Fond funciar. Decizia nr. 758/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 758/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 758/2013
Dosar nr._ -Fond funciar-
ROMANIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 758
Ședința publică din data de 18 martie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: H. L.
Judecător: G. F.
Judecător: C. L.
Grefier: S. A.-M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către pârâta M. M. I. – prin reprezentant legal M. C., împotriva sentinței civile nr. 2097 din data de 4 mai 2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimați fiind reclamantul A. C. și pârâtele C. C. D., M. C., C. Județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. or. S. pentru aplicarea L. nr. 18/1991.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat O. A., pentru pârâta recurentă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, de către apărătorul reclamantului intimat, avocat B. I., o cerere prin care arată că a fost angajat astăzi, nu a luat la cunoștință de motivele de recurs și solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune la dosar înscrisuri care combat susținerile din cadrul motivelor de recurs.
Apărătorul pârâtei recurente învederează instanței faptul că numita M. C. nu are calitatea procesuală în cauză, din nici un act, dispoziție nu rezultă că această persoană este tutorele pârâtei recurent, tutore este o cu totul altă persoană astfel cum rezultă din dispoziția privind numirea curatorului pentru minorul M. M. I., dispoziție pe care o depune la doar și care este însoțită de cartea de identitate a pârâtei recurente.
Deosebit de acestea, arată că se opune solicitării apărătorului reclamantului intimat având în vedere că motivele de recurs au fost depuse la data de 23 iulie 2012 în 3, 4 exemplare.
Instanța, având în vedere faptul că din dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu reclamantul intimat – f. 26 dosar rezultă că acestuia i s-au comunicat motivele de recurs, respinge cererea de amânare a cauzei ca neîntemeiată și, în baza art. 305, art. 167 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri solicitată la acest termen de judecată, urmând ca utilitatea, pertinența și concludența acestora să fie avute în vedere în ansamblu probator administrat în cauză.
Apărătorul pârâtei recurente arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe recursul formulat.
Avocat O. A., pentru pârâta recurentă,învederează instanței faptul că judecata în primă instanță s-a făcut cu lipsă de procedură în ceea ce o privește pe pârâta recurentă, citată în cauză a fost numita M. C., aceasta s-a prezentat în instanță însă nu a fost întrebată nimic, cauza a continuat să fie judecată timp de 2 ani, pârâta recurentă a fost citată prin numitul H. Ș. care nu deținea o procură de reprezentare și pentru pârâta recurentă, motiva pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Arată că în mod greșit prima instanță a reținut ca motiv de anulare a titlului de proprietate disp. art. III din Legea nr. 169/1997, inițial pe amplasamentul în litigiu a fost constituită o asociație, comisia comunală a dat celor care nu erau membrii în asociației teren pe alte amplasamente, ulterior asociația s-a desființat, iar proprietarii de terenuri au revenit pe vechile amplasamente, motiv pentru care autorii pârâtei recurente au solicitat modificarea titlului de proprietate, iar prin sentința pronunțată – nr. 3240/2006, rămasă definitivă și irevocabilă, se arată motivul pentru care s-a modificat titlului de proprietate și punerea în posesie.
Precizează că reclamantul intimat s-a pus singur în posesie, la acea vreme acesta avea funcția de viceprimar, la dosar a fost depusă o schiță în care apar alți vecini și alt amplasament, singura mențiune din schiță este că terenul aparținea socrului, astfel că nu reclamantul intimat trebuia să solicite punerea în posesie, ci soția acestuia, în prezent actele trimise la dosar sunt semnate de către primar, reclamantul intimat a solicitat să fie pus în posesie într-un loc și la reconstituire a indicat un alt amplasament, motiv pentru care solicită admiterea recursului, desființarea sentinței civile atacate și respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 02.02.2009, sub nr. de dosar_, reclamantul A. C. a chemat în judecată pe pârâții C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, C. C. D. jud. S. pentru aplicarea L. 18/91, M. C. și C. orașului S., jud. S. de aplicare a L. 18/91, solicitând anularea parțială a titlului de proprietate nr. 2588 din 04.12.2006 în sensul excluderii suprafeței de 3500 m.p.cu denumirea deal Militari (Cîrlog).
