Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1057/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1057/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 1057/2014
Dosar nr._ - constatare nulitate act juridic –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 1057
Ședința publică din 20 mai 2014
Președinte: T. M.
Judecători: M. C.
Judecători: D. D.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta P. M., domiciliată în sector 3 București, .. 16, ., . civile nr. 374 din 19.02.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind pârâții P. S., domiciliat în . Suceava și P. V., domiciliat în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat M. L. în substituirea avocatului S. S., pentru reclamanta recurentă și pârâtul intimat P. S., asistat de avocat V. I., lipsă fiind pârâtul intimat P. V..
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, în cadrul căruia, a învederat că la dosar, prin serviciul registratură, a fost depusă întâmpinare de către pârâtul intimat P. S., sens în care, instanța, a comunicat duplicatul acesteia reclamantei recurente.
Avocatul reclamantei recurente a depus la dosar chitanța fiscală nr._, pe care este consemnată suma de 687 lei, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Întrebați fiind, avocații părților, au precizat că nu mai au de formulat alte cereri prealabile, sens în care, instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat M. L., pentru reclamanta recurentă, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii și constatarea că actul intitulat „contract de vânzare cumpărare cu clauză de uzufruct viager” deghizează o donație, potrivit art. 845 vechiul cod civil și, pe cale de consecință să se dispună reducțiunea acestei liberalități la limita cotității disponibile, potrivit art. 841 și art. 847 vechiul Cod civil, pentru motivele invocate pe larg în cererea de recurs, cu cheltuieli de judecată.
Avocat V. I., pentru pârâtul intimat P. S. a soicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 05.07.2012 sub nr._, reclamanta P. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții: P. S. și P. V., ca prin hotărârea ce se va pronunța, în baza probelor care se vor administra, să dispună, în principal, constatarea nulității absolutea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager aut. sub nr._/12.08.1994 de notariatul de Stat Suceava, pentru lipsa semnăturii vânzătorului P. G., iar în subsidiar, în măsura în care se va stabili ca semnătura de pe contractul sus-arătat îi aparține lui P. G., să se constatate că actul intitulat „contract de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager" autentificat sub nr._/12.08.1994 de Notariatul de Stat Suceava deghizează o donație, potrivit art. 845 vechiul Cod civil si, pe cale de consecință, să se dispună reducțiunea acestei liberalități în limita cotității disponibile, potrivit art. 841 și art. 847 vechiul Cod civil (cotitate de 1/3, respectiv 1/4, funcție de poziția procesuală a secund-pârâtului), cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 24.08.2010 a formulat în contradictoriu cu pârâții, care sunt frații săi, o cerere prin care a solicitat partajarea masei succesorale ramase după defuncții P. G., decedat la data de 14.01.1997 si P. N., decedată la data de 13.05.2010, masă succesorală ce se compune din suprafata totală de 5.000 mp. (din care 1.600 mp. teren extravilan si 3.400 mp. teren intravilan) dobândită ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate prin titlul de proprietate nr. 876/1994, casa de locuit în suprafață de 20 mp construită în anul 1968, bucătărie în suprafață de 20 mp construită în anul 1948, grajd în suprafață de 15 mp, remize in suprafață de 26 mp și șura în suprafață de 31 mp construite in anul 1962, cerere ce face obiectul Dosarului nr._, soluționat în prima instanță de Judecătoria Fălticeni prin raportare la conținutul și efectele contractului în litigiu.
Susține reclamanta că pârâtul P. S. a depus întâmpinare la termenul din 02.11.2010, prin care a susținut că imobilele construcții si suprafața de 3.400 mp teren intravilan nu fac parte din masa de partajat, întrucât acestea au ieșit din patrimoniul defuncților prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager autentificat sub nr._/12.08.1994, de existența căruia a luat cunoștință practic, abia o dată cu comunicarea întâmpinării.
Obiectul contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr._/12.08.1994 îl constituie suprafața de 3.400 mp teren dispusă în trei trupuri, respectiv: 1.000 mp teren curti-clădiri, între vecinii: P. G., T. G., drum, Lamășanu E., 900 mp teren arabil, între vecinii: S. D., M. P., S. A., C. G. si 1.500 mp teren arabil, între vecinii: Tarziu G., T. G., P. G., Lamașanu E., terenuri dobândite prin reconstituirea dreptului de proprietate prin titlul de proprietate nr. 876/1994, precum și clădirile casa de locuit și anexe construite în anul 1950.
Analizând contractul care i s-a opus, reclamanta a constatat ca acesta nu poarta semnatura defunctului P. G., motiv pentru care apreciază că nu se poate reține, în cauză, faptul ca tatăl său și-a exprimat consimțământul la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager nr._/1994, sens în care invocă în acest sens disp. art. 948 pct. 2 vechiul Cod civil.
Solicită efectuarea unei expertize grafoscopice pentru a se stabili daca autorul semnăturii contestate de la rubrica „vânzători”este sau nu P. G..
