Expropriere. Sentința nr. 473/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 473/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 473/2013
DOSAR NR._ EXPROPRIERE
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 473
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 7 MARTIE 2013
PREȘEDINTE V. O. D.
GREFIER S. A.-M.
M. public reprezentat de procuror J. L.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect „expropriere” formulată de către reclamanta M. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. - prin M. T. - prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București – prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași.
Dezbaterile asupra acțiunii au avut loc în ședința publică din data de 28 februarie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 7 martie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ reclamanta M. M., a chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin M. T. – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – prin D.R.D.P. Iași, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2130 lei cu titlu de despăgubiri pentru imobilul „teren” expropriat, stabilită conform Hotărârii nr. 120/24.01.2011 a Comisie de Verificare a Dreptului de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor, la plata dobânzii legale începând cu data exproprierii, respectiv 24.01.2011 și până la plata efectivă a despăgubirii.
De asemenea a mai solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că în urma exproprierilor pentru șoseaua de centură a municipiului Suceava i-a fost expropriat conform HG 743/2010 imobilul situat în ., identic cu parcela nr._ din CF_ în suprafață de 36 mp.
Urmare a acestui fapt, Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor Pătrăuți a dat Hotărârea nr. 120/24.01.2011 prin care s-a dispus plata către reclamantă a sumei de 2130 lei, însă pârâtul a refuzat cu rea credință plata acestei sume.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii 255/2010 și art. 274 C.p.c.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, în principal ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
În fapt, prin cererea de chemare în judecată creditoarea M. M. a solicitat plata sumei de 2130 lei, reprezentând despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 120 din 24.01.2011 a Comisiei de verificare a dreptului de proprietate și acordare a despăgubirilor pentru exproprierea terenului în suprafață de 36 m.p. situat în ., identic cu parcela nr._ din C.F. nr._.
Reclamanta și-a fundamentat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local.
Acest act normativ recunoaște expropriatului posibilitatea de a se adresa instanței de judecată în situația în care este nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite de comisie or, în cazul de față reclamanta și-a exprimat acordul în acest sens. Actul normativ pe care reclamanta M. M. și-a fundamentat acțiunea, respectiv de Legea 255/2010, nu reglementează situația din speță.
Având în vedere că prin Legea 255/2010 calea acțiunii în justiție este deschisă expropriatului doar în privința cuantumului despăgubirii, a considerat că cererea reclamantei este inadmisibilă.
Cu privire la fondul cauzei, a arătat că în urma abrogării Legii nr. 198/2004, prin . Legii nr.255/2010, metoda de evaluare a terenurilor supuse exproprierii s-a modificat, noul act normativ prevăzând în art. 5 alin. 1, precum și în art. 11 alin. 8 că raportul de evaluare a terenului se realizează avându-se în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici.
Este adevărat că Hotărârea nr.120 din 24.01.2011 a fost emisă în temeiul prevederilor Legii nr. 255/2010, însă aceasta s-a realizat în baza unei evaluări efectuate prin raportare la metoda prevăzută de Legea nr. 198/2004, act normativ care la momentul emiterii hotărârii era însă abrogat.
În data de 24.01.2011 erau aplicabile dispozițiile Legii nr.255/2011 sub toate aspectele, inclusiv cel al metodei de evaluare, astfel încât cuantumul despăgubirilor nu a prezentat un caracter cert.
Mai mult, art. 31 al Legii nr.255/2010, care prevedea că "Orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflata în curs de realizare anterior, intrării in vigoare a prezentei legi se consideră valabilă", a fost modificat prin Legea nr.205/2011. În forma actualizată articolul menționat prevede că "Expropriatorul poate folosi orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi." Astfel, caracterul imperativ al evaluărilor realizate anterior intrării în vigoare a Legii nr.255/2010 a fost înlăturat, expropriatorul neavând obligația, ci doar posibilitatea de se raporta la cuantumul despăgubirilor stabilite în baza metodei de evaluare prevăzute de legea veche (Legea 198/2004).
În sprijinul acestui punct de vedere a invocat și prevederile art. 32 din Legea nr. 255/2010, conform căruia, "în cazul procedurilor de expropriere aflate în curs de desfășurare, pentru continuarea realizării obiectivelor, se aplică prevederile prezentei legi”, în speță procedura de expropriere fiind în curs de desfășurare la momentul intrării în vigoare a Legii nr.255/2010.
Mai mult, conform pct.14.2 pct.2 a raportului de evaluare a terenului, prin care s-a stabilit valoarea despăgubirilor, s-a precizat că "Raportul de evaluare își păstrează valabilitatea numai în situația în care condițiile de piață, reprezentate de factorii economici, sociali și politici, rămân nemodificate în raport cu cele existente la data întocmirii raportului de evaluare", or abrogarea Legii nr. 194/2004 și modificarea metodei de evaluare prin raportare la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici se circumscrie cazurilor menționate, înlăturând valabilitatea raportului de evaluare.