În motivare, a arătat că această suprafață de teren nu i-a aparținut niciodată lui M. D. și A. în tarlaua menționată în titlul de proprietate.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
La termenul de judecată din data de 11.12.2009, reclamantul a formulat precizări la acțiunea principală, prin care a solicitat anularea parțială a Titlului de proprietate nr. 2588 eliberat la data de 04.12.2006 pe numele lui M. N. D. și A., în sensul excluderii suprafeței de 3500 m.p. proprietatea reclamantului, motivat de faptul că suprafața de 3500 m.p., tarlaua 33 . din suprafața de 5400 m.p., tarlaua 33, . Titlul de proprietate nr. 2373 emis la data de 14.07.2006 reclamantului A. V. C..
La termenul din data de 14.01.2011, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. C..
La data de 11.02.2011, reclamantul prin apărător a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei M. M. I. asistată de M. C..
La termenul din 11.03.2011, s-a prezentat în fața instanței numitul H. Ș. care a depus la dosar procură specială de reprezentare în fața instanței a reprezentantei legale a pârâtei, M. C., arătând că este proprietarul terenului ce face obiectul litigiului întrucât a cumpărat de la numitul M. D. o suprafață de teren precum și de la reclamantul din prezenta cauză.
La data de 05.09.2011, reclamantul a depus la dosar un memoriu intitulat întâmpinare.
Deși legal citate, pârâtele C. comunală D., C. orașului S. și C. județeană S., nu s-au prezentat în fața instanței și nu au formulat întâmpinare.
P. sentința civilă nr. 2097 din data de 4 mai 2012, Judecătoria S. a admis acțiunea civilă având ca obiect “anulare T.P.”, formulată de reclamantul A. C., în contradictoriu cu pârâții M. M. I., C. comunală D., C. orașului S. și C. județeană S., a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr. 2588/04.12.2006 emis pe numele M. N. Dragpș și A. pentru suprafața de 3500 mp, situată, conform titlului de proprietate nr. 2588/2006 în tarlaua 33, .: R. Aspazia (N), Drum exploatare (E), H. Ș. (S), Drum național 29 (V), teren identificat prin raportul de expertiză topocadastrală efectuat în cauză – anexa nr. 4, teren punctat cu culoarea bleu și gri și a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului, în sumă de 2262 de lei.
P. a hotărî astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 7538 din 27.09.1993 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr. 2637/1993 s-a admis plângerea formulată de către A. V. C., s-a desființat Hotărârea nr._ din 05.11.1992 a Comisiei Județene S. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și s-a reconstituit petentului dreptul de proprietate asupra suprafeței de 0,54 ha teren la locul numit „Deal”, alături de alte suprafețe de teren. În baza acestei hotărâri judecătorești C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a emis titlul de proprietate nr. 2373 din 14.07.2006 pe numele reclamantului A. V. C., care cuprinde suprafața de 5400 mp în tarlaua 33, . numit „Deal C.”, având ca vecinătăți pe A. P. (N), drum exploatare (E), H. Ș. (S), drum național DN 29 (V).
Autorilor pârâtei s-a emis titlul de proprietate nr. 2588 din 04.12.2006 care cuprinde suprafața de 3500 mp situată în tarlaua 33, . numit „Deal Militari (C.)”, având ca vecinătăți pe R. Aspazia (N), drum exploatare (E), H. Ș. (S), drum național 29 (V).
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză a rezultat că suprafața de 3500 mp înscrisă în TP nr. 2588/04.12.2006 din . identificată și suprafața de 5400 mp din TP nr. 2373/14.07.2006, mai sus identificată există identitate și suprapunere faptică pentru suprafața de 3358 mp.
Potrivit art. III din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament.
Or, potrivit sentinței civile nr. 7538/2003 a Judecătoriei S., care s-a impus în prezenta cauză cu putere de lucru judecat, reclamantul A. C. a deținut înainte de cooperativizare mai multe suprafețe de teren, conform unor acte de proprietate din anul 1912, printre care și suprafața din prezentul litigiu de 0,54 ha teren la locul numit „Deal”.
Așa fiind, instanța a admis acțiunea formulată și, în temeiul art. 274 cod procedură civilă a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta M. M. I. prin care a solicitat admiterea recursului, pentru următoarele motive:
Hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală întrucât judecata s-a făcut cu lipsă de procedură în ce privește persoana sa în calitate de pârâtă.