Pe de alta parte, actul intitulat „contract de vânzare-cumpărare cu clauza de uzufruct viager" autentificat sub nr._/12.08.1994 de Notariatul de Stat Suceava deghizează o donație, potrivit art. 845 vechiul Cod civil, motiv pentru care apreciază că se impune reducțiunea acestei liberalități in limita cotității disponibile, potrivit art. 841 și 847 vechiul Cod civil.
Problema pe care o supune atenției instanței prin promovarea acțiunii de față vizează incidența art. 845 vechiul Cod civil, potrivit cu care înstrăinările făcute în favoarea unui succesibil în linie dreaptă de de cujus în timpul vieții sub forma unor acte cu titlu oneros, cu păstrarea dreptului de uzufruct sunt donații preciputare, care trebuie reunite valoric pentru calcul la activul net al succesiunii.
Mentionează că regula este ca actele cu titlu oneros făcute de defunct în timpul vieții, chiar încheiate cu rudele sale în linie dreaptă, nu sunt luate în calcul la stabilirea masei succesorale, pentru determinarea rezervei și a cotității disponibile, deoarece aduc în patrimoniul de cujus-ului un echivalent valoric, care se regaseste în masa succesorală la data deschiderii moștenirii.
Când, însă, părintii, în ideea de a favoriza pe unul din copii, prin sustragerea de la masa succesorala a unor bunuri, pentru ca aceștia din urmă să beneficieze de ele peste limitele legale, încheie cu acesta un act juridic oneros în aparență, dar care în realitate este gratuit (deoarece nu implică în fapt o contraprestație din partea copilului), sunt aplicabile disp. art. 845 vechiul C. civ., care prezumă gratuitatea acestor acte. In această situație, legea scutește pe cei interesați de sarcina probei simulației, actul de înstrăinare, oneros în aparență, fiind în realitate un act cu titlu gratuit, soluția întemeindu-se pe ideea ca asemenea acte cuprind liberalități făcute în frauda rezervei legale.
Astfel, actul de înstrăinare în discuție prezintă aparența unui act cu titlu oneros. Legat de aceasta conditie, arată că actele de vânzare-cumparare sunt cu titlu oneros, fiecare parte urmărind un folos patrimonial în schimbul contraprestației la care se obligă, respectiv transmițătorii, def. P. G. si defuncta P. N., au urmărit sa-si asigure uzul bunurilor înstrăinate până la decesul acestora, iar dobânditorul, paratul P. S., a urmărit să i se transmită proprietatea asupra imobilelor formând obiectul contractului.
In al doilea rând, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct a fost consimțit in favoarea fiului vânzătorilor, pârâtul P. S., succesibil rezervatar în linie directă al def. P. G. și def. P. N., acesta având calitatea de moștenitor prezumtiv al transmițătorilor la data încheierii contractului.
In fine, contractul de vânzare-cumpărare cu rezerva uzufructului viager intră sub incidența prezumției de gratuitate.
Precizează reclamanta că, în practica judiciară s-a statuat că prezumția instituită de art. 845 vechiul C.civ. se aplică în toate cazurile în care înstrăinarea către o rudă în linie directă s-a făcut cu rezerva uzufructului viager, cum s-a întâmplat în speță.
Prin urmare, reclamanta consideră că, este evident ca prim-paratul a urmărit sa-și asigure transmiterea gratuita a bunurilor formând obiectul contractului, peste cota care i se cuvenea și cu încălcarea rezervei succesorale la care este îndreptățită.
Acțiunea în reducțiune are caracter personal, profitând doar moștenitorilor care formulează o astfel de cerere. Daca secund-paratul nu va solicita, la rândul său, reducțiunea liberalității, rezerva ar fi de 2/3, iar cotitatea disponibila de 1/3, iar în caz contrar rezerva va fi de 3/4, iar cotitatea disponibilă de 1/4.
În drept a invocat disp. art. 948 al. 2 C.civ., art. 845 C.civ., art. 841, 847 C.civ., art. 274 C.pr.civ.
Legal citat, pârâtul P. S. a formulat si depus la dosar întâmpinare (f.17,18) prin care înțelege să ridice următoarele excepții și apărări:
In măsura în care acțiunea nu este timbrată ori insuficient timbrată, pârâtul solicită anularea acesteia. Arată că este de observat ca acțiunea are două capete de cerere, adică constatare nulitate absolută a contractului de vânzare autentificat sub nr._/1994 si al doilea, constatarea că această vânzare ar fi în fapt o donație deghizată si în consecință se cere reducerea acestei „liberalități". In atare situație timbrajul trebuie efectuat la valoarea bunurilor din contract, pentru fiecare capăt de cerere în parte. Susține că reclamanta nu a indicat valoarea bunurilor si nu justifică un interes legitim în promovarea prezentei acțiuni pentru că nu a acceptat în nici un fel succesiunile părinților.
Apreciază că acțiunea este introdusă prematur, având în vedere că aceasta vizează dezbaterea succesiunii după părinții lor si reclamanta nu a depus la dosar încheierea de la notar privind verificările efectuate în evidentele succesorale.