În drept, a invocat prevederile Legii nr.255/2010, Legii nr. 198/2004, C.civ., precum și ale C.proc.civ
La termenul din 29.11.2012 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Suceava.
P. sentința civilă nr. 29 noiembrie 2012, Judecătoria Suceava a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, a declinat cauza având ca obiect pretentii formulată de reclamanta M. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. T. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, spre competentă soluționare Tribunalului Suceava.
Conform art. 137 alin. 1 C.p.c., analizând, cu prioritate, actele și lucrările dosarului prin prisma excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Suceava invocate, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a cauzei.
De asemenea, potrivit art. 158 alin. 1 Cod procedură civilă, când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent. Necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei instanțe de alt grad, așa cum rezultă din prevederile art. 159 pct. 2 Cod procedură civilă.
În cauza de față, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă acțiunea reclamantei prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2130 lei cu titlu de despăgubiri pentru imobil expropriat și dobânzi legale .
Instanța a reținut că acțiunea reclamantei este întemeiată pe dispozițiile Legii 255/2010, privind exproprierea pentru cază de utilitate publică.
Potrivit art. 20 din Legea 255/2010 hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii emisă în condițiile prezentei legi se comunică solicitantului, precum și celorlalți titulari ori, după caz, titulari aparenți, se afișează în extras la sediul consiliului local pe raza căruia se află situat imobilul expropriat și în extras pe pagina proprie de internet a expropriatorului, iar potrivit art. 22 alin.1 din aceeași lege, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței competente, acțiunea potrivit alin. 3 din art. 22 urmând a fi soluționată potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
Potrivit Legii nr. 33/1994 soluționarea cererilor de expropriere sunt de competența tribunalului județean în raza căruia este situat imobilul supus exproprierii.
Mai mult instanța a reținut că art. 2 pct.1 lit. f C. pr.civ. stabilește o competența exclusivă materială pentru tribunal pentru procesele și cererile în materie de expropriere, înțelegându-se astfel că tribunalul are plenitudine de competență de primă instanță în toate acțiunile în materie de expropriere și cum acțiunea reclamantei este în materia exproprierii instanța a apreciat că excepția necompetenței materiale a judecătoriei este întemeiată.
Astfel, instanța a apreciat că în prezenta cauză competența materială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Suceava.
Față de cele ce preced, în temeiul art.158 Cod procedura civila, a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Suceava invocată din oficiu și a declinat cauza spre competentă soluționare Tribunalului Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr._ .
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. hotărârea nr. 120/24 ianuarie 2011 emisă de Comisia de Verificare a dreptului de proprietate și acordare a despăgubirilor Pătrăuți s-a dispus plata sumei de 2130 lei cu titlu de despăgubire pentru exproprierea imobilului situat în ., identic cu parcela nr._ din CF nr._ compus din teren liber de construcții, în suprafață de 36 mp.
Hotărârea a fost emisă în baza prevederilor coroborate ale art. 4 al. 1 lit. b, art. 7, art. 8 al. 2, art. 18 – art. 20 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național județean și local, lege care a creat un cadru special pentru transferul imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ teritoriale în vederea realizării unor lucrări de interes public expres enumerate în lege și pentru despăgubirea celor astfel expropriați prin plata unei sume de bani juste și echitabile.
Suma astfel stabilită, de 2130 lei, a fost propusă chiar de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit în conformitate cu art. 4 al. 8 din legea veche nr. 198/2004 și acceptată în scris de către reclamanta expropriată, prin cererea de plată a despăgubirilor, formulată potrivit art. 19 din Legea nr. 255/2010.
În ciuda înțelegerii intervenite și a dispozițiilor legale care obligau expropriatorul să achite despăgubirea către reclamanta expropriată, constată instanța că plata nu a fost efectuată, nefiind depusă la dosar nicio dovadă în acest sens, mai mult pârâtul exprimându-și refuzul de a executa hotărârea prin întâmpinarea formulată și solicitând respingerea acțiunii, în principal ca inadmisibilă, în subsidiar ca nefondată.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, nu este dată întrucât, contrar susținerilor pârâtului expropriator, acțiunea reclamantei expropriate își găsește fundament în prevederile Legii nr. 255/2010, anume în dispozițiile art. 21 care stipulează că „în termen de cel mult 90 de zile de la data emiterii hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, expropriatorul efectuează, prin transfer bancar sau numerar, plata despăgubirilor către titularii drepturilor de proprietate asupra imobilelor expropriate sau consemnarea acesteia, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Cum de la data hotărârii, 24 ianuarie 2011 și până la data introducerii acțiunii, 31 iulie 2012 au trecut mai mult de 90 de zile fără ca pârâtul să-și onoreze benevol obligația, este evident că textul de lege îi dă dreptul de a solicita concursul instanței pentru executarea silită a obligației, astfel că excepția nu este dată, urmând a fi respinsă ca atare.
