Fond funciar. Decizia nr. 307/2015. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 307/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 307/2015

Dosar nr._ F. funciar

ROMÂNIA

TRIBUNALUL S.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.307

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.05.2015

PREȘEDINTE C. L.

JUDECĂTOR G. P. V.

JUDECĂTOR S. A.

GREFIER S. A.

Pe rol, soluționarea recursului formulat de M. M., G. E., N. I., Ț. M. și R. T., toți cu domiciliul în .,județul S., împotriva sentinței civile nr.1112 pronunțată la data de 04.12.2014 de Judecătoria Vatra Dornei, în dosar nr._, intimați fiind C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., R. R. –Direcția S. S., C. L. de F. F. P., B. D., domiciliat în Ș. Dornei, . S., S. A. domiciliată în mun. Vatra Dornei, .,județul S., R. L. domiciliată în ., R. E. cu același domiciliu, D. Agurița, domiciliată în mun. Vatra Dornei, ..9,județul S. și D. N., domiciliată în mun.S., ., .,.,județul S..

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 05 mai 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat succesiv pronunțarea la data de 12 mai 2015 și pentru astăzi 18 mai 2015.

D. deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față, reține următoarele:

P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 26.11.2009, sub nr._, petenții B. D., S. A., R. L., R. E., D. Agurița și D. N. au chemat în judecată pe intimații C. Județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., C. L. de F. F. P. și R.N.P. R. – prin Direcția S. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea parțială a Hotărârii nr.775 din 30 octombrie 2009 a Comisiei Județene S. în ceea ce privește poziția nr.1 din anexa nr.37-183 și să li se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 6,3931 ha, teren cu vegetație forestieră, situat pe raza Ocolului Silvic Broșteni, în U P VII, u.a.192 A% și 192B%, după autorii deposedați N. E.I. și M..

În motivarea acțiunii s-a arătat că prin cererea adresată Comisiei Locale de F. F. P. petenții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6,3931 ha teren cu vegetație forestieră, în calitate de moștenitori ai proprietarilor deposedați N. E.I. și M., iar cererea a fost invalidată prin Hotărârea Comisiei Județene S. nr.775 din 30.10.2009 pe care o consideră nelegală și netemeinică întrucât pentru întreaga suprafață de teren solicitată la reconstituire petenții au făcut dovada proprietății, dovada deposedării și trecerii terenului în proprietate de stat și sub bornă silvică, precum și dovada vocației succesorale.

Astfel, suprafața de teren din litigiu este identică cu parte din terenul descris în contractul autentic de vânzare-cumpărare din 1.09.1943, teren cumpărat de autorii lor de la defuncții F. T. M. și A. T. M., că această suprafață a fost înscrisă în rolul agricol anterior naționalizării, pe numele celor doi defuncți N. I. și M. astfel încât se face dovada proprietății.

S-a mai arătat că terenul a fost identificat în amenajamentele silvice, pe vechiul amplasament, s-au întocmit planurile parcelare și procesul-verbal de stabilire a vecinătăților, sens în care se face dovada deposedării și trecerii terenului în proprietate de stat sub bornă silvică, iar conform actelor de stare civilă ce au fost înaintate și Comisiei Județene S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, se face și dovada vocației succesorale.

În drept și-au întemeiat plângerea pe dispozițiile Legii nr.18/1991, ale Legii nr.1/2000 și ale Legii nr.247/2005.

Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, în baza Legii nr.247/2005.

S-au depus la dosar Hotărârea Comisiei Județene S. nr.775/2009 și contractul autentic de vânzare-cumpărare din 1.09.1943.

Ulterior, la data de 29.01.2010, petenții au formulat o precizare a acțiunii solicitând introducerea în cauză a intimaților M. M., G. E., N. I. și R. P., întrucât același amplasament este solicitat și de acești intimați.

Pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptul de proprietate privată asupra terenurilor S. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.

Pârâta C. L. de aplicare a legilor fondului funciar P. a formulat întâmpinare solicitând introducerea în cauză a moștenitorilor autorului M. M., respectiv a numiților M. M., G. E., N. I. și R. P., întrucât la nivelul comisiei locale s-au invalidat ambele cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru motivul că există suprapunere între amplasamentele solicitate.

Din oficiu, instanța a solicitat relații de la C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., pentru a înainta documentația care a stat la baza emiterii Hotărârii nr.775/30.10.2009, privind poziția 1 din Anexa nr.37-183, prin care s-a invalidat cererea de reconstituire a petenților.

La data de 20.01.2010 C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. a înaintat la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii Hotărârii nr.775/30.10.2009, privind poziția 1 din Anexa nr.37-183, prin care s-a invalidat cererea de reconstituire a petenților.

Intimații M. M., G. E., N. I. și R. P. au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că autorii petenților nu au avut niciodată teren cu vegetație forestieră la locul numit ”Piciorul Dârmoxa – versantul stâng”, ci la locul numit ”Pârâul Glodu – versantul stâng”, iar actul de proprietate al petenților nu corespunde cu realitatea din teren.

Totodată, au solicitat și conexarea Dosarului nr._, prin care au solicitat anularea parțială a aceleași hotărâri a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., privitor la invalidarea cererii de reconstituire formulate pentru un teren cu vegetație forestieră în suprafață de 7,57 ha.

Pe cale separată, intimații M. M., G. E., N. I. și R. P. au formulat, în calitate de petenți, acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.01.2010, sub nr._, chemând în judecată intimații C. Județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., C. L. de F. F. Broșteni și R.N.P. R. – prin Direcția S. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea parțială a Hotărârii nr.775 din 30 octombrie 2009 a Comisiei Județene S. și să li se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 7,57 ha, teren cu vegetație forestieră, situat pe raza Ocolului Silvic Broșteni, în U P VII, u.a.192 A% și 192B%, după autoarea deposedată M. M..

Din oficiu, instanța a solicitat relații de la C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., pentru a înainta documentația care a stat la baza emiterii Hotărârii nr.775/30.10.2009, privind poziția 1 din Anexa nr.37-182, prin care s-a invalidat cererea de reconstituire a petenților M. M., G. E., N. I. și R. P..

La data de 5.02.2010 C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. a înaintat la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii Hotărârii nr.775/30.10.2009, privind poziția 1 din Anexa nr.37-182, prin care s-a invalidat cererea de reconstituire a petenților M. M., G. E., N. I. și R. P..

P. încheierea de ședință din data de 11.02.2010, în temeiul art.164 C.pr.civ., s-a dispus conexarea Dosarului nr._ la Dosarul nr._, existând o strânsă legătură de obiect și cauză între cele două acțiuni.

P. încheierea de ședință din data de 26.03.2010, după punerea în discuția părților, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. L. de fond funciar Broșteni, din Dosarul nr._, conexat la prezenta cauză, având în vedere înscrisurile de la dosar, și s-a dispus introducerea în cauză a Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar P..

În probatoriu, a fost administrată proba cu interogatoriul reciproc al părților, persoane fizice.

S-au solicitat, de asemenea, relații de la O.S. Broșteni, privind existența unor terenuri libere în parcelele silvice u.a. 192A și 192B din UP VII Broșteni.

