Fond funciar. Decizia nr. 267/2015. Tribunalul SUCEAVA

Comentarii

0

Decizia nr. 267/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 267/2015

Dosar nr._ Fond funciar

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR. 267

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24 APRILIE 2015

PREȘEDINTE A. I. M.

JUDECĂTOR V. O. D.

JUDECĂTOR L. A.

GREFIER S. A.-M.

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de către reclamanții R. E., D. Auruța și R. G., împotriva sentinței civile nr. 3916 din data de 16 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimată fiind pârâții C. C. Șcheia pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, S. S. L., S. S. G. P., M. L., M. V., I. T. I. și I. M. D..

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 17 aprilie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea pârâților intimați S. S. L., S. S. G. P., M. L., M. V., prin apărător, să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 23 aprilie 2015, când având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 24 aprilie 2015.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra recursului de față, constată:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 20 octombrie 2005 sub numărul de dosar_ (număr vechi 7747/2005), reclamanții R. E., R. G. și D. Auruța în contradictoriu cu pârâții C. comunală de aplicare a Legii 18/1991 Șcheia (Sf. I.), C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, I. F., S. Ș. L., S. Ș. G. P., M. L. și M. V. au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 431 emis la data de 25 iulie 1994 pe numele pârâtei I. F. după autorul său L. A., prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1 ha teren arabil, amplasat în extravilanul satului Sf. I., ., la locul numit ,, Dealul Crucii”, învecinat cu A. C-tin –N; drum – E, P. V. – S, L. I. –V; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1069 din data de 27 februarie 2001 încheiat între pârâta I. F., prin mandatar S. Ș. L., în calitate de vânzătoare și pârâții S. Ș. L. și S. Ș. Ghe. P. în calitate de cumpărători; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 2950/24 mai 2001 încheiat între pârâții S. Ș. Ghe. P., S. Ș. L. în calitate de vânzători și M. L. și M. V. în calitate de cumpărători, prin care s-a vândut cota de ½ din terenul în litigiu; radierea intabulării dreptului de proprietate înscris succesiv pe numele pârâtei I. F., pârâților S. Ș. L., S. Ș. Ghe. P. și al pârâților M. L. și M. V., asupra parcelei funciare nr. 347/873 în suprafață de_ mp teren intravilan .; modificarea titlului de proprietate nr. 1933/18 februarie 1997 emis de C. Județeană Suceava pentru R. R. și R. E., în sensul schimbării amplasamentului parcelei în suprafață de 10.400 m.p. teren arabil, sola 59, loc „ Dealul Crucii” extravilan . cu vechiul amplasament avut în proprietate, ce corespunde parcelei de teren identice cu p.f. nr. 347/49 arătură din C.F. nr. 1913 a ., învecinată cu: N – A. C-tin, la E –drum, la S – P. V., la V – L. I. ; intabularea dreptului de proprietate asupra p.f. nr. 347/49 din C.F. nr. 1913 a comunei cadastrale Sf. I. pe numele reclamanților, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare au arătat că reclamantei R. E. împreună cu defunctul soț R. R., în urma cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, i s-a emis titlul de proprietate nr. 1933/18 februarie 1997 pentru o suprafață de_ m.p. teren. Reclamanta a menționat că, deși a solicitat instanței să i se reconstituie dreptul de proprietate pe vechiul amplasament care a aparținut mamei sale, respectiv . cu p.f. 347/49 din C.F. nr. 1913 a ., i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe o parcelă care prezintă vecinătățile ce nu se regăsesc în fapt. De asemenea, reclamanta a mai arătat că, după investigațiile efectuate, a aflat că pe vechiul amplasament al mamei sale s-a reconstituit dreptul de proprietate pârâtei I. F., emițându-se titlul de proprietate nr. 431 din data de 25 iulie 1994, acesta fiind lovit de nulitate absolută, întrucât autorul pârâtei, L. A., nu a avut teren în .>

În drept, au fost invocate dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997 modificată prin Legea nr. 247/19 iulie 2005, art. 948 Cod civil, Legea nr. 7/1996.

Pârâții S. Ș. L., S. Ș. Ghe. P., M. L. și M. V. au formulat întâmpinare (I. F. era decedată la momentul formulări acțiunii de către reclamanți, astfel cum a rezultat din certificatul de deces depus la fila 53), prin care au solicitat instanței respingerea acțiunii, arătând în esență că amplasamentul prevăzut în titlul de proprietate nr. 431 din data de 25 iulie 1994 a fost atribuit legal conform Legii 18/1991 respectiv în conformitate cu dispozițiile art. 14 al.2, care, în cazul terenurilor situate în extravilan, prevăd că atribuirea efectivă nu se face neapărat pe vechile amplasamente. Pârâții au mai arătat că legea, respectiv art. III al.2³ Legea nr. 247/2005, nu sancționează cu nulitate actele de vânzare cumpărare subsecvente titlului de proprietate declarat nul, existând doar obligația vânzătorului, titular al dreptului de proprietate cu privire la terenul înscris într-un asemenea titlu, de a remite fostului proprietar prețul actualizat, dacă acesta a rămas fără teren.

Pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței introducerea în cauză, ca pârâtă a Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Șcheia.

Pârâții I. T. I. și I. M. D. (moștenitorii defunctei I. F., introduși în cauză în calitate de pârâți prin încheierea din 30.11.2005) au formulat întâmpinare prin care au solicitat instanței respingerea acțiunii ca nefondată, arătând în esență că nulitatea absolută nu operează asupra titlurilor obținute de foștii proprietari pe alte amplasamente, dacă acestea au fost obținute în mod legal și că reclamanții nu au rămas fără teren, ei primind teren în aceeași . ședința publică din data de 4 aprilie 2006 a fost disjunsă cererea privind plângerea la Legea 18/1991 de capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 1069/27 noiembrie 2001 și a contractului de vânzare cumpărare nr. 2950/24 mai 2001.

Prin sentința civilă nr. 372 din data de 31 ianuarie 2007 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Suceava a respins acțiunea ca neîntemeiată și a dispus obligarea reclamanților să plătească pârâtului I. T. suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată și pârâtei Ș. L. 500 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1013 din data de 8 mai 2007, Tribunalul Suceava a casat sentința civilă nr. 372 din data de 31 ianuarie 2007 a Judecătoriei Suceava și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe, pentru administrarea probei cu efectuarea unei expertize cadastrale care să stabilească natura juridică a terenului în perioada 1959-1962, în cazul în care părțile justifică un drept al aceleași parcele.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 2 iulie 2007.

Prin sentința civilă nr. 5066 din 16.11.2010 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților și au fost obligați reclamanții să achite cheltuieli de judecată pârâților I. T. I. și S. Ș. L..

Împotriva sentinței nr. 5066 pronunțată la data de 16.11.2010 s-a formulat recurs de către reclamanți, iar prin decizia nr. 1415 pronunțată la data de 24.10.2011 de către Tribunalul Suceava a fost admis acest recurs cu consecința casării sentinței menționate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 10.01.2012 sub nr._ .

Prin sentința civilă nr. 3916 din data de 16 septembrie 2014, Judecătoria Suceava a respins acțiunea civilă având ca obiect „plângere la Legea 18/1991 – rejudecare” formulată de reclamanții R. E., R. G. și D. Auruța, în contradictoriu cu pârâții S. Ș. L., S. Ș. G. P., M. L., M. V., I. T. I., I. M. D., C. locală pentru aplicarea Legii 18/1991 Șcheia și C. județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, ca neîntemeiată.