Altfel consideră că în cauză este dată si excepția litispendenței, având în vedere că al doilea capăt de cerere, reducțiunea „liberalităților” reprezintă o cerere firească în cadrul procedurii dezbaterii succesiunilor ori reclamanta a mai promovat o astfel de cerere, care face obiectul dosarului_, aflat pe rolul Tribunalului Suceava în recurs; Oricum soluția din prezenta cauză în ceea ce privește reducțiunea „liberalităților" este în strânsă legătură cu soluția irevocabilă din primul dosar. Ori în recurs sunt suficiente motive de recurs de ordine publică, pe care le va invoca, astfel că soluția firească, în noul context, nu poate fi decât o casare cu trimitere la rejudecare.
Pârâtul solicită acordarea unui termen pentru ca reclamanta să depună la dosar copii ale înscrisurilor depuse la dosar în probațiune, pentru a-i fi comunicate, urmând ca apoi să-și exprime punctul de vedere în cunoștință de cauză.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii, cu ambele capete de cerere, ca nefondată pentru următoarele motive:
Nu se pune problema că tatăl său, P. G., să nu fi semnat contractul de vânzare_/1994 pentru simplul fapt că semnătura există. Deși nu o afirmă, reclamanta vrea să spună că semnătura ar fi fost falsificată si ar fi fost bine să spună si cine este falsificatorul. Este problema ei dacă dorește să cheltuiască banii pe expertize.
Precizează că, în niciun caz vânzarea care face obiectul contractului autentificat sub nr._/1994 nu constituie o donate deghizată pentru simplu motiv că vânzarea s-a efectuat în schimbul unui preț convenit de părți, care este unul serios. Părintii lor erau în vârstă si au vrut ca la bătrânețe să aibă pe unul dintre copii alături, astfel că a vorbit cu toti copiii si în familie au hotărat ca el să cumpere casa si terenul, să aibă grijă de bătrâni. Mai arată că fratele V. si sora M. nu au vrut să se întoarcă acasă deoarece la vremea aceea aveau casă la locurile în care locuiesc si acum, aveau servicii, le mergea foarte bine, astfel că nu aveau nici un motiv sa se întoarcă acasă. Susține că V. nu are nicio pretentie, nu este de acord cu atitudinea surorii, pe care nici nu o înțelege.
De altfel, P. M., sora sa a si primit o parte din banii pe care el i-a plătit cu titlu de preț, care în realitate a fost de 60 000 lei, astfel că nu înțelege ce doreste de la el.
Pârâtul menționează că a lucrat mult timp în C.-S., unde la plecare avea 150 oi pe care le-a vândut, astfel că din suma obținută din vânzare oilor si ceea ce el agonisise de-a lungul anilor,a avut cu ce plăti casa si terenul cumpărat de la parinți, ori putea cumpăra orice altă locuință sau putea să-și edifice o locuință, dar s-a bazat pe înțelegerea cu frații săi si a vrut să se achite de o obligație firească, naturală si anume de a îngriji pe părinții săi. Cu o parte din banii rămași după pata prețului, a adus îmbunătățiri la locuință si celelalte construcții, pe care le-am lambrisat, acoperit cu azbest, reparații de tot felul, etc . S. sa, care pretinde că abia acum a cunoscut de existenta contractului de vânzare - cumpărare, ea care nu a acceptat în niciun fel moștenirea părinților, nu s-a sesizat atunci de lucrările făcute la construcții si nu a contribuit cu nici un ban la efectuarea îmbunătățirilor si aceasta pentru simplu fapt că ea cunoștea de contract, care a fost încheiat si cu acordul ei, și avea reprezentarea clară că el face îmbunătățiri în gospodăria lui si nu a păarinților, pe care ar fi urmat să-i moștenească. Consideră pârâtul că singura ei șansă este aceea de a aștepta să moară el si să-l moștenească.
Susține că urmează să-și completeze apărarea după ce i se va comunica copiile invocate de reclamantă în probațiune.
Reclamanta a formulat si depus la dosar răspunsuri la întâmpinarea pârâtului P. S. (f.25-27 dosar).
Susține că nu este data excepția netimbrării acțiunii.
Prin citatia comunicata la data de 13.07.2012 i s-a pus in vedere sa achite cu titlu de taxa judiciară de timbru suma de 1.372,5 lei si cu titlu de timbre judiciare suma de 5 lei.
Arată că la termenul de judecată din data de 06.09.2012 a făcut dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Instanța este cea care a calculat cuantumul taxei de timbru aferente celor doua pretenții alternative deduse judecății, ambele evaluabile în bani, încât nu este data excepția netimbrării sau a insuficientei timbrări, așa cum s-a invocat prin întâmpinare.
De altfel, la data la care a luat cunoștință de cuantumul taxei fixate în sarcina sa, pârâtul avea posibilitatea de a face cerere de reexaminare, în care sa indice, concret, care ar fi trebuit sa fie întinderea sumei datorate cu titlu de taxă de timbru, nu să facă afirmații generice, în evidentă necunoștință de cauză, de genul „timbrajul trebuie efectuat la valoarea bunurilor din contract, pentru fiecare capăt de cerere în parte. Reclamanta nu a indicat valoarea bunurilor”.