Tot prin întâmpinare pârâtul a mai invocat și o . argumente de fond în susținerea poziției sale procesuale, arătând că suma pretinsă nu are caracter cert întrucât se bazează pe un raport de evaluare întocmit pe baza unei metode de evaluare reglementată de legea veche, nr. 198/2004 și care nu se mai aplică față de prevederile art. 31, art. 32 din noua lege, nr. 255/2010.
În primul rând, apreciază instanța că expropriatorul nu poate contesta hotărârea de stabilire a despăgubirilor, câtă vreme el însuși a propus această sumă, care a și fost acceptată de către expropriat, fiind așadar stabilită amiabil, având practic valoarea unei tranzacții.
Mai mult, conform dispozițiilor legale, singurul îndreptățit să conteste cuantumul despăgubirilor este expropriatul (art. 22 din Legea nr. 255/2010).
În al doilea rând, nu prezintă relevanță că pentru evaluare s-a folosit o documentație veche, realizată sub imperiul reglementărilor cuprinse în legea anterioară, nr. 198/2004, câtă vreme legea nouă, în oricare din formele sale, permite utilizarea unor astfel de evaluări vechi.
A se vedea în acest sens prev. art. 31 din legea nouă (nr. 255/2010), atât forma inițială ( în sensul că „orice documentație tehnică sau de evaluare realizată sau aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi se consideră valabilă”), cât și forma actuală (în sensul că „expropriatorul poate folosi orice documentație tehnică sau de evaluare realizată sau aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi”), din care rezultă că folosirea raportului de evaluare în speță este legală.
Referirile pârâtului la disp. art. 32 din Legea nr. 255/2010 nu pot conduce la o altă concluzie, câtă vreme acest text de lege constituie o dispoziție tranzitorie, reglementând legea aplicabilă pentru procedurile de expropriere începute sub legea veche, nr. 198/2004 și continuate sub legea nouă, nr. 255/2010.
Așadar, art. 32 din Legea nr. 255/2010 constituie o normă generală de aplicare a legilor de expropriere în timp, dând prevalență legii noi și pentru procedurile de expropriere aflate în curs, iar art. 31 din același act normativ constituie o normă specială referitoare la valabilitatea documentațiilor deja realizate sub imperiul legii vechi,.
În fine, pârâtul nu a făcut dovada că s-au modificat criteriile avute în vedere de evaluator la data stabilirii despăgubirii.
În consecință, reținând că reclamanta a făcut dovada despăgubirilor pretinse, iar pârâtul nu a probat achitarea lor în termenul prevăzut de legiuitor, pentru considerentele de fapt și de drept învederate se impune admiterea acțiunii pentru suma de 2130 lei.
În ceea ce privește dobânda legală pretinsă, acest capăt de cerere va fi soluționat prin prisma dispozițiilor vechiului Cod civil, aplicabil speței de față de data scadenței creanței ( trei luni de la emiterea hotărârii, 24 aprilie 2011) și de prev. art. 6 al. 2, 5 din Legea nr. 287/2009, art. 3, art. 5 din Legea nr. 71/2011, conform cărora „actele și faptele juridice încheiate sau, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii, sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”.
Aceasta înseamnă că dobânda nu va fi calculată începând cu data scadenței creanței, cum cere reclamanta și cum rezultă din dispozițiile noului Cod civil, inaplicabil speței (art. 1535 NCC), ci începând cu data cererii, așa cum rezultă din prevederile art. 1088 din vechiul Cod civil, conform căruia la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, creditorul nu trebuie să justifice vreo pagubă și nu le poate pretinde, ca regulă, decât din ziua cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește cuantumul dobânzii, acesta va fi calculat avându-se în vedere prev. OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va respinge excepția inadmisibilității acțiunii ca nefondată, va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2130 lei stabilită cu titlu de despăgubiri prin hotărârea nr. 120/24 ianuarie 2011 emisă de Comisia de verificare a dreptului de proprietate și acordare a despăgubirilor Pătrăuți, precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data introducerii acțiunii, 31 iulie 2012 și până la plata efectivă a debitului.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 din vechiul Cod de procedură civilă pârâtul va fi obligat la plata către reclamantă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial achitat conform chitanței nr. 075/18 mai 2012.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii ca nefondată.
Admite în parte acțiunea având ca obiect „expropriere” formulată de către reclamanta M. M., domiciliată în Pătrăuți, jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâtul S. R. - prin M. T. - prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București – prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași – Iași, .. 19.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2130 lei stabilită cu titlu de despăgubiri prin hotărârea nr. 120/24 ianuarie 2011 emisă de Comisia de verificare a dreptului de proprietate și acordare a despăgubirilor Pătrăuți, precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data introducerii acțiunii, 31 iulie 2012 și până la plata efectivă a debitului.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 martie 2013.
Președinte, Grefier,
V. O. D. S. A.-M.
Red. V.O.D.
Tehnored. S.A.M.
4 ex./14.03.2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1171/2012. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 767/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
