Fond funciar. Decizia nr. 2515/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2515/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 2515/2013
Dosar nr._ Fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 2515
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 22 NOIEMBRIE 2013
PREȘEDINTE: L. A.
JUDECĂTOR: A. I. M.
JUDECĂTOR: V. O. D.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către petenta V. C., împotriva sentinței civile nr. 787 din data de 22 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Siret și intervenienții O. O., O. M. și O. M.-R..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat C. A. M., ce substituie pe avocat K. M. C., pentru petenta recurentă și avocat G. D., pentru intervenienții intimați, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul petentei recurente depune la dosar delegație de substituire, note de concluzii, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Apărătorul intervenienților intimați arată că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Apărătorul petentei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii, cu precizarea că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică raportat la susținerile privind tardivitatea cererii de reconstituire și a contestației împotriva propunerii de invalidare a dreptului de proprietate.
Astfel, în mod greșit prima instanță a reținut că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost înregistrată tardiv la Primăria or. Siret cu nr. 2085/2 martie 2006, întrucât din înscrisurile depuse la dosar rezultă că cererea a fost înregistrată sub nr. 1134/15 martie 1991 ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și nu a Legii nr. 247/2005, cererea din anul 2006 este o revenire la cererea formulată în anul 1991, în cauză se invocă faptul că petentei recurente i s-a comunicat că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost invalidată, însă din actele dosarului rezultă că, comunicarea s-a făcut către o altă persoană și la o adresă incompletă.
Arată că legislația în vigoare în anul 1991, 1992, prevedea ca propunerile de stabilire a dreptului de proprietate să fie afișate la sediul primăriei pentru luare la cunoștință, din tabelele afișate rezultă că petenta nu a formulat cerere de reconstituire, astfel că aceasta nu a putut lua la cunoștință de propunerea de stabilire a dreptului de proprietate. Petenta a luat la cunoștință de propunere atunci când a verificat arhiva primăriei și a găsit dosarul, pe coperta acestuia fiind menționată propunerea de invalidare.
Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată în baza Legii nr. 18/1991 nu a fost soluționată și comunicată petentei recurente nici prin afișare și nici prin scrisoare recomandată așa cum prevăd dispozițiile legale, cu cheltuieli de judecată.
Întrebat fiind, arată că independent de constituirea dreptului de proprietate pentru O. O. și A., din actele analizate rezultă faptul că autorii petentei recurente au fost deposedați în mod abuziv de cei 540 mp teren, fam O. a dobândit casa și li s-a constituit dreptul de proprietate doar pentru terenul aferent casei.
Apărătorul intervenienților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, cu precizarea că în certificatul suplimentar de moștenitor s-a menționat că terenul constituit și neconstituit în suprafață de 640 mp reprezentând diferența până la suprafața de 3454 mp teren, precum și construcțiile aferente au fost înstrăinate, deci petenta recurentă a recunoscut că terenul a fost înstrăinat, astfel că cererea acesteia de reconstituire a dreptului de proprietate este inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul petentei recurente precizează că la momentul încheierii certificatului suplimentar notarul a preluat dispozițiile din încheierea nr. 1096/1976, dispoziții din care rezultă trecerea abuzivă a suprafeței de 640 mp teren în patrimoniul statului în temeiul Legii nr. 58/1974, construcțiile se puteau vinde, însă terenurile erau scoase din circuitul civil.
Arată că într-adevăr titlul de proprietate al intimaților nu a fost anulat, întrucât instanța a reținut că petenta nu a făcut dovada că cererea de reconstituire a fost soluționată, validată, iar în ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, solicită respingerea acesteia, întrucât în cauză s-a formulat o cerere de intervenție accesorie și nu o cerere de intervenție în nume propriu.
Avocat G. D. precizează că petenta recurentă nu a fost obligată să semneze actul notarial, aceasta în anul 2008 a recunoscut înstrăinarea.
Apărătorul petentei recurente arată că petenta recurentă nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe acel amplasament sau în natură, ci a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate ca și drept, astfel că cererea de interevenție nu se justifică.
Avocat G. D. arată că la termenul anterior apărătorul petentei recurente a depus la dosar copia hotărârii prin care s-a respins acțiunea în anularea titlului de proprietate, cu mențiunea că acesta nu a fost anulat întrucât petenta nu a făcut dovada soluționării cererii de reconstituire.
