Obligaţie de a face. Hotărâre din 19-01-2016, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 48/2016
Dosar nr._ - obligația de a face -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 48
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2016
Președinte - T. M.
Judecător - M. C.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul B. M., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr.667 din 6 februarie 2015 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimată fiind pîrîta C. pentru reconstituirea D. de P. P. asupra terenurilor Hănțești – prin președinte D. O..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul apelant asistat de avocat S. S. și avocat R. S. pentru pîrîta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art.131 al. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este competent din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze pricina, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 95 pct. 2 și art. 482 din Noul Cod de procedură civilă.
Avocat S. S. pentru reclamantul apelant, a arătat că nu mai are alte cereri de formulat și a cerut cuvîntul la dezbateri.
Avocat R. S. pentru pîrîta intimată, a depus la dosar delegație de substituire pentru avocat T. S. și a arătat că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța avînd în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și de administrat alte probe, declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Avocat S. S. pentru reclamantul apelant, a cerut admiterea apelului, schimbarea sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată din ambele instanțe.
Avocat R. S. pentru pîrîta intimată, a cerut respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.667 din 6 februarie 2015 Judecătoria Suceava a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect obligație de a face, formulată de reclamantul B. M. în contradictoriu cu pârâta C. pentru reconstituirea D. de P. P. asupra terenurilor Hănțești.
P. a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 243 din data de 20.01.2012 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ) s-a admis cererea reclamantului B. M., dispunându-se anularea parțială a Hotărârii nr. 37/18.02.2011 a Comisiei Județene de Fond Funciar Suceava și în consecință s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului pentru suprafața de 2,5 ari teren prin compensare sau prin acordarea de despăgubiri.
La data de 01.04.2013, reclamantul a încheiat contractul de vânzare - cumpărare nr. 210 cu Societatea Cooperativă „A. - Pet” Zvoriștea, dobândind imobilul „Anexa la magazin mixt”, în suprafață de 90 mp.
Tot la data de 01.04.2013, între aceleași părți s-a încheiat și contractul de vânzare - cumpărare nr. 210 bis, contract prin care reclamantul a dobândit proprietatea imobilului „M. mixt - (parțial) - 39 mp”.
Suprafețele de teren pe care sunt amplasate construcțiile dobândite de către reclamant prin cele două contracte de vânzare - cumpărare fac parte din domeniul privat al comunei Hănțești, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 529 din 28.03.2006 a Tribunalului Suceava, definitivă și irevocabilă, hotărâre care se impune în prezenta cauză cu puterea lucrului judecat.
În momentul încheierii contractelor de vânzare - cumpărare nr. 210/2013 și nr.210 bis/2013, reclamantul cunoștea situația juridică a terenurilor.
Este adevărat faptul că prin sentința civilă nr. 243 din data de 20.01.2012 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ) s-a admis cererea reclamantului B. M., dispunându-se anularea parțială a Hotărârii nr. 37/18.02.2011 a Comisiei Județene de Fond Funciar Suceava și în consecință s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului pentru suprafața de 2,5 ari teren, însă este lăsată la latitudinea Comisiei unde pune în posesie reclamantul cu respectiva suprafață de teren sau dacă va acorda despăgubiri potrivit aceleiași sentințe.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamantul criticînd-o pentru nelegalitate.
În motivare, a arătat că amplasamentul și configurația terenului de 250 mp, pentru care a cerut punerea în posesie prin compensare, parte din terenul de 478 mp situat în intravilan Hânțești, drumul DJ 208b, nr. 523, jud. Suceava, identic cu .. cadastral_ din CF_ Hânțești, rezultă din planul de situație depus la dosarul cauzei cu ocazia soluționării fondului cauzei.
Soluția instanței de fond materializează greșita aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, în materie de fond funciar, vizând posibilitatea punerii în posesie a persoanei îndreptățite, în compensare, cu terenuri echivalente valoric, aflate la dispoziția comisiilor de fond funciar și care fac parte din domeniul privat al UAT.