A obligat reclamanții să achite pârâtului I. T. I. suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și pârâtei S.-Ș. L. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 20 octombrie 2005 sub numărul de dosar_ (număr vechi 7747/2005), reclamanții R. E., R. G. și D. Auruța în contradictoriu cu pârâții C. comunală de aplicare a Legii 18/1991 Șcheia (Sf. I.), C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, I. F., S. Ș. L., S. Ș. G. P., M. L. și M. V. au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 431 emis la data de 25 iulie 1994 pe numele pârâtei I. F. după autorul său L. A., prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1 ha teren arabil, amplasat în extravilanul satului Sf. I., ., la locul numit ,, Dealul Crucii”, în vecinat cu A. C-tin –N; drum – E, P. V. – S, L. I. –V; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1069 din data de 27 februarie 2001 încheiat între pârâta I. F., prin mandatar S. Ș. L. în calitate de vânzătoare și pârâții S. Ș. L. și S. Ș. Ghe. P. în calitate de cumpărători; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 2950/24 mai 2001 încheiat între pârâții S. Ș. Ghe. P., S. Ș. L. în calitate de vânzători și M. L. și M. V. în calitate de cumpărători, prin care s-a vândut cota de ½ din terenul în litigiu; radierea intabulării dreptului de proprietate înscris succesiv pe numele pârâtei I. F., pârâților S. Ș. L., S. Ș. Ghe. P. și al pârâților M. L. și M. V., asupra parcelei funciare nr. 347/873 în suprafață de_ mp teren intravilan .. Șcheia, jud. Suceava; modificarea titlului de proprietate nr. 1933/18 februarie 1997 emis de C. Județeană Suceava pentru R. R. și R. E., în sensul schimbării amplasamentului parcelei în suprafață de 10.400 m.p. teren arabil, sola 59, loc „ Dealul Crucii” extravilan . cu vechiul amplasament avut în proprietate, ce corespunde parcelei de teren identice cu p.f. nr. 347/49 arătură din C.F. nr. 1913 a ., învecinată cu: N – A. C-tin, la E –drum, la S – P. V., la V – L. I. ; intabularea dreptului de proprietate asupra p.f. nr. 347/49 din C.F. nr. 1913 a comunei cadastrale Sf. I. pe numele reclamanților, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În ședința publică din data de 4 aprilie 2006 a fost disjunsă cererea privind plângerea la Legea 18/1991 de capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 1069/27 februarie 2001 și a contractului de vânzare cumpărare nr. 2950/24 mai 2001, aceste din urmă cereri făcând obiectul dosarului_ al Judecătoriei Suceava și a căror judecare a fost suspendată prin încheierea din data de 21.09.2006, în baza art. 244 alin. 1 C.p.c. până la soluționarea prezentului dosar

Prin urmare, atâta vreme cât încheierea de disjungere, menționată anterior, nu a fost casată de către instanța de control, instanța nu a putut analiza, în cadrul prezentului dosar, cererile ce fac obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Suceava, obiectul cauzei din dosarul nr._ (în fapt dosarul nr._ aflat în a doua rejudecare) fiind celelalte cereri ale reclamanților, respectiv solicitările de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate nr. 431 emis la data de 25 iulie 1994 pe numele pârâtei I. F. după autorul său L. A., în ce privește suprafața de 1 ha teren arabil, amplasat în extravilanul satului Sf. I., ., la locul numit ,,Dealul Crucii”, de radiere a înscrierilor în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâților cu privire la această suprafață de teren, de modificare a titlului de proprietate nr. 1933/18 februarie 1997 emis de C. Județeană Suceava pentru R. R. și R. E., în sensul schimbării amplasamentului parcelei în suprafață de 10.400 m.p. teren arabil, sola 59, loc „Dealul Crucii” extravilan . Șcheia, jud. Suceava cu vechiul amplasament avut în proprietate, de intabulare a dreptului de proprietate asupra p.f. nr. 347/49 din C.F. nr. 1913 a comunei cadastrale Sf. I. pe numele reclamanților și de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, prin titlul de proprietate nr. 1933 din 18 februarie 1997 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de_ mp teren arabil situată în extravilanul satului Sf. I., . la locul numit ,,Dealul Crucii” cu vecinii: -N-Antonese C.; E-Drum; S- Ș. V. și V-H. în favoarea reclamantei R. E. și a soțului acesteia, R. R., decedat la data de 12 aprilie 1997 (conform certificatului de deces de la fila 20 - dosar nr._, nr. vechi 7747/2005), ai cărui moștenitori legali sunt reclamanta R. E., în calitate de soție supraviețuitoare și reclamanții D. Auruța și R. R. G. în calitate de fii.

Prin titlul de proprietate nr. 431 din data de 25 iulie 1994 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de_ mp teren arabil situat în extravilanul satului Sf. I., . la locul numit ,,Dealul Crucii” cu vecinii: N- Antonese C.; E-Drum; S-P. V. și V-L. I., în favoarea numitei I. F., în calitate de moștenitoare după numitul L. A.. Potrivit certificatului de deces de la fila 53 - dosar nr._ (nr. vechi 7747/2005) al Judecătoriei Suceava, I. F. a decedat la data de 5 februarie 2005, iar moștenitori legali ai acesteia au rămas pârâții I. T. I. și I. M. D., în calitate de fii.

Terenurile menționate anterior au fost identificate în raportul de expertiză întocmit de expertul B. G. (filele 186-191 dosar nr._ al Judecătoriei Suceava), arătându-se că terenul înscris în titlul de proprietate nr. 1933/1997 este prezentat în registrul agricol că este situat în ,,Dealul Crucii”, cu suprafața de 1,04 ha, exact locul unde este situat terenul, iar cel descris în titlul de proprietate nr. 431/1994, emis pe numele autoarei pârâților I. T.-I. și I. M. D., este înscris în registrul agricol pe numele L. I. A., în . nu se specifică locația din . a menționat că între cele două titluri de proprietate există suprapunere pe o suprafață de 1399 mp, delimitată de punctele 10, 48, 11, 20, 19 și 18 în planurile de situație anexate la raportul de expertiză, iar reconstituirea dreptului de proprietate pe numele reclamantei și a soțului ei s-a făcut exact pe suprafața de teren cu care aceștia figurau înscriși în registrul agricol în anii 1959-1962, respectiv ,,Dealul Crucii”, cu suprafața de 1,04 ha, exact locul unde este localizat terenul.

Potrivit dispozițiilor instanței de control (din Decizia civilă nr. 1415 din 24.10.2011 a Tribunalului Suceava) instanța a dispus efectuarea unei noi expertize topografice, raportul de expertiză fiind întocmit de exp. N. G., cu participarea expertului parte (pentru pârâți) C. D..

În cadrul raportului de expertiză depus la dosar (filele 177-185) exp. N. G. a arătat că terenul proprietatea reclamanților măsoară_ mp, iar suprapunerea geometriilor actuale ale imobilelor în litigiu peste planul parcelar al tarlalei din care fac parte imobilele (identificată sub numele ,,Dealul Crucii”), ce poartă ștampila OJCGC Suceava, a relevat că cea mai mare parte din proprietatea reclamanților de la locul în litigiu se suprapune peste . a precizat că .” figurează în cartea funciară nr. 1913 a comunei cadastrale Sf. I., înscrisă la 02.09.1942 în favoarea numitei A. a lui G. T. C., autoarea reclamanților (mama reclamantei R. E.), iar în extrasul din Registrul Agricol 1959-1963 figurează înscris R. R. cu teren arabil în suprafață de 1 ha 04 ari la locul ,,Dealul Crucii”.