Apărătorul petentei recurente arată că acțiunea anterioară a fost formulată în baza dispozițiilor legale privind revendicarea imobiliară.
Avocat G. D. precizează că acțiunea a fost întemeiată pe disp. Legii nr. 18/1991.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 4.07.2012 sub nr._ petenta V. C. în contradictoriu cu intimatele C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Siret și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Hotărârii Comisiei județene de fond funciar Suceava nr. 208/31.05.2012 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 540 mp teren situat în orașul Siret, ..
În motivare a arătat că în fapt, autoarea sa, M. O. a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 540 mp situată în orașul Siret, ., cerere, înregistrată la Primăria Siret la data de 15.03.1991 și, deși ulterior a revenit cu solicitări de comunicare a stadiului soluționării cererii, abia în anul 2008 i-a fost eliberată personal, la sediul primăriei Siret, o copie după dosarul de reconstituire a dreptului de proprietate constituit ca urmare a cererii depuse la C. L. Siret la data de 15.03.1991. Astfel, la data de 08.10.2009 i-a fost comunicat de către Primăria Siret faptul că a fost identificat în arhiva acestei instituții dosarul aferent cererii de reconstituire, dosar înregistrat cu nr. 1134/15.03.1995, iar acest dosar, nu cuprinde o hotărâre de respingere a cererii de reconstituire, ci doar o mențiune pe copertă: "Greșeală de interpretare. Teren vândut lui O. A.."
A mai arătat petenta că deși la momentul formulării cererii în anul 1991 legislația în materie nu prevedea obligația comunicării propunerii de invalidare a dreptului de proprietate prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, din procesele verbale de afișare din 1991 nu a rezultat respingerea cererii sale, legislația în vigoare la momentul depunerii cererii prevedea faptul că orice cerere având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate se soluționează printr-o propunere de validare/invalidare a cererii, propunere care în conformitate cu art. 28 HG 131/1991 se comunică celor interesați.
Art. 28 HG 131/1991 prevede faptul că: "După definitivarea tabelelor anexă nr. 2-20 și aprobarea lor prin proces-verbal de către comisiile comunale, orășenești sau municipale, acestea vor fi afișate la sediul primăriei pentru luarea la cunoștință de cei interesați. Fiecare tabel va fi semnat de membrii comisiei, cu mențiunea datei afișării. Persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orășenești sau municipale pot face, în termen de 5 zile de la comunicare, contestație adresată comisiei județene, pe care o depun la secretariatul comisiei comunale, orășenești sau municipale, care este obligat să o înregistreze și să o înainteze, prin delegat, la secretarul comisiei județene, în termen de 3 zile."
În tabelul afișat de către C. locală Siret și comunicat către ea în copie conformă cu originalul, nu a figurat nici cererea formulată de M. O., nici cea formulată de familia O. (căreia i s-a constituit în anul 1995 dreptul de proprietate pe terenul solicitat de ea), și nici o altă cerere de reconstituire pentru terenul din Siret, ..
A considerat petenta că în mod greșit C. Județeană de Fond Funciar Suceava a respins contestația ca tardivă, raportându-se la cererea înregistrată la Primăria orașului Șiret cu nr. 2085/02.03.2006, această din urmă cerere fiind o revenire ca urmare a lipsei de răspuns a Comisiei locale de fond funciar Siret cu privire la cererea înregistrată în termen legal, la data de 15.03.1991.
Având în vedere faptul că a luat cunoștință despre respingerea cererii din 15.03.1991 abia la 08.10.2009 când s-a prezentat personal la Primăria Siret și i s-a înmânat o copie conformă cu originalul după dosarul de reconstituire, a considerat că abia în acel moment a luat la cunoștință de soluționarea cererii formulate, împotriva căreia a făcut în termen de 10 zile contestație la C. județeană de fond funciar, însă abia în anul 2012 a fost înaintat dosarul de la C. locală de fond funciar la C. județeană de fond funciar, după aproximativ 3 ani.
Așadar, contestația sa viza exclusiv cererea formulată în anul 1991 despre a cărei soluționare a luat cunoștință la 08.10.2009, în contextul mai sus menționat.