Arată reclamanta că nu este dată excepția lipsei de interes, invocată cu motivarea că ea nu a acceptat succesiunea după parintii săi.
Precizează că pe rolul Judecătoriei Fălticeni a fost înregistrat dosarul nr._, soluționat în primă instanță prin sentința civilă nr. 747/11.04.2012, recurată de ea, cauza având termen de judecată la data de 19.03.2013 la Tribunalul Suceava.
Prin aceasta sentință, nerecurată de pârâtul P. S., s-a constatat că are vocație succesorală atât după P. G., cât și după P. N., alături de pârâtii din prezenta cauză, care sunt frații săi.
Cum a fost lamurită, chestiunea vocației succesorale concrete la moștenirea defuncților printr-o hotărare opozabila lui P. S. și necontestată de acesta pe calea recursului, cum în cadrul dosarului de partaj a luat cunoștință de existența contractului contestat în prezenta cauză și cum efectele acestui contract au influențat în mod decisiv componența masei rămase după defuncții săi părinti, rezultă ca are tot interesul să contese validitatea acestei convenții pentru lipsa semnăturii vânzătorului P. G. sau, cel puțin, să invoce caracterul simulat al contractului, care deghizează o donație în raport de art. 845 C.civ., cu consecința reducțiunii liberalității astfel calificate in limita cotității disponibile.
Asa fiind, reclamanta solicită respingerea excepției lipsei de interes.
Mai susține reclamanta că nu este data dată exceptia prematurității introducerii acțiunii.
Incheierea prev. de art. 109 al. 4 Cod pr. civilă este necesară la sesizarea instanței cu dezbaterea procedurii succesorale.
Or, ea nu am învestit instanța cu o asemenea acțiune, ci cu o cerere principală de constatare nulilitate contract și subsidiară alternativă, de constatare a simulației în modalitatea deghizării, cu consecințele care decurg din art. 841, 847 Cod civil.
Susține reclamanta că nu este dată excepția litispendentei.
Potrivit art. 163 C.prxiv., nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și aceeași parte înaintea mai multor instanțe.
Dosarul nr._ al Judecătoriei Falticeni a avut ca obiect partaj succesoral, in timp ce dosarul de fața are ca obiect nulitate contract, respectiv constatare simulație.
Nu este, prin urmare, data instituția litispendenței.
Mai mult, dosarul de față, prin prisma efectelor urmărite o data cu introducerea acțiunii, are natura unei chestiuni prejudiciale in raport cu partajul. O eventuală soluție de admitere a acțiunii de față ar influența componenta fizică si valorică a masei de partajat după cei doi defuncți, părinții săi.
Pe fondul cauzei, își mentine apărările din acțiunea introductivă.
Solicită instantei a constata că pârâtul P. S. nu formulează nici o apărare concretă în legătură cu cererea ei. D. arată ca respectivul contract ar fi semnat de P. G. (fără a depune scripte de comparație și fără a-și exprima disponibilitatea de a depune la dosar originalul contractului, pentru a fi confruntat cu copiile de la dosar - este vorba de doua copii ale aceluiași contract, fiecare purtând o semnătură diferită a vânzătorului) si că a platit o sumă semnificativă la data încheierii convenției părinților săi - ceea ce nu are relevanță prin prisma disp. art. 845 Cod civil.
In vederea dovedirii acțiunii, reclamanta solicită încuviințarea probelor cu: înscrisuri, expertiză evaluări bunuri mobile si expertiza grafoscopică.
In vederea administrarii acestei probe, solicită in raport de art. 172 al. 1 C.pr.civ., instanța să ordone înfatisarea de catre paratul P. S. în original a contractului incriminat.
De asemenea, pentru ca toata arhiva personala a părinților lor este în posesia Iui P. S., care locuiește in fosta gospodarie a parintilor, solicită instantei a-i pune in vedere, in ipoteza încuviințării probei, a depune la dosar scripte de comparatie (in întelesul art. 179 al. 2 C.pr.civ.) din perioada contemporană încheierii contractului - 12.08.1994, urmând a depune și ea diligențe în acest sens.
Prin încheierea ședinței de judecată din data de 03.10.2012, instanta a respins excepțiile privind lipsa de interes a reclamantei, prematuritatea introducerii acțiunii și litispendența invocate de pârâtul P. S., pe motivele invocate în aceasta.
La aceeași dată s-a stabilit si taxa de timbru pe care reclamanta o datora pentru cel de-al II-lea capăt de cerere, obligație pe care aceasta a îndeplinit-o, astfel că pârâtul nu a mai insistat în soluționarea excepției netimbrării acțiunii.
La data de 29.11.2012 pârâtul P. V. a depus la dosar un memoriu (f.44).
În conformitate cu prevederile art. 186, 192 Cod procedură civilă, s-au audiat, sub prestare de jurământ, martorii: P. E., D. M. și C. I., depozițiile acestora fiind consemnate în procese-verbale, separat atașate la dosarul cauzei.
În conformitate cu prevederile art. 219 Cod procedură civilă, s-au luat interogatorii civile reclamantei P. M. și pârâtului P. S., răspunsurile la interogatorii fiind trecute pe aceleași foi cu întrebările.