Reclamantul a formulat o acțiune pentru nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. 2588 din 4.12.2006 eliberat pe numele defuncților M. D., decedat la 17.08.2006 și M. A., decedată la 27.07.2006, acțiune înregistrată la 2.02.2009 în care a indicat ca pârâtă pe mama ei, M. C., fară a depune la dosar nici un înscris din care să rezulte că aceasta ar avea calitatea de moștenitoare a celor doi defuncți.
Dosarul a avut numeroase termene, iar pârâta M. C. prezentă la 20.03.2009 în instanță, conform încheierii de la fila 30 dosar, nu a fost întrebată nimic, în continuare fiind considerată că are titlu de proprietate, dar fară a se observa că nu are calitatea procesuală pasivă, întrucât reclamantul nu a depus așa cum era normal Anexa 24 după cei doi defuncți.
Cauza a continuat să fie judecată timp de doi ani de zile când prin încheierea din 14.01.2011 instanța din oficiu a pus în discuție lipsa calității procesuale pasive a pârâtei M. C..
Reclamantul, deși avea obligația încă de la introducerea acțiunii (2.02.2009) sau cel târziu la primul termen să lămurească cadrul procesual, a solicitat un termen, acordat la 11.02.2011, deci la doi ani de la introducerea acțiunii, ocazie cu care, fară a depune o cerere în scris, a solicitat instanței introducerea ei în cauză în calitate de pârâtă, asistată de M. C. ca reprezentantă legal. Mama ei nu a fost citată la adresa de domiciliu, deși a precizat reclamantul că locuiește în G. ci, la fel ca și pe ea în . fost citate amândouă, nici ea și nici reprezentanta sa legală nesemnând citația emisă pentru termenul din 11.03.2011 (filele 196, 197 dosar), iar una din citații împreună cu copia acțiunii ce trebuia să îi fie comunicată ei fiind restituită (filele 194,195 dosar).
Practic, deși nu a semnat nici ea și nici reprezentanta legală citația, la termenul din 11.03.2011 s-a prezintat numitul H. Ș. cu procură de reprezentare a mamei ei (fila 198 dosar), instanța considerând că ea are termen în cunoștință și este reprezentată de mandatarul H. Ș..
Situația nu corespunde realității și este nelegală, întrucât mama sa citată pentru acest termen în . avut cunoștință că nu mai are calitatea de pârâtă, ci cea de reprezentantă legală a ei, întrucât nu a fost citată cu această mențiune la adresa din G., ea nelocuind în . fost citată ca reprezentant legal.
Practic, întreg procesul s-a desfășurat în lipsa ei de procedură, întrucât nu a semnat citația, iar reprezentantul său legal nu a fost citat la domiciliu.
A arătat că nu se poate reține că ea s-a înfățișat prin mandatar, întrucât H. Ș. nu a fost mandatarul ei, ci al mamei sale, dar nu în calitate de reprezentant legal al ei, ci în calitate de pârâtă așa cum a rezultat și din procura depusă și cum a fost citată mama sa inițial, astfel că s-ar impune admiterea recursului, desființarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Nici pe fondul cauzei soluția pronunțată nu este legală, instanța pronunțându-se practic pe o cauză de nulitate pe care reclamantul nu a invocat-o, dând practic ceea ce nu s-a cerut. Atât prin acțiunea formulată, cât și prin precizările la acțiune, reclamantul a solicitat nulitatea parțială a titlului de proprietate al numiților M. D. și A. în sensul excluderii suprafeței de 3500 mp teren din tarlaua „Deal" (T.P. 2588/4.12.2006) întrucât aceștia nu au avut niciodată teren în . de fond - prin sentința pronunțată – a motivat că „potrivit art. III din Legea 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament”.
Acest lucru a fost motivat prin faptul că reclamantul, potrivit sentinței civile nr. 7538/2003 a Judecătoriei S. care s-a impus cu putere de lucru judecat, a deținut înainte de cooperativizare mai multe suprafețe de teren conform unor acte din anul 1912, printre care și suprafața de 0,54 ha „Deal" din prezentul litigiu. Practic instanța, prin hotărârea pronunțată, a dat ceea ce nu s-a cerut, motivând soluția nelegală pe o excepție, neinvocată de reclamant, nici de instanță din oficiu și nepusă în discuția părților.