La solicitarea părților, persoane fizice, s-a dispus efectuarea probei cu expertiza topo, care a avut ca obiective, identificarea și măsurarea suprafeței de 7,57 ha teren cu vegetație forestieră, situat în loc. Broșteni, ., la locul numit Pârâul Dârmoxa, versant stâng, identice cu parcelele silvice u.a. 192A și 192B, conform planului de situație întocmit de A. M. R., precizarea faptului dacă suprafața de 7,57 ha teren pădure identificată în planul de situație întocmit de A. M. R. este același teren cu cel din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.128/1943 ce îl dețin moștenitorii lui N. I. și M., și să se stabilească dacă amplasamentul este liber sau ocupat, precum și dacă suprafața de teren a aparținut autorilor petenților

În cauză s-a întocmit raportul de expertiză topo de către expertul tehnic judiciar M. V..

La raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză s-au formulat obiecțiuni de către intimații M. M., G. E., N. I. și R. P., care prin încheierea din 4.03.2011, au fost respinse ca neîntemeiate.

La același termen de judecată, petenții și-au precizat acțiunea în sensul că solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6,61 ha, teren cu vegetație forestieră, conform măsurătorilor expertizei.

P. sentința civilă nr.371/18 martie 2011 a Judecătoriei Vatra Dornei, instanța a admis plângerea formulată de petenții B. D., S. A., R. L., R. E., D. Agurița și D. N., așa cum a fost precizată, a anulat parțial Hotărârea Comisiei Județene S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr.775 din 30.10.2009 și a dispus modificarea poziției nr.1 din anexa nr.37-183 în sensul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 6,61 ha, situat pe raza O.S. Broșteni în U.P. VII, u.a. 192A% și 192B%, în punctul toponimic ”Pârâul Dârmoxa”, în favoarea petenților.

P. aceeași sentință civilă, instanța a respins plângerea, din Dosarul nr._, conexat la prezenta cauză, ca neîntemeiată.

P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că prin concluziile raportului de expertiză, administrat în cauză, a rezultat o situație de suprapunere de amplasament, astfel încât, terenul măsurat atât de petenți cât și de intimați este situat pe versantul (malul) stâng al pârâului Dârmoxa, la locul numit Piciorul Zviriceanu, iar acesta corespunde cu cel menționat în contractul autentic de vânzare-cumpărare din 1.09.1943.

Referitor la acțiunea din dosarul conex, instanța a reținut că petenții din acest dosar nu au dovedit că autoarea lor a deținut amplasamentul în cauză, iar prev. art.6 din Legea nr.1/2000 acordă preferință înscrisurilor autentice în detrimentul înscrierilor în registrul agricol, care au o valoare declarativă și care nu pot combate mențiunile existente într-un înscris autentic.

Împotriva sentinței civile mai sus menționate au formulat recurs petenții M. M., G. E., N. I. și R. P., prin care au invocat aspecte de nelegalitate și netemeinicie.

P. decizia nr.1242/12.06.2012 Tribunalul S. a admis recursul și a casat sentința civilă nr.371/2011 a Judecătoriei Vatra Dornei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

P. a hotărî astfel instanța de control judiciar a reținut, în esență, că între raportul de expertiză judiciară întocmit de expert V. M. și raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de către expert F. Clinovschi există o . inadvertențe, respectiv expertul M. V. a reținut că nu a găsit în hărțile zonei denumirea de „Piciorul Dârmoxei” ci doar denumirea de pârâul Dârmoxa și că „se poate” afirma că acest teren „poate fi” același cu cel descris în contractul de vânzare-cumpărare 128/1943.

Din raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert tehnic judiciar conf. univ. dr. ing. F. C. depus în recurs (filele 30 - 47 dosar recurs), rezultă că terenul în litigiu aflat pe pârâul Dârmoxa - versant stâng - în zona piciorului „Zvârceanu” identificat și de expert M. V., se identifică cu terenul autoarei recurenților M. M. (sau M.), respectivi . silvic actual (fila 47 dosar recurs), . silvice din 1958 și 1969 (filele 45, 46 dosar recurs) și . silvice din 1949 (fila 44 dosar recurs), iar terenul moștenit de intimații petenți după autorul lor N. I. se află în zona „Piciorul Dârmoxei”, care, conform hărților din amenajamentul silvic din 1949 este în parcelele 61 - 62 (anexa 5 – fila 44), la amenajarea silvică din 1958 și 1969 în parcelele 78 - 79 - 80 - 81 (anexele 6 și 7 la expertiza C. – filele 45 - 46) și în prezent în parcelele_ - 181 (filele 34 și 47 dosar recurs), cele două trupuri: „Pârul Dârmoxei - versant stâng” și „Piciorul Dârmoxei” fiind diferite și situate la distanță foarte mare una de cealaltă.

În atare situație, instanța de control judiciar a constatat că apărările părților litigante nu au fost pe deplin verificate și că fondul cauzei nu a fost suficient cercetat, fapt ce atrage incidența prevederilor art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă, iar soluția ce se impune este aceea a casării cu trimitere.

În acest context, s-a recomandat ca instanța de trimitere să procedeze la suplimentarea probatoriului prin efectuarea unei expertize silvice, care să țină seama și de constatările celorlalți experți ce si-au exprimat punctul de vedere în dosar și care să concluzioneze pe baza verificărilor efectuate, dacă locul numit „Piciorul Dârmoxei”, este unul și același cu cel denumit „Pârâul Dârmoxei”, sau cu cel denumit „Piciorul Dârmoxei – versant stâng”, dacă autorii recurenților N. I. și N. M. au avut teren în proprietate anterior naționalizării la locul „Piciorul Dârmoxei – versant stâng” sau la „Pârâul Dârmoxei” și care dintre părți este îndreptățită la reconstituirea terenului în litigiu.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 19.07.2012.

Conform recomandărilor instanței de control judiciar și a obiectivelor stabilite, în cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică silvică, sens în care a fost numit expertul R. C. C..

Împotriva raportului de expertiză silvică întocmit de expertul R. C. C. s-au formulat obiecțiuni de către petenți, care au fost încuviințate la termenul din 20 iunie 2013, sens în care s-a solicitat expertului să stabilească în mod clar și neechivoc cu indicarea tuturor argumentelor, dacă amplasamentul Picorul Dârmoxei este unul și același cu Piciorul Dârmoxei – versant stâng și să se precizeze unde figura pe hărțile MUF Broșteni, la momentul naționalizării Picorul Dârmoxei și Piciorul Dârmoxei – versant stâng.

Suplimentul de expertiză a fost înaintat la dosar pentru termenul din 7 noiembrie 2013, iar la termenul din 21 noiembrie 2013 au fost încuviințate obiecțiunile formulate de petenții, cu motivarea că prin răspunsurile expertului față de obiectivele stabilite, există susțineri contradictorii în ceea ce privește amplasamentul din litigiu, nefiind respectate solicitările instanței conform recomandărilor date prin decizia de casare nr.1242/12.01.2012 a Tribunalului S., considerente pentru care, la solicitarea petenților, s-a încuviințat efectuarea unei noi expertize de către alt expert, respectiv B. V., iar părților li s-a încuviințat și participarea la efectuarea expertizei a unor experți parte, Șușinschi F. pentru petenți și S. C. pentru intimații persoane fizice.

