Fond funciar. Decizia nr. 181/2012. Tribunalul SUCEAVA

Decizia nr. 181/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-11-2012 în dosarul nr. 181/2012

Dosar nr._ Contestație în anulare

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR. 181

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.11.2012

PREȘEDINTE H. L.

JUDECĂTOR V. O. D.

JUDECĂTOR I. G.

GREFIER S. A.-M.

Pe rol, judecarea contestației în anulare a deciziei civile nr. 1740 din data de 6 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, formulată de către contestatorul C. D., intimați fiind M. Gh. R., B. C. L., B. D., B. Gh. P., B. M., A. A., F. A., B. M., C. or. D. de aplicare a L. fondului funciar, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, B. A., I. G. E. și B. M..

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul, asistat de avocat S. S., lipsă fiind intimații.

Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța rectifică citativul în sensul înlăturării de pe acesta a numiților B. D. și B. Gh. P., având în vedere aceștia au decedat în cursul judecății în primă instanță, iar moștenitorii lor au fost introduși în cauză.

Apărătorul contestatorului depune la dosar împuternicire avocațială, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.

Avocat S. S., pentru contestator, învederează instanței faptul că un prim motiv de recurs invocat și care nu a fost analizat a vizat că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, nu a verificat apărările contestatorului din prezenta cauză, limitându-se la a analiza efectele hotărârii prin care s-a reconstituit în favoarea moștenitelor def. B. L. G. dreptul de proprietate pentru 2700 mp teren și a hotărârii în revendicare, iar contestatorul nu a beneficiat de dreptul la un proces echitabil.

Instanța constată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, întâmpinare de către intimații B. A., I. G. și B. M., duplicatul fiind înmânat contestatorului, prin apărător și reia dezbaterile pe fondul cauzei.

Apărătorul contestatorului arată că art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului reglementează dreptul la un proces echitabil, care implică, printre altele, obligația instanței ca prin soluția dată să răspundă explicit argumentelor în susținerea pretențiilor, ceea ce a supus contestatorul atenției instanțe era legat nu de îndreptățirea pârâților la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 2700 mp, ci de amplasamentul acestui teren, care se suprapune în raport de mențiunile titlului de proprietate peste vechiul amplasament al proprietății antecesorilor contestatorului, dar instanța nu a analizat acest aspect și nici nu s-a pronunțat asupra acestuia.

Arată că instanța nu a verificat nici celelalte critici invocate, tribunalul a preluat raționamentul primei instanțe, nu a răspuns punctual criticilor, în susținerea motivului de casare cu trimitere contestatorul a mai invocat că dacă există o dublă reconstituire a dreptului de proprietate beneficiază de incidența normelor prev. de art. II din Legea nr. 169/1997, a făcut trimitere la art. 10 și 39 din HG nr. 890/2005, iar îndreptățirea la un anumit amplasament trebuie analizată prin prisma dispozițiilor anterior menționate, însă acestea nu au fost verificate de către instanța de fond, aspect relevat prin motivele de recurs și la care, de asemenea, nu s-a răspuns.

Precizează că prin toate acestea contestatorul a fost prejudiciat a doua oară, motiv pentru care solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei civile nr. 1740/2011 și fixarea unui termen în vederea rejudecării recursului, cu cheltuieli de judecată.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra contestației în anulare de față, constată:

Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 19 martie 2012 și înregistrată sub nr._ contestatorul C. D., în contradictoriu cu intimații M. Gh. R., B. C. L., B. D., B. Gh. P., B. M., A. A., F. A., B. M., C. or. D. de aplicare a L. fondului funciar, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, B. A., I. G. E. și B. M., solicită anularea deciziei civile nr. 1740/06.12.2011 (dosar nr._ ) a Tribunalului Suceava și fixarea unui termen în vederea rejudecării recursului împotriva sentinței civile nr. 166/25.01.2011 (ds._ ) a Judecătoriei Fălticeni, cu cheltuieli de judecată.

În motivare arată că prin sentința civilă nr. 166/25.01.2011 (dosar nr._ ) a Judecătoriei Fălticeni s-a respins acțiunea sa având ca obiect constatare nulitate titlu de proprietate.

Prin decizia civilă nr. 1740/06.12.2011 (dosar nr._ ) a Tribunalului Suceava s-a respins recursul formulat de contestator ca nefondat.

Înțelege să invoce drept motiv de contestație în anulare disp. art. 318 teza II C. pr. civ.

