Partaj judiciar. Decizia nr. 114/2016. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 114/2016 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-01-2016 în dosarul nr. 114/2016

Dosar nr._ partaj judiciar

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 114/2016

Ședința publică de la 29 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. S.

Judecător L. C.

Grefier L. S. Ș.

Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor civile formulate de către reclamanții I. I. și I. E., pârâții apelanți U. G. prin mandatar S. N., U. R., P. G., P. C., U. V., U. L., toți, prin mandatar S. N., P. I., P. F., G. I., I. I., N. P., I. Nicușor, B. D. și B. G. și intervenienții P. D., P. I., P. F., P. I., P. R., P. S., P. A., U. G., U. R. F., U. G., U. V., U. L., U. F., U. V., P. V., Pușcuța D., P. A., P. G., P. G., P. A., P. A., P. A., P. G., P. I., P. D., U. I., U. I., U. G., U. M., U. I., U. P., P. G., P. C., P. G., P. D., P. A., P. O., P. Ș., P. E., A. V., A. F., A. L., T. D., T. R., P. V., P. F., B. D., Ș. C., Ș. G., U. G., U. L., L. M., L. A., P. M., P. E., Ș. S., Ș. D., C. G., P. D., P. A., U. I., U. D., B. G., B. V. S. N., S. F. și P. B. – decedată cu moștenitorii P. V., P. D., P. I., P. D., P. G., P. G., P. V. căsătorită B., P. A., P. F. și P. B. a N. S., împotriva sentinței civile nr. 1711 pronunțată la data de 29.05.2015 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ .

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19 ianuarie 2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru data de 26 ianuarie 2016 iar apoi, pentru astăzi, 29 ianuarie 2016.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelurilor de față, constată următoarele:

P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți, sub nr.3627/285 din 9 iunie 2009, reclamanții I. I. și I. E. i-au chemat în judecată pe pârâții U. G., U. R., Puscuta G., Puscuta C., U. V., U. L., Puscuta I. și Puscuta F., solicitând instanței să dispună încetarea stării de indiviziune existentă între părți, cu privire la suprafața de 300 mp teren, identic cu . din CF_ Cajvana.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că părțile au calitatea de coindivizari ai terenului, dânșii având o cotă indiviză de 7/11, iar pârâții, împreună, au o cotă indiviză de 4/11. Reclamanții au solicitat să le fie atribuit terenul, fiind de acord să le plătească pârâților sultele corespunzătoare.

Pârâții au formulat cerere reconvențională împotriva reclamantului I. I., precum și împotriva terților G. I., I. I., N. P., I. Nicușor, B. D., B. G., prin care au solicitat constatarea stării de coproprietate existentă între toate părțile (reclamant, pârâți, terți), cu privire la construcțiile edificate pe terenul din litigiu.

Prima instanță a reținut că, așa cum în mod corect a fost definită în doctrină, cererea reconvențională, reglementată de art.119 C.proc.civ., este „actul de procedură prin care pârâtul invocă pretenții proprii împotriva reclamantului” (M. T., „D. procesul civil”, vol.I, Ed. „Universul Juridic”, 2005, p.401). Așadar, cererea reconvențională poate fi formulată numai împotriva reclamantului. Chemarea în judecată a unor terți, de către pârât, se poate realiza numai în condițiile art.57,60 și 64 C.proc.civ..

În speță, după cum s-a arătat, pârâtul a formulat cerere reconvențională nu numai împotriva reclamantului I. I., ci și împotriva a cinci terți. În consecință, la termenul de judecată din 15 aprilie 2013, instanța a invocat din oficiu și a admis excepția inadmisibilității cererii reconvenționale.

În cauză au formulat cereri de intervenție un număr de 67 de persoane (P. D. a formulat cererea separat, iar restul de 66 de persoane au formulat o cerere comună). P. cererile lor, intervenienții au pretins drepturi asupra construcțiilor ce au făcut obiectul cererii reconvenționale.

Prima instanță a reținut că, strict procedural, instanța ar fi trebuit să le pună în vedere intervenienților să plătească taxele de timbru corespunzătoare. Aceasta ar fi însemnat ca intervenienții că plătească, în total, 252.590 lei (trebuiau plătite 67 taxe de timbru a 3770 lei), în condițiile în care soluția cererilor de intervenție nu putea decât să coincidă cu soluția dată cererii reconvenționale (dată fiind legătura dintre ele). Or, nu se poate ignora că s-a ajuns la formularea acestor cereri și din culpa instanței, care nu s-a pronunțat imediat asupra admisibilității cererii reconvenționale.

În consecință, instanța nu a mai făcut aplicarea riguroasă a prevederilor legale, privind plata taxelor judiciare de timbru și, tot la termenul de judecată din 15 aprilie 2013, a pus în discuție admisibilitatea în principiu a acestor cereri, în conformitate cu prev. art.52 alin.1 C.proc.civ.

Cum în prealabil fusese respinsă ca inadmisibilă cererea reconvențională, iar cererile de intervenție aveau legătură exclusiv cu aceasta, instanța nu a putut decât să respingă ca inadmisibile și aceste cereri.

P. sentința civilă nr. 1535/29.04.2013, Judecătoria Rădăuți a admis acțiunea civilă, având ca obiect „partaj judiciar” formulat de reclamanții I. I. și I. E., în contradictoriu cu pârâții U. G. prin mandatar S. N., U. R., Puscuta G., Puscuta C., U. V., U. L., Puscuta I., Puscuta F., G. I., I. I., N. P., I. Nicușor, B. D. și B. G., intervenienți fiind P. D. și Pușcuța I., Pușcuța F., Pușcuța I., Pușcuța R., P. S., P. A., U. G., U. R.-F., U. G., U. V., U. Lenua, U. F., U. V., Pușcuța V., Pușcuța B., Pușcuța D., Pușcuța A., Pușcuța G., Pușcuța G., Pușcuța G., Pușcuța A., Pușcuța Antin, Pușcuța A., Pușcuța G., Pușcuța I., Pușcuța D., U. I., U. I., U. G., U. M., U. I., U. P., Pușcuța G., Pușcuța C., Pușcuța G., Pușcuța D., Pușcuța A., Pușcuța O., Pușcuța Ș., Pușcuța E., A. V., A. F., A. L., T. D., T. R., P. V., P. F., B. D., Ș. C., Ș. G., U. G., U. L., L. M., L. A., P. M., P. E., Ș. S., Ș. D., C. G., Pușcuța D., Pușcuța A., U. I., U. D., B. G., B. V., S. N. și S. F. și, în consecință: a încetat starea de coproprietate existentă între I. I. și I. E. și pârâții U. G., U. R., P. G., P. C., U. V., U. L., Pușcuța I. și P. F., cu privire la suprafața de 300 mp teren identic cu . din CF_ (nr. vechi: 3244) Cajvana, în valoare de 6.192 lei; a atribuit terenul reclamanților și a obligat reclamanții să plătească, cu titlu de sulte, următoarele sume: pârâților U. G. și U. R.: 563 lei; pârâților P. G. și P. C.: 563 lei; pârâților U. V. și U. L.: 563 lei; pârâților Pușcuța I. și Pușcuța F.: 563 lei; a obligat pârâții să plătească reclamanților cheltuieli de judecată, după cum urmează: pârâții U. G. și U. R.: 380lei; pârâții P. G. și P. C.: 380 lei; pârâții U. V. și U. L.: 380 lei; pârâții Pușcuța I. și Pușcuța F.: 380 lei.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Rădăuți a constatat următoarele:

În ceea ce privește acțiunea principală, analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că terenul în suprafață de 300 mp, identic cu . din CF_ Cajvana, se află în coproprietatea următoarelor persoane:

- reclamanții I. I. și I. E.: 7/11 pi;

- pârâților U. G. și U. R.: 1/11pi;

- pârâților P. G. și P. C.: 1/11pi;

- pârâților U. V. și U. L.: 1/11pi;

- pârâților Pușcuța I. și Pușcuța F.: 1/11pi.

Raportul de expertiză efectuat în cauză de ing. S. E. a relevat că valoarea terenului este de 6.192 lei, niciuna dintre părți necontestând această valoare.

În consecință, în temeiul art.728 C.civ., instanța de fond a admis acțiunea principală, a încetat starea de coproprietate dintre părți (nefiind o stare de indiviziune, cum în mod eronat au afirmat reclamanții) și a atribuit reclamanților terenul, urmând ca aceștia în temeiul art. 742 C.civ., să le plătească pârâților sultele corespunzătoare.

În cauză s-a făcut și aplicarea prev. art.274 C.proc.civ.

P. cererea înregistrată la data de 09.07.2013, reclamanții au solicitat, în conformitate cu prev. art.281 ind.2 C.proc.civ., completarea hotărârii, în sensul ca instanța să se pronunțe și asupra cererii completatoare depusă de dânșii la data de 16.09.2010.

P. sentința civilă nr. 560/17.02.2014, Judecătoria Rădăuți a respins, ca inadmisibilă, cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr.1535, pronunțată la data de 29 aprilie 2013 a Judecătoriei Rădăuți cu referire la cauza civilă având ca obiect „partaj judiciar”, formulată de reclamanții I. I. și I. E., în contradictoriu cu pârâții U. G. prin mandatar S. N., U. R., Puscuta G., Puscuta C., U. V., U. L., toți prin mandatar S. N., Puscuta I., Puscuta F., G. I., I. I., N. P., I. Nicușor, B. D. și B. G., intervenienți fiind P. D. și Pușcuța I., Pușcuța F., Pușcuța I., Pușcuța R., P. S., P. A., U. G., U. R.-F., U. G., U. V., U. Lenua, U. F., U. V., Pușcuța V., Pușcuța B., Pușcuța D., Pușcuța A., Pușcuța G., Pușcuța G., Pușcuța G., Pușcuța A., Pușcuța Antin, Pușcuța A., Pușcuța G., Pușcuța I., Pușcuța D., U. I., U. I., U. G., U. M., U. I., U. P., Pușcuța G., Pușcuța C., Pușcuța G., Pușcuța D., Pușcuța A., Pușcuța O., Pușcuța Ș., Pușcuța E., A. V., A. F., A. L., T. D., T. R., P. V., P. F., B. D., Ș. C., Ș. G., U. G., U. L., L. M., L. A., P. M., P. E., Ș. S., Ș. D., C. G., Pușcuța D., Pușcuța A., U. I., U. D., B. G., B. V., S. N. și S. F..

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Rădăuți a constatat că reclamantul I. I. a formulat o cerere prin care a completat acțiunea inițială (filele 395-396, ds. inițial), prin care a solicitat partajul construcțiilor de pe teren.

În principiu, o asemenea cerere este, fără îndoială, admisibilă. În speță, însă, dacă instanța ar soluționa pe fond cererea, atunci soluția sa – indiferent care ar fi – ar intra în contradicție vădită cu dispozițiile de respingere ca inadmisibile a cererii reconvenționale și a cererilor de intervenție, cuprinse în încheierea interlocutorie din 15.04.2013 și asupra cărora instanța nu mai poate reveni.

Așadar, în contextul procesual creat prin respingerea ca inadmisibile a cererilor incidentale, instanța s-a aflat în imposibilitatea obiectivă să mai judece cererea de completare a hotărârii. Practic, după cum s-a arătat, instanței i s-a cerut să pronunțe o hotărâre care să intre în contradicție cu ceea ce a decis anterior.

În consecință, cererea de completare a hotărârii a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva celor două sentințe mai sus-menționate, au formulat recursuri intervenienții P. D. a lui V., P. I. a lui V., U. R. F., P. D., P. Ș., pârâții U. G. - prin mandatar S. N., U. R., P. G., P. C., U. V. - prin mandatar S. N., U. L. - prin mandatar S. N., P. I., P. F., și reclamanții I. I. și I. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

La termenul de judecată din data de 20.05.2014, Tribunalul Suceava a calificat ca fiind apel calea de atac exercitată împotriva sentințelor civile nr. 560 din 17.02.2014 și nr. 1535/29.04.2013, pronunțate de Judecătoria Rădăuți

În motivarea apelului lor, reclamanții au criticat sentința civilă nr. 560/17.02.3014, prin care a fost respinsă cererea de completare a hotărârii, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii completatoare din 16.09.2010, prin care s-a solicitat ieșirea din indiviziune și cu privire la imobilul construcții, sala de festivități din orașul Cajvana, amplasat pe p.v. nr. 113/6 din C.F. 3244, cu atribuirea acestuia în lotul lor, al reclamanților și stabilirea sultei corespunzătoare.

Au motivat că, prin sentința civilă nr. 1535/29.04.2013 a Judecătoriei Rădăuți s-a dispus admiterea acțiunii de partaj cu privire la imobilul teren în suprafață de 300 mp, înscris în C.F._ a ., din eroare, instanța nu s-a pronunțat și cu privire la construcții, astfel că, în mod nelegal, a fost respinsă cererea de completare dispozitiv pe care și-au întemeiat-o în baza art. 281 al. 2 C.pr.civ.

Pârâții U. G., prin mandatar S. N., U. R., P. G., P. C., U. V., U. L., P. I. și P. F. și intervenienții P. Dumitrru, P. Ș., P. D., P. I. a lui V. au criticat sentința civilă nr. 1535/29.04.2013 a Judecătoriei Rădăuți pentru nelegalitate, invocând, în drept, prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

În motivare, au arătat că, în mod greșit, a fost admisă acțiunea și s-a atribuit reclamanților întreaga suprafață din litigiu, de 300 mp.