La raportul de expertiză tehnică silvică efectuat în cauză de ing. B. V. nu s-au formulat obiecțiuni.

Pe parcursul procesului, la data de 7.05.2011, a decedat petenta din dosarul conex nr._, intimată în prezenta cauză, R. P., astfel încât la solicitarea celorlalți petenți au fost introduși în cauză moștenitorii R. T. și Ț. M..

În cauză s-a încuviințat și proba cu cercetare locală efectuată la data de 1 iulie 2014, aspectele constatate fiind consemnate în proces verbal atașat la dosar fila 395.

P. sentința civilă nr.1112 Judecătoria Vatra Dornei a admis plângerea petenților B. D., S. A., R. L., R. E., D. AGURIȚA și D. N., în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., C. L. de fond funciar P., R.N.P. R. – prin DIRECȚIA S. S., așa cum a fost precizată și, în consecință:

A anulat în parte Hotărârea Comisiei Județene S. nr.775/10.10.2009 în ceea ce privește poziția nr.1 din anexa 37-183.

A reconstituit în favoarea petenților dreptul de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 6,61 ha, situată pe raza O.S. Broșteni în UP VII u.a.192 A% și 192 B%.

A admis în parte plângerea din dosarul conex nr._ .

A anulat în parte Hotărârea Comisiei Județene S. nr.775/10.10.2009 în ceea ce privește poziția nr.1 din anexa 37-182.

A reconstituit în favoarea petenților M. M., G. E., N. I., R. T. și Ț. M., dreptul de proprietate asupra suprafeței de 66.172 m.p. teren pădure pe un alt amplasament.

A obligat petenții din dosarul conex nr._ să plătească petenților din prezenta cauză suma de 2.875 lei, reprezentând cota de 1/2 din contravaloarea expertizei tehnice silvice – M. V. și B. V..

A compensat celelalte cheltuieli de judecată.

P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 1.09.1943 soții I. N. și M. N. au cumpărat de la F. T. M. și A. T. M. suprafața de 10 ha 12 arii și 40 centiari pământ păscătoare cu tot ce se află pe el, situat la locul numit „Piciorul Dârmoxei”, învecinat la răsărit cu moștenitorii lui I. G. M., la miazăzi cu moștenitorii Anisiei I. B., la apus cu I. a P. și moștenitorii lui P. G. a P. și la miazănoapte cu moștenitorii lui I. G. M..

În conținutul actului autentic sus menționat vânzătorii au stipulat că au dobândit în proprietate terenul prin moștenire după autorul defunct T. M..

P. actul autentic de împărțeală voluntară datat 1 septembrie 1934 privind partajarea averii succesorale rămasă după T. M. și I. T. M., s-a dovedit că vânzătorii din actul autentic datat 1 septembrie 1943 au preluat în loturi distincte teren păscătoare cu pădure, situat la locul numit „Piciorul Dârmoxei”, loturi în care sunt trecute aceleași vecinătăți cu cele din actul autentic de la 1 septembrie 1943, respectiv:

A. T. M. a preluat în lot, între alte suprafețe de teren și suprafața de 4 fălci pământ de păscătoare cu pădure tânără(pct.I), iar F. T. M. a preluat în lot 2 fălci și 74 prăjini pământ păscătoare și pădure(pct.VIII), filele 59, 60, 61 dosar recurs.

D. N. I., decedat la 26 august 1973, așa cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar, filele 98 – 111, au rămas ca moștenitori petenții B. D., S. A., R. L., R. E., D. Agurița și D. N..

Pin raportul de expertiză silvică întocmit în cauză de expertul B. V. s-a stabilit că suprafața de 6,61 ha teren solicitată de petenți conform Legii nr.247/2005 în baza actului autentic de vânzare cumpărare încheiat la 1 septembrie 1943, face trup comun cu suprafața de 2,53 ha teren care le-a fost reconstituit prin titlul de proprietate nr.913 din 11.10.2006, titlu în care se regăsesc vecinătățile din actul de vânzare cumpărare datat 1 septembrie 1943 (fila 413 dosar).

P. același raport de expertiză, referitor la denumirea locului menționată în actul de vânzare cumpărare datat 1 septembrie 1943, respectiv aceea de „Piciorul Dârmoxei”, expertul silvic a arătat că din verificările evidențelor amenajistice la nivelul anului 1948 nu apar denumirile de Piciorul Dârmoxei sau Pârâul Dârmoxei, Pârâul Dârmoxa fiind denumit Varmor, iar versantul stâng tehnic al acestuia fiind identic cu versantul stâng tehnic al actualului pârâu Dârmoxa.

Astfel, în raport de vecinătățile menționate în actul autentic de la 1 septembrie 1943, expertul silvic a arătat că amplasamentul actual al terenului solicitat de petenți este localizat este localizat între Pârâul Dârmoxa și Piciorul Zvârceanu, respectiv în partea superioară a versantului stâng tehnic al actualului pârâu Dârmoxa.

Această contradicție între vecinătățile din actul autentic de la 1 septembrie 1943 și mențiunea „teren situat la locul numit Piciorul Dârmoxei”, poate fi explicată, așa cum se menționează și de către expertul parte Șușinschi F., prin aspecte ce țin de percepția uzitată de locuitori la acea vreme care nu presupune neapărat o similitudine cu denumirile (toponimia silvică a formelor de relief), filele 288-290 dosar.

Mai mult decât atât, chiar și toponimicile silvice fie pe parcursul anilor s-au schimbat(Pârâul Varmor apare ulterior ca Pârâul Dârmoxa, Pârâul Scurtului apare ca Pârâul Svârceanu, etc.), fie sunt relative și nesigure(Piciorul Svârceanu este localizat pe culmea ce desparte bazinele Svârceanu și M., iar în harta din 1958 Piciorul Svârceanu este localizat pe culmea ce desparte bazinele Svârceanu și Dârmoxa.

P. aceste considerente, instanța a constatat că definitorii în stabilirea amplasamentului solicitat de petenți sunt vecinătățile indicate în actul autentic de la 1 septembrie 1943 și în raport de care, așa cum s-a concluzionat prin raportul de expertiză tehnică silvică, amplasamentul suprafeței de 6, 61 ha solicitat în baza Legii nr.247/2005, este în UP VII u.a.192 A% și 192 B% și face corp comun cu suprafața de 2,53 ha teren care le-a fost retrocedată petenților B. D., S. A., R. L., R. E., D. Agurița și D. N. prin titlul de proprietate nr.913 din 11.10.2006.

În ceea ce privește cererea petenților din dosarul conex nr._ instanța reține următoarele:

Din adeverința nr.4647 din 11.10.2002 eliberată de Direcția S. S. prin O.S. Broșteni, cât și din adeverința de rol agricol rezultă că la nivelul anului 1948 M. I. M. figura în evidențele amenajamentului silvic cu teren neproductiv de 4,20 ha, 20 ha pășune și fânaț 6,91 ha.