Un prim motiv de recurs invocat și care nu a fost deloc analizat a vizat faptul că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului pricinii, nerăspunzând argumentelor decisive invocate de contestator în susținerea acțiunii și limitându-se exclusiv la a analiza efectele hotărârilor pronunțate în Dosarele nr. 2130/1999 al Judecătoriei Fălticeni (prin care s-a reconstituit în favoarea moștenitorilor def. B. L. G. dreptul de proprietate pentru 2.700 mp teren situat pe raza satului Poiana, .. 1922/2003 al Judecătoriei Fălticeni (care a avut ca obiect revendicare).

Art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului reglementează dreptul la un proces echitabil, care implică, printre altele, obligația instanței ca prin soluția pronunțată să răspundă explicit mijloacelor de apărare hotărâtoare în cauză (CEDO, Hotărârea din 09.12.1994, cauza Ruiz Torija c. Spaniei). Astfel, constituie o încălcare a acestui text ignorarea completă a unei susțineri precise, pertinente și importante a acțiunii reclamantului (CEDO, Hotărârea din 18.07.2006, cauza Pronina c. Ucrainei).

În susținerea motivului de casare cu trimitere, care nu și-a găsit rezolvare prin decizia contestată, a arătat că ce a supus prioritar atenției instanței de fond (și nu a fost analizat) era legat nu de îndreptățirea pârâților-intimați la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 2.700 mp înscris în contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 724/06.06.1924, ci de amplasamentul acestui teren, care se suprapune în raport de mențiunile TP nr. 3733/2003 peste vechiul amplasament al proprietății antecesorilor contestatorului. Or, asupra acestei apărări decisive instanța de fond nu s-a pronunțat, după cum nici instanța de recurs nu s-a pronunțat, din moment ce nu a analizat deloc primul motiv de recurs.

În al doilea rând, în susținerea aceluiași motiv de casare cu trimitere, a invocat faptul că, în măsura în care se admite că există o dublă reconstituire a dreptului de proprietate, beneficiază de incidența normelor de protecție prevăzute de art. II din L. 169/1997. Totodată, a făcut trimitere la art. 10 și 39 HG nr. 890/2005. Prin urmare, îndreptățirea la un anumit amplasament trebuie analizată prin prisma dispozițiilor anterior evocate, care nu au fost verificate de instanța de fond, aspect relevat prin motivele de recurs (pct. 1), la care Tribunalul Suceava nu a răspuns.

În fine, a arătat că raportările instanței de fond exclusiv la soluțiile pronunțate în Docarele nr. 1922/2003 și nr. 2130/1999 ale Judecătoriei Fălticeni au condus la privarea sa de orice posibilitate clară și concretă de a obține judecarea în fond a cererii de constatare nulitate titlu proprietate, dreptul său de acces la justiție fiind violat (în același sens, CEDO, Hotărârea din 14.12.2006, cauza L. și alții c. României)

Nici asupra acestei critici instanța de recurs nu s-a pronunțat.

Și atunci, la întrebarea dacă se poate discuta de o judecată efectivă a acestui motiv de evidentă nelegalitate a sentinței instanței de fond, în calea de atac a recursului, răspunsul nu poate fi decât negativ.

Instanța de recurs reține doar că din cuprinsul considerentelor sentinței recurate rezultă că instanța de fond a analizat în mod detaliat istoricul reconstituirii dreptului de proprietate atât al reclamantului, cât și al moștenitorilor defunctului B. L. G., ținând seama de toate hotărârile judecătorești care s-au pronunțat cu privire la suprafața de teren în litigiu și din punct de vedere al amplasamentului acesteia. Totodată, se adaugă faptul că reclamantul recurent a avut parte, la instanța de fond, de un proces echitabil, instanța încuviințându-i toate probele solicitate în dovedirea dreptului său: înscrisuri, martori, precum și o expertiză de specialitate.

Nu acest lucru l-a invocat prin motivele de recurs și cum critica sa esențială nu a fost analizată, apreciază că este dat motivul de contestație în anulare prev. de art. 318 teza II C. pr. civ.

Al doilea motiv de recurs invocat și la care apreciază că nu s-a răspuns privea faptul că, pe fondul cauzei, soluția Judecătoriei Fălticeni este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în speță, în înțelesul art. 304 pct. 9 C. procedură civ., rap. la art. 3041 C. pr. civ.