De asemenea, au arătat că a fost greșit calificată natura juridică a obiectului cererii reconvenționale, în sensul că, deși ei au solicitat constatarea dreptului de proprietate, instanța a reținut că este vorba despre încetarea stării de coproprietate a construcțiilor.

Au criticat respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție formulată de 66 de persoane care pretind drepturi proprii asupra construcțiilor în condițiile în care cererea nu era timbrată, iar motivarea cu referire la cererea reconvențională nu putea fi primită, atâta timp cât aceasta era admisibilă în ceea ce îl privește pe reclamantul I. I., care era parte în proces, față de care sunt admisibile și cererile de intervenție.

Pe fond, au criticat ignorarea probelor care dovedesc faptul că terenul a fost cumpărat pentru construirea unei case de rugăciune, înțelegea părților fiind de a rămâne în indiviziune cu privire la teren și construcții, iar conflictele dintre reclamant și celelalte părți nu pot înlătura prevederile Statutului de organizare și funcționare a Cultului C. Penticostal, potrivit căruia terenul aferent Bisericii Penticostale Adonay este proprietatea bisericii, ca și casă de rugăciuni, toate aceste bunuri fiind transmise prin învoială și donații.

Au criticat interpretarea greșită a probatoriului și au solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cererea de apel formulată de intervenienții P. G., P. C., U. G., U. R., U. V., U. L. împotriva sentinței civile nr. 560/2014, de completare a dispozitivului viza, în fapt, sentința civilă nr. 1535/2013, nefăcându-se referire la hotărârea completatoare.

P. decizia civilă nr. 584 din 17 iunie 2014, Tribunalul Suceava a respins ca nefondate apelurile declarate de către: intervenienții P. D. a lui V., P. I. a lui V., U. R. F., P. D., P. Ș., pârâții U. G. - prin mandatar S. N., U. R., P. G., P. C., U. V. - prin mandatar S. N., U. L. - prin mandatar S. N., P. I., P. F. și reclamanții I. I. și I. E., împotriva sentințelor civile nr. 560 din data de 17.02.2014 și nr. 1535 din data de 29.04.2013, ambele pronunțate de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind: intervenienții P. F., P. I., P. R., P. S., P. A., U. G., U. G., U. V. a V., U. L., U. F., U. V., P. V., P. B., P. D., P. A., P. G., P. G., P. G., P. A., P. A., P. A., P. G., P. I., P. D., U. I., U. I., U. G., U. M., U. I., U. P., P. G., P. C., P. G., P. A., P. O., P. E., A. V., A. F., A. L., T. D., T. R., P. V., P. F., B. D., Ș. C., Ș. G., U. G., U. L., L. A., P. M., P. E., Ș. S., Ș. D., C. G., P. D., P. A., U. I., U. D., B. G., B. V., S. N., S. F., pârâții G. I., I. I., N. P., I. Nicușor, B. D. și B. G..

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Astfel, cu privire la apelul reclamanților, relativ la respingerea cererii de completare a dispozitivului, tribunalul a constatat că este nefondat.

P. cererea dedusă judecății, reclamanții au solicitat partajarea suprafeței de 300 mp teren, identic cu p. nr. 113/6 din C.F._ Cajvana, iar prin cererea de completare a acțiunii, din 17.09.2010 (f. 395) au răspuns la cererea reconvențională formulată de pârâți, prin care au solicitat constatarea dreptului de proprietate a imobilului „Casă de festivități Adonay”, edificată pe p.v. 113/6 din C.F. 3244 Cajvana.

Or, înțelegând să respingă ca inadmisibilă cererea reconvențională, întrucât era îndreptată împotriva unor terți, prin încheierea din data de 05.04.2013, instanța s-a pronunțat în acest sens și față de cererea de intervenție prin care se solicitase ieșirea din indiviziune pentru același obiect ce a determinat cererea reconvențională.

Cum, instanța s-a pronunțat prin încheieri și motivarea hotărârii cu privire la obiectul cererii de completare a dispozitivului, în mod corect a fost respinsă această cerere, părțile având la îndemână calea apelului față de judecarea fondului, în cauză nefiind date cerințele prevăzute de art. 281²C.pr.civ.

Cât privește apelul pârâților și intervenienților, tribunalul a reținut, față de primul motiv invocat că suprafața de 300 mp, teren ce face obiectul litigiului, se identifică cu p.v. nr. 113/6 înscrisă în C.F._ UAT Cajvana, provenită din conversia pe hârtie a C.F. 3244 Cajvana, fiind dobândit de reclamant prin contractul de vânzare-cumpărare în cotă de 6/11 p.i., pârâții U. G., U. V. și P. I. având în proprietate, tot ca urmare a unor înstrăinări, cote de 4/11 p.i.

Or, cum potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, imobilul nu este partajabil în natură, întrucât este ocupat de complexul clădirii „Casa de festivități”, iar cota reclamantului a devenit mai mare ca urmare a înstrăinării unor cote indivize asupra terenului ce a aparținut pârâților apelanți, în mod corect, . a fost atribuită în lotul reclamanților.

Cât privește obiectul cererii reconvenționale, din conținutul acesteia, rezultă că pârâții au solicitat să se constate, în contradictoriu cu reclamantul I. I. și cu alte persoane, că ei, împreună cu terții, au dobândit un drept de proprietate pe cote părți, cu privire la imobilul edificat pe p.v. 113/6 din C.F. 3244 Cajvana.

În acest sens, au invocat autorizația de construcție nr. 411/22.09.2008.

Întrucât, prin cererea de intervenție accesorie în sprijinul pârâților intervenienții au solicitat atribuirea în lotul lor a imobilelor construcții situate pe p.v. 113/6 ce face obiectul cererii principale, în mod corect, prima instanță a respins această cerere ca inadmisibilă, întrucât era cu referire la altă pretenție decât cele invocate de partea pentru care interveniseră.

Este real că cererea reconvențională este admisibilă față de reclamanți, conform art. 119 C.pr.civ.

În cauză, pârâții au solicitat să se constate dreptul de proprietate al lor și al unor terți pentru construcțiile aflate pe suprafața de teren în litigiu, în contradictoriu doar cu reclamantul I. I..

Așa cum rezultă din contractele de vânzare cumpărare, dreptul de proprietate asupra terenului necontestat de apelanți, este și pentru reclamanta I. E..

Or, pârâții neînțelegând să se judece în contradictoriu cu toți coproprietarii terenului pentru constatarea dreptului de proprietate asupra construcției aflate pe acesta și chemând în judecată persoane străine de cererea principală, acțiunea, așa cum a fost formulată, este inadmisibilă.

Nici motivul de apel relativ la interpretarea greșită a probatoriului administrat nu a putut fi primit.

Potrivit art. 728 C.civ., nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune.

Or, cum, din actele de vânzare-cumpărare rezultă că terenul a fost înstrăinat pe cote p.i., în mod corect, s-a procedat la atribuirea în coproprietate a cotelor ce revin reclamantului.

Față de aceste considerente, tribunalul a constatat că apelurile sunt nefondate, astfel, în baza art. 296 C.pr.civ., le-a respins în consecință.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții I. I. și I. E. și pârâții: P. G., P. C., U. G., U. R.-F., U. V. și U. L..

Reclamanții I. I. și I. E. au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii instanței de apel, în sensul admiterii apelului, a cererii de completare a hotărârii și, pe fond, să se dispună completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1535 / 29-04-2013, în sensul ca instanța să se pronunțe asupra cererii completatoare depusă la data de 16-09-2010, prin care au solicitat ieșirea din indiviziune și cu privire la imobilul construcție denumit "S. de festivități", situat în orașul Cajvana, județul Suceava, amplasat pe ./6/ din CF nr. 3244, dobândit de către părți conform autorizație de construcție nr. 41/22.09.2008, imobil înregistrat la Primăria Orașului Casvana, așa cum rezultă din adeverința nr. 3441/30.05.2012; să se dispună atribuirea în natură în favoarea lor a imobilului menționat și obligarea lor la plata unei sulte de 14.090 lei către fiecare familie, respectiv către pârâții U. G. si R., P. G. și C., U. V. și L., P. I. și F., în cuantum de câte 1 / 11 din valoarea de 155.000 lei a imobilului, astfel cum a fost stabilită de expertiza judiciară efectuată în cauză.

Recurenții au susținut că prin cererea de chemare în judecată formulată au solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la bunul imobil, respectiv terenul în suprafață de 300 m.p., înscris în Cartea Funciară nr. 30.107 a Comunei Cajvana, Jud. Suceava - deținut în coproprietate, în cote de 1/11 fiecare, cu pârâții.

P. cererea reconvențională formulată de către pârâți s-a solicitat și ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul-construcție denumit "sală de festivități", situat în orașul Cajvana, Jud. Suceava, amplasat pe ./6/ din CF nr. 3244, dobândit de către părți conform autorizație de construcție nr. 41/22.09.2008, imobil înregistrat la Primăria Orașului Cajvana, așa cum rezulta din adeverința nr. 3441/30.05.2012. Întrucât pârâții au precizat, ulterior, că nu solicită și ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul construcție și că nu înțeleg să timbreze această cerere, au înțeles să formuleze, la data de 16-09-2010, o cerere completatoare a acțiunii, prin care au solicitat și ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul construcție menționat.

P. sentința civilă nr. 1535 / 29-04-2013, pronunțata de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ s-a dispus admiterea acțiunii de partaj judiciar și ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul teren în suprafață de 300 m.p. înscris în Cartea Funciara nr. 30.107 a Comunei Cajvana, Jud. Suceava.

Din eroare, instanța de judecată a omis să se pronunțe și cu privire la cererea completatoare, dispunând prin sentința civilă ieșirea din indiviziune numai cu privire la imobilul teren nu și cu privire la construcție, astfel cum au solicitat în mod expres prin cererea completatoare depusa la dosarul cauzei.

În aceste condiții, au formulat cerere de completare a dispozitivului hotărârii, în temeiul art. 281 indice 2 Cod proc. civilă.

P. sentința civilă nr. 560 / 17.02.2014, pronunțata de Judecătoria Rădăuți în dos. nr. 3627 / 285 / 2009, instanța a dispus respingerea cererii de completare a dispozitivului hotărârii ca inadmisibilă, motiv pentru care au formulat apel, care a fost soluționat prin decizia civilă, hotărându-se respingerea apelului ca nefondat. P. aceeași hotărâre s-a dispus si respingerea ca nefondat a apelului declarat de pârâți si intervenienți.

Recurenții au susținut că hotărârea instanței de apel este nelegală si netemeinică, în cauza fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art 304 pct. 7, 8 și 9 Cod proc. civilă.

Așa cum rezultă din decizia civila a instanței de apel, singura motivare a respingerii apelului este cuprinsă în fraza: "cum, instanța s-a pronunțat prin încheieri si motivarea hotărârii cu privire la obiectul cererii de completare a dispozitivului, în mod corect a fost respinsă aceasta cerere, părțile având la îndemână calea apelului față de judecarea fondului, în cauză nefiind date cerințele prevăzute de art. 281 indice 2 C. pr. civ.

Recurenții au arătat că susținerea instanței de apel este nelegală și cuprinde motive străine de natura pricinii, întrucât, în realitate, prima instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea lor de ieșire din îndiviziune cu privire la imobilul construcție, cererea completatoare formulată nefîind nici măcar menționată în hotărârea primei instanțe. Astfel, întrucât prima instanță a omis să se pronunțe cu "privire la capătul de cerere formulat prin cererea completatoare, nu au putut formula decât cerere de îndreptare a hotărârii și nicidecum apel cum se pretinde în hotărârea recurată, în cauză fiind incidente prevederile art. 281 indice 2a Cod Proc. Civilă.

De asemenea, recurenții au susținut că aceștia nu puteau formula apel împotriva hotărârii primei instanțe, întrucât nu a analizat și nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la cererea completatoare formulată la data de 16.09.2010.

Pe fondul cauzei, recurenții au solicitat a se constata ca atât decizia instanței de apel, cât și sentința civilă nr. 560 / 17-02-2014 sunt nelegale, întrucât instanța a dispus în mod greșit respingerea cererii de completare a dispozitivului hotărârii, deși cererea este legală și admisibilă.

Prima instanța a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de completare a dispozitivului cu motivarea netemeinică și nelegală că în cauză s-ar mai fi formulat și alte cereri de partajare a construcției si că aceste cereri au fost respinse de instanță ca inadmisibile. Această motivare a fost reluată și de instanța de apel, deși nu are nici o fundamentare legală.

In fapt, intimații-pârâți au formulat o cerere reconvențională, prin care au solicitat și introducerea în cauză a altor persoane, cerere care a fost respinsă ca fiind inadmisibilă, în mod corect.

De asemenea, un număr de 67 de persoane au formulat cerere de intervenție în cauza, solicitând ieșirea din indiviziune asupra construcțiilor, cerere care de asemenea a fost respinsă ca inadmisibilă.

Recurenții au solicitat a se constata că cererea completatoare depusă de ei și care nu a fost soluționată de prima instanță este pe deplin admisibilă, întrucât prin aceasta au solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la construcție în contradictoriu cu pârâții inițiali - care erau și sunt părți în cauză - și nu cu alte persoane, astfel cum s-a procedat în cererea reconvențională și în cererile de intervenție.

Astfel, diferența esențială între cererea completatoare și cererile introduse de către intimații - pârâți și de către intervenienți este tocmai faptul că acțiunea a fost formulată în mod legal, în contradictoriu cu ceilalți pârâți din dosar și nu în contradictoriu cu alte persoane străine de pricină.