Petenta a detaliat un istoric al proprietății.
Prin întâmpinarea depusă la dosar C. locală de aplicare a legii 18/1991 a orașului Siret a solicitat respingerea plângerii formulată de petentă ca inadmisibilă arătând că prin cererea nr. 1134/1991 numitele C. E. alături de M. O., N. A. și M. I. au solicitat în temeiul Legii 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 540 mp teren ce a trecut în proprietatea statului în temeiul Legii nr. 58/1974 urmare a vânzării de către autorii petentei V. C. și de către reclamanta C. E. a casei de locuit din orașul Siret, ., jud. Suceava.
Cererea a fost analizată de către C. de fond funciar fiind respinsă pe considerentul că pe terenul revendicat s-a constituit dreptul de proprietate cumpărătorilor casei, respectiv O. A. și O..
C. locală pornind de la această constatare a întocmit documentația pentru constituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de 640 mp teren aferent construcțiilor cumpărate în anul 1979 de soții O. A. și O., eliberându-se ulterior și titlul de proprietate nr. 1027/1995.
C. județeană Suceava prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea plângerii cu motivarea că petenta nu a depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în termen legal, fiind sancționată cu decăderea din termen, ultima dată de depunere a cererilor fiind 30.11.2005 inclusiv, iar suprafața de teren solicitată a fost atribuită numiților O. A. și O. O. prin decizia nr. 382/31.08.1991 a Prefectului județului Suceava pentru care s-a eliberat și titlul de proprietate nr. 1027/1995.
În cauză, a formulat cerere de intervenție accesorie intervenienții O. O., O. M. și O. M. R. în interesul intimatelor arătând că în anul 1979 au dobândit de la autorul petentei casa situată în Siret . pe care împreună cu terenul le-au folosit pe întreg parcursul timpului, ele constituind un tot unitar, iar pentru suprafața de 640 mp le-a fost eliberat titlul de proprietate nr. 1027/3.04.1995.
Prin sentința civilă nr. 787 din data de 22 februarie 2013, Judecătoria Rădăuți a respins plângerea formulată de petenta V. C., în contradictoriu cu intimatele C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Siret, intervenienți în interesul intimatelor fiind O. O., O. M. și O. M. R. și a admis cererea de intervenție în interesul intimatelor C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Siret și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Hotărârea comisiei județene nr. 208/31.05.2012 a fost respinsă contestația formulată de petenta V. C. prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 540 mp intravilan, teren situat în orașul Siret ., jud. Suceava în calitate de moștenitoare după defuncta M. O. cu motivarea că cererea fost depusă în afara termenului prevăzut de legea fondului funciar, fiind înregistrată la Primăria orașului Siret cu nr. 2085/2.03.2006.
De asemenea, contestația a fost formulată cu depășirea termenului legal, respectiv de 10 zile de la luarea la cunoștință de propunerea de respingerea a comisiei locale conform art. 27 alin. 3 și 4 din HGR nr. 890/2005, comisia județeană reținând că suprafața solicitată a fost atribuită numiților O. A. și O. O. prin decizia nr. 382/31.08.1991 a Prefectului județului Suceava pentru care s-a eliberat și titlul de proprietate nr. 1027/1995.
Potrivit titlului IV art. 1 pct. 4 din Legea nr. 247/2005 se prevede în mod expres faptul că în cazul înstrăinării construcțiilor suprafețele de teren aferente prevăzute în alineatul 2 sunt cele convenite de părți la data înstrăinării dovedite prin orice mijloc de probă. Astfel, în prezenta cauză esențial e faptul ce au avut părțile în vedere la încheierea convenției și ceea ce cumpărătorul a deținut și folosit efectiv ulterior.
În speță, intervenienta O. O. împreună cu defunctul ei soț a cumpărat în anul 1979 de la autorul petentei o casă de locuit situată pe . în orașul Siret, vânzarea imobilului fiind însoțită la acea dată și de predarea către intervenienți și a suprafeței de teren aferente casei, intervenienții stăpânind de la data dobândirii și până în prezent casa și terenul.