Astfel, prima instanță reține doar că terenul pe care se află cele două construcții proprietatea lui, dobândite prin contractul de vînzare-cumpărare 210/2013 și 210bis/2013, fac parte din domeniul privat al comunei Hânțești, aspect cunoscut de el la data încheierii celor două contracte și că, deși are dreptul la suprafața de 250 mp reconstituită în proprietate prin S.C. nr. 243/20.01.2012 a Judecătoriei Suceava, nu poate influența sau cenzura opțiunea intimatei, la latitudinea căreia este lăsată chestiunea unde va fi pus în posesie cu respectivul teren sau dacă îi vor fi acordate despăgubiri.
Nu poate fi primit acest punct de vedere.
Nu contestă natura juridică a terenului de 478 mp, în care se include suprafața de 250 mp pentru care a cerut punerea în posesie în compensare, numai că ceea ce trebuia să verifice prima instanță era legat de modalitatea de interpretare a prevederilor L.165/2013 și ale L.18/1991.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 2 L. 165/2013, în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.
Art. 2 alin. 1 lit. a) L. 165/2013 prevede că principiile care stau la baza acordării măsurilor prevăzute de prezenta lege sunt: ... principiul prevalenței restituirii în natură (n.n. pe vechiul amplasament sau pe un amplasament echivalent valoric).
Iar potrivit art. 12, în situația în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de Fond Funciar a Municipiului București, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se atribuie un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine:
a) pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar;
b) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condițiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate pe raza unității administrativ-teritoriale de institute, de stațiuni de cercetare ori de alte instituții publice;
c) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condițiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate de institute, de stațiuni de cercetare ori de instituții publice pe raza localităților învecinate, aflate în același județ;
d) pe terenurile ocupate de izlazuri.
(3) Atribuirea terenurilor de către comisia locală se face în ordinea de înregistrare a cererilor inițiale de restituire, cu respectarea strictă a ordinii categoriilor de teren prevăzute la alin. (1). Fostul proprietar sau moștenitorii acestuia pot refuza terenul din rezerva comisiei locale de fond funciar sau din izlazul comunal, propus în vederea restituirii.
Din interpretarea acestor prevederi, rezultă că punerea în posesie pe vechiul amplasament sau pe un amplasament echivalent este o obligație, și nu o opțiune a comisiei locale de fond funciar, obligație a cărei materializare presupune respectarea ordinii de prioritate prev. de art. 12 alin. 1 lit. a)-d) L. 165/2013.
Că așa stau lucrurile, rezultă și din prevederile (imperative) ale art. 64 L. 18/1991: (1) În cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul; (2) Dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea plății de penalități în condițiile prevăzute la art. 894 din Codul de procedură civilă; art. 116 L. 18/1991: (1) Comisiile comunale, orășenești și municipale, constituite potrivit prevederilor art. 12, vor efectua lucrările și operațiunile stabilite de lege, de competența lor, indiferent dacă se reconstituie sau se constituie dreptul de proprietate ori se restituie terenuri prin ordinul prefectului, înaintând aceste lucrări, după caz, comisiilor județene sau prefectului, în vederea eliberării titlurilor de proprietate, respectiv emiterii ordinului prefectului; (2) Comisiile prevăzute la alin. (1) vor efectua operațiunile de punere în posesie, întocmind în acest scop procese-verbale pe care le vor înainta comisiilor județene; art. 5 alin. 1 HG 890/2005, lit. c) – printre atribuțiile comisiei de fond funciar figurează: stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente și consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane; lit. i): pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin; art. 21 alin. 2 HG 890/2005: În situația în care rezultă o rezervă de teren, comisia va stabili atribuirea acesteia în proprietatea persoanelor îndreptățite prevăzute de lege, care nu au primit teren pe amplasamentul inițial, din aceeași localitate sau din alte localități. După validarea cererii de reconstituire de către comisia competentă, terenurile acestea vor fi puse la dispoziția comisiei care efectuează punerea în posesie.