Raționamentul primei instanțe este profund eronat. Astfel, chiar dacă acțiunile pârâților și intervenienților au fost respinse ca inadmisibile, în mod corect, de altfel - aceasta nu dă dreptul instanței să refuze soluționarea acțiunii legal formulate, prin care au solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul construcție.

În fapt, prima instanța a refuzat să solutioneze cererea completatoare, desi o asemenea soluție nu este cuprinsa în prevederile Codului de procedură civilă.

Mai mult decât atat, potrivit art. 728 din vechiul Cod Civil, “nimeni nu poate fi obligat a ramâne în indiviziune". Rezultă astfel în mod evident că, acțiunea prin care au solicitat sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul construcție este pe deplin admisibilă, iar prima instanță avea obligația de a se pronunța asupra acesteia.

Totodată, au menționat că prima instanță a fost în mod evident investită cu soluționarea cererii de ieșire din indiviziune cu privire la construcție, în cauză administrându-se un probatoriu complex - inclusiv expertiză judiciară de evaluare a construcției - probă care nu avea nici un sens în situația în care o asemenea cerere nu ar fi existat la dosar.

Argumentul primei instanțe - că nu poate soluționa cererea întrucât a mai respins în cauză alte doua cereri cu același obiect, dar greșit formulate din punct de vedere procedural - este profund nelegal si netemeinic.

Recurenții au solicitat admiterea cererii de ieșire din indiviziune și atribuirea bunului imobil construcție lor, cu obligarea la plata unei sulte către pârâții U. G. și R., P. G. și C., U. V. și L., P. I. și F., întrucât imobilul construcție a fost dobândit de ei împreuna cu pârâții, prin construire, în baza autorizației de construcție nr. 41 / 22-09-2008, astfel, ei deținând în proprietate o cota de 7 / 11 din construcție, aceeași cotă pe care o dețin și din terenul aferent construcției, iar pârâții dețin următoarele cote: U. G. si R. - cota de 1 /11; P. G. si C. - cota de 1 / 11; U. V. si L. cota de 1 /11; Puscuță I. și F. - cota de 1 /11.

Avându-se în vedere că imobilul construcție nu poate fi partajat în natură, astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză și față de faptul că împreună, ei reclamanții, dețin o cotă de 7/11 din imobil, reprezentând o cotă majoritara din totalul de 11/11 părți indivize, au solicitat a se constata că se poate dispune atribuirea în natură către ei a întregului imobil construcție și obligarea lor la plata sultei în cotă de 1 / 11 către fiecare dintre familiile pârâte.

Recurenții au solicitat, totodată, a se constata că se impune atribuirea lor în natură a imobilului construcție, întrucât au devenit și unici proprietari ai terenului pe care este situat imobilul prin hotărârea pronunțata în cauza, respectiv sentința civilă nr. 1535 /2013.

Recurenții au solicitat a se constata că, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică de evaluare, întocmit de către expert arhitect D. F., valoarea de circulație a imobilului construcție a fost stabilita la suma de 155.000 lei și că urmează a fi obligați la plata a câte_ lei, reprezentând 1/11 din 155.000 lei pârâților: U. G. si R., Puscuta G. și C., U. V. și L. și P. I. și F..

Pentru motivele expuse, recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei instanței de apel (urmând a menține soluția de respingere a apelului pârâților) și, pe fond, admiterea cererii și completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1535 / 29-04-2013, pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în dosarul nr._, în sensul dispunerii ieșirii din indiviziune și cu privire la imobilul construcție denumit "sală de festivități", situat în orașul Cajvana, Jud. Suceava, amplasat pe ./6/ din CF nr. 3244, dobândit de către părți conform autorizației de construcție nr. 41/22.09.2008, imobil înregistrat la Primăria orașului Cajvana. De asemenea, solicită a se dispune atribuirea lor în natură a imobilului construcție si obligarea la plata către pârâții U. G. si R., Puscuta G. si C., U. V. si L., Puscuta I. si F. a unei sulte în cuantum de 1/11 din valoarea de circulație a imobilului pentru fiecare familie.

Recurenții P. G., P. C., U. G., U. R.-F., U. V., U. L. au arătat că, de fapt, reclamanții I. I. și soția sa, I. E., i-au chemat în judecată, acțiune ce a fost înregistrată sub nr._, pe rolul Judecătoriei Rădăuți, prin care au solicitat să se dispună încetarea stării de indiviziune existentă cu privire la suprafața de 300 mp teren, . din C.F_ Cajvana. Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr. 1535 din 29.04.2013, a atribuit terenul de 300 mp reclamanților I. I. și I. E., neținând cont de probele și de cererile depuse la dosar. Aceștia arată că prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 248 din 19.01.2007, I. I. și I. E. au vândut acest teren numiților P. G. și P. C., U. G., U. R.-F., P. I., P. F., U. V. și U. L.. Ceilalți cumpărători sunt rudele numitului I. I., respectiv: I. I., I. M., I. Nicușor, I. A., B. G., B. D., B. D. și B. Trandafîra, N. P. și N. F., G. I., G. L. care, după terminarea construcției bisericii au făcut un alt contract de vânzare-cumpărare în data de 31 martie 2009, autentificat sub nr. 984, prin care vând către soții lacoban I. și E., ca bun comun în devălmășie, conform art. 30 din codul familiei, imobilul proprietatea lor, constatând din cotele noastre de l/11 părți indivize, fiecare din teren identic cu P.F 113/6, în suprafața de 300 mp înscris în CF_ a cam. Cadastrale Cajvana.

Imobilul a intrat în proprietatea lor, vânzătorii, prin cumpărare în baza contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 591/22.02.2006, nr. 248/19.01.2007, încheierile nr. 1369/22.02.2006, nr. 683/19.01.2007, eliberate de către notarul public Covariuc I., fiind liber de sarcini, prețul real al acestei vânzări fiind de 1300 lei.

Totodată, recurenții au susținut că numiții: I. lacob și M., G. I., G. L., I. Nicușor, I. A., B. D., B. Trandafîra, N. P., N. F., B. G., B. D. în calitate de vânzători, au declarat, sub sancțiunea prevăzută de art. 292 cod penal, pentru fals în declarații, că acest imobil nu este scos din circuitul civil, nu formează obiectul vreunui litigiu, nu este grevat de sarcini, nu este vândut, donat sau ipotecat în favoarea unei persoane fizice sau juridice, nu au făcut promisiuni de vânzare altor persoane și nu au încheiat antecontract de vânzare cu alte persoane privind acest imobil, garantând pe cumpărători de orice evicțiune totală sau parțială conform art. 1337 cod civil și că, cumpărătorii, intră de drept în stăpânirea imobilului vândut din momentul autentificării contractului.

De asemenea, recurenții au solicitat a se reține că suprafața de 300 m.p., cumpărată, au donat-o pentru construirea unei biserici, membrii acesteia donând diverse sume de bani, așa cum au menționat în cererea de recurs.

Recurenții au susținut că Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr. 1535 din 29 aprilie 2013, a atribuit în mod nelegal terenul de 300 mp reclamanților. Totodată, susțin că instanța de fond nu a respectat legea cu privire la donații. În conformitate cu art. 801 Cod civil, donațiunea este un act de liberalitate prin care donatorii dau irevocabil un lucru donatarului, care îl primește și, conform dispozițiilor art. 63 din HG 189/2008, donațiile de orice natură, făcute Bisericii în mod legal, intră în proprietatea acesteia. Totodată, recurenții susțin că toți au donat terenul Bisericii Adonai, inclusiv, I. I., soția lui și rudele sale și, în mod nelegal, acesta a fost atribuit reclamanților. Menționează, totodată, că I. I. a fost împuternicit prin procura nr. 249 din 19.01.2007, ca pentru ei și în numele lor să se prezinte și să îi reprezinte la primăria orașului Cajvana, precum și la alte instituții de stat pentru eliberarea actelor necesare pentru ridicarea construcției, respectiv, autorizație construcție, certificat de urbanism.

Totodată, au susținut că terenul de 300 mp a fost donat și destinat construirii Bisericii pe care I. I. a numit-o Biserică Penticostală „Adonai, însă acesta, prin manevre frauduloase, a obținut autorizația pe numele său și a schimbat destinația construcției din biserică în sală de festivități, fără a le face cunoscut acest lucru, astfel nerespectând mandatul dat, urmărind obținerea în proprietatea sa exclusivă a terenului și a construcției.

De asemenea, recurenții au susținut că toți membrii bisericii penticostale au contribuit cu diverse sume de bani și au participat efectiv la construirea acesteia chiar de la fundație. Menționează că la ridicarea construcției au fost ajutați de diverse persoane, precum și de alte biserici din țară și străinătate. Au susținut că parte din donații, precum și sumele alocate de Uniunea Europeană au fost însușite de reclamantul I. I.. Consideră, de asemenea, recurenții că în mod greșit tribunalul a reținut că din actele de vânzare- cumpărare rezultă că terenul a fost înstrăinat pe cote părți indivize, întrucât terenul a fost cumpărat de la I. I., acesta nemaiavând nici o cotă parte din acel imobil, teren care ulterior a fost donat în vederea construirii bisericii.

Recurenții au susținut că, în prezent, în imobilul construit pe terenul donat se țin slujbe religioase și că acesta funcționează în baza autorizației nr. 9773 din 21 iulie 2012.

P. decizia civilă nr.401/07.10.2014, Curtea de Apel Suceava a admis recursurile declarate de reclamanții I. I. și I. E., și de pârâții: P. G., P. C., ambii domiciliați în Cajvana nr. 969, U. G., U. R.-F., U. V. și U. L., împotriva deciziei civile nr. 584 din 17 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă (dosar nr._ ).

A casat decizia civilă nr. 584 din 17 iunie 2014 a Tribunalului Suceava și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția nulității recursului declarat de pârâți, Curtea a reținut că, în conformitate cu prevederile art.306 alin.1 din Codul de procedură civilă: ,,Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2.”, iar, în conformitate cu art.306 alin.2 din Codul de procedură civilă: ,,Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților”.

Față de dispozițiile legale mai-sus enunțate, această excepție nu a putut fi reținută, în condițiile în care instanța de recurs a invocat, ca motiv de ordine publică, cazul prevăzut de art.304 pct.7 din Codul de procedură civilă, în ceea ce privește recursul declarat de pârâți. Chiar în lipsa invocării unui motiv de ordine publică, Curtea reține că aspectele invocate de pârâți în memoriul de recurs pot fi circumscrise cazului prevăzut de art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, aceștia reclamând încălcarea și aplicarea greșită a legii în ceea ce privește regimul donațiilor, în general, și al donațiilor făcute bisericii, în special.

Referitor la recursurile declarate, atât de reclamanți, cât și de pârâți, Curtea a reținut că este incident în cauză cazul prevăzut de art.304 pct.7 din Codul de procedură civilă, acestea fiind, prin urmare, întemeiate.

Reclamanții au criticat, pe calea apelului, sentința prin care s-a respins cererea de completare a dispozitivului, apreciind, în esență, că prima instanță a refuzat, pur și simplu, să soluționeze cererea completatoare formulată, în mod legal, în contradictoriu cu pârâții din dosar. S-a susținut că argumentul primei instanțe, care a arătat că nu poate soluționa aceasta cerere întrucât a mai respins în cauză alte două cereri, cu același obiect, dar greșit intitulate, este eronat.

Instanța de apel nu a răspuns la niciunul dintre argumentele invocate de reclamanți, motivând aspecte care țineau de cererea reconvențională și de cererea de intervenție, formulate în cauză de celelalte părți, respingând ,,de plano” orice susținere a reclamanților, prin aceea că instanța s-a pronunțat prin încheieri și prin considerentele hotărârii asupra obiectului cererii de completare și că în cauză nu sunt date cerințele prevăzute de art.281²din Codul de procedură civilă, fără a explicita de ce solicitarea reclamanților nu poate fi încadrată în acest conținut juridic și care sunt încheierile sau considerentele primei instanțe care tratează această cerere.

Pârâții au arătat, printre altele, în memoriul de apel, că atât terenul cât și construcția în litigiu sunt bunuri proprietatea bisericii, și nu ale părților, pentru a putea fi partajate, invocând, în acest sens, Statutul de organizare și funcționare a Cultului C. Penticostal, aprobat prin HG nr.189/2008. Au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în promovarea cererii de împărțeală.

Instanța de apel nu a răspuns acestor argumente și nici nu a analizat critica adusă de pârâți modului în care prima instanță a interpretat probatoriul administrat în cauză.

Curtea a constatat, față de cele reținute, că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art.261 din Codul de procedură civilă, are în vedere stabilirea situației de fapt în considerente, a examinării argumentelor părților, punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și nu, în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția luată. Apelul fiind o cale devolutivă de atac, instanța era obligată, după dispozițiile art.295 din Codul de procedură civilă, să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.

Cazul prevăzut de art.304 pct.7 din Codul de procedură civilă, raportat la prevederile art.312 pct.5 din Codul de procedură civilă, își găsește justificarea pe deplin în cauză, iar, în absența motivării, dezlegările instanței nu pot fi cenzurate de instanța de recurs, astfel că instanța a admis recursurile și a casat decizia atacată, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță, spre rejudecare.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava în data de 12.11.2014 sub nr._ .

Apelanții au solicitat suspendarea judecății cauzei până la soluționarea cauzei penale ce formează obiectul dosarului nr._ .