Față de aceste împrejurări, instanța a admis cererea de intervenție și a respins plângerea petentei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta prin care a arătat următoarele:
1. Instanța de fond a reținut în mod greșit împrejurarea că această contestație administrativă formulată de petentaVeriveș C. a fost înregistrată cu depășirea termenului legal, atât timp cât nu există nicio dovadă a comunicării către autorii acesteia (prin afișare, prin corespondență cu confirmare de primire, etc) a deciziei de atribuire a suprafeței revendicate către numiții O. A. și O. O., decizie nr. 382/31.08.1991 a Prefectului județului Suceava.
Așa cum a precizat și în acțiunea introductivă, autoarea petentei, M. O. a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 540 mp situată în orașul Șiret, ., cerere înregistrată la Primăria Siret sub nr. 1134 din data de 15.03.1991.
Ulterior, întrucât nu a primit niciun răspuns la cererea ei, a formulat numeroase demersuri atât la Primăria Siret, cât și la C. Județeană Suceava de fond funciar.
Abia la data de 08.10.2009 a descoperit în arhiva Primăriei Siret, întreg dosarul aferent cererii de reconstituire, ce avea notată pe copertă mențiunea "Greșeală de interpretare. Teren vândut lui O. A.", însă fără a fi emisă vreo hotărâre în acest sens.
Legislația în vigoare la momentul depunerii cererii prevedea faptul că orice cerere având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate se soluționează printr-o propunere de validare/ invalidare a cererii, propunere care în conformitate cu art. 28 HG nr. 131/1991 se comunică celor interesați.
Persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orășenești sau municipale pot face, în termen de 5 zile de la comunicare, contestație adresată comisiei județene, pe care o depun la secretariatul comisiei comunale, orășenești sau municipale, care este obligat să o înregistreze și să o înainteze, prin delegat, la secretarul comisiei județene, în termen de 3 zile.
Astfel, întrucât nu i-a fost comunicată nicio propunere a Comisiei Locale Șiret de fond funciar, a considerat, la data la care a descoperit dosarul în arhiva instituției, că acea mențiune înscrisă pe coperta acestuia, reprezintă propunerea de respingere a cererii.
Împotriva acestei propuneri, a formulat, în termen de 10 zile, contestație la C. Județeană de Fond Funciar (trimisă prin curier către comisia locală Siret/ primăria Siret la data de 19.10.2009), iar C. L. de Fond Funciar avea la dispoziție 3 zile pentru a înainta dosarul la C. Județeană de Fond Funciar.
Așadar data la care a luat cunoștință în conformitate cu dispozițiile legislației din materia reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenuri este data de 08.10.2009, astfel că termenul legal pentru promovarea contestației administrative expira la data de 19.10.2009.
Așa cum a arătat, la data de 08.10.2009, a luat la cunoștință de propunerea Comsiei Locale de fond funciar Șiret, când s-aa prezentat personal la Primăria Siret și i s-a înmânat o copie conformă cu originalul după dosarul de reconstituire pe a cărui copertă era înscrisă mențiunea mai sus amintită (astfel cum a rezultat din înscrierea olografă de pe filele dosarului însoțită de ștampila Primăriei).
La data de 19.10.2009, a expediat, prin serviciul de curierat rapid, contestația formulată împotriva acestei propuneri, către Primăria Siret.
Prin urmare, termenul de 10 zile prevăzut de art. 27 din HG nr. 890/2005, nu a fost depășit, așa cum s-a reținut în hotărârea atacată.
2. Cu privire la reținerile instanței de fond referitoare la dispozițiile titlului IV art. 1 pct.4 din Legea nr. 247/2005, a considerat că acestea nu au aplicabilitate în prezenta cauză atât timp cât, în conformitate cu dispozițiile constituționale în vigoare, legea civilă nu retroactivează, iar titlul de proprietate 1027/1995 emis prin constituirea dreptului de proprietate pentru familia O., precum și decizia nr. 383/31.08.1991 a Prefectului județului Suceava au fost emise anterior actului normativ invocat de prima instanță.
Așadar, a considerat că prima instanță ar fi trebuit să analizeze raportul juridic dedus judecății prin raportare la legislația în vigoare la momentul nașterii acestuia și nu prin aplicarea unor dispoziții mai favorabile edictate ulterior.
