice chemate în judecată nu au dispus în nici un fel cu privire la actul a cărui nulitate se solicită. Aceste persoane au participat la încheierea procesului verbal de predare- primire doar în calitate de reprezentanți ai DGFP, respectiv a Comunei B., fără a se angaja personal. Din cuprinsul actului nu rezultă drepturi și obligații pe care aceste persoane și le-au asumat, ci efectele actului se răsfrâng numai față de titulari: DGFP S. și .> În realitate, acest procesul verbal încheiat la data de 11 iunie 1992 reprezintă doar un instrument prin care se constată o situație de fapt: predarea- primirea unor imobile. El nu constituie un ”act juridic” stricto sensu, susceptibil de nulitate absolută deoarece el nu este de natură naște, constitui sau stinge drepturi în patrimoniul unor persoane.
Din acest punct de vedere nici nu se poate vorbi despre o ”cauză ilicită” a procesului verbal încheiat la data de 11 iunie 1992-anexa 1.
Așadar, pentru considerentele de mai sus, instanța va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea având ca obiect „anulare act” formulată de reclamanta ., cu sediul la Primăria B., .., în contradictoriu cu pârâții DGFP S. și M. Finanțelor P. București, cu sediul în București, ., sector 5 București.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul ., pentru motive de nelegalitate.
A susținut că instanța de judecată nu a analizat în concret viciul de consimțământ creat de către DGFP S., în sensul că influențând funcționarii a încercat să treacă imobilul în patrimoniul său fără a justifica „izvorul” acestui drept.
Înscrisul denumit „proces verbal” poate fi catalogat drept un contract de vânzare cumpărare deoarece se urmărea transferul de proprietate asupra clădirii și anexelor, respectiv a terenului aferent, din patrimoniul . MFP S..
A mai arătat că plângerea prealabilă a fost formulată cu mult după întocmirea înscrisului intitulat „proces verbal”.
Recurenta a arătăt înscrisul asimilat contractului de vânzare cumpărare a cărui anulare o solicită, este nul de drept și din prisma întocmirii sale în condițiile în care nu conține semnătura președintelui comisiei de lichidare și nici sigiliul, semnătura celui care se presupune că a predat bunurile fiind falsificată.
Recurenta a înțeles să-și retragă acțiunea față de persoanele care au acționat în calitate de delegați ai celor trei pârâți cu care se judecă, respectiv B. V., S. A., C. D., Sindilar I., S. V., G. N., B. C., B. G. și Z. A..
Sentința a mai fost criticată pe motiv că, deși au fost 12 părți în cauză, instanța a pronunțat o hotărâre în contradictoriu doar cu DGFP S. și MFP apreciind și faptul că speța dedusă judecății este un litigiu între profesioniști, având în vedere dispozițiile noului cod civil.
Analizând motivele de nelegalitate invocate, Tribunalul reține că deși se încadrează în prevederile art. 304 pct.9 Cod Procedură Civilă, sunt nefondate din următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei, dispozițiile noului cod de procedură civilă își găsește aplicarea proceselor începute după . – 15.02.2013.
Această competență a fost indicată și de către ANAF, însă sub imperiul prevederilor vechiului cod civil, Tribunalul pronunțându-se prin Sentința civilă nr.4011/28 octombrie 2010 ( fila 18) în sensul inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, actul atacat nefiind de natura celui prev. de disp. art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004.
În ceea ce privește renunțarea la judecată făcută în fața instanței de recurs, Tribunalul constată că prin încheierea de ședință din data de 4 noiembrie 2011 (fila 119) instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților B. V., S. A., C. D., Sindilar I., S. V., G. N., B. C., B. G. și Z. A., acțiunea fiind respinsă față de aceștia ca fiind făcută împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, și pe cale de consecință au fost scoși din cauză. De asemenea, prin aceeași încheiere s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive și a A.N.A.F., situație în care au rămas ca și pârâți în cauză D.G.F.P. S. și M.F.P. București.
Pe fondul criticilor invocate de reclamantă, Tribunalul constată că procesul verbal încheiat la data de 11 iunie 1992 nu constituie un act juridic „stricto sensu” susceptibil de nulitate absolută ci reprezintă doar un instrument prin care se constată o situație de fapt și anume predarea primirea unui imobil.
Din acest punct de vedere acest înscris nici nu poate fi asimilat sau interpretat ca fiind un contract de vânzare-cumpărare reclamanta făcând grave confuzii în acest sens.
Lipsa consimțământului invocat nici nu poate fi pusă în discuție în condițiile în care persoanele semnatare ale acțiunii au reprezentat doar persoane juridice, neacționând în nume propriu, efectul înscrierii având loc doar între intimații D.G.F.P. și .> De altfel, susținerile referitoare la calificarea înscrisului drept un act de vânzare-cumpărare nici nu au fost invocate în fața instanței de fond, nulitatea absolută a procesului verbal fiind solicitată pentru cu totul alte considerente care de altfel au fost analizate în mod corect de instanță.
În aceste condiții în recurs instanța nu poate analiza alte susțineri și apărări care nu au fost invocate la fond așa încât aspectele legate de lipsa semnăturii sau falsul nu pot fi dovedite.
Ca atare, față de toate acestea Tribunalul în temeiul art.312 Cod Procedură Civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul . A. C., cu sediul în . împotriva sentinței civile nr.1470 din data de 23.03.2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimați fiind pârâții M. FINANȚELOR P. BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 5, . și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. S., cu sediul în mun. S., ..1, județul S.,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 07 FEBRUARIE 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. F. C. M. D. D.
F. N.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. D.D.
Jud. fond M. L. I.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./27.02.2013.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 401/2013. Tribunalul SUCEAVA | Uzucapiune. Decizia nr. 370/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