P. decizia civilă nr. 1304 din 18 decembrie 2014, Tribunalul Suceava a respins ca nefondată cererea de suspendare a judecății și a admis apelurile declarate de către: intervenienții P. D. a lui V., P. I. a lui V., U. R. F., P. D., P. Ș., pârâții U. G. - prin mandatar S. N. U. R., P. G., P. C., U. V. - prin mandatar S. N., U. L. - prin mandatar S. N., P. I., P. F., și reclamanții I. I. și I. E., împotriva sentințelor civile nr. 560 din data de 17.02.2014 și nr. 1535 din data de 29.04.2013, ambele pronunțate de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind: intervenienții P. F., P. I., P. R., P. S., P. A., U. G., U. G., U. V. a V., U. L., U. F., U. V., P. V., P. B., P. D., P. A., P. G., P. G., P. G., P. A., P. A., P. A., P. G., P. I., P. D., U. I., U. I., U. G., U. M., U. I., U. P., P. G., P. C., P. G., P. A., P. O., P. E., A. V., A. F., A. L., T. D., T. R., P. V., P. F., B. D., Ș. C., Ș. G., U. G., U. L., L. A., P. M., P. E., Ș. S., Ș. D., C. G., P. D., P. A., U. I., U. D., B. G., B. V., S. N., S. F. și pârâții G. I., I. I., N. P., I. Nicușor, B. D. și B. G..

De asemenea, au fost desființate sentințele civile nr. 560 din data de 17.02.2014 și nr. 1535 din data de 29.04.2013 pronunțate de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Suceava a constatat, cu privire la cererea de suspendare, că prin sentința penală nr.59 din 30 mai 2014 Judecătoria Rădăuți a desființat rezoluțiile nr.2180/P/2012 din data de 31 ianuarie 2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți și nr.301/II/2/2014 din data de 24 martie 2014 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, soluții pronunțate în dosarul nr.2180/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți și a trimis dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți în vederea începerii urmăririi penale față de I. I..

P. Ordonanța nr.2180/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți s-a dispus clasarea cauzei, în temeiul art.315 alin.1 lit.b Noul Cod de procedură penală raportat la art.16 alin.1 lit. b Noul Cod de procedură penală.

P. urmare, nu s-a putut reține că în cauză s-a dispus începerea urmării penale față de I. I., măsură de natură să facă incidente prevederile art.244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, așa încât cererea de suspendarea urmează a fi respinsă ca nefondată.

În ce privește cererea reconvențională formulată de pârâți împotriva reclamantului I. I. și împotriva unor terți s-a constatat că a avut drept obiect constatarea dreptului de coproprietate, pe cote părți, al reclamantului cu pârâtul și cu terții indicați în cerere cu privire la imobilul edificat pe p.v.113/6 din CF 3244 Cajvana, susținând, în esență că terenul a fost achiziționat tocmai în vederea edificării imobilului-construcție sus-menționat, respectiv, „Casa de festivități” Adonay Cajvana și înțelegând astfel să se opună ieșirii din indiviziune solicitată de reclamant.

Cererea reconvențională a fost în mod greșit respinsă ca inadmisibilă pe considerentul că ea viza și persoane care nu au fost părți în acțiunea inițială în condițiile în care ea s-a formulat și în contradictoriu cu reclamantul I. I. iar în măsura în care a apreciat că aceasta nu poate fi soluționată odată cu acțiunea principală prima instanță avea posibilitatea disjungerii acesteia, conform art.120 alin.2 Cod procedură civilă.

În mod eronat instanța a apreciat și asupra legăturii cererilor de intervenție cu cererea reconvențională și le-a respins ca inadmisibile doar ca o consecință a respingerii în același mod a cererii reconvenționale și fără a face aplicarea dispozițiilor legale privitoare la timbraj.

În cauză, după aplicarea dispozițiilor Legii 146/1997 privind taxele judiciare de timbru care sunt de strictă interpretare și aplicare, se impunea ca admisibilitatea sau inadmisibilitatea cererilor de intervenție să se analizeze din perspectiva art.49 și următoarele Cod procedură civilă, în funcție de obiectul dedus judecății în cadrul acestei cereri și nu anticipând asupra soluției prin raportare la soluția dată cererii reconvenționale prin încheiere.

Nelegală a fost și soluția de respingere a cererii de completare a hotărârii, ca inadmisibilă prin sentința civilă nr.1535/2013.

Astfel, prin cererea de completare a hotărârii ( f.395-396) reclamanții au solicitat și partajarea imobilelor construcții situate pe terenul în litigiu, cerere asupra căreia instanța a omis a se pronunța.

Respingerea cererii de completare ca inadmisibilă echivalează cu refuzul soluționării acesteia, în condițiile în care instanța a motivat imposibilitatea soluționării pe contradicția care ar interveni față de soluțiile pronunțate asupra cererilor de intervenție și a cererii reconvenționale.

Pe cale de consecință, Tribunalul a constatat nelegală reținerea excepției inadmisibilității cererii reconvenționale și pe cale de consecință, și a cererilor de intervenție sau a cererii de completare, astfel că, în baza art.297 Cod procedură civilă, a admis apelurile, a desființat sentința civilă nr.1535 din 29.04.2013 și sentința civilă nr.560/17.02.2014 și a trimis cauza spre rejudecare.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți în data de 24.04.2015 sub nr._ .

În rejudecare, instanța a anulat ca nelegal timbrate cererile de intervenție accesorii și a constatat că probele deja administrate sunt câștigate cauzei, fiind suficiente pentru soluționarea cauzei, motiv pentru care s-a pronunțat pe baza înscrisurilor, a expertizelor și a probei testimoniale administrate de instanța de fond inițială.

P. sentința civilă nr. 1711/29.05.2015 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Rădăuți a admis în parte cererea, astfel cum a fost completată, având ca obiect „partaj judiciar”, formulată de reclamanții-pârâți I. I. și I. E., în contradictoriu cu pârâții-reclamanți U. G. prin mandatar S. N. U. R., Puscuta G., Puscuta C., U. V., U. L., toți prin mandatar S. N., Puscuta I., Puscuta F., G. I., I. I., N. P., I. Nicușor, B. D. și B. G., intervenienți fiind P. D. și Pușcuța I., Pușcuța F., Pușcuța I., Pușcuța R., P. S., P. A., U. G., U. R.-F., U. G., U. V., U. Lenua, U. F., U. V., Pușcuța V., Pușcuța B., Pușcuța D., Pușcuța A., Pușcuța G., Pușcuța G., Pușcuța G., Pușcuța A., Pușcuța Antin, Pușcuța A., Pușcuța G., Pușcuța I., Pușcuța D., U. I., U. I., U. G., U. M., U. I., U. P., Pușcuța G., Pușcuța C., Pușcuța G., Pușcuța D., Pușcuța A., Pușcuța O., Pușcuța Ș., Pușcuța E., A. V., A. F., A. L., T. D., T. R., P. V., P. F., B. D., Ș. C., Ș. G., U. G., U. L., L. M., L. A., P. M., P. E., Ș. S., Ș. D., C. G., Pușcuța D., Pușcuța A., U. I., U. D., B. G., B. V., S. N. și S. F..

A respins ca nefondat capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune cu privire la construcția situată în . A, edificată pe terenul în suprafață de 300 m.p. identic cu . din CF_ (nr. vechi: 3244) Cajvana.

A respins cererea reconvețională ca neîntemeiată și a dispus încetarea stării de coproprietate existentă între reclamanții-pârâți I. I. și I. E. și pârâții-reclamanți U. G., U. R., P. G., P. C., U. V., U. L., Pușcuța I. și P. F., cu privire la suprafața de 300 m.p. teren identic cu . din CF_ (nr. vechi: 3244) Cajvana, în valoare de 6.192 lei.

A atribuit terenul reclamanților-pârâți.

A obligat reclamanții-pârâți să plătească, cu titlu de sulte, următoarele sume: pârâților-reclamanți U. G. și U. R.: 563 lei; pârâților-reclamanți P. G. și P. C.: 563 lei; pârâților-reclamanți U. V. și U. L.: 563 lei; pârâților-reclamanți Pușcuța I. și Pușcuța F.: 563 lei;

A dispus compensarea cheltuielilor de judecată.

A obligat pârâții-reclamanți să plătească reclamanților-pârâți cheltuieli de judecată, după cum urmează: pârâții-reclamanți U. G. și U. R. în solidar suma de 380 lei, pârâții-reclamanți P. G. și P. C. în solidar suma de 380 lei, pârâții-reclamanți U. V. și U. L. în solidar suma de 380 lei și pârâții-reclamanți Pușcuța I. și Pușcuța F. în solidar suma de 380 lei.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:

P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.591 din 22.02.2006 de B.N.P Fomin S.-Rădăuți S. (fila 10 dosar instanța de fond inițială, vol. IX) reclamanții-pârâți au cumpărat în devălmășie, de la numita G. C. terenul în suprafață de 300 m.p. identific cu p.v. nr. 113/6 înscrisă în C.F. electronică nr._ UAT Cajvana, jud. Suceava provenită din conversia pe hârtie a CF. nr.3244 a comunei cadastrale Cajvana, în schimbul sumei de 300 lei, teren deținut de aceasta potrivit T.P. nr.2357/17.10.2005 eliberat de Prefectura Suceava, a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 03/13.01.2006 și a actului de partaj voluntar autentificat sub nr.117/13.01.2006 eliberat de B.N.P. Fomin S.-Rădăuți S. (fila 10 dosar instanța de fond inițială, vol. IX).

Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.248 din 19.01.2007 de B.N.P Fomin S.-Rădăuți S. (fila 10 dosar instanța de fond inițială, vol. IX) reclamanții-pârâți I. I. și I. E. au vândut pârâților-reclamanți și numiților G. I., I. I., N. P., I. Nicușor, B. D., și B. G. din prezentul dosar, cotele de 10/11 părți la fiecare în parte, reclamanții rămânând cu o cotă de 1/11 părți.

P. contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.984 din 31.03.2009 de B.N.P Covariuc I.-Rădăuți, numiții G. I., I. I., N. P., I. Nicușor, B. D., și B. G. au vândut reclamanților I. I. și I. E., în devălmășie cotelelor de 1/11 părți fiecare adică cota de 6/11 părți, pârâții-reclamanți U. G., P. G., U. V., P. I., rămânând doar cu cota de 4/11 părți, adică cota de 1/11 părți pentru fiecare familie (fila 8 dosar instanța de fond inițială, vol. IX).

Din raportul de expertiză topo-cadastrală efectuat în cauză de expertul E. S. (filele 487-493 dosar instanța de fond inițială, vol. IX), terenul în suprafață totală de 300 m.p. format dintr-un amplasament curți construcții este situat în intravilanul Orașului Cajvana, la nr. 1288A, jud.Suceava, învecinat la Nord cu G. C., la Est cu P. G., la sud cu drum și la Vest cu dmm identică cu p.v. nr.113/6 înscrisă în C.F. electronică nr._ UAT Cajvana, jud Suceava provenită conversia de pe hârtie a CF. nr.3244 a . ..113/6 se află construcția „Casă de Festivități” edificată în baza autorizației de construire nr. 41/22.09.2008 emisă de Primăria Orașului Cajvana, jud. Suceava. Valoarea estimată a terenul în suprafață totală de 300mp identică cu p.v.nr. 113/6 înscrisă în CF.electronică nr._ UAT Cajvana jud Suceava provenită din conversia pe hârtie a CF. nr.3244 a corn cad Cajvana, este de 300mp X 20,641ei/mp = 6192 1ei.

Tot din raportul de expertiză efectuat de expertul E. S., a rezultat că, în prezent, reclamanții dețin întreg imobilul, în acte deținând cota de 7/11 părți din totalul de 11/11 părți, menționându-se faptul că imobilul nu este partajabil în natură și că „valoarea estimată a unei cote părți de 1/11 părți este egală cu 562,911ei, ceea ce înseamnă ca variantă pentru a ieși din indiviziune reclamanții-pârâți I. I. și locoban E., vor trebui să plătească pârâților-reclamanți U. G., P. G., U. V., P. I. câte o sultă de 562,91 lei pentru fiecare.”

S-a mai menționat de către expertul topo-cadastral că „Amplasarea centrală a clădirii „Casă de festivități" implică ocuparea tehnică privind accesele funcționale și necesare exploatării clădirii în totalitate”.

P. cererea de completare a acțiunii, reclamanții-pârâți au solicitat și ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul-construcție denumit "sală de festivități", situat în orașul Cajvana, Jud. Suceava, amplasat pe ./6/ din CF nr. 3244, dobândit de către părți conform autorizație de construcție nr. 41/22.09.2008, imobil înregistrat la Primăria Orașului Cajvana, așa cum rezulta din adeverința nr. 3441/30.05.2012. Acest imobil construcție a fost dobândit de reclamanți împreună cu pârâții, prin construire, în baza autorizației de construcție nr. 41/22-09-2008.

Reclamanții-pârâți au susținut că aceștia dețin în proprietate o cota de 7/ 11 din construcție, aceeași cotă pe care o dețin și din terenul aferent construcției, iar pârâții dețin următoarele cote: U. G. si R. - cota de 1 /11; P. G. si C. - cota de 1 / 11; U. V. si L. cota de 1 /11; Puscuță I. și F. - cota de 1 /11, solicitând atribuirea construcției în lotul lor, cu plata către pârâții U. G. si R., Puscuta G. si C., U. V. si L., Puscuta I. și F. a unei sulte în cuantum de 1 / 11 din valoarea de circulație a imobilului pentru fiecare familie.