P. considerentele expuse, a solicitat a se observa că susținerile Comisiei Județene Suceava de fond funciar au fost neîntemeiate, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile atacate, în sensul admiterii plângerii formulate.
Pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a formulat întâmpinare prun care a solicitat respingerea recursului, având în vedere următoarele motive:
În mod legal Judecătoria Rădăuți, prin Sentința civilă atacată a respins plângerea formulată de petenta V. C., constatând că Hotărârea na 208/31.05.2012 emisă de C. Județeană de fond funciar este legală și temeinică, întrucât cererea în baza căreia aceasta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, a fost depusă tardiv, la Primăria orașului Siret.
Natura juridică a termenului de sesizare este aceea de a fi un termen de decădere, atât din punct de vedere substanțial, cât și din punct de vedere formal.
Decăderea din termenul legal este o sancțiune juridică ce constă în pierderea dreptului de a exercita anumite acte sau de a valorifica anumite drepturi subiective în privința cărora, prin anumite dispoziții legale imperative, s-a stabilit pentru titular obligația de a le valorifica într-un anumit termen. Termenul statuat prin art. 33 din Legea nr.1/2000 cu modificările și completările ulterioare, este un termen de decădere, fiind o excepție peremptorie, iar pe cale de consecință, a solicitat respingerea recursului, pe motiv de tardivitate a depunerii cererii de reconstituire la Primăria orașului Siret.
Întrucât petenta a formulat tardiv cererea, sancțiunea de drept substanțial care intervine este stingerea dreptului subiectiv civil de reconstituire, în condițiile legii, a dreptului de proprietate privată, iar sancțiunea de drept procesual constă în stingerea dreptului de a solicita și obține analiza și, prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii, hotărârea contestată fiind temeinică si legală.
De asemenea, petenta nu a făcut identificarea prin plan parcelar, pe vechiul amplasament a terenului solicitat, așa cum prevăd legile fondului funciar, în vederea întocmirii procesului-verbal provizoriu de vecinătate. Din adresa nr. 82/P/101 din 21.03.2012 a Comisiei locale Siret de fond funciar a reieșit faptul că suprafața solicitată a fost atribuită numiților O. A. și O. O., prin Decizia nr. 382/31.08.1991 a Prefectului județului Suceava, pentru care s-a eliberat Titlul de proprietate nr. 1027/1995.
În drept, a invocat disp. art. III din O.U.G. nr. 127/2005, art. 33 din Legea nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Intervenienții au formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea sentinței civile atacate ca legala si temeinica, cu cheltuieli de judecata.
În motivare au arătat următoarele:
In cazul spetei de fata situația este foarte clara, in sensul ca intervenienta O. O., impreuna cu defunctul său sot au cumpărat in anul 1979 de la autorul petentei - o casa de locuit situata pe . 18 in Orașul Siret. Vânzarea imobilului de către acesta a fost insotita la acea data si de către predarea către intervenienți si a suprafeței de teren aferenta acesteia. Ei au stăpânit de la data dobândirii si pana in prezent casa, precum si curtea asa cum era ea împrejmuita in anul 1979. In fapt s-a plătit la acea data atat valoarea casei, cat se cea a terenului. Acest aspect a fost recunoscut chiar de petenta din prezentul dosar, care cu ocazia încheierii certificatului suplimentar de moștenitor nr. 86/2008 a menționat ”terenul construit si neconstruit in suprafața de 640 m.p. -reprezentând diferența pana la suprafața totala inițiala de 3.454 m.p., precum si construcțiile aferente, au fost înstrăinate conform încheierii nr. 1096/1974 a notariatului de Stat Local Radauti - Cartea Funciara, si nu fac obiectul prezentei dezbateri succesorale”.
Or, in aceasta situație au considerat ca solicitarea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru aceasta suprafața pentru care le-a fost constituit dreptul de proprietate nu mai poate fi primita.
Mai mult decât atat, titlul lor de proprietate a fost supus controlului legalității si a fost menținut prin Decizia Civila nr. 144/2011 pronunțata de Tribunalul Suceava in dosarul nr._ .