Sentința invocată de instanță pentru a reține puterea lucrului judecat nr. 7538/2003 este în realitate din 1993, dată în dosarul 2637/1993, dosar care a solicitat a fi atașat și în care este ușor de observat că la fila 5 din acest dosar este schița terenului solicitat de reclamant, care și-a făcut singur „punere în posesie" și unde terenul are cu totul alte vecinătăți, iar în sentință este precizată doar tarlaua ”Deal", iar locul terenului ei este „La C.". Actul din anul 2012, reținut în aceeași sentință ca dovadă a dreptului de proprietate al reclamantului, a menționat un teren în tarlaua „Toloaca" învecinat cu C. Ș., soții T., drumul și capete ogoare, schiță depusă de reclamant, nemenționând acești vecini, iar în prezentul dosar reclamantul a depus la fila 9 dosar un act din anul 1934 unde este vorba doar de 3500 mp situați în țarina deal, dar cu alți vecini, iar în titlul de proprietate nr. 2373/2006 nu apar vecinii nici din acte, nici din schițele inițiale ci cu totul alți vecini.
Instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, practic necuprinzând motivele pe care se sprijină și neanalizând toate probele dosarului.
Autorii ei - M. D. și A. - au avut acest teren trecut în Registrul Agricol în perioada 1959 - 1962 exact în acest loc „C.", tot ei 1-au înscris în C.A.P. (a anexat copie Registrul Agricol), iar la apariția L. 18/1991 li s-a reconstituit dreptul de proprietate și pentru acest teren, conform Adeverinței nr. 37 din 11.07.1991 validată prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 1401 din 1.08.1991, anexa 2A poziție 290 pentru suprafața de 2,90 ha în care este inclus și terenul în litigiu.
De ce, în momentul în care reclamantul a promovat acțiunea pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren - netrecut în rolul lui agricol, dar primit zestre de soția lui de la M. I. (Titlu Proprietate fila 216), acțiune promovată la 4.03.1993 în dosarul 2637/1993, soții M. aveau reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu pe acest amplasament.
Inițial, în această . o asociație, iar comisia comunală - fiind vorba de teren extravilan - a dat celor care nu erau membri în asociație teren pe alte amplasamente. În anul 1997, Societatea Agricolă D. s-a desființat, iar proprietarii de terenuri au revenit pe vechile amplasamente, comisia comunală de fond funciar punând în posesie pe vechile amplasamente inclusiv pe M. D. și A. conform procesului verbal din 9.05.2006 aflat în dosarul_ în care aceștia au cerut modificarea Titlului de Proprietate 219/1994 eliberat inițial pentru două suprafețe de teren ce au fost în asociație din care una din suprafețe de 3500 mp „Deal Militari" sau „C." tarlaua 33 poziția 390 este cea în litigiu.
În plus, acest teren în litigiu s-a regăsit și în certificatul de moștenitor eliberat după M. R., decedată la 23.08.1956, aflat la fila 255 dosar, teren ce se învecina la acea dată cu Pintrijel D. tatăl actualei vecine R..
Practic, motivarea din sentința recurată a avut relevanță cu privire la titlul de proprietate al reclamantului, întrucât acesta și-a reconstituit dreptul de proprietate prin Sentința Civilă 7338/27.09.1993 pe acest amplasament după ce autorilor ei li se reconstituise dreptul de proprietate pe acest amplasament în anul 1991 validat prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 1401 din 1.08.1991.
Punerea autorilor ei pe acest amplasament s-a făcut prin punerea în posesie nr. 1620 fin 9.05.2006 aflată în dosarul de modificare a titlului inițial nr._ al Judecătoriei S., care a solicitat a fi atașat, iar reclamantului - conform procesului verbal din 27.06.2006 aflat la fila 20 dosar.
În mod cert, reclamantul și-a făcut schițe unde a dorit, le-a semnat și ștampilat cu stampila primăriei, el fiind viceprimar la acea dată, neținând cont că autorii ei erau puși în posesie încă din 9 mai 2006, iar la 28.11.2006 a fost doar refăcută fișa proces verbal de punere în posesie conform noului format.