Pârâții-reclamanți au solicitat constatarea stării de coproprietate existentă între toate părțile, respectiv reclamanți, ei și terții G. I., I. I., N. P., I. Nicușor, B. D., B. G., cu privire la construcția edificată pe terenul din litigiu.

Din raportul de expertiză tehnică de evaluare imobiliară întocmit de către expert arhitect D. F. (filele 495-514 dosar instanța de fond inițială, vol. IX), valoarea de circulație a imobilului construcție a fost stabilită la suma de 155.000 lei.

Instanța a constatat că prin procura autentificată sub nr.249 de BNP Fomin S. la data de 19 ianuarie 2007, pârâții-reclamanți împreună cu G. I., I. I., N. P., I. Nicușor, B. D. și B. G. l-au mandatat pe reclamantul-pârât I. I. să-i reprezinte pentru obținerea certificatului de urbanism și a autorizației de construire pentru edificarea unei construcții pe termenul lor,(fila 50 dosarul instanței de fond inițiale, vol. IX). Aceștia din urmă au declarat în fața notarului public că nu au nicio pretenție de coproprietate privind imobilul și că orice contribuție financiară au făcut-o exclusiv în favoarea lui I. I. (fila 410 dosarul instanței de fond inițiale, vol. IX).

În baza mandatului primit, reclamantul-pârât I. I. a obținut autorizația de construire nr.41/22 septembrie 2008 (fila 88 dosarul instanței de fond inițiale, vol. IX) eliberată de Primăria orașului Cajvana pentru „Casa de festivități Adonay”.

P. declarația autentificată sub nr. 1807/30 iunie 2009 la BNP O. B. (fila 51 dosarul instanței de fond inițiale, vol. IX), revocată ulterior prin declarația autentificată sub nr. 3824/23 decembrie 2009 la BNP O. B., reclamantul-pârât I. I. a precizat faptul că suprafața de teren de 300 mp a fost cumpărată pentru edificarea unei case de rugăciuni. S-a precizat totodată „că s-a obținut autorizația de construire nr. 41/22.09.2005, dar proprietarii terenului au știut de la început că această sală de festivități va deveni casa de rugăciuni a bisericii Penticostale „Adonai” din orașul Cajvana și spre finalul construcției va înainta împreună cu terenul aferent (300 mp) în proprietatea Filialei (Comunității regionale) a Cultului C. Penticostal – Biserica lui Dumnezeu A. din România, cu sediul în Suceava, .. 188, jud. Suceava.

Această Biserică Penticostală „Adonai” din orașul Cajvana, jud. Suceava, funcționează în baza autorizației nr. 2663/24,10,2007 emisă de Conducerea centrală a Cultului Penticostal – Biserica lui Dumnezeu A. din România” (filele 228,232) și declarația martorilor B. G. (fila 234 vol. IX), F. V. (fila 235 dosarul instanței de fond inițiale, vol. IX).

Din înscrisurile depuse la dosar, instanța a constatat că acest imobil a fost edificat prin contribuția comună fizică și financiară, a mai multor persoane și instituții, exclusiv prin contribuția Consilului Județean, care în baza contractului de finanțare nerambursabil nr. 6913/19.05.2008 (fila 229 dosar inițial, vol. IX), a remis suma de_ pentru construirea Casei de rugăciuni Adonay.

Astfel, instanța a constatat că, deși în autorizația de construcție nr. 41/22.09.2008 emisă pe numele reclamantului-pârât I. I., mandatar conform procurii nr.249/19.01.2007 (fila 50 dosar instanța de fond inițială, vol. IX), se specifică că destinația imobilului este de casă de festivități „Adonay”, instanța a apreciat că toate părțile prezentului dosar au dorit ca, în realitate, destinația imobilului să fie aceea de Biserică afectată Cultului Penticostal.

În aceste condiții, instanța a apreciat în primul rând că nu este fondată cererea reconvențională a pârâților-reclamanți privind revocarea mandatului acordat reclamantului-pârât I. I., având în vedere că mandatul a încetat, fiind dus la îndeplinire prin obținerea actelor necesare edificării construcției pe terenul în litigiu, mai ales că imobilul a fost și edificat.

Totodată, instanța a respins ca nefondat și al doilea capăt de cerere al pârâților-reclamanți, care au solicitat constatarea stării de coproprietate existentă între toate părțile, respectiv reclamanții-pârâți, ei și terții G. I., I. I., N. P., I. Nicușor, B. D., B. G., cu privire la construcția edificată pe terenul din litigiu. Această soluție a fost dată întrucât, asemănător motivării respingerii cererii completatoare a acțiunii, constând în partajarea imobilului-construcție denumit "sală de festivități", situat în orașul Cajvana, Jud. Suceava, amplasat pe ./6/ din CF nr. 3244, instanța a apreciat că părțile nu se află în indiviziune cu privire la acest imobil.

Contribuția părților, a instituțiilor statului, a persoanelor fizice și juridice constând în bani și muncă fizică sau alt aport în natură la construirea unei Biserici aparținând Cultului Penticostal, nu-i face pe toți aceștia coproprietari.

Chiar dacă imobilul a fost construit pe terenul aparținând în indiviziune părților, nu se poate partaja construcția conform cotelor aferente celor din terenul de 300 m.p. și nici nu se poate reține invocarea unui drept de accesiune al coproprietarilor terenului.

Date fiind aceste considerente, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată și a dispus încetarea stării de coproprietate dintre părți doar cu privire la terenul în suprafață de 300 m.p., identic cu . din CF_ Cajvana, constatând că părțile nu se află în coproprietate cu privire la casa de festivități „Adonay”, la care au contribuit, prin donații în vederea edificării construcției având ca destinație o Biserică afectată Cultului Penticostal, atât părțile cât și intervenienții accesorii, dar și alte persoane fizice și juridice și instituții ale statului, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la filele 215-219,228, 229-231,232,233, dosar inițial, vol. IX și depozițiile martorilor audiați B. G., F. V., U. V. (filele 234-236 dosar inițial, vol. IX).

Din înscrisurile depuse la dosar, instanța a constatat că terenul în suprafață de 300 m.p., identic cu . din CF_ Cajvana, se află în coproprietatea următoarelor persoane: reclamanților-pârâți I. I. și I. E. cu o cotă de 7/11 pi, pârâților-reclamanți U. G. și U. R. cu o cotă de 1/11pi, pârâților-reclamanți P. G. și P. C. cu o cotă de 1/11pi, pârâților-reclamanți U. V. și U. L. cu o cotă de 1/11pi și pârâților-reclamanți Pușcuța I. și Pușcuța F. cu o cotă de 1/11pi.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză de ing. S. E. (filele 487-493 dosar instanța de fond inițială, vol. IX) a reieșit că valoarea terenului este de 6.192 lei, niciuna dintre părți necontestând această valoare.

Tot din raportul de expertiză efectuat de expertul E. S., a reieșit că imobilul nu este partajabil în natură și că „valoarea estimată a unei cote părți de 1/11 părți este egală cu 562,911ei, ceea ce înseamnă ca variantă pentru a ieși din indiviziune reclamanții-pârâți I. I. și locoban E., vor trebui să plătească pârâților-reclamanți U. G., P. G., U. V., P. I. câte o sultă de 562,91 lei pentru fiecare.

În consecință, în temeiul art. 728 C.civ., instanța a admis în parte acțiunea principală, astfel cum aceasta a fost completată, a dispus încetarea stării de coproprietate dintre părți cu privire la teren și a atribuit reclamanților-pârâți terenul, urmând ca aceștia în temeiul art. 742 C.civ., să le plătească pârâților-reclamanți sultele corespunzătoare și a respins ca nefondat capătul de cerere privind partajarea imobilului-construcție casa de festivități „Adonay” și cererea reconvențională.

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța a dispus compensarea lor, urmând ca pârâții-reclamanți să fie obligați la plata reclamanților-pârâți cheltuieli de judecată, pârâții-reclamanți U. G. și U. R. în solidar suma de 380 lei, pârâții-reclamanți P. G. și P. C. în solidar suma de 380 lei, pârâții-reclamanți U. V. și U. L. în solidar suma de 380 lei și pârâții-reclamanți Pușcuța I. și Pușcuța F. în solidar suma de 380 lei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții I. I. și I. E., pârâții apelanți U. G. prin mandatar S. N., U. R., P. G., P. C., U. V., U. L., toți, prin mandatar S. N., P. I., P. F., G. I., I. I., N. P., I. Nicușor, B. D. și B. G. și intervenienții P. D., P. I., P. F., P. I., P. R., P. S., P. A., U. G., U. R. F., U. G., U. V., U. L., U. F., U. V., P. V., Pușcuța D., P. A., P. G., P. G., P. A., P. A., P. A., P. G., P. I., P. D., U. I., U. I., U. G., U. M., U. I., U. P., P. G., P. C., P. G., P. D., P. A., P. O., P. Ș., P. E., A. V., A. F., A. L., T. D., T. R., P. V., P. F., B. D., Ș. C., Ș. G., U. G., U. L., L. M., L. A., P. M., P. E., Ș. S., Ș. D., C. G., P. D., P. A., U. I., U. D., B. G., B. V. S. N., S. F. și P. B. – decedată cu moștenitorii P. V., P. D., P. I., P. D., P. G., P. G., P. V. căsătorită B., P. A., P. F. și P. B. a N. S..

În motivarea apelului au arătat apelantele că au solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la bunul imobil - terenul in suprafața de 300 m.p. inscris in Cartea Funciara nr. 30.107 a Comunei Cajvana, Jud. Suceava - deținut in coproprietate, in cote de 1/11 fiecare, cu parații.

P. cererea completatoare din data de 16-09-2010, subsemnații au solicitat si ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul construcție susmenționat.

In primul ciclu procesual instanța a admis cererea de ieșire din indiviziune cu privire la imobilul teren dar a omis sa se pronunțe cu privire la ieșirea din indiviziune referitoare la imobilul construcție.

Urmare a admiterii recursului in cauza s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Radauti.

In rejudecare, prima instanța a dispus admiterea in parte a acțiunii principale — in sensul că a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul teren si atribuirea acestuia in natura către subsemnații cu obligarea la plata unei sulte către parați, precum si respingerea cererii reconventionale ca neîntemeiata.

Sentința civila nr. 1711 / 20.05.2015 este nelegala si neteminica, pentru următoarele motive:

In mod greșit, prima instanța a constatat ca subsemnații se aflau in indiviziune cu intimatii-parati cu privire la imobilul construcție inscris in Cartea Funciara nr. 30.107 a Comunei Cajvana, Jud. Suceava.

In acest sens, prima instanța a reținut ca imobilul construcție ar fi fost edificat de către subsemnații impreuna cu alte persoane, in regie proprie, dar că nu ar fi devenit proprietatea pârtilor ci ar fi intrat in proprietatea unui cult religios — respectiv a Cultului Penticostal.

Astfel, arată că imobilul construcție a fost dobândit de subsemnații reclamanți împreuna cu parații prin construire - în baza Autorizației de construcție nr. 41 / 22-09-2008; că dețin in proprietate o cota de 7 / 11 din construcție - aceeași cota pe care o dețineau si din terenul aferent construcției - iar parații dețin următoarele cote:

-U. G. si R. - cota de 1 / 11;

-Puscuta G. si C. - cota de 1 / 11;

-U. V. si L.- cota de 1 / 11;

-Puscuta loan si F. - cota de 1 /11.

De asemenea, au solicitat a se constata ca, dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului tip construcție a avut loc in temeiul Autorizației de construcție nr. 41 / 22-09-2008 si a recepției efectuate la finalizarea construcțiilor.

Mai mult decât atât, bunurile imobile - teren si construcție - sunt înscrise in Cartea Funciara pe numele subsemnaților -apelanti-reclamanti - si ai intimatilor-parati, nefiind inscris nici un drept de proprietate al unui Cult religios, asa cum greșit a reținut prima instanța.

Au rugat să se constate că, potrivit Legii nr. 7/1996, art. 36. - (1) Dreptul de proprietate asupra construcțiilor se înscrie în cartea funciară în baza autorizației de construire și a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor semnat de reprezentantul autorității locale sau a unui certificat eliberat de autoritatea locală pe raza căreia este edificată construcția, precum și a unei documentații cadastrale."

Totodată, in cauza nu a avut loc o transmitere a dreptului de proprietate de la cumpărătorii terenului si beneficiarii Autorizației de construcție către Cultul Penticostal, astfel cum în mod greșit a reținut prima instanța.

In acest sens, Judecătoria Radauti a reținut in mod greșit că, toate părțile prezentului dosar au dorit ca, in realitate, destinația imobilului sa fie aceea de Biserica afectata Cultului Penticostal.

Dreptul de proprietate se poate dobândi, în condițiile legii, prin convenție, moștenire legală sau testamentară, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de bună-credință în cazul bunurilor mobile și al fructelor, prin ocupațiune, tradițiune, precum și prin hotărâre judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate.

In cauza de fata, dreptul de proprietate asupra construcției a fost dobândit de către proprietarii terenului (subsemnații si intimatii-parati) in temeiul Autorizației de construcție si a procesului-verbal de recepție la finalizarea lucrărilor. În cauza nu s-a incheiat nici un act juridic prin care dreptul de proprietate asupra imobilului construcție sa fie cedat sau vândut (si nici vreun alt act translativ de proprietate) către Cultul Penticostal.

Simplul fapt ca părțile au denumit imobilul in Autorizația de construcție ca fiind "Casa de festivități Adonay" nu constituie vreun drept de proprietate al unui cult religios asupra construcției.