Nu este suficient, a statuat constant practica judiciară, ca instanța de control să reconfirme raționamentul instanței de fond, ci este obligatoriu ca soluția de respingere a recursului să fie consecința înlăturării criticilor de recurs invocate, ceea ce reclamă o analiză punctuală a acestora.

Instanța de recurs, în cauză, nu face decât să preia argumentele instanțele de fond, fără a verifica ce a invocat, și anume:

-că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor lui B. L. G. pentru suprafața de 27 ari teren situat pe raza satului Poiana, . făcut fară indicarea amplasamentului.

Pârâților-intimați li s-a reconstituit abia în 2001 dreptul de proprietate asupra unui teren care nu a fost individualizat prin repere spațiale, încât presupunând, prin absurd, că amplasamentul în litigiu este cel evidențiat în contractul autentificat în baza procesului-verbal nr. 724/1924, se pune problema aplicării art. 39 din H.G. 890/2005 și dacă nu sunt în situația în care, prin faptul atribuirii legale a acestui teren către contestator, reconstituirea trebuia făcută în favoarea pârâților pe un alt amplasament, cu respectarea art. 10 din H.G. 890/2005, pentru a nu aduce atingere drepturilor sale valabil câștigate.

Nu s-a răspuns la incidența acestor texte de lege și la efectele hotărârii de reconstituire în favoarea pârâților a dreptului de proprietate pentru o suprafață generică de 2.700 mp.

-potrivit expertizei topo efectuate în cauză, vecinătățile înscrise în contractul de vânzare nr. 724/06.06.1924 nu corespund cu cele din teren, încât în cazul pârâților reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a făcut pe vechiul amplasament; între cele două amplasamente evidențiate în contractul de vânzare nr. 724/06.06.1924 și în titlul nr. 3733/2003 nu există identitate; titlul nr. 3733/2003 nu este corect întocmit, pentru că suprafața descrisă la poziția 6 intravilan, conform vecinătăților care se pot observa și în planul de situație anexat lucrării, este evidențiată ca un trup compact, pe când în realitate amplasamentul este compus din trei parcele cu configurații diferite, cu vecini diferiți.

Nu s-a răspuns deloc la critica vizând punerea greșită în posesie a pârâților cu amplasamentul în litigiu peste terenul contestatorului, critică susținută prin considerentele expertizei topo.

- pârâții nu justifică îndreptățire la reconstituire asupra amplasamentului de 1.918 mp, parte din terenul de 2.500 mp evidențiat în TP nr. 3733/2003, în limitele căruia i s-a reconstituit contestatorului dreptul de proprietate cu respectarea disp. art. 11 al. 21 Legea nr. 18/1991 rep. și art. 2 al. 1 Legea nr. 1/2000. În ce îl privește, a arătat că procedura reconstituirii dreptului de proprietate a fost declanșată în baza L. nr. 18/1991, anterior intrării în vigoare a L. nr. 169/1997, care prin art. II a instituit o aplicare concretă a principiului neretroactivității legii civile mai noi, urmărindu-se asigurarea stabilității circuitului civil.

Validarea contestatorului cu dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu și punerea efectivă în posesie făcându-se anterior intrării în vigoare a L. nr. 169/1997, rezultă că beneficiază de incidența normelor de protecție prevăzute de art. II din acest act normativ, reluate în cuprinsul L. nr. 1/2000 prin art. 2 al. 2.

Nu s-a răspuns nici la această critică.

Așa fiind, apreciază că se impune admiterea contestației în anulare.

În drept, invocă disp. art. 318 teza II C. pr. civ., art. 274 C. pr. civ.

Intimatele au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei contestată, ca fiind legală și temeinică, având în vedere următoarele considerente:

Prin decizia civilă nr. 1740 din 06.12.2011 a Tribunalului Suceava s-a respins recursul declarat de C. D. împotriva sentinței civile nr. 166/05 ianuarie 2011. Recursul declarat de C. D. a fost motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, iar în fapt, s-au invocat următoarele:

In primul rând, că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului pricinii, contestând amplasamentul suprafeței de teren al autorului intimatelor.

În al doilea rând, se motivează recursul prin aceea că instanța de fond a dat o soluție cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în speță.

Raportat la decizia civilă nr. 1740 din 06.12.2011, din considerentele acestei decizii rezultă cu claritate faptul că instanța de recurs a avut în vedere toate motivele de recurs care au fost invocate de C. D.. Din lecturarea considerentelor acestei decizii se poate observa că instanța de recurs nu a omis să se pronunțe cu privire la vreunul din motivele invocate, astfel încât apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.