Or, din perspectiva dispozițiilor la care a făcut referire în precedent, statuările instanței de fond sunt greșite.
În speță, are prioritate la punerea în posesie pe amplasamentul solicitat tocmai pentru că este proprietar al construcțiilor care grevează acest teren de 250 mp, practic, prin admiterea acțiunii și emiterea TP pentru terenul de 250 mp, pe numele său fiind asigurată și reglementarea situației juridice, inclusiv din punct de vedere tabular, a acestor construcții pe care le folosește.
În plus, dacă prin Hotărârea de Consiliu local Hânțești 32/2014 se decisese „schimbul unei suprafețe de teren din domeniul privat al comunei Hânțești cu domnul Tilleman P. A.” (schimb care viza exact cei 478 mp teren care include terenul în litigiu, de 250 mp), prin Hotărârea 2/23.01.2015 a CL Hânțești a fost revocată prima hotărâre menționată, ceea ce asigură cu succes aplicabilitatea art. 12 alin. 1 lit. a) L. 165/2013, rap. la art. 21 alin. 2 HG 890/2005.
De rea-credință, însă, Primăria comunei Hânțești intenționează înstrăinarea acestui teren, aducându-i la cunoștință că are un drept de preemțiune la cumpărare, deși, legal, față și de solicitările sale repetate, în sensul celor ulterior invocate pe cale judiciară în cauza de față, obligația comisiei locale este de atribuire a acestui teren în compensare pentru suprafața cu care a fost validat ca drept de proprietate și care nu-i poate fi pusă în posesie pe vechiul amplasament, compensare care urmează a fi realizată cu un teren grevat de construcții proprietatea sa și a căror rezolvare a situației lor tabulare urmează, astfel, a fi asigurată în favoarea lui.
A depus la dosar copia contestației adresate Prefectului jud.Suceava și răspunsul primit, adeverința Asociației UJCC Suceava, adresa Primăriei comunei Hînțești.
În întîmpinare, C. locală de fond funciar Hînțești a solicitat respingerea apelului.
A arătat că legile fondului funciar nu-i conferă apelantului dreptul discreționar de a decide amplasamentul terenului unde va fi pus în posesie de către comisia locală, cu atît mai mult cu cît terenul vizat este afectat de construcții.
Contrar celor susținute în motivele de apel, judecătorul fondului a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță.
Apelantul motivează oportunitatea punerii sale în posesie pe amplasamentul solicitat prin prisma faptului că, prin contractele de vânzare nr. 210 și 210 bis, ambele din 01.04.2013, ar fi devenit proprietarul construcțiilor edificate pe terenul în discuție.
Nefiind încheiate în formă autentică, contractele invocate de reclamant sunt însă nule absolut, conform dispozițiilor art. 1.244 C. civ., ele având ca obiect transmiterea unui drept real ce urmează a fi înscris în cartea funciară.
În cauză este dată puterea de lucru judecat a sentinței nr. 529 din 28.03.2006 a Tribunalului Suceava, Secția civilă, rămasă definitivă și irevocabilă, hotărâre prin care s-a soluționat o acțiune introdusă prin mandatar B. M.. S-a reținut că suprafața de 478 m.p. - în care se include terenul ce face obiectul prezentei cauze - fiind „identică cu . care este amplasat un magazin și s-a precizat situația juridică a parcelei, face parte din domeniul privat al comunei circumstanță în care nu poate fi acordată reclamantului de către .".
Domnul B. M. nu a avut calitatea de parte în procesul respectiv, ci de mandatar al reclamantului, astfel că, deși nu este dată autoritatea de lucru judecat (neexistând tripla identitate a părților, obiectului și cauzei), hotărârea de mai sus își produce efectele și în prezenta cauză, în virtutea puterii de lucru judecat.