La termenul de judecată din data de 27.02.2013 s-a luat interogatoriu civil pârâtului P. V. (f.115).
In cauză au fost efectuate două rapoarte de expertiză criminalistică (f.92-98 si 258-262 dosar) si raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții civile (f.146-156 dosar).
Reclamanta prin apărător a depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert Ț. V. (f.182-213).
Prin sentința civilă nr. 374 din 19 februarie 2014, Judecătoria Fălticeni a respins acțiunea ca nefondată, fiind obligată reclamanta să plătească pârâtului P. S. suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut următoarele:
Prin titlul de proprietate nr. 876/1994 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autorului părților, P. G., pentru suprafata de 5.000 mp. teren dispusă în mai multe trupuri pe raza satului Mihăiești, .> Ulterior obținerii titlului de proprietate la 12.08.1994 între P. G. și soția sa, P. N., în calitate de vânzători si pârâtul P. S., în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager, autentificat sub nr. 14.572 din aceeași dată de fostul Notariat de Stat Suceava, prin care primii transmit celui de-al doilea dreptul lor de proprietate pentru suprafața totală de 3.400 mp. teren arabil și curți-construcții împreună cu casa de locuit si anexe gospodărești situate în intravilanul satului Mihăiești, . de 40.000 lei pe care vânzătorii declară că l-au primit de la cumpărător la data semnării contractului, aceștia rezervându-și dreptul de uzufruct viager.
A susținut reclamanta că acest contract este lovit de nulitate absolută ca urmare a lipsei consimțământului vânzătorului la înstrăinare, câtă vreme a constatat că acesta nu poartă semnătura defunctului său tată.
Din probele administrate în cauză respectiv din declarațiile martorilor C. I. (f.59-60), D. M. (f. 61,62) coroborate cu interogatoriile pârâților (f.63-65 și 115) instanța reține că între părinții părților si pârâtul P. S. a existat acea înțelegere privitoare la înstrăinarea gospodăriei acestora împreună cu terenul aferent, concretizată în contractul de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager sus-menționat, că după transmiterea dreptului de proprietate către cumpărător acesta s-a comportat ca un adevărat proprietar, administrând bunurile dobândite, ocupându-se de întreținerea construcțiilor, reparând gardul împrejmuitor, edificând și alte construcții ( o fântână, un adăpost pentru oi).
Această convenție a fost încheiată după ce vânzătorii au discutat și cu ceilalți copii, respectiv reclamanta și secund-pârâtul, cărora le-a adus la cunoștință intenția lor de înstrăinare a bunurilor către fiul S., aceștia din urmă neopunându-se .
Că vânzătorul P. S. și-a dat consimțământul la vânzare rezultă și din rapoartele de expertiză criminalistică întocmite în cauză de L.I.E.C. Iași (f.92-98) și I.N.E.C. București (f.258-262) potrivit cărora semnătura de la poziția „vânzător” de pe contractul de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager autentificat sub nr._ la data de 12.08.1994 de către Notariatul de Stat Suceava a fost executată de titularul P. G..
Vânzarea ca și orice contract se încheie pe consimțământul părților. Acordul de voință între părți este totdeauna necesar si totodată suficient în vederea încheierii contractului.
Pentru a fi valabil, pe lângă alte cerințe, se cere ca acesta să fie exteriorizat, în scris, oral, ori prin orice fapt concludent.
In speță, reclamanta contestă exteriorizarea acestui consimțământ însă, cum această susținere a fost infirmată de probatoriul administrat, capătul de cerere ce vizează „constatare nulitate absolută contract” apare nefondat, fiind respins ca atare.
Cât privește solicitarea subsidiară de constatare a actului intitulat „contract de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager” ca fiind o donație deghizată cu consecința reducțiunii acestei liberalități, instanța reține următoarele:
Art. 845 din Vechiul Cod Civil, aplicabil în cauză conform prevederilor art. 6 al. 2 din Noul Cod Civil, instituie prezumția legală potrivit căreia succesibilii în linie dreaptă ai transmițătorului, care au calitatea de dobânditori prin acte cu titlu oneros sunt prezumați ca fiind de fapt beneficiari ai unor donații.
Prin urmare, înstrăinarea cu titlu oneros și asupra căreia transmițătorii și-au rezervat și dreptul de uzufruct viager poate fi prezumată ca fiind o donație mai ales dacă are ca dobânditori pe descendenți, cum este cazul în această speță.
Numai că această prezumție legală este una relativă, ce operează până la dovada contrară, fiind astfel posibil ca dobânditorul să facă proba faptului că actul încheiat a fost cu adevărat unul oneros, prețul fiind plătit la achiziționarea bunului.
De asemenea, textul de lege mai sus menționat prevede și posibilitatea ca oricare din beneficiarii prezumției să poată consimți la aceste înstrăinări, situație în care nu mai poate solicita imputația si raportul donației.