Expertiza în cauză, făcută în lipsa sa nu a adus nici o noutate, măsurând doar suprapunerile în terenuri deținute de terți care nu aveau calitatea procesuală în prezentul litigiu, fară a analiza actele și fară a preciza dacă, așa cum s-a motivat în sentință, terenul în litigiu este sau nu cel care apare în actul de vânzare cumpărare din anul 1912.
De altfel, în dosarul_ de modificare a titlului de proprietate al autorilor ei, comisia comunală a trimis și adresa și a depus și întâmpinare în care a arătat că terenul aflat acum în litigiu este al autorilor ei, sens în care s-a pronunțat în acest dosar sentința civilă 3240/5.10.2006 pe care a anexat-o și care are putere de lucru judecat cu privire la situația terenului.
Și în dosarul cauzei - la fila 254 - este o adresă din partea Comisiei de fond funciar D., prin primar, în care s-a arătat că Titlul de Proprietate 2588/2006 emis autorilor ei a fost emis și pe baza recunoașterii vecinilor la acest teren, iar în ce privește Titlul de Proprietate 2373/2006 emis pentru pârât, acesta a fost întocmit în baza Sentinței Civile 7548/1993, dar fără recunoașterea vecinilor, amplasamentul fiind indicat de reclamant, care - așa cum a rezultat din schița depusă la dosarul 2637/1993 în care s-a pronunțat Sentința Civilă 7538/1993 - și-a făcut singur punerea în posesie, fiind la acea dată viceprimar.
De altfel, terenul a fost înstrăinat încă din 2006 de titularii dreptului, s-au edificat construcții pe acest teren fară ca reclamantul să obiecteze atunci, ci doar acum când a aflat că pe acest teren se va face o mare investiție.
În prezent, din 2.07.2011 este majoră, dată de la care ar fi trebuit să fie citată doar ea, întrucât reprezentanta legală nu mai avea această calitate, iar mandatarul nu a fost desemnat de ea.
Reclamantul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare. Pârâtele, deși legal citate, nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și de considerentele hotărârii atacate, tribunalul reține următoarele:
Critica recurentei vizând nerespectarea procedurii de citare în ce o privește apare ca fiind întemeiată.
Conform art.8 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, aplicabil în speță, capacitatea deplină de exercițiu începe de la data când persoana devine majoră. Persoana devine majoră la împlinirea vârstei de optsprezece ani.
Tribunalul constată că recurenta pârâta M. M. I. a împlinit vârsta de 18 ani la data de 23.07.2011 astfel încât, după această dată era necesar ca aceasta să fie citată la instanța de fond în nume propriu, M. C. nemaiavând calitatea de reprezentant legal.
De asemenea, se constată că pârâta M. M. I. nu avea termen în cunoștință în condițiile în care mandatul pentru H. Ș. (f200) a fost dat de către M. C. (care, cum s-a arătat, nu mai avea calitatea de reprezentant legal), și nu de M. M. I..
Potrivit art.85 Cod procedură civilă, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
Nelegalitatea îndeplinirii procedurii de citare se încadrează în dispozițiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă, respectiv încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
Vătămarea părții neregulat citate și care a pierdut procesul este presupusă - constă în imposibilitatea de a se apăra și în pronunțarea unei hotărâri nefavorabile și nu poate fi înlăturată decât prin desființarea hotărârii.
Așa fiind, în temeiul art.304 pct.5 și a art.312 alin.5 Cod procedură civilă se va admite recursul, se va casa hotărârea recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare. În raport de motivul de casare reținut, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs invocate.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta M. M. I. – prin avocat O. A. – S., .. 29, ., . civile nr. 2097 din data de 4 mai 2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimați fiind reclamantul A. C., domiciliat în D., jud. S. și pârâtele C. C. D., C. Județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. or. S. pentru aplicarea L. nr. 18/1991.
Casează în tot sentința civilă nr. 2097/4 mai 2012, pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ și în consecință trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
H. L. G. F. C. L.
Grefier,
S. A.-M.
Red. H.L./Judecător fond B. C./Tehnored. S.A.M./2 ex./17.04.2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 794/2013. Tribunalul SUCEAVA | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 30/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