Expertul a identificat și terenul pârâților de la locul în litigiu și a arătat că acesta se suprapune parte peste . peste . din urmă parcelă figurând înscrisă în cartea funciară nr. 1952 a comunei cadastrale Sf. I., fiind menționat ca proprietar tabular, la 02.09.1942, P. al lui I. A..

Expertul a arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1069 din 27.02.2001 autentificat de BNP I. L., I. F. a înstrăinat către S. Ș. L. terenul în suprafață de_ mp arabil situat în extravilanul satului Sf. I., ., la locul numit Dealul Crucii, identic cu . înscrisă în cartea funciară nr. 7887 a comunei cadastrale Sf. I. dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr. 431 din 25.07.1994. După înstrăinarea cotei de 1/2 din terenul dobândit prin convenția translativă menționată către M. L., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2950 din 24.05.2001, soții S. Ș. G. P. și S. Ș. L. au rămas proprietari ai celeilalte cote de ½ din teren.

La data de 29.08.2007 la BNP P. A., prin contractul de partaj voluntar 3706, s-a stabilit ieșirea din indiviziune a proprietarilor imobilului de_ mp, soții S. Ș. P. și L. luând în deplină proprietate bunul imobil cu numărul cadastral 2718, în suprafață de 4525 mp, iar pârâții M. V. și L. au luat în deplină proprietate bunul imobil cu numărul cadastral 2717, în suprafață de 4525 mp, iar bunul imobil cu numărul cadastral 2950, în suprafață de 950 mp, a rămas în proprietatea ambelor familii, în cote indivize de ½ pentru fiecare familie.

Expertul a menționat că ., în suprafață de_ mp, înscrisă în T.P. nr. 431/1994, emis pentru I. F., în calitate de moștenitoare a numitului L. A., poziția A. 1, a fost dezlipită de la CF 1952 a comunei cadastrale Sf. I., alipindu-se la CF 7887. D. fiind că expertul nu a putut identifica o legătură între numiții L. I. A. și I. F. cu P. a lui I. A., proprietarul tabular al CF 1952 a comunei cadastrale Sf. I., iar în Registrul Agricol 1959-1963 numitul L. I. A. figurează înscris cu terenul arabil în suprafață de_ mp la locul . a se menționa toponimia ,,Dealul Crucii”, acesta a arătat că nu se poate stabili vechiul amplasament al acestui teren la locul în litigiu.

În punctul de vedere depus la dosar de expert parte C. D. – pentru pârâți (filele 215-224), aceasta a argumentat concluzia la care a ajuns, respectiv că vechiul amplasament al terenului pârâților de la locul în litigiu a fost situat în ., experta a arătat că terenul pârâților provine de la L. A. al lui I., care figura înscris în registrul agricol al orașului Suceava din anii 1959-1963, vol. III fila 145, cu suprafața de 1 ha teren arabil în . a fi indicată tarlaua. Autorul acestuia, L. I., figura înscris în ediția anterioară, respectiv anii 1956-1958, la fila 132 registru, cu suprafața de 2,5 ha în anul 1956, care s-a diminuat la 2,10 ha în 1957 și la 1,79 ha în anul 1958, ca urmare a unor vânzări, iar identificarea terenurilor după amplasamente era: ,,Pe deal” – 0,95 ha; ,, C.” – 0,6 ha; ,, Tinoasa” – 0,32 ha, ,,Seliște” – 0,30 ha; Răzușca – 0,33 ha, doar primele trei terenuri fiind situate pe raza fostei comune Sf. I..

Analizând rolurile agricole din anii 1956-1958 și 1959-1963 privind pe L. A. și autorul său, L. I., harta cadastrală editată de fostul Oficiu de cadastru Iași în anul 1956, care acoperă fosta comună Sf. I. și conține denumirile tarlalelor, precum și planul topografic de bază editat în anul 1978 care conține și relieful, expert C. D. a ajuns la concluzia că denumirea terenului înscris în Registrul Agricol ,,Pe deal” poate fi asociată cu denumirea ,,Dealul Crucii”, cu atât mai mult cu cât autorul pârâților, L. A. (poreclit Opaicioru), prin I. F., a fost pus în posesie de către C. locală Șcheia de aplicare a Legii nr. 18/1991 la locul în litigiu, în tarlaua Dealul Crucii.

În suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert N. G. (filele 245-247) acesta a arătat că ., înscrisă în CF nr. 1913 a comunei cadastrale Sf. I. în favoarea proprietarului tabular ,, A. a lui G. T. C.” a fost identificată prin georeferențierea planului parcelar întocmit după Reforma agrară din 1923, acesta fiind cel mai vechi document grafic disponibil.

Expertul a menționat că, în configurația actuală, cele două terenuri în litigiu se suprapun peste această parcelă astfel:

- Terenul proprietatea reclamanților înscris în T.P. nr. 1933/18.02.1997, având numărul cadastral 347/455, înscris în CF_ a comunei Șcheia (provenită din conversia pe hârtie a CF nr._) se suprapune peste . 347/49 pe o suprafață de 8202 mp, redată în Anexa nr. 1 prin hașurare în culoare albastră (delimitată de punctele_-160-161-_-_-164-_-_);

- Terenul proprietatea pârâților S. Ș. P. și L., având numărul cadastral 347/455, înscrisă în CF_ a comunei Șcheia (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._) se suprapune peste . 347/49, pe o suprafață de 1395 mp, reprezentată în anexa 1 prin hașurare în culoare roșie (delimitată de punctele_-_-_-_-_).

În ceea ce privește primul capăt de cerere, respectiv constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr. 431/1994, emis numitei I. F. după autorul L. A., pentru suprafața de 1 ha teren arabil situat în extravilanul satului Sf. I., reclamanții au indicat ca temei legal art. III alin. 1 lit. a i, ii și alin. 2 din Legea nr. 169/1997.

Dispozițiile legale invocate prevăd următoarele:

,,Sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: a)actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:

(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;

(ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop.”

Conform art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun.

Instanța a trebuit să țină seama și de faptul că, potrivit art. II din Legea nr. 169/1997, dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale acestei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor. Așadar, pentru a analiza dacă un act de reconstituire a dreptului de proprietate este lovit sau nu de nulitate absolută în sensul prevăzut de art. art. III al.1 lit.,,a” din Legea nr. 169/1997, trebuie verificat dacă acesta a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii lui, în virtutea principiului neretroactivității legii civile și a asigurării stabilității circuitului civil, astfel că instanța a analizat dacă reconstituirea dreptului de proprietate pe numele autoarei pârâților I. T. I. și I. M. D. s-a făcut în mod valabil, respectiv dacă titlul de proprietate nr. 431 din data de 25 iulie 1994 a fost emis cu respectarea dispozițiile legale în vigoare la data emiterii lui.

Analizând documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 431/1994 instanța a constatat că prin cererea din 19.03.1991 adresată Primăriei comunei Șcheia numita I. F., în calitate de moștenitoare a fratelui său, L. A., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren arabil la Sf. I., cu care figura înscris în evidențele Primăriei mun. Suceava, vol, III pag. 145/1962, astfel cum a reieșit din adeverința nr. 2966 din 18.03.1991. Instanța a constatat că înscrisurile de la filele 25-27 dosar nr._ au dovedit faptul că numita I. F., fiica lui L. I. și L. Teresia, era sora lui L. A. (decedat la data de 20.11.1977), și, în consecință, moștenitoare legală a acestuia. De asemenea, potrivit adeverinței nr. 2966 din 18.03.1991 emisă de Primăria mun. Suceava și mențiunilor din Registrul Agricol pentru perioada 1959-1962, în care L. A. figura cu suprafața de 1 ha teren arabil în . pârâților I. T. I. și I. M. D. justifica solicitarea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 1 ha.

