Fond funciar. Decizia nr. 15/2016. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2016 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 15/2016
Dosar nr._ Contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUINALUL SUC EAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 15
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.02.2016
PREȘEDINTE I. M.
JUDECĂTOR I. G.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul C. N., domiciliat în ., împotriva deciziei civile nr. 1182 pronunțată la data de 20.09.2015 de Tribunalul Suceava în dosar nr._, intimată fiind C. L. de F. F. P., județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat D. C. pentru contestator, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Avocat D. C., pentru contestator, depune la dosar acte de stare civilă din care rezultă că după autorul comun mai există un moștenitor, respectiv M. R., solicitând instanței încuviințarea probei cu aceste înscrisuri. Deosebit de aceasta, arată că nu mai are de formulat alte cereri și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fond.
Instanța, în temeiul art. 479 al. 2 raportat la art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse astăzi la dosar și văzând că nu mai sunt cereri de formulat acordă cuvântul pe fondul contestației în anulare.
Avocat D. C., pentru contestator, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, pentru motivele expuse în scris, anularea deciziei civile contestate și pe fond, după rejudecare admiterea apelului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția I Civilă la data de 04.12.2015 și înregistrată sub nr._, contestatorul C. N., în contradictoriu cu intimata C. L. P. pentru aplicarea legilor de fond funciar, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1182/2015 din 20 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei contestate, iar pe fond, după rejudecare, admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
În motivarea contestației sale, a arătat că prin acțiunea cu care a investit instanța a solicitat obligarea intimatei C. L. P. de a soluționa cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, formulată de autoarea sa, C. M., la data de 13 ianuarie 1998.
De asemenea, a solicitat obligarea intimatei de a înainta documentația Comisiei Județene Suceava, în vederea emiterii hotărârii.
Prin sentința civilă nr. 216/4.03.2015 a Judecătoriei Vatra Dornei cererea sa a fost respinsă, cu motivarea că cererea de retrocedare menționată a fost soluționată „implicit”, deoarece pretențiile defunctei C. M. erau identice cu pretențiile sale, soluționate în cauza civilă nr._ .
Împotriva sentinței instanței de fond a formulat apel, acesta fiind respins prin decizia contestată.
Decizia nr. 1182/2015 a Tribunalului Suceava se impune a fi desființată, pentru considerentele ce urmează:
Soluția dată cererii de apel este, în mod evident, rezultatul unei erori materiale, în cauză fiind incidente prevederile art. 504 al. 2 pct. 2 cod procedură civilă.
Astfel, așa cum s-a reținut și în decizia sus menționată, autoarea sa, C. M., a formulat o cerere de retrocedare la data de 13.01.1998, cerere pe care a depus-o la C. L. P..
Prin aceasta, defuncta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul preluat la stat de la defunctul C. C., fără a se face referire la o anume suprafață de teren.
Este adevărat faptul că în cauza civilă nr._ a Judecătoriei Vatra Dornei instanța a validat dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 8,2759 ha teren pădure, însă în baza altor cereri de reconstituire și în baza altei documentații, decât cea care face obiectul cererii din anul 1998, respectiv în baza cererilor depuse la Legea 247/2005.
Cererea de retrocedare depusă de către autoarea sa la data de 13.01.1998 vizează alt teren decât cel care a făcut obiectul cauzei civile nr._, precum și alte acte de proprietate, terenul fiind moștenit de către C. C. de la tatăl său, C. P..
Ceea ce nu a observat instanța de apel este aceea că după defuncții C. C. și C. M. au rămas șase moștenitori, respectiv el, A. I., F. M., B. V., Sufletu F. și M. R..
Primii cinci au avut calitatea de petenți în cauza civilă nr._ a Judecătoriei Vatra Dornei, iar numitele M. nu apar nici în sentința civilă nr. 586/2013 și nici în Hotărârea Comisiei Județene Suceava 359/2012.