In cauza de față, s-a dovedit atât cu declarațiile martorilor mai sus arătați cât si cu interogatoriul pârâților că anterior înstrăinării, vânzătorii și-au consultat toți copiii, cărora le-au adus la cunoștință intenția lor de a încheia contractul respectiv cu pârâtul P. S., aspect cu care ceilalți frați au fost de acord, având în vedere că aceștia locuiau în București si C. și lucrau. Mai mult, pârâtul P. V. arată că în gospodăria părinților săi acesta și-a construit un imobil ce a fost si el înstrăinat prin același contract si asupra căruia nu a emis nicio pretenție, câtă vreme a consimțit la această înstrăinare.
Deosebit de aceasta s-a dovedit si faptul că la data încheierii contractului s-a stabilit un preț ce a fost achitat de cumpărător, aspect consemnat în contractul semnat de părți, confirmat si de probele administrate.
Astfel, aceeași martori D. M. si C. I. arată că pârâtul P. S. a locuit si a muncit în zona Banatului având achiziționate oi, cal cu căruță si alte bunuri.
In momentul în care s-a hotărât să cumpere gospodăria părinților săi, a vândut aceste bunuri, animalele fiind înstrăinate chiar fratelui său V., cu banii obținuți plătind prețul stabilit cu părinții săi.
Instanța a înlăturat declarația martorei P. E. (f.57) conform căreia nu a existat nicio înțelegere între frați cu privire la averea părinților săi, câtă vreme aceasta arată că locuiește în ., deci la aproximativ 5 ani după încheierea contractului, astfel că nu avea cum să cunoască despre convenția părților.
Mai mult, deși această susținere că ar cunoaște detalii din viața bătrânilor, părinții părților, arată că P. S. a decedat in anul 2007, ori actele de stare civilă infirmă această susținere.
Nici declarația martorei M. I. F. (f.80) nu are relevanță în cauză, câtă vreme aceasta nu a putut să dea detalii despre condițiile în care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare contestat, mai ales că la data încheierii acestuia, în anul 1995, martora avea doar vârsta de 7 ani.
Prin urmare, instanța a constatat că reclamanta nu a putut să infirme susținerile pârâtului privitoare la caracterul oneros al contractului, susțineri dovedite în cauză conform celor mai sus prezentate si cum prezumția relativă instituită de art. 845 Cod civil a fost răsturnată, și cel de-al II-lea capăt de cerere este nefondat, instanța l-a respins.
Conform prevederilor art. 274 din vechiul Cod pr. civilă aplicabil în cauză conform art. 25 din Noul Cod pr. civilă, reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului cheltuieli de judecată efectuate cu onorariul avocat, conform chitanței de la fila 273 dosar.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta P. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că, în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea, sentința recurată fiind pronunțată cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză, precum și cu interpretarea greșită a materialului probator administrat în cauză.
In fapt, la data de 24.08.2010 a formulat în contradictoriu cu pârâții, care sunt frații mei, o cerere prin care a solicitat partajarea masei succesorale rămase după defuncții P. G., decedat la data de 14.01.1997 și P. N., decedată la data de 13.05.2010, masă succesorală ce se compune din: suprafața totală de 5.000 mp (din care 1.600 mp teren extravilan și 3.400 mp teren intravilan) dobândită ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate prin T.P. nr. 876/1994, casa de locuit în suprafață de 20 mp construită în anul 1968, bucătărie în suprafață de 20 mp construită în anul 1948, grajd în suprafață de 15 mp, remize în suprafață de 26 mp și șură în suprafață de 31 mp construite în anul 1962, cerere ce
face obiectul Dosarului nr._, soluționat în primă instanță de Judecătoria Fălticeni prin raportare la conținutul și efectele contractului a cărui analiză separată a supus-o în prezenta cauză.
Pârâtul P. S. a depus întâmpinare la termenul din 02.11.2010, prin care a susținut că imobilele construcții și suprafața de 3.400 mp teren intravilan nu fac parte din masa de partajat, întrucât acestea au ieșit din patrimoniul defuncților prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager autentificat sub nr._/12.08.1994, de existența căruia am luat cunoștință, practic, abia o dată cu comunicarea întâmpinării în cauza precedentă.
Obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/12.08.1994 îl constituie suprafața de 3.400 mp teren dispusă în trei trupuri, respectiv: 1.000 mp teren curți-clădiri, între vecinii: P. G., T. G., drum, L. E., 900 mp teren arabil, între vecinii: S. D., M. P., S. A., C. G. și 1.500 mp teren arabil, între vecinii: T. G., T. G., P. G., L. E., terenuri dobândite prin reconstituirea dreptului de proprietate prin T.P. nr. 876/1994, precum și clădirile casă de locuit și anexe construite în anul 1950.
Actul intitulat „contract de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager" autentificat sub nr._/12.08.1994 de Notariatul de Stat Suceava deghizează o donație, potrivit art. 845 vechiul C.civ., motiv pentru care apreciez că se impune, în rejudecare, reducțiunea acestei liberalități la limita cotității disponibile, potrivit art. 841 și 847 vechiul C.civ.