Pe de altă parte, contestația în anulare se promovează în termen de 15 zile de la luarea la cunoștință despre decizia contestată, în cazul în care este vorba de o hotărâre ce nu este susceptibilă de executare silită. Decizia a fost dată la data de 06.12.2011, iar contestatorul a luat la cunoștință despre această decizie ulterior, dar a promovat această cale de atac peste termenul de 15 zile prevăzut de lege.

Față de acest aspect, consideră că, contestația în anulare este promovată tardiv.

Așa cum arată contestatorul, instanța nu a intrat în cercetarea fondului pricinii, nerăspunzând argumentelor decisive invocate în susținerea acțiunii și limitându-se exclusiv la efectele hotărârilor pronunțate în dosarele nr. 2130/1999 al Judecătoriei Fălticeni și nr. 1923/2003 al Judecătoriei Fălticeni.

Din analiza probatoriului și al susținerilor părților, rezultă clar că amplasamentul stabilit autorului intimatelor este cel ce se regăsește în titlul de proprietate contestat și care se regăsește înscris în contractul de vânzare-cumpărare autentific nr. 724 din 06.06.1924. Acest fapt rezultă și din expertiza tehnică topografică efectuată cu prilejul soluționării cauzei de revendicare care a concluzionat clar că vechiul amplasament al autorilor lor și care se regăsește în contractul de vânzare-cumpărate nr. 724 din 06.06.1924 este cel care se regăsește în titlul de proprietate contestat.

S-a mai susținut că ar fi o dublă reconstituire a dreptului de proprietate, însă din probatoriul administrat în cauză rezultă contrariul. Amplasamentele suprafețelor de teren ale autorilor lor și al reclamantului sunt distincte, vechiul amplasament al autorilor intimatelor fiind bine stabilit. Instanța de recurs a analizat fiecare motiv de recurs, pronunțând o decizie legală și temeinică.

Pretinde contestatorul că instanța de recurs nu a făcut decât să preia argumentele instanței de fond, fără a verifica cele invocate. Din analiza deciziei contestate, se observă că instanța de recurs a verificat întreg materialul probator administrat în cauză și a analizat sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs, respingând criticile recurentului.

Consideră că instanța de recurs s-a pronunțat cu privire la toate motivele de recurs invocate, aceasta nu a omis să se pronunțe cu privire la niciun motiv, dând astfel o decizie legală și temeinică.

In drept, invocă disp. art. 115 Cod procedură civilă.

Contestația în anulate este nefondată.

Prin memoriul de recurs îndreptat împotriva sentinței civile nr. 166/25 ianuarie 2011 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ) contestatorul C. D. a invocat ca prim motiv de recurs necercetarea fondului de către prima instanță, apreciind că aceasta în mod greșit s-ar fi raportat doar la efectele hotărârilor pronunțate în litigiile anterioare dintre părți (dosar nr. 2130/1999 având ca obiect ”fond funciar” și dosar nr. 1922/2003 având ca obiect ” revendicare”), fără a observa că în prezentul litigiu a invocat alte chestiuni, nesupuse verificării jurisdicționale, anume problema amplasamentului terenului, nelegal înscris în titlul de proprietate al părților adverse, nr. 3733/2003, în primul rând având în vedere că reprezintă vechiul amplasament al antecesorului său, iar în al doilea rând că el beneficiază de normele de protecție prev. de art. II din Legea nr. 169/1997 în măsura în care s-ar admite o dublă reconstituire.

În continuare, pe fondul cauzei contestatorul a invocat aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză, arătând în esență că beneficiază de prev. art. II din Legea nr. 169/1997 întrucât validarea dreptului său și punerea în posesie s-a realizat anterior intrării în vigoare a acestei legi și mai înainte de reconstituirea dreptului de proprietate asupra aceluiași amplasament în favoarea părților adverse.

Cum acestora li s-a recunoscut dreptul abia în anul 2001, trebuiau puși în posesie pe un alt amplasament conform art. 10din HG nr. 890/2005, întrucât cel în discuție era deja atribuit legal lui, contestatorului și aceasta chiar în situația în care s-ar admite că amplasamentul în litigiu ar fi cel evidențiat în actul primar al părților adverse – contractul de vânzare nr. 724/6 iunie 1924.