Conform procesului verbal întocmit la data de 16.06.1994 numita I. F. a fost pusă în posesie cu suprafața de 1 ha teren situat în Sf. I., la locul numit Dealul Crucii cu vecinii: Antonese C. la Nord, Drum la Est, P. V. la Sud și L. I. la Vest, ulterior, iar pe data de 25.07.1994 a fost emis în favoarea acesteia Titlul de proprietate nr. 431/1994 în care a fost înscris terenul menționat.

După cum s-a arătat anterior, în punctul de vedere depus la dosar, argumentat și însoțit de înscrisuri cu care s-a coroborat, d-na expert C. D. a arătat că vechiul amplasament al terenului numitului L. A. de la locul în litigiu a fost situat la locul Dealul Crucii, chiar dacă nici aceasta, nici exp. N. G. nu au putut indica în mod clar, prin configurarea pe schiță, care era vechiul amplasament al terenului autorului pârâților, în lipsa unor alte elemente de identificare.

Cele învederate de d-na expert s-au coroborat și cu cele menționate în adresa nr. 6324 din 06.10.2006 emisă de Primăria . dosar_ ), în care s-a arătat că toți cei care au fost puși în posesie în tarlaua Dealul Crucii au deținut teren, înainte de colectivizare, în acest loc. S-a menționat totodată că reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pe suprafețele solicitate în aceeași ., C. comunală de punere în posesie neavând cum să cunoască care sunt vechile amplasamente pentru toți cei care solicitau reconstituirea în tarlaua Dealul Crucii sau vecinătățile, dat fiind că astfel de detalii nu se regăseau în Registrul Agricol pentru anii 1959-1963, care a stat la baza punerii în posesie. De asemenea, în adresă s-a arătat că punerea în posesie a tuturor celor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în tarlaua Dealul Crucii s-a făcut de către C. comunală în prezența foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, astfel încât cei puși în posesie au fost de acord cu amplasamentele acordate, cu atât mai mult cu cât punerea în posesie se făcea ad-hoc de către Comisia comunală de fond funciar, cu toți solicitanții prezenți, pe baza cererilor de reconstituire, a registrului agricol pe anii 1959-1963, precum și a declarațiilor făcute ad-hoc în legătură cu vecinătățile.

Reclamanții au arătat că, la locul în litigiu, respectiv în tarlaua Dealul Crucii, erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,04 ha, astfel cum figura în Registrul Agricol, în perioada 1959-1962, autorul acestora, R. R. (fila 13 dosar_ ), pe amplasamentul parcelei 347/49, cu care figura înscrisă în cartea funciară mama reclamantei R. E., A. a lui G. C. (conform înscrisurilor de la filele 14-19, 21 din dosar nr._ ). Reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de 1,04 ha teren situată la locul numit Dealul Crucii, fiind emis în favoarea reclamantei R. E. și a soțului său R. R. T.P. nr. 1933/18.02.1997. După cum s-a constatat în raportul de expertiză întocmit în cauză de expert N. G. terenul proprietatea reclamanților înscris în T.P. nr. 1933/18.02.1997, având numărul cadastral 347/455, înscris în CF_ a comunei Șcheia (provenită din conversia pe hârtie a CF nr._) se suprapune peste . 347/49 pe o suprafață de 8202 mp, corespunzând, așadar, în proporție foarte mare vechiului amplasament. De altfel, potrivit aceluiași raport de expertiză, terenul în suprafață de 1 ha, pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate autoarei pârâților I. T. I. și I. M. D. prin T.P. nr. 431/1994 se suprapune peste . 347/49 doar pe o suprafață de 1395 mp.

Instanța nu a considerat că procesul verbal de punere în posesie a numitei I. F. pe data de 16.06.1994 cu suprafața de 1 ha teren la locul numit Dealul Crucii (fila 23 dosar nr._ ) a prezentat vicii care ar duce la nulitatea titlului de proprietate, acesta fiind întocmit în aceeași formă precum fișa proces verbal de punere în posesie ce a stat la baza emiterii T.P. nr. 1933/1197 pe numele reclamantei R. E. și a soțului său, cuprinzând toate datele despre suprafața de teren pentru care s-a realizat punerea în posesie, cu trimitere la Anexa nr. 3 și poziția la care se regăsea I. F. în lista persoanelor care solicitaseră reconstituirea dreptului de proprietate, procesul verbal fiind semnat de persoanele care au întocmit procesul verbal, respectiv au primit în posesie terenul, modul în care a fost pusă în posesie numita I. F. fiind descris în adresa nr. 6324 din 06.10.2006 emisă de Primăria ..

P. a stabili dacă reconstituirea dreptului de proprietate pe numele autoarei pârâților I. T. I. și I. M. D. s-a făcut în mod valabil, instanța a trebuit să verifice dacă titlul de proprietate nr. 431 din data de 25 iulie 1994 a fost emis cu respectarea dispozițiile legale în vigoare la data emiterii lui.

Potrivit art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 în forma în vigoare la data întocmirii titlului de proprietate atacat, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele situate în extravilanul localităților nu se făcea obligatoriu pe vechiul amplasament, iar art. III al. 2² din Legea nr. 169/1997 stabilește că nulitatea absolută nu operează asupra titlurilor obținute de foștii proprietari pe alte amplasamente, dacă la . prezentei legi și-au găsit vechile amplasamente de care au fost deposedați atribuite legal altor persoane conform Legii nr. 18/1991. Coerent în această privință, legiuitorul, în art. III alin. 1 lit. a, pct. ii din Legea nr. 169/1997 a stabilit drept motiv de nulitate absolută a actului de reconstituire doar ipoteza în care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane.

Este adevărat că R. R. a solicitat, în baza legii nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,64 ha teren arabil cu care s-a înscris în cooperativa agricolă de producție, din care suprafața de 1,04 ha teren figura la locul numit Dealul Crucii, prin cererea înregistrată sub nr. 627/01.03.1991, iar la acea dată vechiul amplasament al terenului menționat era liber, dar atât la data emiterii titlului de proprietate contestat, nr. 431/1994, cât și la data emiterii titlului de proprietate nr. 1933/1997, terenul de la Dealul Crucii, de pe amplasamentul parcelei 347/49 din CF a ., era situat în extravilanul acestei localități, după cum se menționează și pe titlurile indicate.

După cum s-a arătat anterior, reconstituirea dreptului de proprietate pentru R. R. și E. pentru terenul de la Dealul Crucii, în suprafață de 1,04 ha, s-a efectuat în proporție de aproape 80% pe vechiul amplasament, respectiv în . că terenul din locul menționat, pentru care s-a emis T.P. nr. 1933 din 18.09.1997, nu coincide în totalitate cu vechiul amplasament nefiind imputabil pârâților, ci modului în care Comisia comunală de fond funciar Șcheia a pus în posesie persoanele care au deținut anterior colectivizării, aceasta realizându-se ad-hoc, cu toți solicitanții prezenți, pe baza cererilor de reconstituire, a registrului agricol pe anii 1959 -1963 (în care nu se află schițe ale terenurilor), precum și ale declarațiilor făcute ad-hoc în legătură cu vecinătățile, astfel cum a rezultat din adresa nr. 6324 din 06.10.2006, emisă de Primăria comunei Șcheia. Așadar, cei care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate au indicat vechiul amplasament, vecinii terenului au dat declarații în ce privește acceptarea liniilor de hotar stabilite cu ocazia punerii în posesie, iar solicitanții, printre care și R. R. și I. F. au acceptat amplasamentul terenului stabilit de comisie prin semnarea procesului verbal de punere în posesie.