De asemenea, conform, înscrisului de la fila 161 dosar(extras din amenajamentele silvice)M. I. M. este evidențiată cu aceleași suprafețe la locul numit „Pârâul Dârmoxa- versantul stâng”.

M. M. a decedat la 11 iunie 1999, iar după decesul acesteia, așa cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar, au rămas ca moștenitori petenții M. M., G. E., N. I., R. T. și Ț. M., care în baza Legii nr.247/2005 au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7,57 ha teren pădure.

P. hotărârea nr.775/30.10.2009, privind poziția 1 din Anexa nr.37-182, și poziția 1 din Anexa nr.37-183 emisă de C. Județeană pentru stabilirea dreptul de proprietate privată asupra terenurilor S., s-au respins ambele contestații formulate, pe de o parte, de intimații M. M., G. E., N. I. și R. P., iar, pe de altă parte, de petenții B. D., S. A., R. L., R. E., D. Agurița și D. N., privind reconstituirea unei suprafețe de teren de 7,57 ha, respectiv a unei suprafețe de 6,3931, situate la locul numit ”Piciorul Dârmoxa”, de pe raza O.S. Broșteni, în parcelele silvice u.a. 192A și 192B din UP VII Broșteni, întrucât acestea se suprapun și nu se poate face o dublă reconstituire.

Referitor la același amplasament solicitat de către toți petenții după autori diferiți, petenții – intimați M. M., G. E., N. I., R. T. și Ț. M., invocă ca argument, pe de o parte mențiunea din evidența amenajamentului silvic(fila 161 dosar) și înscrisul intitulat tranzacțiune datat 10 decembrie 1926 în care figurează ca vecini la răsărit moștenitorii lui M. M., fără însă să se producă în cauză nicio dovadă că autoarea M. I. M. ar fi moștenitoare după M. M..

Mai mult decât atât, contrar acestor susțineri, din certificatul de deces al autoarei M. M., la rubrica părinți figurează M. D., neexistând astfel posibilitatea în lipsa unor dovezi concrete a unei legături cu vecinătatea din actul analizat mai sus M. M..

De asemenea, susținerile petenților M. M., G. E., N. I., R. T. și Ț. M., în sensul că pentru terenul solicitat de 7,57 ha au întocmit proces verbal de vecinătate, astfel încât ei justifică amplasamentul solicitat, nu constituie un argument care să conducă la o asemenea concluzie câtă vreme una din semnături aparține chiar petentului M. M., iar semnatara R. E. a dat o declarație autentică(fila 122-123), prin care a arătat că a fost în eroare.

În drept, potrivit art. 6 alin. 1 ind.1 din Legea 1/2000 modificat prin Legea 247/2005, titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii 18/91 și existența liberă a vechilor amplasamente, fac dovada absolută a proprietății.

Față de situația de fapt reținută mai sus analizată prin prisma textului de lege enunțat, instanța a constatat că petenții B. D., S. A., R. L., R. E., D. Agurița și D. N. prin actul autentic de vânzare cumpărare datat 1 septembrie 1943 au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor deposedat N. I..

De asemenea, în conformitate cu prevederile art.13 din Legea nr.18/1991, petenții au făcut dovada vocației lor succesorale după autorul N. I. decedat 26 august 1973.

În ceea ce privește vechiul amplasament solicitat de către petenți, instanța față de toate aspectele analizate mai sus, constată că identificarea acestuia amplasament în raport de vecinătățile din actul autentic datat 1 septembrie 1943 constituie argumentul care pledează în favoarea acestora.

Așa fiind, în baza art. 53, 58 din Legea 18/91 instanța a admis plângerea, a desființat hotărârea Comisiei Județene S. nr. 775/10.10.2009 și a reconstituit în favoarea petenților B. D., S. A., R. L., R. E., D. Agurița și D. N. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 6,61 ha, situată pe raza O.S. Broșteni în UP VII u.a.192 A% și 192 B%.

În ceea ce privește cererea petenților M. M., G. E., N. I., R. T. și Ț. M. din dosarul conex, instanța a constatat că aceștia, prin înscrisurile analizate mai sus, au făcut atât dovada că de la autoarea lor M. M. a fost naționalizată suprafața de 66.172 m.p. teren, cât și dovada vocației lor succesorale după această autoare, conform art.13 din Legea nr.18/1991.

Fiind o lege de reparație, Legea nr. 18/1991 a prevăzut regula că terenurile se restituie în natură, dar și excepția că, în situația în care terenurile nu pot fi restituite în natură, se acordă terenuri în compensare sau despăgubiri (art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată), scopul legiferării fiind redobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de către proprietarii deposedați în perioada regimului comunist.

P. aceste considerente, în conformitate cu prevederile art.2 al.1 ind.2 din Legea nr.1/2000, raportat la art. 10. al.1 din HG 890/2005 și art.6 din Legea nr.1/2000, instanța a admis în parte plângerea petenților M. M., G. E., N. I., R. T. și Ț. M. și, pe cale de consecință, a anulat în parte Hotărârea Comisiei Județene S. nr.775/10.10.2009 în ceea ce privește poziția nr.1 din anexa 37-182 și a reconstituit în favoarea acestora, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 66.172 m.p. teren pădure pe un alt amplasament.

În baza art.274 Cod proc. civilă, instanța, în raport de soluția pronunțată, a obligat petenții din dosarul conex nr._ să plătească petenților din prezenta cauză suma de 2.875 lei, reprezentând cota de 1/2 din contravaloarea expertizei tehnice silvice – M. V. și B. V.(c.val. expertiză tehnică întocmită de expertul R. C. C. a fost suportată în cote egale de către părți) și a compensat celelalte cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței au formulat recurs petenții M. M., G. E., N. I., R. T. și Ț. M..

În motivare au arătat faptul că instanța de fond a reținut că la data de 1.09.1943 soții I. N. și M. N. au cumpărat de la F. T. M. și A. T. M. suprafața de 10 ha 12 arii și 40 centiari pământ păscătoare cu tot ce se află pe el, situat la locul numit „Piciorul Dârmoxei”, învecinat la răsărit cu moștenitorii lui I. G. M., la miazăzi cu moștenitorii Anisiei I. Bazarea, la apus cu I. a P. și moștenitorii lui P. G. a P. și la miazănoapte cu moștenitorii lui I. G. M..

In conținutul actului autentic sus menționat vânzătorii au stipulat că au dobândit în proprietate terenul prin moștenire după autorul defunct T. M..

P. actul autentic de împărțeală voluntară din 1 septembrie 1934 privind partajarea averii succesorale rămasă după T. M. și I. T. M., s-a dovedit că vânzătorii din actul autentic din 1 septembrie 1943 au preluat în loturi distincte teren păscătoare cu pădure, situat la locul numit „Piciorul Dârmoxei”, loturi în care sunt trecute aceleași vecinătăți cu cele din actul autentic de la 1 septembrie 1943, respectiv:

D. N. I., decedat la 26 august 1973, așa cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar, filele 98 - 111, au rămas ca moștenitori petenții Bazarea D., S. A., R. L., R. E., D. Agurița și D. N..