In motivarea hotărârii primei instanțe s-a reținut că, I. I. ar fi dat o declarație - autentificata sub nr. 1807 / 30-06-2009 - prin care a arătat ca suprafața de 300 mp teren va fi folosita pentru construirea unei case de rugăciuni iar "spre finalul edificării construcției va intra printr-un act autentic împreuna cu terenul aferent (300 mp) in proprietatea Filialei (Comunității regionala) Suceava a Cultului C. Penticostal".

Au rugat a se constata că, in cauza nu s-a incheiat nici un act juridic prin care dreptul de proprietate asupra imobilului construcție sa fie cedat sau vândut (si nici vreun alt act translativ de proprietate) către Cultul Penticostal.

De constatat că, declarația dată de reclamant în anul 2009 nu poate reprezenta un act translativ de proprietate din mai multe motive: - in primul rând, nu s-a mai incheiat niciodată un act autentic (sau sub semnătura privata) prin care imobilul sa fi intrat in proprietatea Cultului Penticostal după finalizarea construcției – si nici pana in prezent; -in al doilea rând, reclamantul era doar unul dintre coproprietarii terenului si al construcțiilor, neputand dispune de intreg dreptul de proprietate; - in al treilea rând, fiind un act unilateral, reclamantul a revocat declarația susmenționata la numai câteva luni de la darea acesteia, in luna decembrie 2009, prin Declarația Autentificata sub nr. 3824/ 23.12.2009.

Din cele de mai sus, rezulta in mod evident următoarele:

- reclamantul împreună cu U. G., U. R., Puscuta G., Puscuta C., U. V., U. L., Puscuta I. si Puscuta F. au devenit proprietarii unei suprafețe de 300 mp teren in baza unui contract de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public;

- prin Procura autentificata sub nr. 249 / 19-01-2007, toate părțile contractului de vanzare-cumparare a terenului l-au imputernicit sa le reprezinte pentru obținerea unei autorizații de construcție pe terenul aflat in coproprietate;

- reclamantul a obținut Autorizația de construcție nr. 41/22-09-2008 pentru construcția "Casa de festivități Adonay" pe terenul de 300 mp;

- construcția a fost edificata, fiind intabulata pe numele coproprietarilor terenului.

In consecință, au rugat a se avea în vedere că imobilul - compus din construcție si teren - care face obiectul prezentului dosar - a fost continuu in coproprietatea apelantilor-reclamanti si a intimatilor-parati.

Astfel, in nici unul din actele existente la dosar - contracte de vanzare-cumparare a terenului, autorizații de construcție, certificat de urbanism – nu s-a precizat ca terenul sau construcția edificate pe aceste ar aparține vreunui cult religios.

Nu in ultimul rând, au rugat a se constata că, Biserica Adonay din Cajvana a fost desființată in anul 2010.

Astfel, asa cum rezulta din Adeverința nr. 119/26-02-2010, emisa de Cultul Penticostal - Filiala Suceava, pe care au anexat-o în copie la prezenta, "Adeverim prin prezenta ca la data de 20 ianuarie 2010 Consiliul Bisericesc al Cultului C. Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolica din România a anulat autorizația de funcționare nr. 2663 a Bisericii Penticostale Adonai din orașul Cajvana, Județul Suceava, emisa la data de 24-10-2007. La realizarea casei construite pe . 300 mp din CF_ Cajvana, cultul Penticostal din București si Filiala Suceava nu a contribuit financiar sau material. In proiect si in autorizația de construire clădirea are destinația "sala de festivități" si apoi a fost inchiriata lor pentru o perioada de cinci ani, la care s-a renunțat. Menționam ca Casa de Festivități Adonai nu a fost destinata Cultului Penticostal".

Din aceasta adeverința rezulta evident ca imobilul in discuție nu a fost niciodată instrainat către Cultul Penticostal, asa cum greșit a reținut instanta de fond, fiind doar inchiriat o perioada către acest cult religios.

Mai mult decât atât, rezulta evident ca prima instanța nu a constatat dreptul de proprietate al unui cult religios care nu mai exista din anul 2010 in localitatea Cajvana.

In realitate, asa cum au precizat mai sus, dreptul de proprietate asupra terenului si construcției au aparținut continuu si netulburat unor persoane fizice - subsemnații si intimatii-parati.

De asemenea, au solicitat a se avea in vedere si prevederile art. 27 din Legea nr. 489 / 2006 - care reglementează patrimoniul cultelor religioase - citam: "Art. 27. - (1) Cultele recunoscute și unitățile lor de cult pot avea și dobândi, în proprietate sau în administrare, bunuri mobile și imobile, asupra cărora pot dispune în conformitate cu statutele proprii.

(2) Bunurile sacre, respectiv cele afectate direct și exclusiv cultului, stabilite conform statutelor proprii în conformitate cu tradiția și practicile fiecărui cult, dobândite cu titlu, sunt insesizabile și imprescriptibile și pot fi înstrăinate doar în condițiile statutare specifice fiecărui cult. "

Astfel cum se poate lesne observa din lectura textului de lege susmenționat, articolul in discuție se aplica numai bunurilor deținute de o unitate de cult cu titlu - respectiv printr-un mod de dobândire al dreptului de proprietate recunoscut de lege.

In cauza de fata, asa cum au precizat si asa cum rezulta din actele existente – imobilul teren si construcție s-a aflat continuu in proprietatea unor persoane fizice - respectiv a subsemnaților si a intimațiior-parați din cauza -nefiind in nici un mod instrainat către vreo unitate de cult religios.

In ceea ce privește contribuția unor persoane la edificarea construcției si cumpărarea terenului - aceasta poate da naștere numai unui eventual drept de creanța, in condițiile legii, si nicidecum nu creaza vreun drept de proprietate al unui cult religios asupra imobilului.

Avandu-se in vedere ca imobilul construcție nu poate fi partajat in natura - astfel cum rezulta din Raportul de expertiza efectuat in cauza - si fata de faptul ca impreuna apelanții-reclamanti dețin o cota de 7/11 din imobil, reprezentând o cota majoritara din totalul de 11/11 parti indivize, au rugat a se constata că se impune atribuirea in natura către apelanții reclamanți a intregului imobil construcție si obligarea apelantelor la plata sultei in cota de 1 / 11 către fiecare dintre familiile parate.

Totodată, a se constata ca se impune atribuirea in natura a imobilului construcție către reclamanți intrucat au devenit si unici proprietari ai terenului pe care este situat imobilul prin hotărârea pronunțata de către prima instanța.

Așa cum rezulta din Raportul de expertiza tehnica de evaluare, întocmit de către expert arhitect Duduta F., valoarea de circulație a imobilului construcție a fost stabilita la suma de 155.000 lei.

Rezulta astfel ca reclamanții urmează să fie obligați la plata următoarelor sulte către parați: - către U. G. si R. - 14.090 lei, reprezentând 1/11 din 155.000 lei;

-Puscuta G. si C. -14.090 lei, reprezentând 1/11 din 155.000 lei;

-U. V. si L. -14.090 lei, reprezentând 1/11 din 155.000 lei;

-Puscuta I. si F. -14.090 lei, reprezentând 1/11 din 155.000 lei.

F. de cele de mai sus, au solicitat a se dispune admiterea apelului si schimbarea in parte a Sentinței primei instanțe in sensul dispunerii ieșirii din indiviziune si cu privire la imobilul construcție denumit "S. de festivități", situat in Orașul Cajvana, Jud. Suceava, amplasat pe ./6/ din CF nr. 3244, dobândit de către parti conform Autorizației de construcție nr. 41/22.09.2008, imobil inregistrat la Primăria Orașului Cajyaiia. In acest sens, solicită atribuirea imobilului construcție in natura către apelanții-reclamanți și obligarea reclamanților la plata către intimatii-parati U. G. si R., Puscuta G. si Gasandra, U. V. si L., Puscuta I. si F. a unei sulte in cuantum de 1 / 11 din valoarea de circulație a imobilului pentru fiecare familie.

În motivarea apelului formulat de către, U. G. prin mandatar S. N., U. R., cuta G., Puscuta C., U. V., U. L., toți prin mandatar S. N. Puscuta loan, Puscuta F., G. loan, I. lacob, N. P., I. Nicușor, B. M., B. G., în calitate pîrîti reclamanți apelanți, cât și subsemnații P. D., P. I., P. F., P. I., R., P. S., P. A., U. G., U. R., U. G., U. V., U. Lenua, U. F., U., V., P. B., P. D., P. A., P. G., P. G., P. G., P. A., P. Antin, P. A., P. G., P. I., P. D., U. I., U. I., U. G., U. M., U. I., U. I., U. P., P. G., P. C., P. G., P. D., P. A., P. O., P. Ș., P. E., A. V., A. F., A. L., T. D., T. R., P. V., P. F., B. D., Ș. C., Ș. G., U. G., U. L., L. M., L. A., P. M., P. E., Ș. S., Ș. D., C. G., P. D., P. A., U. I., U. D., B. G., B. V. S. N., S. F. și P. B. – decedată în calitate de intervenienți apelanți au arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică.

P. hotărârea atacată, prima instanță a admis în parte cererea, astfel cum a fost completată, având ca obiect „partaj judiciar", formulată de reclamanții-pârâți I. I. și I. E., a respins ca nefondat capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune cu privire la construcția situată în . A, edificată pe terenul în suprafață de 300 m.p. identic cu ./6 din CF_ (nr. vechi: 3244) Cajvana, a respins cererea reconvețională ca neîntemeiată.

De asemenea instanța a mai dispus încetarea stării de coproprietate existentă între reclamanții-pârâți I. I. și I. E. și pârâții-reclamanți U. G., U. Modica, P. G., P. C., U. V., U. L., P. I. și P. F., cu privire la suprafața de 300 m.p teren, identic cu . din CF_ nr. vechi: 3244) Cajvana, în valoare de 6.192 lei și a atribuit terenul reclamanților-părâți I. I. și lacoban E..

P. aceeași hotărîre instanța a obligat reclamanții-pârâți să plătească, cu titlu de sulte, următoarele sume: pârâților-reclamanți U. G. și U. R.: 563 lei; pârâților- reclamanți P. G. și P. C.: 563 lei; pârâților-reclamanți U. V. și U. L.: 563 lei; pârâților-reclamanți P. loan și P. F.: 563 lei;

S-a dispus, de asemenea, compensarea cheltuielilor de judecată și au fost obligați pârâții-reclamanți să plătească reclamanților-pârâți cheltuieli de judecată.

In mod nelegal nu s-a dispus cu privire la cererile de intervenție accesorie. Este de reținut ca prin Decizia de casare cu nr.401/07.10.2014, Curtea de Apel Suceava a admis recursurile declarate de reclamanții I. I. și I. E., de pârâții P. Glieorghe, P. C., U. G., U. R.-F., U. V. și U. L., împotriva deciziei civile nr. 584 din 17 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava -secția civilă (dosar nr._ ), a casat decizia civilă nr. 584 din 17 iunie 2014 a Tribunalului Suceava și a trimis cauza spre rejudecare aceleeași instanțe.

Ulterior pronunțării acestei hotărîri, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava în data de 12.1 1.2014 sub nr._ .

P. decizia civilă nr. 1304 din 18 decembrie 2014. Tribunalul Suceava a respins ca nefondată cererea de suspendare a judecății si a admis apelurile declarate de către intervenienții P. D. a lui V., P. loan a lui V., U. R. F., P. D., P. Ș., pârâții ^U. G. prin mandatar S. N., U. R., P. G., P. C., U. V. - prin mandatar S. N., U. L. -:prin mandatar S. N., P. I., P. F. și reclamanții lacoban I. și lacoban E., împotriva sentințelor civile nr. 560 din data de 17.02.2014 și nr. 1535 din data de 29.04.2013, ambele pronunțate de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind intervenienții P. F., P. I., P. R., P. S., P. A., U. G., U. G., U. V. a V., U. L., U. F., U. V., P. V., P. B., P. D., P. A., P. G., P. G.., P. G., P. A., P. A., P. A., P. G., P. loan, P. D., U. loan, U. I., U. G., U. M., U. loan, U. P., P. G., P. C., P. G., P. A., P. O., P. E., A. V., Aclam F., A. L., T. D., T. R., P. V., Pîțti F., B. D., Ș. C., Ș. G., U. G., U. I lăcrămioara, L. A., P. M., P. E., Ș. S., Ș. D., C. G., P. D., P. A., U. loan, U. D., B. G., B. V., S. N., S. F. și pârâții G. loan, lacoban I., N. P., lacoban Nicușor, B. D. și B. G.,

De asemenea, au fost desființate sentințele civile nr. 560 din data de 17.02.2014 și nr. 1535 din data de 29.04.2013 pronunțate de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ și trimise cauzele spre rejudecare la aceeași instanță.

In ce privește cererea reconvențională formulată de pârâți împotriva reclamantului I. I. și împotriva unor terți s-a constatat că aceasta a avut drept obiect constatarea dreptului de coproprietate, pe cote părți, al reclamantului cu pârâtul și cu terții indicați în cerere, cu privire la imobilul edificat pe p.v. 1 13/6 din CF 3244 Cajvana, susținând, în esență că terenul a fost achiziționat tocmai în vederea edificării imobilului-construcție sus¬menționat, respectiv, „Casa de festivități" Adonay Cajvana și înțelegând astfel să se opună ieșirii din indiviziune solicitată de reclamant

S-a reținut că cererea reconvențională a fost în mod greșit respinsă ca inadmisibilă pe considerentul că ea viza și persoane care nu au fost părți în acțiunea inițială, în condițiile în care ea s-a formulat și în contradictoriu cu reclamantul I. I..

