Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 2166/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2166/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 2166/2013
Dosar nr._ Hotărâre care să țină loc de act autentic
ROMANIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 2166
Ședința publică din data de 08 octombrie 2013
Președinte: I. G.
Judecător: G. D.
Judecător: I. M.
Grefier: G. F.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către reclamanții O. A. C., P. C. și B. E. M., împotriva sentinței civile nr. 445 din data de 26 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._ /2012, intimați - pârâți fiind O. S., O. I. și ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat D. C. pentru recurenții – reclamanți, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul recurenților înmânează instanței împuternicire avocațială, ._ și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 441,00 lei și a timbrului judiciar de 3 lei, pe care instanța le anulează, constatând recursul legal timbrată. Totodată, depune și o . înscrisuri respectiv adeverință nr. 2043/2013 și nr. 2239/2011, certificat de moștenitor nr. 91, acte de stare civilă, solicitând încuviințarea probei cu aceste înscrisuri.
În temeiul art. 167 raportat la art. 305 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri depuse la acest termen de judecată, urmând ca în ce privește pertinența, concludența și utilitatea, să fie apreciate prin coroborare cu alte probe administrate în cauză.
Întrebat fiind, apărătorul recurenților-reclamanți arată că nu are mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul recurenților-reclamanți solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. Arată că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că terenul în litigiu a fost înscris pe numele lui P. C., decedat, în registrul agricol. Terenul este situat într-o zonă fără carte funciară și s-a făcut dovada posesiei timp de 30 de ani. Suprafața nu a fost niciodată măsurată până la data introducerii acțiunii. Precizează că martorii audiați în cauză au confirmat faptul că pârâții O. I. și S. au stăpânit imobilele în litigiu o perioadă de peste 30 de ani, posesie exercitată în condițiile art. 1847 Cod civil, ale căror depoziții nu se impun a fi înlăturate.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 30 ianuarie 2013 sub nr._, reclamanții O. A. C., P. C. și B. E. M. au chemat în judecată pe pârâții O. S., O. I. și ., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să constate că pârâții O. S. și O. I. au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de 9109 mp teren situat în . constate că reclamanta O. A. C. a dobândit prin cumpărare de la pârâții O. S. și O. I. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4.554 mp teren, să constate că reclamantul P. C. a dobândit prin cumpărare de la pârâții O. S. și O. I. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2277 mp teren, să constate că reclamanta B. E. M. a dobândit prin cumpărare de la pârâții O. S. și O. I. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2278 mp teren și să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit.
În motivarea cererii, reclamanți au arătat că pârâți O. S. și O. I. au stăpânit terenul în litigiu de peste 30 de ani, public și nestingheriți de nimeni, astfel încât sunt îndeplinite condițiile privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 969, 1073, 1077, 1294, 1890 Cod civ. din 1864, art. 111 Cod procedură civilă din 1865, Legea nr. 7/1996.
Cererea a fost timbrată cu 882 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală.
Instanța a încuviințat reclamanților proba cu înscrisuri și proba cu martorii A. D. și Cusac Vasilena.
P. sentința civilă nr. 445 din 26 martie 2013, prima instanță a respins acțiunea civilă având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că terenul în litigiu are o suprafață de 9.109 mp și are categoria de folosință fânaț, fila 25 dosar fond, fiind situat în . Nouă, jud. Suceava, zonă în care nu există cărți funciare deschise conform Decretului Lege nr. 115/1938, fila nr. 37 dosar.
Din adeverința de rol agricol depusă la fila nr. 38 dosar, instanța a reținut că pârâții O. S. și O. I. figurează înscriși în evidența Primăriei C. ca deținători de teren începând cu anul 1990 pentru o suprafață de 0,02 ha curți clădiri, iar din anul 2003 figurează înscriși cu o suprafață totală de teren de 0,61 ha fânețe și curți clădiri.
Potrivit înscrisului aflat la fila nr. 6 dosar fond, pârâții O. S. și O. I. ar fi înstrăinat terenul în litigiu reclamanților la data de 15 ianuarie 2010.
Capătul de cerere privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune a fost întemeiat pe existența uzucapiunii de 30 de ani reglementată de cod civil din 1864.
Potrivit art. 82 din Legea nr. 71/2011 dispozițiile art. 930 – 934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. În cazul imobilelor pentru care la data începerii posesiei nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile în materie de uzucapiune din Cod civil din 1864.
P. urmare, la soluționarea cauzei instanța a avut în vedere dispozițiile Cod civil din 1864 privitoare la uzucapiune.
Art. 1890 din Cod civil din 1864 a reglementat instituția uzucapiunii de 30 de ani, iar pentru a putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiune prelungită posesorul trebuie să îndeplinească două condiții, respectiv să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, adică 30 de ani, iar posesia să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu.
Martorii audiați în cauză, respectiv A. D. și Cusac Vasilena, filele nr. 31, 32 dosar fond, au relatat că pârâții O. S. și O. I. au folosit terenul de aproximativ 1 ha de la locul numit „Valea Bistriței” peste 30 de ani, însă instanța constată că declarațiile celor doi martori nu se coroborează cu mențiunile înscrise în adeverința de rol agricol, detaliată pe ani, eliberată de Primăria .. 37 dosar.
Astfel, din planul de situație depus la dosar nu rezultă ca pe suprafața de 9.109 mp teren fânaț să existe vreo construcție, iar în evidența registrului agricol al . cu privire la existența vreunei suprafețe de teren fânaț apare în anul 1996, pentru 0,23 ha fânețe. Anterior anului 1996, singura suprafață de teren menționată este de 0,02 curți clădiri și 45 mp locuință, care însă este diferită față de cea în litigiu.