In speță, sunt incidente disp. art. 845 vechiul C.civ., potrivit cu care înstrăinările făcute în favoarea unui succesibil în linie dreaptă de de cujus în timpul vieții sub forma unor acte cu titlu oneros, cu păstrarea dreptului de uzufruct, sunt donații preciputare, care trebuie reunite valoric pentru calcul la activul net al succesiunii.
Regula este că actele cu titlu oneros făcute de defunct în timpul vieții, chiar încheiate cu rudele sale în linie dreaptă, nu sunt luate în calcul la stabilirea masei succesorale, pentru determinarea rezervei și a cotității disponibile, deoarece aduc în patrimoniul de cujus-ului un echivalent valoric, care se regăsește în masa succesorală la data deschiderii moștenirii.
Când, însă, părinții, în ideea de a favoriza pe unul din copii, prin sustragerea de la masa succesorală a unor bunuri, pentru ca aceștia din urmă să beneficieze de ele peste limitele legale, încheie cu acesta un act juridic oneros în aparență, dar care în realitate este gratuit (deoarece nu implică în fapt o contraprestație din partea copilului), sunt aplicabile disp. art. 845 vechiul C. civ., care prezumă gratuitatea acestor acte. In această situație, legea scutește pe cei interesați de sarcina probei simulației, actul de înstrăinare, oneros în aparență, fiind în realitate un act cu titlu gratuit, soluția întemeindu-se pe ideea că asemenea acte cuprind liberalități făcute în frauda rezervei legale.
Astfel, actul de înstrăinare în discuție prezintă aparența unui act cu titlu oneros. Legat de această condiție, arăt că fiecare parte a urmărit un folos patrimonial în schimbul contraprestației la care s-a obligat, respectiv transmițătorii, def. P. G. și def. P. N., au urmărit să-și asigure uzufructul bunurilor înstrăinate până la decesul acestora, iar dobânditorul, pârâtul P. S., a urmărit să i se transmită nuda proprietate asupra imobilelor formând obiectul contractului.
Nu poate fi reținută motivarea instanței de fond în sensul că prezumția de gratuitate a acestor acte a fost răsturnată prin probele administrate (declarații de martori, interogatoriul pârâților), din care ar fi rezultat că vânzătorii s-au consultat cu toți copiii, cărora le-ar fi adus la cunoștință intenția lor de a încheia contractul respectiv cu pârâtul P. S., aspect cu care ceilalți frați au fost de acord.
Declarațiile martorilor D. M. și C. I. nu sunt relevante și nu pot conduce la răsturnarea prezumției, având în vedere că aceștia nu au constatat personal, ci doar au auzit că pârâtul P. S. ar fi avut în zona Banatului oi, cal cu căruță și alte bunuri pe care le-ar fi vândut și ar fi obținut bani.
Acești martori nu au putut preciza nici măcar suma de bani pretinsă a fi obținută în urma vânzării și nici nu au asistat personal la momentul în care pârâtul P. S. ar fi înmânat prețul vânzătorilor, încât nu pot fi reținute declarațiile acestora ca fiind concludente si utile soluționării cauzei.
Pe de altă parte, chiar dacă ar fi să se rețină că pârâtul P. S. chiar ar fi avut oi și alte bunuri pe care să le fi vândut, nu s-a dovedit ce sumă de bani a obținut în urma acestei vânzări, nici că această sumă a fost plătită cu titlu de preț def. P. G..
În mod eronat instanța de fond a înlăturat depozițiile martorilor P. E. și M. I. F., motivele reținute nefiind temeinice. Privitor la martoră, se reține că nu cunoștea în mod precis anul în care a decedat P. G., acest moment nefiind unul semnificativ în viața martorei, încât este de înțeles că nu a fost în măsură să îl indice în mod corect.
În al doilea rând, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct a fost consimțit în favoarea fiului vânzătorilor, pârâtul P. S., succesibil rezervatar în linie directă al def. P. G. și def. P. N., acesta având calitatea de moștenitor prezumtiv al transmițătorilor la data încheierii contractului.
Contractul de vânzare-cumpărare cu rezerva uzufructului viager intră sub incidența prezumției de gratuitate. în practica judiciară s-a statuat că prezumția instituită de art. 845 vechiul C.civ. se aplică în toate cazurile în care înstrăinarea către o rudă în linie directă s-a făcut cu rezerva uzufructului viager, cum s-a întâmplat în speță.
Prin urmare, este evident că prim-pârâtul a urmărit să-și asigure transmiterea gratuită a bunurilor formând obiectul contractului, peste cota care i se cuvenea și cu încălcarea rezervei succesorale la care sunt îndreptățită.
Pârâtul P. S. nu a făcut dovada contrară că ar fi dispus de suma de bani reprezentând prețul vânzării, iar declarațiile martorii audiați nu sunt relevante, de vreme ce nici unul dintre aceștia nu a asistat personal la predaren sumei de bani reprezentând prețul vânzării. Faptul că aceștia au declarat ca probabil pârâtul P. S. ar fi avut bani de pe urma vânzării unor ovine echivalează cu simple supoziții, nici unul dintre aceștia neputând declara că acele sume de bani au fost predate efectiv cu titlu de preț vânzătorului P. G., iar, pe de altă parte, nici unul dintre aceștia nu a asistat la o astfel de vânzare de ovine, încât nu aveau de unde cunoaște cu certitudine că pârâtul ar fi avut în proprietate aceste ovine și că acele animale ar fi fost vândute în scopul plății prețului stipulat în contract.