Examinând recursul, ce se subsumează prev. art. 304 pct. 5, 9 din vechiul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lurărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor formulate, tribunalul îl apreciază ca nefondat, pentru considerentele ce succed:
O primă critică vizează greșita reținere a tardivității formulării contestației împotriva propunerii Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Siret de invalidare a dreptului de proprietate pretins de către recurentă.
Analizând însă considerentele sentinței atacate tribunalul constată că prima instanță nu a reținut o atare excepție, făcând doar o simplă expunere în acest sens a motivelor pentru care C. Județeană Suceava, prin hotărârea nr. 208/31.05.2012, a respins cererea recurentei, unul dintre motive constituindu-l și împrejurarea că recurenta nu ar fi contestat propunerea Comisiei locale în termen de 10 zile de la luarea la cunoștință conform art. 27 al. 3 și 4 din HG nr. 890/2005.
Rezultă cu evidență că prima instanță nu și-a însușit argumentația Comisiei județene relativ la tardivitatea procedurii din moment ce a analizat fondul litigiului, pronunțându-se asupra chestiunii îndreptățirii recurentei la reconstituirea dreptului de proprietate.
Este adevărat că exigențele art. 261 al. 1 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă impuneau primei instanțe formularea unui răspuns expres și clar cu privire la chestiunea dacă recurenta a introdus în termen contestația împotriva propunerii Comisiei locale, însă în acest cadru procesual această chestiune nu poate face obiect de cenzură câtă vreme prima instanță a înlăturat implicit excepția tardivității, pronunțându-se pe fondul raportului juridic litigios, iar calea de atac a fost declarată doar de către recurentă, căreia această soluție, chiar prezentând carențe din punct de vedere al motivării sale, îi profită, urmărind la rându-i rezolvarea pe fond a litigiului, astfel că orice altă dezlegare din acest punct de vedere dată de instanța de control judiciar ar echivala cu înrăutățirea situației recurentei în propria cale de atac, nepermisă de art. 316 rap. la art. 296 din vechiul Cod de procedură civilă.
Întrucât prima instanță nu a reținut așadar excepția tardivității contestației, cum greșit a interpretat recurenta probabil din cauza deficiențelor hotărârii, mai sus redate, criticile din recurs pe acest aspect sunt neavenite.
În ceea ce privește fondul litigiului, singura critică invocată în termenul prev. de art. 303 din vechiul Cod de procedură civilă, constă în încălcarea de către prima instanță a principiului neretroactivității prin raportarea legalității titlului de proprietate nr. 1027/1995 la prev. art. IV al. 1 pct. 4 din Legea nr. 247/2005.
În primul rând se impune a se preciza că obiectul cauzei îl reprezintă plângerea îndreptată împotriva hotărârii nr. 208/31.05.2012 a Comisiei județene prin care s-a respins cererea recurentei de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 540 mp, reținându-se printre alte argumente faptul că terenul este înscris pe titlul de proprietate nr. 1027/1995 eliberat intimaților-intervenienți, ceea ce înseamnă că instanța a avut a cerceta valabilitatea acestui titlu numai pe cale incidentală.
Potrivit regulii de drept tempus regit actum, ce dă expresie principiului activității legii civile și neretroactivității legii civile noi, plângerea recurentei trebuie raportată la legislația în vigoare la data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, în timp ce legalitatea titlului de proprietate nr. 1027/1995 trebuie raportată la legislația în vigoare la data eliberării lui.
Oricare moment ar fi avut în vedere și oricare ar fi data cererii de reconstituire a recurentei, fie sub imperiul Legii nr. 18/1991 înainte de republicare, fie sub imperiul Legii nr. 247/2005, legislația în materie a fost constantă, în a da preferabilitate dobânditorului construcției achiziționate sub imperiul Legii nr. 58/1974, în detrimentul vânzătorului – fost proprietar, în privința terenului, întinderea acestuia putând și trebuind a fi determinată prin deducerea intenției părților din convenție și din ansamblul probelor administrate.
Sub acest aspect, prima instanță a făcut referire la prevederile actuale în materie – art. IV al. 1 pct. 4 din Legea nr. 247/2005, prin care s-a introdus un nou aliniat la art. 23 din Legea nr. 18/1991 republicată, anume al. 21 conform căruia ”în cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă”.