S-a reținut că în măsura în care instanța a apreciat că aceasta nu poate fi soluționată odată cu acțiunea principală, prima instanță avea posibilitatea disjungerii acesteia, conform art. 120 al in.2 Cod procedură civilă.

A mai reținut instanța de control că în mod eronat instanța a apreciat și asupra legăturii cererilor de intervenție cu cererea reconvențională și le-a respins ca inadmisibile doar ca o consecință a respingerii în același mod a cererii reconvenționale si fără a face aplicarea dispozițiilor legale privitoare la timbraj.

In cauză, după aplicarea dispozițiilor Legii 146/1997 privind taxele judiciare de timbru care sunt de strictă interpretare și aplicare, se impunea ca admisibilitatea sau inadmisibilitatea cererilor de intervenție să se analizeze din perspectiva art.49 și următoarele Cod procedură civilă, în funcție de obiectul dedus judecății în cadrul acestei cereri și nu anticipând asupra soluției prin raportare la soluția dată cererii reconvenționale prin încheiere.

S-a reținut că este nelegală si soluția de respingere a cererii de completare a hotărârii, ca inadmisibilă prin sentința civilă nr. 1535/2013.

Respingerea cererii de completare ca inadmisibilă echivalează cu refuzul soluționării acesteia, în condițiile în care instanța a motivat imposibilitatea soluționării pe contradicția care ai interveni față de soluțiile pronunțate asupra cererilor de intervenție și a cererii reconvenționale.

În concluzie, Tribunalul Suceava a constatat ca nelegală reținerea excepției inadmisibilității cererii reconvenționale și pe cale de consecință, și a cererilor de intervenție sau a cererii de completare.. motiv pentru care a admis apelurile, a desființat sentința civilă nr.1535 din 29.04.2013 și sentința civilă nr. 560/17.02.2014 și a trimis cauza spre re judecare.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți în data de 24.04.2015 sub nr._ .

In rejudecare, instanța a reținut doar în considerente, fără a dispune în acest sens că a anulat ca nelegal timbrate cererile de intervenție accesorii și a constatat că probele deja administrate sunt câștigate cauzei, fiind suficiente pentru soluționarea cauzei, motiv pentru care s-a pronunțat pe baza înscrisurilor, a expertizelor și a probei testimoniale administrate de instanța de fond inițială.

Instanța nu a dispus .prin dispozitiv cu privire la soluționarea cererilor de intervenție accesorii, cereri despre care arată că le anulează ca nelegal timbrate, doar în considerente si nu în dispozitivul hotărârii atacate, pagina 16 hotărîre. Astfel, au arătat că instanța nu s-a pronunțat cu privire la aceste cereri.

In mod greșit prima instanță, a reținut în considerente că pricina se poate judeca, în lipsa părților întrucît s-a cerut judecarea în lipsă, dat fiind faptul că la dosar nu există nici o cerere în acest sens. Au arătat de asemenea, că instanța nu si-a manifestat rolul activ pe care îl avea în această cauză în care se judecă un grup foarte mare de persoane, nu a pus în discuție probele solicitate de către ei în scris, prin notele scrise depuse la dosar, considerînd ca fiind suficiente probele deja administrate( fila 16 ).

Au mai arătat că judecătoria nu s-a pronunțat cu privire la apărările făcute de ei privitoare la toate cererile deduse judecății.

Este de observat ca judecătoria nu a respectat nici toate îndrumările date prin decizia de casare a tribunalului. Au mai arătat că instanța a apreciat în mod greșit probatoriul administrat în cauză concluzionînd că numai cererile reclamanților pîrîți I. I. și I. E. sunt întemeiate. In mod cu totul greșit prima instanță a partajat suprafața totală de 300 m.p ce se compune din teren de sub construcția cu destinație de Biserică și teren curți biserică, prin această împărțeală reclamanții devenind proprietarii terenului aferent curții și clădirii biserică, ei putînd hotărî cine intră sau nu în curtea bisericii.

Aceasta în condițiile în care instanța pe de altă parte, a reținut la pag 18 din hotărîre, că această biserică, acest imobil a fost edificat prin contribuția comună fizică si financiară a mai multor persoane si instituții si că toate părțile prezentului dosar au dorit ca în realitate destinația imobilului să fie aceea de Biserică afectată Cultului Penticostal.

Așa cum au susținut, pe tot parcursul procesului, ei, apelanții, au contribuit personal la cumpărarea terenului diin litigiu, în sensul că i-au predat lui I. I., la data de 19 ianuarie 2007, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.248/19 ian 2007, la BNP Fomin S., după cum urmează: I. P. fiul lui A. și Rahila din Cajvana - 500 euro, I. Pușcuța, fiul lui V. și B. din Cajvana- 500 euro, U. V., fiul lui G. și M. din Cajvana- 100 euro, P. G., fiul lui A. și R. din Cajvana, 200 euro plus 250 dolari, plus 600 ron.

Ei i-au dat lui I. I. suma de 60.000 lei, această sumă a fost stabilită și de expert. Reclamanții I. I. și I. E., susțin în mod mincinos că au o cotă indiviză de 7/11 atît la teren cît și la construcție, mai mare decît cota lor, însă în realitate această susținere este făcută cu rea credință, în mod abuziv. Au depus la dosar tabele cu donațiile credincioșilor și cele primite de la societăți, biserici străinătate și instituții.

De exemplu, apelantul U. G. a cumpărat centrala pe lemne pentru biserică, instalația compusă din hidrofor, horn ș. a., lucrări care au costat 70.000.000 lei vechi, pe care le-a donat bisericii din litigiu. Cît privește autorizația de construcție, eliberată de Primăria Cajvana, pe numele reclamantului I. I., este de arătat că această autorizație nu este pe numele lui ca proprietar ci pe numele lui ca mandatar al lor, calitate conferită prin procura pe care i-au dat-o și pe care nu a respectat-o solicitînd el autorizația pe numele lui și nu al bisericii lor.

P. urmare, pe fondul cererii principale soluția dată de judecătorie este nelegală si netemeinică.

Instanța de fond a dispus încetarea stării de coproprietate cu privire la imobilul teren cu nesocotirea dovezilor existente la dosarul cauzei și anume în principal a dovezilor scrise, din care rezultă clar că acest teren a fost cumpărat cu acordul tuturor părților litigante, pentru construirea unei case de rugăciune pentru Cultul C. Penticostal, înțelegerea părților fiind de a rămâne în indiviziune atît cu terenul cît și cu casa de rugăciune construită pe acest teren, imobile care să intre în patrimoniul bisericii.

Dovada principală în acest sens este chiar declarația autentică notarială, dată în urma introducerii acțiunii ce face obiectul prezentei cauze, la data de 30 iunie 2009, la notar O. B., de reclamantul I. I. .

Această declarație a fost revocată de reclamant, ca urmare a conflictelor intervenite între membrii bisericii penticostale, cu rea credință, în timpul acestui litigiu, respectiv după data introducerii cererii reconvenționale, respectiv la data de 23 decembrie 2009, acțiunea dedusă judecății fiind introdusă la data de 9 iunie 2009.

S-a obținut autorizația de construire nr: 41/22.09.208 de la Primăria orașului Cajvana pentru casa de festivități „ Adonai" dar proprietarii terenului au știut că această sală de festivități va deveni casa de rugăciuni a Bisericii Penticostale „Adonai" din orașul Cajvana și spre finalul construcției va intra printr-un act autentic împreună cu terenul aferent( 300 mp) în proprietatea fîlialei( Comunității Regionale) Suceava a Cultului C. Penticostal- Biserica lui Dumnezeu A. din România, cu sediul în municipiul Suceava, .. 188, județul Suceava, cod fiscal_.

Au învederat instanței de apel că ei, apelanții, dat fiind învoiala existentă între părțile din litigiu, nu au fost și nici nu sunt de acord cu împărțirea casei de rugăciuni și a terenului aferent, instanța anterioară consemnînd în mod cu totul eronat cum că avocatul lor ar fi susținut că pîrîții sunt de acord cu admiterea cererii principale.

D. fiind această situație au făcut plângeri la organele de anchetă penale. Dacă ar fi fost de acord cu împărțirea terenului, ei pârâțiii, nu mai aveau nici un interes să formuleze cererea reconvențională, respinsă în mod greșit, prin care să se constate că nu reclamanții sunt singurii proprietari ai construcției, doar în baza autorizației de construcție emise pe numele lor, în baza procurii autentificate sub nr.249/19 ian. 2007, procură prin care erau mandatați să solicite autorizație de construcție pentru și în numele celor 10 familii de coproprietari ai terenului în suprafață de 300 m.p.

Faptul că autorizația a fost emisă inițial pe numele mandatarului I. I., reclamant în prezenta cauză, nu este o dovadă că acesta este proprietarul exclusiv al construcției autorizate ca fiind Casa de festivități Adonay, imobil situat pe terenul din litigiu. Aceasta poate fi doar o prezumție pe care ei au răsturnat-o cu probele administrate la dosar, neavînd relevanță că în baza autorizației de construcție s-a făcut și înscrierea în cartea funciară. O autorizație de construcție nu este un act de proprietate, nu este o dovadă a faptului construirii unui imobil ci este doar un act, o dispoziție a organului administrativ de aprobare pentru construirea imobilului respectiv, mobil care poate fi sau nu construit după emiterea autorizației.

Faptul că intabularea unui imobil construcție se face în baza autorizației de construire nu este o dovadă certă că acesta a fost edificat de beneficiarul autorizației.

Reclamanții sunt interesați să devină proprietari ai bisericii și ai terenului aferent curți clădiri, indiferent cum s-au înțeles ei credincioșii încă de la început numai pentru a le conduce și a lua cele mai importante hotărîri la nivel de biserică. Aceștia chiar au abuzat de situația lor și au intervenit în treburile bisericii hotărând cine să intre și cine să nu intre în biserica lor, dintre persoanele din prezentul litigiu.

Pentru motivul că reclamantul le-a interzis pîrîților P. G., U. V. și U. G. accesul în curtea și în incinta Bisericii Penticostale „Adonay ", din orașul Cajvana, (biserică autorizată să funcționeze prin Autorizația nr.2663/24.10.2007 emisă de Conducerea Centrală din București a Cultului Penticostal Biserica lui Dumnezeu A. cu acordul Ministerului Culturii și Cultelor din România, așa cum a declarat la notar reclamantul), pîrîții 1-au acționat în judecată pe reclamant obținînd cîștig de cauză, prin sentința civilă nr.616/15.02.2010 a Judecătoriei Rădăuți, pronunțată în dosar nr._, care are ca obiect obligația de a face, rămasă definitivă și irevocabilă, sentință pusă în executare silită.

Din considerentele acestei sentințe, intrată în putere de lucru judecat, a rezultat că între părți există conflicte cu privire la acest lăcaș de rugăciune, că reclamantul I. I. recunoaște că pe terenul din litigiu se află o casă de rugăciune, însă le interzice accesul pîrîților pe motiv că aceștia sunt excomunicați din sînul bisericii, printr-un înscris care însă nu este confirmat de forul ierarhic superior, respectiv de Biserica lui Dumnezeu A. din România, Cultul penticostal Filiala Suceava, reclamantul notificîndu-i pe pîrîți, în numele bisericii, prin executor judecătoresc să nu mai participe la slujbele religioase.

Dacă reclamantul este un credincios convins și păstor al Bisericii Penticostale, cu respect față de valorile patrimoniale ale bisericii de care aparține, care nu dorește să-și însușească bunurile donate bisericii de către membrii acesteia și de anumite instituții, nu se explică motivul pentru care fără consultarea și fără acordul celorlalți coindivizari, inclusiv al pîrîților a cumpărat cotele indivize aferente terenului de la cele șase familii de coindivizari, deținînd în prezent cota majoritară de 7/11 p.i. pentru ca ulterior să ceară ieșirea din indiviziune cu pîrîții și atribuirea în lotul său a întregii suprafețe de teren, fără să arate că pe teren se află construită o biserică penticostală care funcționează și care se folosește de acest teren curți clădiri, teren strict necesar atît pentru accesul în lăcașul de cult cît și pentru întreținerea și buna funcționare a acestuia.

Din probe a rezultat clar că coproprietarii terenului i-au dat prin învoiala lor această destinație de teren curți clădiri lăcaș de cult, destinație pe care o are și în prezent.

Aceasta în condițiile în care toți coindivizarii puteau să-i vîndă Bisericii Penticostale și nu reclamantului, terenul aferent curți clădiri de 300 m.p. pe care se află situată biserica penticostală și nicidecum să-1 cumpere un membru al bisericii, în persoana reclamantului, pentru ca apoi să-1 dobîndească în urma unui partaj judiciar.

Au considerat că probabil reclamantul dorește ca în calitate de proprietar exclusiv al terenului pe care se află biserica, să beneficieze de anumite avantaje în privința unor funcții de conducere și administrative, în cadrul bisericii și a asociației de care aparține și de asemenea să beneficieze de dreptul de dispoziție asupra terenului limitînd după bunul său plac drepturile credincioșilor de a acede la biserica lor, credincioși care sunt în număr de peste 100 de familii.

Au mai arătat că în conformitate cu Statutul de organizare și funcționare al Cultului C. Penticostal, aprobat prin HG nr.l89/20.02.2008 art 60 și următoarele, terenul aferent Bisericii Penticostale Adonay, înregistrată fiscal sub nr.C._, conform Certificatului de înregistrare fiscală, este proprietatea bisericii ca și casa de rugăciuni, toate aceste bunuri fiind transmise prin învoiala și donațiile părților litigante astfel, intrînd legal în patrimoniul bisericii.