Pin raportul de expertiză silvică întocmit în cauză de expertul B. V. s-a stabilit că suprafața de 6,61 ha teren solicitată de petenți conform Legii nr.247/2005 în baza actului autentic de vânzare cumpărare încheiat în septembrie 1943, face trup comun cu suprafața de 2,53 ha teren care le-a fost reconstituit prin titlul de proprietate nr.913 din 11.10.2006, titlu în care se regăsesc vecinătățile din actul de vânzare cumpărare din 1 septembrie 1943 (fila 413 dosar).

P. același raport de expertiză, referitor la denumirea locului menționată în actul de vânzare cumpărare datat septembrie 1943, respectiv aceea de „Piciorul Dârmoxei”, expertul silvic a arătat că din verificările evidențelor amenajistice la nivelul anului 1948 nu apar denumirile de Piciorul Dârmoxei sau Pârâul Dârmoxei, Pârâul Dârmoxa fiind denumit Varmor, iar versantul stâng tehnic al acestuia fiind identic cu versantul stâng tehnic al actualului pârâu Dârmoxa.

Astfel, în raport de vecinătățile menționate în actul autentic din 1 septembrie 1943, expertul silvic a arătat că amplasamentul actual al terenului solicitat de petenți este localizat între Pârâul Dârmoxa și Piciorul Zvârceanu, respectiv în partea superioară a versantului stâng tehnic al actualului pârâu Dârmoxa.

Susține instanța că această contradicție între vecinătățile din actul autentic de la 1 septembrie 1943 și mențiunea „teren situat la locul numit Piciorul Dârmoxei”, poate fi explicată, așa cum se menționează și de către expertul parte Șușinschi F., prin aspecte ce țin de percepția uzitată de locuitori la acea vreme care nu presupune neapărat o similitudine cu denumirile (toponimia silvică a formelor de relief).

Mai mult decât atât, chiar și toponimiile silvice fie, pe parcursul anilor s-au schimbat (Pârâul Varmor apare ulterior ca Pârâul Dârmoxa, Pârâul Scurtului apare ca Pârâul Zvârceanu, etc), fie sunt relative și nesigure (Piciorul Zvârceanu este localizat pe culmea ce desparte bazinele Zvârceanu și M., iar în harta din 1958 Piciorul Zvârceanu este localizat pe culmea ce desparte bazinele Zvârceanu și Dârmoxa.

P. aceste considerente, instanța a reținut că definitorii în stabilirea amplasamentului solicitat de petenți sunt vecinătățile indicate în actul autentic din septembrie 1943 și în raport de care, așa cum s-a concluzionat prin raportul de expertiză tehnică silvică, amplasamentul suprafeței de 6, 61 ha solicitat în baza Legii nr.247/2005, este în UP VII u.a.192 A% și 192 B% și face corp comun cu suprafața de 2,53 ha teren care le-a fost retrocedată petenților Bazarea D., S. A., R. L., R. E., D. Agurița și D. N. prin titlul de proprietate nr.913 din 11.10.2006.

În ceea ce privește cererea lor, a recurenților-petenți din dosarul conex nr._ instanța a reținut următoarele:

De asemenea, conform, înscrisului de la fila 161 dosar(extras din amenajamentele silvice)M. I. M. este evidențiată cu aceleași suprafețe la locul numit „Pârâul Dârmoxa- versantul stâng”.

P. hotărârea nr.775/30.10.2009, privind poziția 1 din Anexa nr.37-182, și poziția 1 din Anexa nr.37-183 emisă de C. Județeană pentru stabilirea dreptul de proprietate privată asupra terenurilor S., s-au respins ambele contestații formulate, pe de o parte, de intimații M. M., G. E., N. I. și R. P., iar, pe de altă parte, de petenții Bazarea D., S. A., R. L., R. E., D. Agurița și D. N., privind reconstituirea unei suprafețe de teren de 7,57 ha, respectiv a unei suprafețe de 6,3931, situate la locul numit „Piciorul Dârmoxa”, de pe raza O.S. Broșteni, în parcelele silvice u.a. 192A și 192B din UP VII Broșteni, întrucât acestea se suprapun și nu se poate face o dublă reconstituire.

Referitor la același amplasament solicitat de către toți petenții după autori diferiți, petenții - intimați M. M., G. E., N. I., R. T. și Ț. M., invocă ca argument, pe de o parte mențiunea din evidența amenajamentului silvic(fila 161 dosar) și înscrisul intitulat tranzacțiune datat 10 decembrie 1926 în care figurează ca vecini la răsărit moștenitorii lui M. M., fără însă să se producă în cauză nicio dovadă că autoarea M. I. M. ar fi moștenitoare după M. M..

Mai mult decât atât, contrar acestor susțineri, din certificatul de deces al autoarei M. M., la rubrica părinți figurează M. D., neexistând astfel posibilitatea în lipsa unor dovezi concrete, a unei legături cu vecinătatea din actul analizat mai sus M. M..

Față de situația de fapt reținută mai sus, prima instanță a constatat că petenții Bazarea D., S. A., R. L., R. E., D. Agurița și D. N. prin actul autentic de vânzare cumpărare din septembrie 1943 au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor deposedat N. I..

In ceea ce privește vechiul amplasament solicitat de către petenți, instanța față de toate aspectele analizate mai sus, a constatat că identificarea acestuia amplasament în raport de vecinătățile din actul autentic din septembrie 1943 constituie argumentul care pledează în favoarea acestora.

In ceea ce privește cererea lor din dosarul conex, instanța a constatat că ei, prin înscrisurile analizate mai sus, au făcut atât dovada că de la autoarea lor M. M. a fost naționalizată suprafața de 66.172 m.p. teren, cât și dovada vocației noastre succesorale după această autoare, conform art.13 din Legea nr. 18/1991.

P. aceste considerente, instanța a admis în parte plângerea noastră, a petenților M. M., G. E., N. I., R. T. și Ț. M. și, pe cale de consecință, a anulat în parte Hotărârea Comisiei Județene S. nr.775/10.10.2009 în ceea ce privește poziția nr.l din anexa 37-182 și a reconstituit în favoarea noastră, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 66.172 m.p. teren pădure pe un alt amplasament.

Această sentință este vădit nelegală și netemeinică fiind dată cu aplicare greșită a legii în materie, printr-o interpretare eronată a probatoriului administrat în cauză și nesocotirea indicațiilor date de Tribunalul S. prin decizia civilă nr.124/12.06.2012 prin care s-a casat sentința civilă nr.371/2011 a Judecătoriei Vatra Dornei și s-a trimis cauza spre rejudecare, motive de recurs prev.de art.304 pct.9 cod proc.civilă raportat la art.304¹ cod proc.civilă și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nesocotind totodată autoritatea de lucru judecat de care se bucura sentința civilă nr.l303/23.11.2004 a Judecătoriei Vatra Dornei, pronunțată în dosarul nr.l644/2004, irevocabilă prin respingerea apelului și recursului.