D. fiind că I. F. avea calitatea de moștenitor legal a defunctului L. A. (era sora acestuia) și a formulat, în baza Legii nr. 18/1991, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate (fila 109 dosar_ ) pentru terenul arabil extravilan în Sf. I., cu care acesta figura înscris în Registrul Agricol în perioada 1959-1962, chiar dacă reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a făcut pe vechiul amplasament, titlul de proprietate nr. 431 din data de 25 iulie 1994 a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii lui. Or, art. II din Legea nr. 169/1997 prevede că dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale acestei legi (inclusiv art. III) nu aduc atingere în nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor.

Așadar, verificând incidența dispozițiilor legale invocate de reclamanți raportat la situația de fapt reținută în urma analizării probelor administrate în cauză, instanța a constatat că în cauză nu sunt aplicabile motivele de nulitate menționate și a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților de constatare a nulității absolute a Titlului de proprietate nr. 431/25.07.1994. De altfel, chiar în ipoteza în care instanța ar fi considerat întemeiat motivul de nulitate prevăzut de art. III alin. 1 lit. a pct. ii din Legea nr. 169/1997 nu ar fi putut anula titlul de proprietate constatat decât în limita suprapunerii cu vechiul amplasament al terenului reclamanților, respectiv pentru suprafața de 1395 mp identificată de exp. N. G. în suplimentul la raportul de expertiză tehnică topografică (filele 245-247 dosar).

În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a fi modificat titlul de proprietate nr. 1933/18 februarie 1997 emis de C. Județeană Suceava pentru R. R. și R. E., în sensul schimbării amplasamentului parcelei în suprafață de 10.400 m.p. teren arabil, sola 59, loc „ Dealul Crucii” extravilan . cu vechiul amplasament avut în proprietate, ce corespunde parcelei de teren identice cu p.f. nr. 347/49 arătură din C.F. nr. 1913 a ., învecinată cu: N – A. C-tin, la E –drum, la S – P. V., la V – L. I., instanța a respins-o ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că, prin cererea nr. 627/01.03.1991 (fila 89 dosar nr._ ), numitul R. R., soțul reclamantei R. E., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,64 teren cu care s-a înscris în cooperativa agricolă de producție, astfel cum a rezultat din Registrul Agricol, unde figura cu această suprafață de teren, din care 1,04 ha teren era menționat ca fiind situat în . baza acestei cereri și înscrisurilor doveditoare solicitantul, R. R., a fost pus în posesie cu întreaga suprafață de 1,04 ha teren în . verbal de punere în posesie, întocmit în luna iunie 1996, prin care s-a stabilit amplasamentul terenului, fiind semnat de R. R. (fila 91 dosar_ ), ulterior fiind emis T.P. nr. 1933/18.02.1997, în care este înscris terenul, cu dimensiunile și vecinătățile menționate în procesul verbal de punere în posesie.

Reclamanții au invocat faptul că procesul verbal de punere în posesie nu a fost corect întocmit, întrucât a fost semnat doar de numitul R. R., nu și de reclamanta R. E., care este menționată pe titlul de proprietate alături de soțul ei. Instanța a considerat că aceste apărări sunt neîntemeiate, întrucât cererea de reconstituire a fost formulată doar de numitul R. R., nu și de reclamanta R. E., astfel încât procesul verbal de punere în posesie cu privire la terenul pentru care s-a emis titlul de proprietate a fost semnat, în mod corect, de către solicitant.

Este adevărat că, potrivit înscrisurilor de la dosar, terenul situat la Dealul Crucii era proprietatea reclamantei R. E., moștenire de la mama sa, C. A., dar terenul figura în Registrul Agricol din perioada 1959-1962 în cadrul gospodăriei conduse de R. R., astfel încât acesta din urmă cunoștea amplasamentul terenului și, prin urmare, a acceptat în cunoștință de cauză amplasamentul stabilit la momentul punerii în posesie de comisia locală de fond funciar.

De asemenea, în măsura în care reclamanta nu recunoaște faptul că soțul său a reprezentat-o la punerea în posesie, înseamnă că T.P. nr. 1933/18.02.1997 este nul în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,04 ha teren situată la locul numit Dealul Crucii, întrucât reclamanta R. E. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru acest teren, o astfel de cerere nefăcând parte din documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate (singura cerere este cea a numitului R. R.), iar formularea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate este o condiție sine qua non pentru emiterea unui titlu de proprietate (nu se poate emite un titlu de proprietate unei persoane care nu a făcut cerere în acest sens). De asemenea, nu se putea emite titlu de proprietate pentru terenul menționat numitului R. R., întrucât acesta nu era proprietarul terenului, deoarece, după cum s-a menționat anterior, terenul de la Dealul Crucii, fiind dobândit prin moștenire, era bun propriu al reclamantei R. E..

Instanța a reținut că, potrivit art. 53 alin.2 din Legea nr.18/1991, împotriva hotărârii Comisiei Județene (pronunțate asupra contestațiilor persoanelor care au cerut constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului) se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază este situat terenul în termen de 30 de zile de la comunicare.

Așadar, legile fondului funciar au instituit o procedură specială de reconstituire a proprietății asupra terenurilor agricole și forestiere, finalizată cu emiterea titlului de proprietate. Fiind o procedură specială, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei și să conteste în condițiile precis determinate de lege. Aceste etape premergătoare emiterii titlului de proprietate au ca obiect stabilirea dreptului de proprietate și a amplasamentului terenului atribuit. Orice nemulțumire a solicitanților legată de reconstituire trebuie adusă la cunoștința comisiilor de fond funciar care rezolvă acest gen de contestații anterior emiterii titlului de proprietate. După eliberarea titlului asemenea contestații nu mai sunt posibile.

Prin urmare, reclamanții nu pot solicita modificarea titlul de proprietate eliberat recurgând la acest mijloc procesual pentru a ocoli procedura plângerii prevăzută de Legea nr. 18/1991.

Cererea lui R. R., soțul reclamantei a fost examinată de către Comisie și validată în integralitate în ce privește terenul de la Dealul Crucii, fiind emis titlul de proprietate nr. 1933/18.02.1997. Reclamanta R. E. avea, la momentul în care s-a validat cererea și s-a procedat la punerea în posesie cu suprafețele de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate, posibilitatea de a ataca hotărârea comisiei, dar nu a făcut-o.

De altfel, așa cum s-a statuat în practica judiciară, acțiunea în modificarea titlul de proprietate poate avea ca obiect radierea, modificarea sau înlocuirea unor date din titlul de proprietate urmărindu-se îndreptarea unor erori materiale fără a fi posibilă schimbarea unor date esențiale, ceea ce nu este cazul în speță.

Așadar, cererea de a se modifica un titlu de proprietate care a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acel moment nu poate fi primită.

Fiind respinse ca neîntemeiate capetele principale de cerere, capetele accesorii de cerere, având ca obiect rectificare carte funciară, înscriere în carte funciară și cheltuieli de judecată, urmează soarta cererilor principale, astfel că au fost respinse ca neîntemeiate.

După cum s-a arătat anterior, instanța nu s-a putut pronunța asupra cererilor de constatare a nulității contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1069/27 februarie 2001 și nr. 2950/24 mai 2001, întrucât aceste cereri au fost disjunse și fac obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Suceava.

Față de soluția dată în cauză, în temeiul art. 274 Cod pr. civilă, instanța a obligat reclamanții să îi achite pârâtului I. T. I. suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și pârâtei S.-Ș. L. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (sumele menționate reprezintă onorariu avocat, achitat de pârâți, conform înscrisurilor de la filele 241 și 242 dosar nr._ al Judecătoriei Suceava).