Acest articol reprezintă trimiterea pe care legiuitorul o face atunci când reglementează prin art. 36 al. 3 și 4 din Legea nr. 18/1991 republicată, regimul juridic al terenurilor trecute în proprietatea statului conform art. 30 al. 2 din Legea nr. 58/1974 ca urmare a înstrăinării construcților.
Potrivit art. 36 al. 3 „terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor”.
Potrivit art. 36 al. 4 „dispozițiile art. 23 rămân aplicabile”.
Concluzia care se desprinde din cele două texte coroborate este că dobânditorul construcției are dreptul la terenul pe care aceasta se află edificată, prin aceasta înțelegând nu doar terenul ce i-a fost atribuit în folosință de stat cu ocazia achiziționării construcției, ci întregul teren aferent dacă se dovedește că astfel au convenit părțile la data înstrăinării.
Însă așa cum s-a arătat mai sus, și prevederile inițiale conduceau la aceeași concluzie, fiind vorba de art. 35 al. 3 din Legea nr. 18/1991 înainte de republicare, ce are un conținut identic cu cel actual – art. 36 al. 3 din Legea nr. 18/1991 după republicare și care de asemenea face trimitere sub aspectul întinderii suprafeței de teren cuvenite dobânditorului construcției la același text de lege, diferit numai ca numerotare – art. 22 din Legea nr. 18/1991 înainte de republicare, text de lege care de asemenea extinde recunoașterea dreptului de proprietate și asupra altor suprafețe de teren, impunând concluzia în jurisprudență și doctrină că întinderea dreptului de proprietate asupra terenului aferent unei construcții, dobândite prin cumpărare sau sub imperiul Legii nr. 58/1974, poate fi determinată prin deducerea intenției părților din convenție și din ansamblul probelor administrate.
Prin urmare, oricare ar fi temeiul legal de reținut în cauză, art. 35 al. 3 coroborat cu art. 22 din Legea nr. 18/1991 înainte de republicare, incident pentru verificarea legalității titlului de proprietate nr. 1027/1995 și pentru soluționarea plângerii împotriva hotărârii Comisiei județene nr. 208/2012 prin raportare la cererea autoarei recurentei formulată la 15 martie 1991, sau art. 36 al. 3 coroborat cu art. 23 al. 21 din Legea nr. 18/1991 după republicare, incident pentru soluționarea aceleași plângeri dar în raport de cererea recurentei formulată la Legea nr. 247/2005, statuarea legiuitorului asupra acestei probleme de drept este aceeași, astfel că nu poate fi reținută critica recurentei privind încălcarea principiului neretroactivității legii.
În concluzie, cum prima instanță a dezlegat pricina din perspectiva acestei statuări legale, reținând că înțelegerea dintre autorii recurentei, ca și vânzători și intervenienta și soțul său, ca și cumpărător, încheiată în anul 1979 (contract autentificat sub nr. 1064/07.07.1979) a vizat și terenul aferent, predat încă de la acea dată cumpărătorilor și stăpânit și în prezent, împrejurări de fapt pe care recurenta nu le-a contestat în calea de atac tribunalul pentru toate considerentele învederate, în limitele criticilor invocate în termenul prev. de art. 303 din vechiul Cod de procedură civilă, în baza art. 312 al. 1 din același act normativ va respinge recursul ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 din vechiul Cod de procedură civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimaților intervenienți suma de 400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat – chitanța nr. 427/22.11.2013 (f. 30 dosar).
Cum intervenienții au urmărit prin acest demers protejarea unui interes propriu, ceea ce a condus la efectuarea unor cheltuieli în plus, este echitabil și legal a le putea recupera de la partea în culpă, adică de la recurentă, cu atât mai mult cu cât prin apărările lor au contribuit la pronunțarea soluției asupra cererii principale.
P. aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către petenta V. C. – la Cabinet avocat K. M. C. – Iași, .. 25, . sentinței civile nr. 787 din data de 22 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Siret și intervenienții O. O., O. M. și O. M.-R., domiciliați în Rădăuți, ., jud. Suceava, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimaților intervenienți suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 22 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. A. A. I. M. V. O. D.
Grefier,
S. A.-M.
Red. V.O.D.
Judecător fond T. C.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./16.12.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 72/2014. Tribunalul SUCEAVA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 966/2013.... → |
|---|