Registrul agricol a fost reglementat prin Decretul nr. 692/1973 devenit Legea nr. 23/1971, care a fost abrogată de art. 2 sin Legea nr. 68/1991 privind registrul agricol, iar registrul agricol reprezintă un înscris autentic în care înscrierea datelor se făcea pe baza declarațiilor persoanelor interesate, agentul instrumentator limitându-se doar să ateste declarațiile persoanelor interesate.
Față de înscrierea în registrul agricol potrivit căreia pârâții O. S. și O. I. au înțeles să declare în fața agentul instrumentator că folosesc 0,23 ha teren fânaț începând cu anul 1996, instanța a înlăturat declarațiile martorilor cu privire la durata posesiei întrucât nu acestea nu se coroborează cu mențiunile din înscrisul autentic indicat anterior.
Nefiind dată condiția posesiei de 30 de ani (1996 – 2010) și ținând cont că reclamanții nu și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1895 Cod civil din 1864 privind uzucapiunea de 10 până la 20 de ani, instanța a respins cererea reclamanților cu privire la constatarea dobândiri prin uzucapiune de către pârâții O. S. și O. I. a terenului în litigiu, ca nefondată.
Făcând aplicarea principiului „nemo dat quod non habet”, nimeni nu poate da ce nu are, instanța a respins capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat să se constate că au dobândit prin cumpărare de la pârâții O. S. și O. I. terenul în litigiu.
Față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civil din 1865, instanța nu a acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe reclamanții O. A. C., P. C. și B. E. M. au declarat recurs.
În motivare au arătat că martorii audiați în cauză au confirmat că pârâții O. I. și S. au stăpânit imobilele în litigiu o perioadă de peste 30 de ani, posesie exercitată în condițiile art. 1847 Cod civil, ale căror depoziții nu se impun a fi înlăturate.
Chiar dacă în evidențele de rol agricol cei doi pârâți apar înscriși cu o suprafață mai mică de teren, arată recurenții că înscrierile de rol agricol din acea perioadă au caracter declarativ, iar la data înscrierii în CF nu au fost efectuate măsurători ale terenului în litigiu pentru a se stabili cu exactitate suprafața acestuia.
Totodată, arată că terenul în litigiu a aparținut inițial părinților O. S., care l-a rândul lor l-au avut înscris în evidențele de rol agricol.
Apreciază că, că în cauză, sunt îndeplinite condițiile privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, motiv pentru care solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
În drept, a întemeiat acțiunea pe disp. art. 299 – 316 Cod procedură civilă vechi.
Deși legal citați, intimații – pârâți nu au depus întâmpinare la prezentul dosar.
Examinând recursul, ce se subsumează prevederilor art. 304 pct. 9, 304 1, 312 alin.5 Vechiul Cod procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței recurate și a criticilor invocate, tribunalul constată ca acesta este nefondat.
Recurenții au susținut în cererea de recurs că au făcut dovada pretențiilor din acțiune cu înscrisuri și depozițiile martorilor, care au confirmat că pârâții O. I. și S. au stăpânit imobilele în litigiu o perioadă de peste 30 de ani, posesie exercitată în condițiile art. 1847 Cod civil.
Este real că martorii audiați în cauză, respectiv A. D. și Cusac Vasilena, au relatat că pârâții O. S. și O. I. au folosit terenul de aproximativ 1 ha de la locul numit „Valea Bistriței” peste 30 de ani, însă în mod corect instanța de fond a constatat că declarațiile acestora nu se coroborează cu mențiunile înscrise în adeverința de rol agricol, detaliată pe ani, eliberată de Primăria Comunei C. și atașată la fila nr. 38 dosar.
În evidența registrului agricol al . pe numele pârâților O. I. și S. cu privire la existența vreunei suprafețe de teren fânaț apare în anul 1996, pentru 0,23 ha fânețe. Anterior anului 1996, singura suprafață de teren menționată este de 0,02 curți clădiri și 45 mp locuință, care însă este diferită față de cea în litigiu, astfel că, în mod corect, au fost înlăturate declarațiile martorilor cu privire la durata posesiei.
Susținerea recurenților că înscrierile de rol agricol din perioada reținută de instanța de fond au caracter declarativ nu este relevantă, fiind, de altfel, contrazisă de argumentația recurenților că la data înscrierii nu au fost efectuate măsurători ale terenului în litigiu, pentru a se stabili cu exactitate suprafața acestuia, în condițiile în care înscrierea datelor în registrul agricol se realizau pe baza declarațiilor persoanelor interesate, fără alte verificări.
De asemenea, motivarea recurenților că terenul a aparținut părinților pârâtei O. S., fiind înscris în registrul agricol pe numele acestora, nu este concludentă în absența unor probe care să ateste autenticitatea celor afirmate în sprijinul cererii deduse judecății.
Pentru aceste considerente, nefiind dat în cauză nici un motiv de casare sau modificare a sentinței civile atacate, tribunalul în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanții O. A. C., domiciliată în ., P. C., domiciliat în orașul Huedin, .. 41, ., ., jud. Cluj și B. E. M., domiciliată în Sighetu Marmației, .. 35, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 445 din data de 26 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._ /2012, intimați - pârâți fiind O. S., O. I., ambii domiciliați în . și ., jud. Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
I. G. G. D. I. M. G. F.
Red. I.M.
Jud. fond U. C.
Tehnored. G.F.
2 ex/09.12.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Fond funciar. Decizia nr. 267/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