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții prin care au arătat că sentința civilă atacată cuprinde motive contradictorii, nelămurind toate aspectele menționate în decizia de casare, fiind de asemenea dată cu aplicarea greșită a legii, motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.

Întrucât sentința nu este supusă căii de atac a apelului, în baza art. 304/1 Cod procedură civilă instanța urmează a examina cauza sub toate aspectele, nefiind limitată la motivele de recurs.

Așa cum a rezultat din sentința recurată, acțiunea formulată de reclamanți a fost înregistrată inițial la data de 20.10.2005 formând dosarul nr._, ei nesolicitând altceva decât constatarea nulității Titlului de proprietate nr. 431/25.07.1994 eliberat numitei I. F. ca moștenitoare a lui L. A. pentru suprafața de 1 ha teren situat în tarlaua Dealul Crucii . amplasamentul din acest titlu de proprietate cuprinde . din C.F. 1913 a Comunei Cadastrale Sf. I., parcelă a cărei proprietară tabulară este A. a lui G. T. C., autoarea reclamantei R. E., teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru soțul său R. R. și a reclamantei R. E., conform adeverinței de proprietate nr. 4892 din 8.10.1991 validată prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 7115 din 12.09.1991, adeverință care, conform prevederilor în vigoare la acea dată, ținea loc de titlu de proprietate până la eliberarea titlului de proprietate.

Urmare a eliberării Titlului de proprietate 431/25.07.1994 numitei I. F. ca moștenitoare a defunctului L. A., titlu de proprietate în care conform vecinătăților, era inclus și terenul lor, au solicitat constatarea nulității acestui titlu și a actelor subsecvente încheiate de titulara dreptului de proprietate, precum și radierea intabulării.

Acțiunea le-a fost respinsă, iar ulterior cele două sentințe pronunțate de

instanța de fond în cauză au fost casate și cauza trimisă spre rejudecare instanței de fond, ultima casare fiind prin Decizia civilă nr. 1415 din 24.10.2014 a Tribunalului Suceava.

Întrucât în cauză titulara dreptului de proprietate I. F. a decedat la 5.02.2005, au fost introduși în cauză ca moștenitori I. T. I. și I. M. D., dispunându-se totodată disjungerea capetelor de cerere cu privire la nulitatea contractelor de vânzare cumpărare și radierea intabulării și suspendarea judecării acestor cereri până la rămânerea definitivă a acțiunii privind nulitatea titlului de proprietate ce formează obiectul dosarului nr._ în care s-a pronunțat sentința recurată.

În această situație au considerat că în prezenta cauză aveau calitatea procesuală pasivă doar pârâții I. T. I. și I. M. D., ceilalți pârâți având calitatea doar în dosarul disjuns.

Instanța, prin hotărârea pronunțată, nu a analizat apărările formulate de acești doi pârâți, ci așa zisele apărări ale celorlalți pârâți care nu aveau calitatea de a formula apărări în cauză și care, în final, au avut o poziție mai mult decât privilegiată.

Pârâții I. T. I. și I. M. D., prin întâmpinarea depusă, au solicitat respingerea acțiunii, arătând că titlurile de proprietate obținute de foștii proprietari pe alte amplasamente (dacă acestea au fost obținute legal) nu pot fi anulate, iar reclamanții au primit teren în aceiași ., din această întâmpinare s-au putut trage mai multe concluzii și anume că L. A. nu a avut teren în tarlaua Dealul Crucii și totuși a primit teren în acea . avut teren pe amplasamentul atribuit lor în aceiași . lor de proprietate chiar dacă este pe amplasamentul lor, este legal emis.

Instanța de fond prin hotărârea pronunțată a reținut ca titlu de proprietate

eliberat defunctei I. F. ca moștenitoare a lui L. A. în tarlaua Dealul Crucii, situație nelegală întrucât în conformitate cu art. 13 al. 2 din Legea 18/1991, atribuirea efectivă a terenurilor din extravilan trebuia făcută de regulă pe vechile amplasamente,

Instanța, prin sentința pronunțată avea obligația să cerceteze dacă motivul nerespectării acestei reguli era sau nu întemeiat.

Cu certitudine, reclamanții au obținut teren în suprafață de 10.400 mp teren în tarlaua Dealul Crucii, identică cu . de C.F. nr. 1913 a Comunei Cadastrale Sf. I., teren evidențiat în acest amplasament și în Registrul Agricol din 1959 - 1962 și înscris de autorul lor în CAP conform copiei cererii de înscriere în CAP, acest drept de proprietate le-a fost reconstituit conform Adeverinței de proprietate nr. 4892 din 8.10.1991 validată prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 7115 din 12.09.1991. Cererea formulată de autorul lor a fost făcută pe acest amplasament, pentru această suprafață, la cerere fiind anexat plan de situație și extras de CF, deci reconstituirea le-a fost făcută pe acest amplasament și nu mai putea fi schimbată. Deși instanța a reținut în hotărârea pronunțată că în tarlaua Dealul Crucii punerea în posesie s-a făcut conform Registrului Agricol din anii 1959 - 1963 și a declarațiilor făcute ad-hoc în legătură cu vecinătățile, totuși nu a folosit nimic din măsurătorile efectuate în anul 1991, în tarlaua Dealul Crucii conform caietului de măsurători și unde autorul R. R. apare cu suprafața de 1,04 ha vecin cu A. C., iar L. A. apare menționat sub denumirea de Oparcioaie cum a spus experta C. cu mențiunea că terenul este din cel aflat la dispoziția comisiei, teren situat la două suprafețe de teren de autorul lor, atribuite altor persoane.

Cu privire la procesul verbal de punere în posesie al autorului reclamanților în legătură cu această . de proprietate, este a se vedea că s-a făcut schiță pentru întreaga suprafață, că s-au trecut vecinătățile corecte în trei laturi, iar pe latura sudică apare ca vecin Ș. V., viceprimar la acea dată la Primăria Șcheia și tatăl pârâților S. Ș. L. și M. L., respectiv socrul soților acestora, întrebarea fiind cum în anul 1997 când s-a eliberat autorului lor titlul de proprietate, știa domnul vice-primar că în anul 2001 pârâtele vor cumpăra acest teren ca să fie trecut vecin. Mai mult, le-a fost respinsă acțiunea cu motivarea că nu este dat nici un motiv de nulitate al Titlului de proprietate 431/1994, deși art. III al. 1 lit. a, i și ii din Legea 169/1997 prevede clar că sunt lovite de nulitate titlurile de proprietate eliberate nelegal, motivarea că titlul eliberat autorului pârâților este legal fiind în contradicție cu toate înscrisurile depuse la dosar.

S-a asistat la un adevărat slalom printre presupuneri, respectiv punctul de vedere de expert parte a pârâților (care nu au această calitate) doamna C. D. care, conform înscrisurilor de la dosar, a efectuat planul de situație și de dezmembrământ pentru I. F., unde s-a consemnat că s-a dezlipit din . respectiv 347/49 suprafața de 0,50 ha și s-a alipit la o altă parcelă 347/873 care aparține de alt C.F., respectiv 1952 și al cărui proprietar tabular este P. a lui I. A..