Realizând un examen comparativ, însă doar din punct de vedere formal, între criticile de mai sus, expuse în cadrul recursului declarat și considerentele pentru care calea de atac a fost respinsă prin decizia contestată (nr. 1740/6 decembrie 2011 a Tribunalului Suceava), instanța constată că nu sunt incidente prev. art. 318 teza a –II – a Cod procedură civilă.

Astfel, instanța de recurs, înlăturând criticile contestatorului – recurent, și-a fundamentat soluția, ca și prima instanță, pe autoritatea de lucru judecat ca și prezumție, în raport de litigiile anterioare dintre părți, anume cel de fond funciar (dosar nr. 2130/1999) finalizat prin decizia civilă nr. 3893/11 decembrie 2001 a Tribunalului Suceava, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1861/11 iunie 2001 a Curții de Apel Suceava prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea părților adverse, ca moștenitori ai def. B. L. G. pentru suprafața de 27 ari teren situat pe raza satului Poiana, . de revendicare, prin care s-au comparat titlurile de proprietate ale părților, dându-se preferință titlului părților adverse.

A reținut instanța de recurs că în litigiile anterioare instanțele s-au pronunțat și cu privire la amplasament, stabilind pe baza expertizelor efectuate și în contradictoriu cu contestatorul, că amplasamentul în discuție reprezintă vechiul amplasament al părților adverse, dobândit de autorul lor prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat sub nr. 724/1924, că, el contestatorul deține terenul fără să justifice un drept de proprietate, mențiunile din registrul agricol de care acesta s-a prevalat nefiind relevante.

A mai reținut instanța de recurs că prima instanță a cercetat temeinic fondul litigiului, reținând corect autoritatea de lucru judecat în raport de litigiile anterioare.

Faptul că instanța de recurs nu a răspuns explicit la acele argumente de ordin legal, referitoare la procedura de punere în posesie a părților reglementată prin art. 10, art. 39 din HG nr. 890/2005, la incidența în cauză a art. II din Legea nr. 169/1997, se datorează reținerii autorității de lucru judecat, instanța de recurs apreciind astfel că nu se mai poate repune în discuție nici problema îndreptățirii propriu-zise la reconstituire a dreptului de proprietate a părților și nici problema amplasamentului.

Cum toată analiza judiciară s-a circumscris autorității de lucru judecat, cunoscută ca și prezumție absolută, irefragabilă, destinată să paralizeze orice demers judiciar privitor la aceeași chestiune litigioasă, apreciind instanța că aspectele invocate în noul litigiu au fost tranșate deja, este evident că aceste aspecte nu mai puteau face obiectul unei noi evaluări pe fond, dat fiind efectul pozitiv al lucrului judecat.

Că noul litigiu se suprapune sau nu cu cele anterioare în ceea ce privește chestiunile litigioase aduse în discuție reprezintă o problemă de fond, ce nu poate fi cenzurată într-o contestație în anulare.

În consecință, constatând pe de o parte că reținerea autorității de lucru judecat a anihilat practic posibilitatea instanțelor de a efectua o analiză punctuală pe fond a motivelor de fapt invocate, iar pe de altă parte că asupra incidenței sau nu în cauză a acestei prezumții prezenta instanță nu se poate pronunța întrucât s-ar erija într-o nouă instanță de recurs, ceea ce nu este permis, prin contestația în anulare neputându-se analiza pretinse greșeli de judecată, ce țin de modul de aplicare a legii, de interpretare a faptelor expuse și de apreciere a probelor, tribunalul, pentru toate considerentele, în baza art. 320 Cod procedură civilă va respinge contestația în anulare ca nefondată.

P. aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge contestația în anulare a deciziei civile nr. 1740 din data de 6 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, formulată de către contestatorul C. D., domiciliat în ., jud. Suceava, intimați fiind M. Gh. R., domiciliată în P., ., nr. 1, ., B. C. L., domiciliată în Cluj N., ., jud. Cluj, B. M., domiciliată în Iași, ., ., ., domiciliată în Iași, ., F. A., domiciliată în București, .. 11, sector 2, B. M., domiciliat în București, .. 121, ., sector 1, C. or. D. de aplicare a L. fondului funciar, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, B. A., domiciliată în P., ., nr. 1, ., ., I. G. E. și B. M., domiciliate în P., ., nr. 1, ., ., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 12.11.2012 .

Președinte, Judecător, Judecător,

H. L. V. O. D. I. G.

Grefier,

S. A.-M.

Red. V.O.D.

Judecător fond C. N.

Tehnored. SAM.

2 ex/3.12.2012

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 181/2012. Tribunalul SUCEAVA