Instanța de fond a nesocotit recomandările Tribunalului S., date prin decizia civilă nr.1242 din 12 iunie 2012 în dosarul nr._, prin care s-a casat sentința civilă nr.371/2011 a Judecătoriei Vatra Dornei, pronunțată în dosarul nr._ și a trimis cauza spre rejudecare.

Astfel, Tribunalul, urmare a analizării raportului de expertiză topo întocmit de expert M. V. și raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert tehnic judiciar conf. univ.dr.ing. F. C. depus în recurs, a recomandat instanței de fond ca, în rejudecare, să suplimenteze probatoriul prin efectuarea unei expertize silvice care să concluzioneze, pe baza verificărilor efectuate, dacă locul numit „Piciorul Dârmoxei” este unul și același cu cel denumit „Pârâul Dârmoxei”" - versant stâng, dacă numiții N. I. și negre M. (autorii petenților Bazarea D., ș.a.) au avut teren în proprietate anterior naționalizării la locul „Piciorul Dârmoxei” - versant stâng sau la „Pârâul Dârmoxei”.

Deși Tribunalul a recomandat să se verifice dacă autorii petenților Bazarea D., ș.a. - numiții N. I. și N. M. au avut teren în proprietate anterior naționalizării la locul „Piciorul Dârmoxei” sau la „Pârâul Dârmoxei - versant stâng instanța de fond, contrar celor două rapoarte de expertiză silvice întocmite de experții R. C. C. și de către expert B. V. în care s-a reținut că, „în baza toponimiei silvice, culmile după care se delimitează bazinele se numesc „picioare" sau la singular „picior", iar în ceea ce privește versantul stâng este vorba de versantul tehnic stâng, adică versantul din partea stângă a pârâului în sensul natural de curgere al acestuia. In concluzie, din punct de vedere topografic și al toponimiei, „pârâul” este diferit de „picior” (pag.3 din supliment raport expertiză dr.ing.R. C. C.), a nesocotit aceste constatări făcute de cei doi experți silvici.

De asemenea, în baza înscrisurilor din amenajamentul silvic din anul 1949, confirmate și de răspunsul Serviciului Județean S. a Arhivelor Naționale, conchide expertul R. C. C. că autorii după N. I. posedă suprafețe de teren în zona versantului stâng al Pârâului Glodu, iar autorii după M. M. posedă terenuri în zona Pârâului Dârmoxa, versant stâng (pag.6 din raportul de expertiză).

În raportul de expertiză judiciară silvică întocmit de ing.B. V., efectuat ca urmare a obiecțiunilor intimaților-petenți Bazarea D., ș.a. s-a reținut, de asemenea, în răspunsul la obiectivul nr.2 care se intitulat „Să se precizeze dacă locul numit Piciorul Dârmoxei este unul și același cu cel denumit Pârâul Dârmoxei sau cu cel denumit Piciorul Dârmoxei - versant stâng” că, cităm: „Din punct de vedere topografic și al toponimiei, locul denumit „Piciorul Dârmoxei” este diferit de cel denumit „Pârâul Dârmoxei” sau de cel denumit „Piciorul Dârmoxei - versant stâng" (corect Pârâul Dârmoxei versant stâng), precum și că din punct de vedere al toponimiei locul „Piciorul Dârmoxei” menționat în actul de vânzare-cumpărare din 1.09.1943 este culmea localizată în partea dreapta tehnică a pârâului.

Din contractul de vânzare-cumpărare din 01.09.1943, prin care soții I. N. și M. N. au cumpărat o suprafață de 10 ha 12 ari și 40 centiari pământ păscătoare, rezultă că acest teren este situat la locul numit „Piciorul Dârmoxei”, iar terenul în litigiu este localizat între „Pârâul Dârmoxa” și „Piciorul Zvărceanu”, respectiv în partea superioară a versantului stâng al pârâului Dârmoxa, unde autoarea lor M. M. (sau M.) a avut teren cu vegetație forestieră până la naționalizare în 1948.

De asemenea, vecinătățile terenului autorilor intimaților Bazarea, ș.a., din contractul de vânzare-cumpărare din 01.09.1943, nu corespund cu cele din amplasamentul în litigiu, instanța de fond a reținut că această contradicție „teren situat la locul numit Piciorul Dârmoxei poate fi explicată așa cum se menționează de către expertul parte Sușinschi F., prin aspecte ce țin de percepția utilizată de locuitori la acea vreme, nesocotind expertizele întocmite de experții desemnați de instanță dr.ing.R. C. C. și expert ing.B. V., care au arătat că locul numit „Piciorul Dârmoxei” este diferit de cel denumit „Pârâul Dârmoxei” sau de „Pârâul Dârmoxei - versant stâng” (nu cum a denumit instanța „Piciorul Dârmoxei versant stâng”).

Or, una din îndrumările date de Tribunal prin decizia de casare a fost aceea de a se stabili pe baza unei expertize silvice dacă locul numit „Piciorul Dârmoxei” este unul și același cu cel denumit „Pârâul Dârmoxei - versant stâng”, având în vedere apărările lor în recurs, în primul ciclu procesual că „Piciorul Dârmoxei" unde au avut teren în proprietate autorii intimaților-petenți N. E. și N. M., conform contractului de vânzare-cumpărare din 1 septembrie 1943 (f.6 dosar fond din primul ciclu procesual nu se identifică cu trupul „Pârâul Dârmoxei - versant stâng” loc în care a avut teren cu vegetație forestieră autoarea lor M. I. M. (sau M.), așa cum am dovedit cu: tabelul nominal de la registrul agricol din anul 1943 de la Primăria P. (f. 161 dosar fond din primul ciclu procesual), cu adeverința nr.4746/11.10.2002 eliberată de Ocolul Silvic Broșteni (f.213 dosar fond primul ciclu procesual) și confirmată și de amenajamentele silvice din anul 1949, 1958, 1969, 2012 (f.44 -47 dosar recurs din primul ciclu procesual), tabelul nominal cu proprietarii de păduri (f.40 - 43 dosar), aflat în original în arhivele Ocolului Silvic Broșteni, pe care l-am depus în recurs în primul ciclu procesual.

Contrar acestor evidențe, rezultând din probatoriul examinat, prima instanță a reținut că denumirile parcelelor sunt relative și nesigure și definitoriu este, stabilirea vecinătăților în actul autentic de la 1 septembrie 1943, în raport de care, amplasamentul suprafeței de 6, 61 ha solicitat în baza Legi nr.247/2005 este în U.P. VII u.a. 192 A% și 192 B% se cuvine intimaților-petenți deoarece face corp comun cu suprafața de 2, 53 ha teren care le-a fost retrocedată acestora prin titlul de proprietate nr.913/11.10.2006.

Prezumția trasă de instanță este contrară probelor de la dosar.