Deci, L. A. nu apare în Registrul Agricol 1959 - 1963 cu terenul menționat în această . o adevărată analiză a terenurilor deținute în anul 1958 de L. I. - tatăl defunctului L. A. - apare cu 0,95 ha Pe Deal, care poate fi asociat cu denumirea „Dealul Crucii". Această presupunere în latura Planul Parcelar întocmit la Reforma Agrară din 1923 și unde proprietara tabulară A. a lui G. I. C. este înscrisă, precum și celelalte constatări făcute de expert N. G., precum și constatările că deși aveau reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,04 ha teren „Dealul Crucii", deși . această suprafață, totuși suprapunerea titlului nostru de proprietate pe această parcelă este de 8202 mp menționată ca titlu de proprietate a lui I. F., se suprapune peste . o suprafață de 1395 mp și că eventual pentru această suprafață ar fi putut solicita nulitatea titlului de proprietate menționat, dar în final nu au înțeles care este motivul pentru care nu s-a admis chiar și în parte acțiunea.

În mod cert instanța de fond, deși au solicitat prin obiecțiunile depuse să se precizeze (așa cum a rezultat din Planul Anexă la Suplimentul la Raportul de expertiză din 25.03.2014 efectuat de expert N. G.) cine deține întreaga suprafață a parcelei 347/49 conform planului parcelar din 1923, întrucât așa cum a măsurat expertul, . doar suprafața de 9597 mp, deși conform planului parcelar amintit, aceasta a avut și are suprafața de_ mp despre diferența de 803 mp nu s-a făcut nici o referire, deși și această suprafață este inclusă tot în titlul de proprietate nr. 431/1994.

În mod cert instanța, deși a avut toate înscrisurile necesare la dosar, nu a concluzionat că L. A. nu a avut niciodată teren în tarlaua Dealul Crucii, acest lucru reieșind și din cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de I. F. și unde a menționat că terenul solicitat a fost în perimetrul S.C.A., perimetru care nu a cuprins niciodată tarlaua Dealul Crucii. Mai mult, pârâții deși au recunoscut în întâmpinări că au fost puși în posesie pe alt amplasament, nu au precizat niciodată unde a avut teren autorul lor și nici nu au făcut dovada că la data emiterii Titlului de proprietate 431/1994, vechiul amplasament era ocupat, iar în tarlaua Dealul Crucii reclamanților nu le-a fost reconstituit la acea dată dreptul de proprietate.

Cum pârâții nu au făcut aceste probe, iar reclamanții au dovedit nelegalitatea eliberării titlului de proprietate în litigiu, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.

Au mai precizat că sunt surprinși de motivarea instanței de fond în sensul că invocând apărări cu privire la procesele verbale de punere în posesie ale autorului lor și ale autoarei pârâților (nesemnate, nestampilate) s-au pomenit că li se atrage atenția că le poate fi anulat titlul lor de proprietate întrucât reclamanta nu a făcut cerere și dacă nu i-a dat mandat soțului său să semneze procesul verbal, atunci titlul său de proprietate este nelegal.

Practic, deși instanța de casare a făcut o analiză judicioasă a tuturor probelor din dosar, trimițând cauza spre rejudecare cu indicația precisă a ceea ce urmează să stabilească expertiza, prin toate suplimentele efectuate nu s-au lămurit pe deplin aspectele controversate, în sensul stabilirii că . în titlul de proprietate al pârâților eliberat nelegal, iar motivarea instanței că în proporție de 80% titlul lor este pe aceeași parcelă nu a rezolvat litigiul întrucât nu li s-a spus unde este restul suprafeței și cum este legal un titlu de proprietate care nu cuprinde întreaga suprafață reconstituită și este în același timp legal un titlu de proprietate care stabilește un drept de proprietate pe un alt amplasament, fară a face dovada că vechiul amplasament era ocupat la acea dată. Legile fondului funciar au caracter reparator și nu instituie posibilitatea unor persoane să-și aleagă unde doresc terenurile, ținând bineînțeles cont de criteriul valoric al zonei, așa cum este tarlaua Dealul Crucii, așa încât și sub acest aspect acțiunea trebuia admisă.

Pârâții S. S. L., S. S. G. P., M. L., deși legal citați, nu au formulat întâmpinare, însă prin apărătorul lor prezent la dezbateri, au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.

Ceilalți pârâți, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.

Examinând recursul sub aspectul criticilor formulate, tribunalul constată următoarele:

Contrar criticilor formulate de recurenți, pârâții S. Ș. L., S. Ș. G. P., M. L., M. V. fiind proprietarii actuali ai terenului în litigiu au calitate procesuală pasivă și interes a formula apărări în cauză.

Prin acțiunea formulată, reclamanta R. E. a contestat amplasamentul suprafeței de 1 ha teren situat în extravilan, la locul „Dealul Crucii” înscris în titlul de proprietate al autorului pârâților, L. A., nr. 431/1994, invocând că acest teren reprezintă vechiul său amplasament, provenit de la autoarea sa A. C. și înscris în cartea funciară 1913 (p.f. 347/49A).

Astfel, se solicita constatarea nulității titlului de proprietate emis în favoarea autorului pârâților, nu ca urmare a inexistentei dreptului acestuia la reconstituire ci, ca urmare a nerespectării principiului reconstituirii pe vechiul amplasament, nerespectare de natura a leza drepturile recunoscute de lege recurenților.

Cu toate că prin consacrarea principiilor fundamentale ale aplicării dispozițiilor procedurale administrative în ceea ce privește emiterea titlului de proprietate, Legea nr. 18/1991 nu precizează sancțiunea nerespectării acestora, prin neînserarea expresă a acestui motiv de nulitate în art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, este de observat că nulitatea virtuală este incidentă în cazul încălcării unor reguli esențiale ale procedurii de restituire, al căror scop este de a apăra interesele generale vizând, soluționarea justă a cererii de reconstituire și, deopotrivă, interesele foștilor proprietari.

Prin urmare, în cauză se impunea a se verifica dacă titlul de proprietate nr. 431/1994 a fost emis cu încălcarea unei reguli esențiale ale procedurii de restituire și dacă prin actul astfel emis s-a produs reclamantului un prejudiciu, care nu poate fi înlăturat decât prin anularea actului.

Principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament rezultă din caracterul reparator al Legii nr.18/1991 și dispozițiile art.13 alin2 (în prezent art.14 alin.2) din Legea nr.18/1991 potrivit cărora „atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona coliniară, de regulă, pe vechile amplasamente”.

Principiul enunțat se aplică atât terenurilor situate în intravilan cât și celor din extravilan, astfel încât nu prezintă relevanță că atât la data emiterii titlului de proprietate contestat, nr. 431/1994, cât și la data emiterii titlului de proprietate nr. 1933/1997, terenul de la Dealul Crucii, de pe amplasamentul parcelei 347/49 din CF a ., era situat în extravilanul acestei localități.

În aceste sens sunt și îndrumările din decizia de casare, potrivit cărora, în cazul în care se dovedesc veridice susținerile reclamantei, în sensul că amplasamentul din cartea funciară apare înscris pe titlul de proprietate al autorilor pârâților nr. 431/1994, trebuie să se identifice totodată vechiul amplasament al autorului pârâților și să se stabilească motivul pentru care acesta nu a fost pus în posesie pe vechiul său amplasament; de asemenea, să se stabilească dacă terenul în litigiu putea fi atribuit legal în compensare autorului pârâților și dacă putea fi considerat la dispoziția comisiei pentru a servi la compensare, în condițiile în care la data punerii în posesie a autorului pârâților terenul era deja revendicat de vechiul proprietar, R. R., în baza cererii înregistrată la Primăria .. 627/1 martie 1991 (f. 89 primă instanță - primul ciclu procesual).

În rejudecare, din suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert N. G. s-a reținut că terenul proprietatea pârâților S. Ș. P. și L., având numărul cadastral 347/455, înscrisă în CF_ a comunei Șcheia (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._) se suprapune peste . 347/49, pe o suprafață de 1395 mp, reprezentată în anexa 1 prin hașurare în culoare roșie (delimitată de punctele_-_-_-_-_).