Pe de altă parte, nu poate fi reținută motivarea instanței de fond că aș fi avut cunoștință de existența acestui contract. Dacă aș fi cunoscut situația juridică a imobilelor ce au fost vândute de către părinții mei pârâtului P. S. nu le-aș fi inclus în masa de partajat în cadrul Dosarului nr._ .
În fine, am făcut dovada că pârâtul P. S. nu a avut un loc de muncă care să îi asigure un venit, că subsemnata am angajat o femeie care să o îngrijească pe mama subsemnatei, motivat de faptul că pârâtul P. S. nu acorda deloc atenție acesteia, că o vizitam de câte ori îmi permitea slujba, că îi aduceam cele necesare, trimiteam bani acesteia și faptul că am acoperit cheltuielile privind înmormântarea părinților, am suportat cheltuielile privind praznicele și pomenirile după aceștia.
Acțiunea în reducțiune are caracter personal, profitând doar moștenitorilor care formulează o astfel de cerere. Cum secund-pârâtul nu și-a însușit, la rândul său, acțiunea în reducțiune a liberalității, rezerva va fi de 2/3, iar cotitatea disponibilă de 1/3.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de nelegalitate care se circumscriu prevederilor art.304 pct.9 C.proc.civ tribunalul reține următoarele:
Astfel, recurenta a invocat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.845 vechiul cod civil, actul intitulat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager autentificat sub nr._/12.08.1994 deghizând o donație, sens în care se impunea reducțiunea acestei liberalități la limita cotității disponibile, potrivit art.841 și 847 vechiul cod civil.
Ori, față de probatoriul administrat tribunalul constată că susținerea recurentei este nefondată, aceasta neputând dovedi lipsa caracterului oneros al contractului mai sus menționat.
Dispozițiile legale invocate instituie o prezumție legală relativă, conform căreia succesibilii în linie dreaptă ai transmițătorului care au calitatea de dobânditori prin acte cu titlu oneros sunt prezumați ca fiind de fapt beneficiari ai unor donații.
În cauză, această prezumție a fost răsturnată, în condițiile în care atât martorii audiați cât și pârâții prin interogatoriu au confirmat faptul că vânzătorii au adus la cunoștința copiilor lor intenția de a încheia doar cu intimatul P. S. un contrct devânzare cumpărarecu clauză de uzufruct viager, aceștia fiind de acord, mai mult s-a dovedit că la data încheierii convenției prețul a fost achitat de cumpărători, aspect consemnat de altfel, în contractul semnat de părți.
În mod corect, instanța de fond a înlăturat declarațiile martorilor P. E. în condițiile în care aceasta s-a mutat în ., la aproximativ 5 ani după încheierea convenției, precum și ale martorei M. I. F. care avea 7 ani la acea dată, aceasta neputând da informații referitoare la convenția încheiată, și a reținut declarațiile martorilor C. I. și D. M..
Cei din urmă martori au arătat că între părinții părților și pârâtul P. S. a existat înțelegerea referitoare la înstrăinarea gospodăriei și a terenului aferent și că după transmiterea proprietății cumpărătorul s-a comportat ca un adevărat proprietar întreținând imobilele dobândite și pe vănzători.
De altfel, faptul că numitul P. G. și-a dat consimțământul la încheierea contractului de vânzare contestat rezultă și din rapoartele de expertiză criminalistică întocmite în cauză, potrivit cărora semnătura din dreptul vânzătorului aparține acestuia.
În cauză s-a dovedit faptul că, cumpărătorul a avut suma de bani necesară vânzării, martorii susținând că pârâtul P. S. a muncit în zona Banatului, având oi, cal cu căruță și alte bunuri pe care le-a înstrăinat, parte din ele chiar către fratele său numitul V., în momentul în care s-a hotărât să încheie convenția cu părinții săi, prețul vânzării fiind achitat la acea dată.
Ca atare, cum recurenta reclamantă nu a reușit să răstoarne susținerile intimatului și nici probatoriul administrat în favoarea acestuia referitoare la caracterul oneros al contractului încheiat, în mod corect acțiunea a fost respinsă, sens în care și recursul declarat de aceasta urmează a fi respins ca nefondat, conform dispozițiilor art.312 Cod proc.civ.
În baza art. 274 C.proc.civ recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul reclamanta P. M., domiciliată în sector 3 București, .. 16, ., . împotriva sentinței civile nr. 374 din 19.02.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind pârâții P. S., domiciliat în . Suceava și P. V., domiciliat în ..
Obligă recurenta să plătească intimaților suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
T. M. M. C. D. D. P. L.
Red. D.D.
Jud. fond: P. M.
Tehnored. P.L. / 2 ex. – 23.06.2014
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 966/2013.... | Pretenţii. Decizia nr. 816/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