Astfel, în suplimentul la expertiză întocmit de expert ing.R. C. C., în răspunsul la obiectivul nr.3, s-a reținut că din analiza tabelului cu proprietarii deposedați de terenuri, coroborată cu analiza extraselor din recensământul agricol din 1947, singurul proprietar de terenuri naționalizate de pe valea pârâului Dârmoxei, versant stâng este M. I., care a fost soțul autoarei noastre M. M. (sau M.), așa cum am dovedit cu certificatul de căsătorie a lui M. I. fiul lui G. cu M. M. (sau M.) fiica lui M. D. din 12 martie 1932 a localității P..

Același expert a reținut în raportul de expertiză, că în evidența proprietarilor de terenuri din amenajamentele silvice singurii proprietari dintre părți proprietari de terenuri în zona pârâului Dârmoxei - versant stâng, sunt moștenitorii după M. I. (soțul lui M. M. - căsătoriți la 12 martie 1932) cu următoarele suprafețe: 4, 20 ha teren neproductiv; 20, 00 ha pășune și 6, 91 ha fânețe, iar terenul după N. I. posedă terenuri, identice ca valoare, în amenajamentul din anul 1949, în zona versantului stâng al Pârâului Glodu.

Referitor la vecinătățile terenului autorilor N. I. și N. M., astfel cum sunt înscrise în contractul de vânzare-cumpărare din 1943 nu corespund cu amplasamentul solicitat, la Nord și Sud, situație confirmată de toate părțile în procesul verbal încheiat la data de 14 ianuarie 2013, anexat la raportul de expertiză.

Aceeași situația de fapt a reținut și expertul B. V. (pag. 8 din raportul de expertiză).

Instanța a nesocotit și faptul că din punct de vedere al vârstei arboretului, arboretul situat pe amplasamentul în litigiu are o vârstă de aproximativ 65 - 70 de ani, care provine din arborii diseminați din pășunile existente anterior naționalizării, fiind instalat în mod natural, ceea ce corespunde unor plantații efectuate în perioada de aplicare a amenajamentului (1949 -1959), în timp ce din actul de vânzare-cumpărare din anul 1943, autorii ( petenților Bazarea D., ș.a., terenul cumpărat era cu puțină pădure, fapt pentru care expertul a concluzionat că nu există nici o corelație între clasele de vârstă înscrise în actul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1943 și vârsta arboretului (pag. 5 - răspuns la obiectivul nr.2 din suplimentul la raportul de expertiză).

Ca urmare, singurul criteriu reținut de instanță, respectiv al vecinătăților terenului din actul de vânzare-cumpărare din septembrie 1943 al intimaților Bazarea D., ș.a., vecinătăți nu este susținut de celelalte probe administrate în cauză, neexistând nici o probă administrată în cauză din care să rezulte că amplasamentul suprafeței de 2, 53 ha din titlul de proprietate 913 din 11.10.2006 în favoarea intimaților-petenți Bazarea D., ș.a. care este la Nord de terenul în . litigiu, a fost stabilit corect, în condițiile în care, conform actului de vânzare-cumpărare din 1 septembrie 1943 al autorilor I. N. și I. M., autorul lor se învecina cu terenul cumpărat de aceștia la Est, deci terenul acestora se afla la Vest de terenul autorului lor, încât să prezume, pornind de la acest titlu de proprietate, că terenul proprietatea autorilor lor I. N. și M. a fost pe amplasamentul în litigiu.

Dimpotrivă, experțiza B. V. pe care intimații-petenți nu au contestat-o, a reținut în concluziile raportului de expertiză tehnică silvică că din punct de vedere topografic și al toponimiei locul „Piciorul Dârmoxei" este diferit de cel numit „pârâul Dârmoxei” sau cel denumit „Pârâul Dârmoxei versant stâng” și că terenul în litigiu este situat pe versantul tehnic stâng al „Piciorului Dârmoxa”. Ori, din actele de proprietate depuse la dosar a autoarei lor M. M. (sau M.) soția lui M. I. a lui G., rezultă cu evidență că a avut teren în proprietate, care apare și în amenajamentele silvice din 1949 după naționalizare la locul numit „Pârâul Dârmoxei - versant stâng”, în timp ce autorul petenților Bazarea D., ș.a. a deținut terenul la locul „Piciorul Dârmoxa”

Fără temei a reținut prima instanță că, recurenții-petenți, nu au făcut dovada că M. I. M. (M.) autoarea lor ar fi moștenitore după M. M., care figurează ca vecin la Răsărit în înscrisul intitulat tranzacție datat 10 decembrie 1936 (nu 1926 cum eronat s-a menționat în hotărâre), invocată de ei în apărare, cu motivarea că din certificatul de deces al autoarei lor rezultă că a fost fiica lui M. D..

Este adevărat că tatăl autoarei lor M. M. (sau M.) născută la 16 iulie 1909 a fost M. D., cum a reținut prima instanță, dar au dovedit cu certificatul de deces al tatălui autoarei noastre, M. D. M., decedat la 8 august 1912 că acesta a fost fiul lui M. M. și a lui M. M., certificat pe care-l anexează la prezentul recurs.

Rezultă că au făcut dovada că numitul M. M. a fost bunicul autoarei lor M. M. (sau M.) care în înscrisul intitulat tranzacțiune datat 10 decembrie 1936 (și nu 1926 cum greșit a fost reținut în sentința recurată) este înscris ca vecin cu I. Ortoanu la Răsărit.

De asemenea, din contractul de vânzare-cumpărare din septembrie 1943, invocat de instanță, a autorilor I. N. și M. N., rezultă că suprafața de 10 ha, 12 ari și 40 centiari din acest contract, se învecina la răsărit și la miazănoapte cu moștenitorii lui I. G. M..

Or, așa cum au dovedit cu certificatul de căsătorie al autoarei M. M. (M.) din 12 martie 1932, aceasta s-a căsătorit cu M. I. fiul lui G.. Rezultă că terenul autorilor intimaților-petenți cumpărat în septembrie 1943 se învecina la Nord și Est cu moștenitorii lui I. G. M., care a fost soțul autoarei lor.

Or, amplasamentul terenului în litigiu, nu are la Nord și Est ca vecini pe moștenitorii lui I. G. M., respectiv pe autoarea lor, situație de fapt recunoscută la 26.08.2014 conform procesului verbal încheiat de expert B. V. de intimații-petenți.

Rezultă cu evidență că terenul autorilor intimaților-petenți era situat la Vest de terenul autoarei lor și că amplasamentul în litigiu corespunde cu amplasamentul terenului autoarei noastre - M. M. (sau M.).

De asemenea, greșit a reținut instanța că nu dețin acte de proprietate pentru terenul autoarei lor, în timp ce intimații posedă act autentic, deoarece conform legilor fondului funciar, dovada dreptului de proprietate se poate face cu extras de carte funciară, acte de proprietate, alte înscrisuri, inclusiv proba cu martori.