Reținându-se faptul că cererea autoarei a fost soluționată „implicit”, nu s-a avut în vedere existența unei alte moștenitoare, care nu au primit nici un teren până în prezent și care urmează să primească pădure în baza cererii autoarei comune.
În realitate, așa cum a arătat mai sus, este vorba de terenuri distincte supuse retrocedării, de acte diferite de proprietate, împrejurarea că autoarea a menționat un anume act, în cererea sa, nu este de natură să ducă la concluzia că această cerere a fost soluționată și că nu am mai avea de primit nici un teren.
În concluzie, instanța de apel a considerat, din eroare, că prin sentința civilă nr. 586/2013 a Judecătoriei Vatra Dornei s-a soluționat cererea de retrocedare, formulată de defuncta C. M., deși această cerere nu apare în documentația Hotărârii nr. 359/2012 a Comisiei Județene Suceava.
De asemenea, din eroare, instanța de apel a inclus cele aproximativ 8 ha teren pădure, reconstituite în favoarea sa și a celorlalți patru petenți, în cele 21,48 ha, ce urmează a fi primite, cele două trupuri având amplasamente și titluri diferite.
Concluzia este aceea că instanța de apel a confundat cele două titluri, ceea ce a condus la pronunțarea unei hotărâri greșite.
Motivat de aceste aspecte solicită admiterea contestației, astfel cum a fost formulată.
În drept au fost invocate disp. art. 503-508 Cod procedură civilă.
Intimata C. locală de fond funciar P. a formulat întâmpinare în motivarea căreia a arătat că prin acțiunea introdusă petentul solicită reanalizarea unei hotărâri definitive, solicitare pe care o consideră inadmisibilă raportată la calea de atac
Obiectul contestației în anulare poate fi delimitat prin coroborarea textelor art. 503 și al art. 634, alin. (1) NCPC.
Potrivit art. 503, alin. (1) NCPC pot fi atacate cu contestație în anulare hotărârile definitive (contestație în anulare obișnuita).
Pe cale de excepție, alin. (3) al aceluiași articol instituie posibilitatea uzitării caii de atac și împotriva hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs {contestație în anulare speciala).
În sprijinul contestației în anulare pot fi invocate numai nereguli de natura procedurala, cum sunt: nelegala citare și absenta părții, necompetența, nelegala alcătuire a instanței, omisiunea de a se pronunța asupra unuia dintre recursurile declarate, omisiunea de a cerceta vreunul dintre motivele de casare.
Practica Judiciara a statuat că nu este admisibila contestația în anulare în sprijinul căreia sunt invocate alte motive decât cele prevăzute de codul de procedura, cum sunt: lipsa calității procesuale a uneia dintre parți, omisiunea de a fi citata partea pentru termenul la care s-a amânat pronunțarea, nerespectarea principiului oralității dezbaterilor, încălcarea grava a dreptului la apărare ori omisiunea instanței de a dispune, din oficiu, administrarea de probe.
Contestația în anulare specială se exercită, potrivit art. 503, alin. (2) exclusiv (cu excepțiile prevăzute la alin, 3 al art. 503) împotriva Hotărârilor definitive ale instanțelor de recurs, pentru următoarele motive:
- hotărârea data în recurs a fost pronunțata de o instanța necompetenta absoluta sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței si, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța a omis sa se pronunțe asupra acesteia;
- dezlegarea data recursului este rezultatul unei erori materiale;
- instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis sa cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
- instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauza.
Admisibilitatea contestației în anulare speciale presupune următoarele condiții:
- sa existe o hotărâre pronunțata de o instanța de recurs/apel;
- sa fie îndeplinit unul din cele patru motive mai sus arătate.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs/apel care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecata, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
În cazul în care contestația în anulare privește și omisiunea examinării unui motiv de casare, aceasta nu înseamnă că pot fi repuse în discuție pe această cale motivele de casare care au format obiect de preocupare pentru instanța de recurs/apel, chiar dacă soluția pronunțată ar fi rezultatul unei greșite aprecieri a probelor sau a aplicării legii.