Noțiunea de proces echitabil presupune ca dezlegările irevocabile date problemelor de drept in litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept soluționate, au caracter obligatoriu in litigiile ulterioare, deoarece s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice, cu consecința generării incertitudinii jurisprudențiale și a reducerii încrederii justițiabililor in sistemul judiciar (a se vedea, în acest sens hotărârea C.E.D.O. pronunțată în cauza L. și alții contra României din 21 octombrie 2014).
P. a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesară existența triplei identități de părți, cauză și obiect, ci este necesară doar probarea identității între problema soluționată irevocabil și problema dedusă judecății, instanța de judecată fiind ținută să pronunțe aceeași soluție, deoarece, în caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.
Aceeași suprafață de teren a mai făcut obiectul unui litigiu - domnul B. având tot calitatea de mandatar al reclamantului în acea speță - ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Suceava și în care, prin decizia nr. 343/2012 s-a admis excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 529/28.03.2006.
Prin urmare, în momentul încheierii contractelor de vânzare cu privire la construcții, reclamantul cunoștea situația juridică a terenului.
În plus, din suprafața de 478 m.p., 263 m.p sunt ocupați de magazinul din care reclamantul a cumpărat 39 m.p., restul de 225 m.p. fiind achiziționați de către domnul Tilleman P. A. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 188/11.02.2008, act încheiat prin mandatarul B. M..
Ulterior pronunțării sentinței civile nr. 243/2012, a încercat în repetate rânduri să-1 pună pe acesta în posesie pe raza comunei Hănțești, însă acesta a refuzat de fiecare dată. În vederea respectării principiului restituirii în natură, i-a făcut reclamantului atât propuneri verbale, cât și scrise, sens în care a depus la instanța de fond, în copie, procesele-verbale nr.268/14.08.2014 și nr. 270/14.10.2014.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat.
Reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,5 ari teren pe raza . civilă nr.243/2012 a Judecătoriei Suceava.
În prezenta cauză, invocă faptul că dreptul său de a fi pus în posesie cu această suprafață pe amplasamentul indicat rezidă din prevederile legilor fondului funciar, el fiind proprietarul unor construcții care îi justifică solicitarea.
Este real că atît Legea nr.18/1991, cît și Legea nr.165/2013 instituie măsura compensării prin atribuirea unui teren echivalent valoric sau prin puncte, însă prin hotărîrea de reconstituire, irevocabilă, a fost lăsată la latitudinea comisiei comunale modalitatea în care urmează ca petentul să fie compensat cu o suprafață echivalentă terenului pentru care nu se poate face restituirea pe vechiul amplasament.
În cauză, la data de 1 aprilie 2013, ulterior măsurii dispuse de instanță și acceptată, reclamantul a dobîndit prin cumpărare construcțiile de pe suprafața de teren pentru care solicită punerea în posesie.
Ori, așa cum a reținut și prima instanță, sentința civilă nr.529 din 28 martie 2006 a Tribunalului Suceava prin care natura juridică a acestui teren a fost calificată ca fiind domeniu privat al comunei, păstrează puterea lucrului judecat, „circumstanță în care nu poate fi acordată reclamantului B. M. de către .”.
Apărările relativ la refuzul comisiei de a proceda la punerea sa în posesie nu pot fi reținute atîta timp cît prevederile legilor fondului funciar dispun expres cu privire la modalitatea în care comisia poate fi constrânsă să procedeze în vederea eliberării titlului de proprietate.
În cauză, neexistând o dispoziție legală care să oblige pîrîtul să stabilească măsura compensatorie conform dorinței persoanei îndreptățite, în baza art.480 al.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
P. aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul B. M., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr.667 din 6 februarie 2015 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimată fiind pîrîta C. pentru reconstituirea D. de P. P. asupra terenurilor Hănțești – prin președinte D. O..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
T. M. M. C. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – B. C.
Tehnored.P.T. – Ex.4 – 15 februarie 2016
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 385/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 15/2016. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