Cu privire la vechiul amplasament al autorilor pârâților prima instanță a reținut că nici exp. N. G. și nici expert C. D. nu au putut indica în mod clar, prin configurarea pe schiță, care era vechiul amplasament al terenului autorului pârâților, în lipsa unor alte elemente de identificare.

În aceste condiții, nu a fost verificat motivul pentru care autorul pârâților nu a fost pus în posesie pe vechiul său amplasament.

S-a reținut, în urma verificărilor efectuate conform îndrumărilor din decizia de casare, că R. R. a solicitat, în baza legii nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,64 ha teren arabil cu care s-a înscris în cooperativa agricolă de producție, din care suprafața de 1,04 ha teren figura la locul numit Dealul Crucii, prin cererea înregistrată sub nr. 627/01.03.1991, iar la acea dată vechiul amplasament al terenului menționat era liber.

Prin urmare, din actele și lucrările dosarului rezultă că în limita suprafeței de 1395 mp, amplasamentul prevăzut în titlul de proprietate nr. 431/1994 nu este cel corect, întrucât este identic cu vechiul amplasament al autorilor reclamanților, care nu se afla la dispoziția Comisiei locale, terenul fiind solicitat de fostul proprietar în temeiul Legii nr.18/1991.

Faptul că soluționarea administrativă a cererii pârâților a fost mai rapidă nu este de natură a justifica punerea în posesie a acestora pe amplasamentul recurenților, de esența Legii nr.18/1991 fiind reconstituirea pe vechile amplasamente, aceasta reprezentând regula și nu excepția.

Constatând încălcarea acestui principiu prin atribuirea pârâtului a unui teren la care nu avea dreptul, pentru a se constata nulitatea absolută a actului astfel emis se impune a se dovedi vătămarea produsă fostului proprietar.

Sub acest aspect, prima instanță reține că potrivit T.P. nr. 1933/18.02.1997 în favoarea reclamantei R. E. și a soțului său R. R. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de 1,04 ha teren, în aceeași ., situată la locul numit Dealul Crucii, teren care conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert N. G. este identic cu ., înscrisă în CF_ a comunei Șcheia și se suprapune peste . 347/49 pe o suprafață de 8202 mp, corespunzând, așadar, în proporție foarte mare vechiului amplasament.

De asemenea, reține prima instanță că potrivit aceluiași raport de expertiză, terenul în suprafață de 1 ha, pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate autoarei pârâților I. T. I. și I. M. D. prin T.P. nr. 431/1994 se suprapune peste . 347/49 doar pe o suprafață de 1395 mp.

Cu toate acestea în cauză nu s-a lămurit dacă între cele două titluri de proprietate există suprapunere, aspect relevant în stabilirea sancțiunii aplicabile actului emis cu încălcarea prevederilor art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991.

Într-adevăr, în situația în care terenurile din cele două titluri sunt distincte, iar din suprafața de 1,04 ha teren reconstituită în favoarea autorului recurenților, conform T.P. nr. 1933/18.02.1997, suprafața de 8202 mp se regăsește pe vechiul amplasament, iar diferența de 2298 mp s-a reconstituit în aceeași ., respectiv „Dealul Crucii”, pentru a se păstra un just echilibru între prejudiciul produs reclamantului, care a primit teren echivalent ca întindere și calitate, acceptat prin semnarea procesului verbal de punere în posesie și protejarea principiului stabilității raporturilor juridice, terenurile pârâților fiind incluse în circuitul civil, nu se justifică anularea titlului de proprietate în limita suprafeței de 1395 mp teren, parte din . 347/49.

Cu toate acestea, în cazul în care, în limita suprafeței de 1395 mp teren există suprapunere între terenul în suprafață de_ mp, reconstituit reclamanților conform titlului de proprietate nr. 1933/1997 și terenul de 1ha înscris în titlul de proprietate nr. 431/1994, vătămarea produsă fostului proprietar este evidentă, acesta neputându-se bucura de toate prerogativele oferite de bunul său, prin emiterea titlului contestat fiind adusă atingere dreptului său de proprietate actual.

Or, sub acest aspect, situația de fapt menționată mai sus nu e pe deplin lămurită, în condițiile în care probele prezentate de prima instanță sunt contradictorii.

Astfel, prima instanță reține că terenurile în litigiu înscrise în cele două titluri de proprietate au fost identificate conform raportului de expertiză întocmit de ing. B. G. (filele 186-191 dosar nr._ al Judecătoriei Suceava) în care se menționează că terenul în suprafață de_ mp (TP nr. 1933/1997 ) și terenul de 1ha (TP nr. 431/1994) se suprapune pe o suprafață de 1399 mp, delimitată de punctele 10, 48, 11, 20, 19 și 18 în planurile de situație anexate la raportul de expertiză.

De asemenea, prima instanță în soluționarea cauzei are în vedere raportul de expertiză întocmit în al doilea ciclu procesual de către ing. N. G., raport în care se menționează în partea scriptică (fila 180) că prin compararea vecinătăților înscrise în cele două titluri reiese că cele două imobile se suprapun, aspect care însă este contrazis de planurile de situație anexate raportului de expertiză.

Recurenții susținând existența unei suprapuneri între cele două reconstituiri arată faptul că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în favoarea lor pe amplasamentul identic cu . 347/49 invocând caietul de măsurători din anul 1991 și intabularea din cartea funciară.

Or, instanța de recurs nu poate verifica aceste aspecte, în condițiile în care așa cum s-a arătat, probele sunt contradictorii, iar din considerente sentinței nu rezultă situația de fapt reținută de prima instanță.

În aceste împrejurări, față de dispozițiile art.304 p-ct.7 și art.312 alin.1,2,3, 5 Cod de procedură civilă în forma în vigoare la data promovării acțiunii, apreciind că fondul cauzei nu a fost lămurit se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe pentru a se stabili dacă între cele două titluri de proprietate există suprapunere în privința terenului aferent parcelei 347/49 din CF a . și în consecință dacă prin emiterea titlului de proprietate nr. 431/1994 s-a produs reclamanților o vătămare, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

P. aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE :

Admite recursul declarat de către reclamanții R. E., domiciliată în .. Șcheia, jud. Suceava, D. Auruța, domiciliată în Timișoara, . 3, . și R. G., domiciliat în . și toți la av. O. A. –Suceava, .. 29, ., . civile nr. 3916 din data de 16 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimată fiind pârâții C. C. Șcheia pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, S. S. L., S. S. G. P., domiciliați în Suceava, ., ., ., M. V., domiciliați în .. Șcheia, jud. Suceava, I. T. I., domiciliat în Timișoara, ., nr. 3, . și în Timișoara, ., nr. 59, ., . și I. M. D., domiciliat în Timișoara, ., nr. 3, . și prin afișare la ușa instanței.

Casează sentința civilă nr. 3916/16.09.2014 a Judecătoriei Suceava și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2015.

Președinte, Judecător, Judecător,

A. I. M. V. O. D. L. A.

Grefier,

S. A.-M.

Red./Tehnored. L.A.

Judecător fond A. C.

2 ex./26.06.2015

← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr....		Pretenţii. Decizia nr. 703/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pretenţii. Decizia nr. 703/2015. Tribunalul SUCEAVA Rezoluţiune contract. Decizia nr. 701/2015. Tribunalul SUCEAVA Fond funciar. Decizia nr. 307/2015. Tribunalul SUCEAVA Cereri. Hotărâre din 08-05-2015, Tribunalul SUCEAVA