În atare situație, acțiunea reclamanților este inadmisibilă, ei nejustificînd calitate procesuală activă în promovarea cererii de împărțeală a terenului aferent unei biserici, nefiind proprietarii legali ai terenului și nici ai construcției din litigiu, imobile intrate în patrimoniul unei alte persoane.

Indiferent de valabilitatea și de efectele juridice ale acestei hotărîri, din cuprinsul ei a rezultat că reclamantul confirmă prin semnarea hotărîrii că imobilul din litigiu, terenul în suprafață de 300 m.p. împreună cu biserica situată pe el în prezent se află transferat din patrimoniul Bisericii Penticostale Adonay în patrimonial Asociația Limanuri Bune ce este înscrisă la Judecătoria Suceava la data de 30 martie 2010, cu nr.l1/2010.

În acest sens este și Informarea nr.483/09.09.2009 a Cultului C. Penticostal, Filiala Suceava din care rezultă că înțelegerea foștilor proprietari ai terenului, ai celor 11 familii a fost ca imobilul teren și casă de rugăciune, după terminarea construcției să intre în proprietatea cultului, în prezent acesta aflîndu-se în patrimoniul Bisericii, situație arătată și de martorul U. G. în declarația dată în dosarul_ 010.

Au solicitat instanței de apel să-i pună în vedere reclamantului intimat să depună la dosar tabelele anexă acestei hotărîri.

Hotărîrea primei instanțe este vădit netemeinică, în principal întrucît instanța nu a interpretat în mod corect probele administrate în cauză și în principal cele care privesc ultimul titular al dreptului de proprietate al imobilului partajat.

Își mențin toate apărările făcute în toate ciclurile procesuale. Pentru toate aceste motive au solicitat să se dispună admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

P. întâmpinarea depusă la fil. 133-134 dosar apel, intimații P. G., P. C., U. G., U. R. F., U. V. și U. L., au susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru motivul că la termenul de judecată din 29.05.2015 judecata cauzei s-a ținut la ora 8.30 fiind singura cauză și a rămas în pronunțare și în suspendare pe motiv că I. I. și avocatul lui, B. M., au ajuns la ora 9 și ei au fost la ora 8.50 în sală iar când au ajuns, cauza era judecată și dată în pronunțare.

La cererea avocatului reclamantului, președinta și grefiera care au format completul de judecată au schimbat suspendarea cauzei și i-au dat câștig de cauză lui I. I. fiind corupți, i-au atribuit reclamantului din nou acest teren de 300 m.p., teren cumpărat de ei și pe care l-au donat pentru construirea Bisericii.

Doamna Președință a rejudecat cauza cu rea credință și gravă neglijență și scriind în hotărâre afirmații mincinoase care nu corespund cu adevărul pe motiv că instanța a constatat că s-a cerut judecarea în lipsă, pentru care nu se impune suspendarea cauzei, și că intervenienții accesorii nu au achitat taxa de timbru în cuantum de 37,70 lei.

Au mai precizat că toată contribuția lor și a altor persoane care au donat, să rămână în proprietatea comunității Bisericii și nu în favoarea mandatarului I. I., care nu a contribuit cu bani, și și-a căutat foloasele abuzând de ei. Au mai arătat că și banii alocați de la Uniunea Europeană au fost prin contract nerambursabil pentru Bisercia Penticostală Adonai și nu pentru interesul mandatarului I. I..

Au solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea hotărârii atacate și să se respingă acțiunea formulată de reclamanți ca fiind nefondată.

Examinând actele și lucările dosarului Tribunalul apreciază că apelurile formulate sunt fondate pentru următoarele considerente:

Din coroborarea prevederilor art. 315 al.1 Cod procedură civilă și ale prevederilor art. 316 Cod procedură civilă, în vigoare la data de 09.06. 2009 (a introducerii cererii de chemare în judecată) rezultă că în caz de casare, hotărârile instanței de casare asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Regula enunțată de textele susarătate vizează obligativitatea îndrumărilor date de instanța de casare cu privire la problemele de drept dezlegate de către aceasta și cu privire la necesitatea administrării unor probe.

Precizările pe care le face textul art. 315 al.1 Cod procedură civilă sunt categorice, iar nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii pronunțate, soluție consacrată de art. 315 al.1 Cod procedură civilă având o justificare deplină și o legitimare incontestabilă ce decurge din însăși rațiunea controlului judiciar.

Astfel cum rezultă din actele și lucrările pricinii, prin decizia civilă nr. 401 din 07.10.2014 Curtea de Apel Suceava a casat decizia civilă nr. 584/17.06.2014 a Tribunalului Suceava și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-a motivat că instanța de apel nu a răspuns la nici unul din argumentele invocate de reclamanți, motivând aspecte care țineau de cererea reconvențională și de cererea de intervenție formulate în cauză de celelalte părți respingând „de plano” orice susținere a reclamanților prin aceea că instanța s-a pronunțat prin încheieri și prin considerentele hotărârii asupra obiectului cererii de completare și că în cauză nu sunt date cerințele prevăzute de art. 281/2 din Codul e procedură civilă, fără a se explicita de ce solicitarea reclamanților nu poate fi încadrată în acest conținut juridic și care sunt încheierile sau considerentele primei instanțe care tratează această cerere.

S-a mai motivat că pârâții au arătat, printre altele, în memoriul de apel, că atât terenul cât și construcția în litigiu sunt bunuri proprietatea bisericii, și nu ale părților, pentru a putea fi partajate, invocând, în acest sens, Statutul de organizare și funcționare al Cultului C. Penticostal, apobat prin HG nr. 189/2008, invocând și excepția lipsei calității porcesuale active a reclamanților în promovarea cererii de împărțeală, or instanța de apel nu a răspuns acestor argumente și nici nu a analizat critica adusă de pârâți modului în care prima instanță a interpretat probatoriul administrat în cauză.

P. decizia civilă nr. 1304 din 18.12.2014 a Tribunalului Suceava s-a desființat sentința civilă nr. 560 din 17.02.2014 și nr. 1535 din 29.04.2013 ale Judecătoriei Rădăuți și

s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

„S-a argumentat că, în ce privește cererea reconvențională formulată de pârâți împotriva reclamantului I. I. și împotriva unor terți, se constată că a avut drept obiect constatarea dreptului de coproprietate, pe cote părți, al reclamantului cu pârâtul și cu terții indicați în cerere cu privire la imobilul edificat pe p.v.113/6 din CF 3244 Cajvana, susținând, în esență că terenul a fost achiziționat tocmai în vederea edificării imobilului-construcție sus-menționat, respectiv, „Casa de festivități” Adonay Cajvana și înțelegând astfel să se opună ieșirii din indiviziune solicitată de reclamant.

Nelegală este și soluția de respingere a cererii de completare a hotărârii, ca inadmisibilă prin sentința civilă nr.1535/2013.

Tribunalul reține, așadar, că prin considerentele deciziilor susmenționate s-au dat îndrumări instanței de trimitere, ca în rejudecare să răspundă argumentelor invocate de reclamanți în cererea completatoare, să răspundă argumentelor din memoriul de apel al pârâților privitoare la faptul că atât terenul cât și construcția sunt bunuri proprietatea bisericii și să se pronunțe asupra lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâți.

Apoi, s-au dat îndrumări instanței de fond, ca, după aplicarea dispozițiilor Legii nr, 146/1997, privind taxele de timbru care sunt de strictă interpretare și aplicare, să se pronunțe asupra admisibilității sau inadmisibilității cererilor de intervenție analizându-le din perspectiva prevederior art. 49 și urm. din Codul de procedură civilă, să se pronunțe asupra cererii de completare a hotărârii reclamanților.

Contrar dispozițiilor art. 315 Cod procedură civilă susarătate, și îndrumărilor instanțelor de casare, judecătorul instanței de prim grad a soluționat pricina, fără a se conforma celor dispuse de instanța de control judiciar, în cauză nefiind pusă în discuția părților și nefiind soluționată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâți și nefiind analizate apărările acestora privitoare la faptul că atât terenul de 300 m.p. cât și construcția sunt bunuri proprietatea bisericii, astfel că nu pot face obiectul partajului potrivit HG 189/2008.

Tribunalul reține apoi și incidența prevederilor art. 129 al.6 Cod procedură civilă, art. 261 Cod pr. civilă precum și cele ale art 237 al.1 Cod pr. civilă în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Examinând sentința, Tribunalul constată că instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra cererilor de intervenție formulate de intervenienți și depuse la termenul din 23.03.2010 (fil. 214 dosar fond) și din 13.09.2012 (fil.49-53 dosar fond).

Adevărat că în încheierea de dezbateri din data de 29.05.2015 s-au făcut referiri la cererile de intervenție, însă, contrar dispozițiilor art. 261 al.1 Cod pr. civilă, dispozitivul sentinței apelate care, potrivit textului de mai sus, este ultima parte a hotărârii și cuprinde soluția care s-a pronunțat în cauză, fiind o reproducere exactă a minutei întocmite cu ocazia deliberării, nu conține nicio soluție cu privire la acestea.

O atare omisiune constituie atât o încălcare flagrantă a dispozițiilor legislației naționale, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 129 al.6 Cod pr. civilă, la care s-a făcut referire anterior, cât și a prevederilor legislației europene, statuate de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale.

Curtea a reamintit, sub acest aspect, că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6.1 din Convenție, include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Întrucât, Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, instanța europeană a menționat constant, în hotărârile pronunțate, că acest drept nu poate fi considerat efectiv, decât dacă aceste observații sunt în mod real „analizate” adică în mod corect examinate de către instanța sesizată, art. 6 implicând astfel, în sarcina instanțelor, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, necesar pentru a le putea aprecia pertinența.

Neprocedând astfel, și omițând a se pronunța asupra cererilor de intervenție, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală din perspectiva dispozițiilor susamintite.

Apoi, art. 248 al.1 Cod procedură civilă dispune că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Această dispoziție legală s-a invocat a fi încălcată de instanța de fond, care investită fiind cu excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, opusă de pârâți ca mijloc de apărare, a omis să o pună în discuția părților și să o dezlege, nepronunțându-se în vreun fel asupra ei nici prin încheierile de la termenele de judecată acordate, nici prin sentință.

În contextul tuturor celor argumentate mai sus, Tribunalul constată că omițând a se pronunța asupra tuturor excepțiilor și cererilor formulate, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală din perspectiva prevederilor art. 129 al. 6 Cod procedură civilăși ale art. 6.1 din Convenție, impunându-se în raport de nesoluționarea fondului cauzei, de solicitările din apel ale pârâților intervenienți și de dispozițiile art. 297 al.1 Cod procedură civilă, în vigoare la data de 09.06.2009, admiterea apelurilor, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre o legală și completă soluționare aceleiași instanțe de fond.

Instanța de trimitere, urmează a ține seama de toate cele mai sus menționate, precum și de celelalte critici din apel, și de a clarifica situația juridică a imobilelor din litigiu a căror partajare s-a solicitat, și prin analizarea apărărilor pârâților și intervenineților, privitoare la faptul că terenul de 300 m.p. aferent Bisericii Cultului Penticostal are aceeași destinație ca și construcția, precum și susținerile reclamanților din motivele de apel privitoare la desființarea Bisericii din anul 2010.

Așa fiind, având în vedere toate cele mai sus argumentate, în baza disp.art.297 Cod procedură civilă, se vor admite apelurile, se va desființa sentința civilă nr. 1711/2015 a Judecătoriei Rădăuți și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile civile formulate de către reclamanții I. I. și I. E., -sector 6, București, la SCA B. și Asociații, ..16, ., ., pârâții apelanți U. G. prin mandatar S. N., U. R., P. G., P. C., U. V., U. L., toți, prin mandatar S. N., P. I., P. F., G. I., I. I., N. P., I. Nicușor, B. D. și B. G., toți domiciliați în oraș Cajvana, jud. Suceava și intervenienții P. D., P. I., P. F., P. I., P. R., P. S., P. A., U. G., U. R. F., U. G., U. V., U. L., U. F., U. V., P. V., Pușcuța D., P. A., P. G., P. G., P. A., P. A., P. A., P. G., P. I., P. D., U. I., U. I., U. G., U. M., U. I., U. P., P. G., P. C., P. G., P. D., P. A., P. O., P. Ș., P. E., A. V., A. F., A. L., T. D., T. R., P. V., P. F., B. D., Ș. C., Ș. G., U. G., U. L., L. M., L. A., P. M., P. E., Ș. S., Ș. D., C. G., P. D., P. A., U. I., U. D., B. G., B. V. S. N., S. F. și P. B. – decedată cu moștenitorii P. V., P. D., P. I., P. D., P. G., P. G., P. V. căsătorită B., P. A., P. F. și P. B. a N. S., domiciliați în oraș Cajvana, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1711 pronunțată la data de 29.05.2015 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ .

Desființează sentința civilă nr. 1711/29.05.2015 a Judecătoriei Rădăuți și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2016.

Președinte,

Ptr. jud. eliberat din funcție prin pensionare semnează președintele instanței

Judecător,

L. C.

Grefier,

L. S. Ș.

Red. C.L.

Jud. fond F. I. A.

Tehnored. S.L.

80 ex/25.02.2016

← Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 152/2016. Tribunalul...		Fond funciar. Decizia nr. 193/2013. Tribunalul SUCEAVA →

Partaj judiciar. Decizia nr. 114/2016. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj judiciar. Decizia nr. 114/2016. Tribunalul SUCEAVA