Având în vedere acestea, contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșită, dată în recurs, întrucât instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege și nu poate să examineze justețea soluției pronunțate, aspect față de care respectuos solicită instanței de judecată, respingerea contestației formulate de petent, ca inadmisibila.
Pe fondul cauzei, nu se face dovada proprietății, la momentul deposedării pentru ceea ce se solicită suplimentar prin această nouă cerere, având în vedere că potrivit legislației speciale, reconstituirea dreptului de proprietate, se realizează în limita deposedării și prin raportare la consemnările efectuate între anii 1945 - 1990 în registrele agricole, pe cererile de intrare în CAP, pe documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, ori înscrisurile prezentat ca fiind descoperit odată cu formularea prezentei plângeri, prezintă o situație existentă ia nivelul anilor 1930, moment la care deținătorii lor nici nu pot avea calitatea de autor deposedat.
În speță, se invocă existența unui contract de vânzare cumpărare de la nivelul anului 1930, care face dovada dreptului de proprietate al tatălui autorului petentului, respectiv C. P., însă se omite a se prezenta și situația ulterioară acestui moment, în sensul că prin actele de donație nr. 137/1946, nr. 138/1846 și nr. 139/1946, C. P. transmite proprietatea imobilelor sale dobândite în temeiul contractului de vindere cumpărare încheiat la data de 28 ianuarie 1930.
Prin contractul de vindere cumpărare încheiat la data de 28 ianuarie 1930, C. P. cumpără de la H. C. suprafața de 15 fălci sau 21 hectare teren calitatea a III a.
Ulterior, prin actul de donație nr. 139/1946, C. P. donează fiicei sale A. P. Pața, imobilul în suprafață de 5 fălci sau 7 hectare, cu precizarea că acel pământ a fost cumpărat de la H. Cruceanau.
În același sens, prin actul de donație nr. 137/1946, C. P. donează fiului său D. C., imobilul în suprafață de 7 fălci sau 10 hectare, cu precizarea că acel pământ a fost cumpărat de la H. Cruceanau.
Tot în aceeași manieră prin actul de donație nr. 138/1946, C. P. donează fiicei sale M. C., imobilul în suprafață de 5 fălci sau 7 hectare, tot cu precizarea că acel pământ a fost cumpărat de la H. Cruceanau.
Analizând cele enumerate, proprietari ai imobilului invocat, devin trei copii ai lui C. P., aceștia urmând a deține și calitatea de autori deposedați, în situația în care aceste imobile au fost trecute în proprietatea statului, dar printre care nu se regăsește C. C., cel care este indicat ca fiind autor deposedat în plângerea adresată instanței de judecată și care formează obiectul prezentului dosar.
În ceea ce privește cererea de reconstituire, formulată în temeiul legislației fondului funciar de către petenți, aceasta a fost soluționată, în limita aceea ce s-a solicitat și pentru care s-a făcut dovada dreptului de proprietate, prin Sentința civilă nr. 586/2013 a Judecătoriei Vatra Dornei, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 82.759 mp.
În prezent dispozițiile instanței au fost puse în aplicare, în sensul că proprietarii imobilului astfel reconstituit, sunt puși în posesie cu acest teren, dar rămânând cu dorința nestăvilită de a obține și mai mult.
Având în vedere faptul că, cererea de reconstituire formulată în termenul prevăzut de legislația fondului funciar a fost soluționată definitiv și irevocabil, în prezent se află în fața unei noi solicitări, adresată atât pe cale administrativă cât și judecătorească, cu mențiunea că petentul solicită instanței obligarea lor în soluționarea cererii cu privire la imobilul în suprafață de_ mp., prin acțiunea nr. 16/14.09.2014, înregistrată ulterior la Judecătoria Vatra Dornei, înaintând Comisiei locale P. o astfel de cerere abia la data de 22 septembrie, anticipându-se o acțiune a comisie de nesoluționare a unei cereri și refuzând a vedea că în fapt cererea este soluționată irevocabil cu ceva timp înainte.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 - 208 C. pr. civ., Cod civil.
Contestatorul C. N. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat contrar celor susținute de către intimată, contestația este admisibilă pentru considerentele ce au fost detaliate în contestația în anulare cu care a investit instanța și pe care le-a reiterat în conținutul răspunsului la întâmpinare.
La dosarul cauzei au fost depuse actele care atestă dreptul lui de proprietate, eliberate de Arhivele Naționale Suceava, motiv pentru care trebuie avute în vedere în cadrul procedurii de reconstituire.
Nu solicită decât să i se recunoască dreptul lui de proprietate, motiv pentru care solicit admiterea contestației, în drept: art. 201 NCPC.
Examinând contestația în anulare, tribunalul constată că prin decizia civilă nr. 1182 din 29.09.2015, Tribunalul Suceava - Secția civilă a respins apelul declarat de către apelantul C. N. împotriva sentinței civile nr.216/04.03.2015 a Judecătoriei Vatra Dornei pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata C. L. de fond funciar P..
Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. 2 pct. 2 și 3 Cod procedură civilă hotărârile instanțelor de apel mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale și, în cazul recursului, când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de casare.
Din dispozițiile legale precizate anterior se desprind condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o cerere de contestație în anulare pentru a fi admisibilă, respectiv să privească o hotărâre definitivă și motivele de contestație precizate să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Analizând motivele arătate de contestator în raport cu dispozițiile procedurale precizate anterior, tribunalul constată că petentul a înțeles să invoce dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă care reglementează contestația în anulare specială, susținând că soluția instanței de apel este rezultatul unei erori materiale, respectiv că instanța de apel a analizat, în mod eronat, motivele invocate în cererea de apel, iar soluția de respingere a apelului nu ține de interpretarea probelor, considerând, din eroare, că prin sentința civilă nr. 586/2013 a Judecătoriei Vatra Dornei s-a soluționat cererea de retrocedare, formulată de defuncta C. M., deși această cerere nu apare în documentația Hotărârii nr. 359/2012 a Comisiei Județene Suceava și a inclus cele aproximativ 8 ha teren pădure, reconstituite în favoarea sa și a celorlalți patru petenți, în cele 21,48 ha, ce urmează a fi primite, cele două trupuri având amplasamente și titluri diferite. De asemenea, contestatorul a susținut că este vorba de terenuri distincte supuse retrocedării, de acte diferite de proprietate, împrejurarea că autoarea a menționat un anume act, în cererea sa, nu este de natură să ducă la concluzia că această cerere a fost soluționată și că nu ar mai avea de primit nici un teren.
Criticile invocate nu pot fi reținute, întrucât potrivit jurisprudenței generate de articolul indicat, motivele de contestație în anulare se referă la săvârșirea unei erori materiale, în sensul de greșeală de natură procedurală, constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, așa cum invocă, în cazul de față, contestatorul.
Or, contestația în anulare, fiind o cale extraordinară de atac de retractare a unei hotărâri definitive, iar nu de cenzură judiciară, nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele expres și limitativ prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor motive pe care instanța de apel le-a analizat și asupra cărora s-a pronunțat prin decizia contestată.
A admite contrariul și a da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea în apel cu privire la modul în care a apreciat probele ori a interpretat dispozițiile legale, înseamnă a deschide calea apelului la apel, lucru ce nu este posibil.
Pentru considerentele învederate tribunalul, în baza art. 508 Cod procedură civilă, va respinge contestația în anulare ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul C. N., domiciliat în ., împotriva deciziei civile nr.1182 pronunțată la data de 20.09.2015 de Tribunalul Suceava în dosar nr._, intimată fiind C. L. de F. F. P., județul Suceava, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.02.2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
I. M. I. G. S. A.
Red./Tehnored. /I.M./4 ex/19.02.2016
Judecător apel C. L.
Judecător fond Ugureanu C.
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 19-01-2016, Tribunalul SUCEAVA | Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 152/2016. Tribunalul... → |
|---|