In speță, au dovedit că autoarea lor a avut în proprietate înainte de naționalizarea din 1948 următoarele suprafețe de teren: 4, 20 ha teren neproductiv; 20, 00 ha pășune și 6, 91 ha fânețe, terenuri în zona „Pârâul Dârmoxa - versant stâng”, cu tabelul nominal de la rolul agricol din 1943 de la Primăria P. (f.161 dosar fond primul ciclu procesual), adeverința nr.4746/11.10.2002 eliberată de Ocolul Silvic Broșteni (f.213 dosar primul ciclu procesual), care este confirmată și de amenajamentele silvice din anii 1949, 1958, 1969, 2012 și tabelul nominal cu proprietarii de păduri (f.40 - 43 dosar) aflat în original în arhivele Ocolului Silvic Broșteni (depus în recurs în primul ciclu procesual), în timp ce intimații-petenți, moștenitori după N. I. și N. M. nu se regăsesc în amenajamentele silvice și nu au făcut dovada continuității proprietății dobândite prin actul de vânzare-cumpărare din 1943, respectiv că l-au deținut în proprietate până în 1948.

De asemenea, din raportul de expertiză întocmit de expert silvic B. V. rezultă că moștenitorii după M. M. (M.) se regăsesc prin defuncta M. I. M. în evidențele amenajamentului silvic din 1948, Tabelul nominal cu proprietari de păduri, poieni din unitatea de producție VII Bradul Toplicioara, fila 44, poz.l în cadrul Pârâului Dârmoxa -versantul stâng, cu 4 (patru) ha teren neproductiv, 20 ha pășune și 6, 91 ha fânețe (răspunsul la obiectivul nr.4 - pag.9 din raport).

Prima instanță a nesocotit și faptul că din totalul terenului cu care autoarea lor, defuncta M. I. M. apare în evidențele amenajamentului silvic din anul 1948 - f.44 - poz.l în UP VII Pârâul Dârmoxa - versant stâng - cu 4, 2 ha neproductiv, 6, 91 ha fânețe și 20 ha pășune (f.213 dosar fond inițial și f. 161 dosar fond inițial), prin sentința civilă nr. 1303/23.11.2004 a Judecătoriei Vatra Dornei, pronunțată în dosarul nr. 1644/2004 (f.168 - 170 dosar fond inițial), definitivă prin decizia civilă nr.516/12.04.2005 a Tribunalului S. (f.171 -172 dosar fond inițial) și irevocabilă prin decizia civilă nr.2044/30.11.2005 a Curții de Apel S. - dosar nr.3076/C/2005 (f.166 - 167 dosar fond inițial), soluționată în contradictoriu cu aceeași petenți-pârâți, li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 9 ha teren forestier în baza Legii nr. 1/2000 cu motivarea că acest teren este situat la locul „Pârâul Dârmoxei - versant stâng”, conform hărților topografice de la ocolul silvic cu amenajamentele din 1949, 1958 și 1969, pentru diferența de 66.172 mp teren cu vegetație forestieră situată în același trup - „Pârul Dârmoxa”, care face obiectul cauzei de față, au formulat cerere în baza Legii nr.247/2005 și dețin proces-verbal de stabilire a vecinătăților încheiat la 17.10.2006 (f. 164 dosar fond inițial) și plan de situație vizat de Ocolul Silvic Broșteni și OCPI S. (f. 165 dosar fond inițial), el făcând parte din același trup cu suprafața de 9 ha teren fânețe prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 1/2000 pe același amplasament prin hotărârea judecătorească menționată.

Că amplasamentul în litigiu a fost proprietatea autoarei lor, rezultă și din raportul de expertiză întocmit de expert B. V., schița cu suprapunerea amplasamentului 1950, în care ca vecin la Vest a terenului în litigiu sunt moștenitorii V. Ortoanu a cărei autoare a dobândit prin tranzacțiunea din 1936 teren care este la Est și se învecina cu bunicul autoarei lor, M. M., iar moștenitorii lui V. Ortoanu dețin teren la locul în litigiu și îi recunosc ca vecini.

Cum prin hotărârile judecătorești menționate s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că ei sunt îndreptățiți să li se reconstituie dreptul de proprietate pentru 9 ha în trupul „P. Dârmoxa” - versant stâng, nelegal și cu încălcarea esențială a legii și a autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 1303/2004 a Judecătoriei Vatra Dornei - irevocabilă, a reținut prima instanță că nu fac dovada că sunt îndreptățiți să li se reconstituie dreptul de proprietate pe amplasamentul în litigiu.

P. motivele expuse au solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței și în rejudecare, admiterea în totalitate a plângerii formulate în dosarul conexat, să se dispună anularea parțială a Hotărârii Comisiei Județene nr.775/30 octombrie 2009 în ceea ce privește poziția 1 din anexa 37 - 182 și să li se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 66.172 mp teren pădure pe raza Ocolului Silvic Broșteni în UP VII ua 192A% și 192 B% și să se respingă plângerea petenților Bazarea D., Sfîrca A., R. L., R. E., D. Agurița și D. N., împotriva Hotărârii nr.775/30.10.2009 în ceea ce privește poziția nr.l din anexa 37 – 183, cu obligarea intimaților-petenți la plata cheltuielilor de judecată din ambele cicluri procesuale reprezentând onorarii experți și onorarii de avocat.

În drept au fost invocate disp.art.304 pct.9, 3041 cod proc.civilă, art.6 din Convenția CEDO.

Intimații B. D., S. A., R. L., R. E. D. Agurița și D. N. au formulat întâmpinare în motivarea căreia au arătat că prin sent. civ. nr. 1112/04.12.2014 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei. în mod corect, legal și temeinic s-a admis plângerea formulată de ei, s-a anulat în parte Hotărârea Comisiei Județene S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr.775 din 30.10.2009, din anexa 37-183 și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră, în suprafață de 6.61 ha situat pe raza Ocolului Silvic Broșteni în U.P. VII, ua 192A% și 192 B% pe vechiul amplasament conform planului de situație existent la dosar, expertizei topo efectuată în cauză de expert M. vasile și expertizei silvice efectuată de expert B. V..

P. aceeași hotărâre, s-a dispus admiterea în parte conexat_ a intimaților M. M., Ț. E., N. I. și R. T., s-a anulat în parte HCJ 775/10.10.2009 și s-a dispus reconstituirea în favoarea acestora a dreptului pentru suprafața de 6,6172 ha după autoarea M. M., pe un alt amplasament.

Contrar tuturor criticilor din recursul formulat în cauză apreciază că soluția pronunțată se fundamentează pe probele existente la dosar, care dovedesc următoarele aspecte:Terenul solicitat de ei,ce le-a fost reconstituit prin sentința civilă nr.1112/2014 este unul si același cu terenul descris la paragraful 1 din actul de vindere-cumpărare datat I septembrie 1943, prin care se face dovada certă că autorii lor M. și I. N. au cumpărat de la F. T. M. și A. T. M. acest teren în întindere totală de „ 10 ha, 12 arii si 40 de centiare pământ de păscătoare cu tot ce se află pe dânsul”; In completarea acestui act, tocmai pentru a se înlătura orice speculație referitoare la categoria de folosință, în primul recurs a fost depus și actul de împărțeală voluntară datat 1 septembrie 1934, act autentic conform căruia A. T. M. a dobândit printre altele și suprafața de „ 4 fălci pământ de păscătoare cu pădure tânără, iar F. T. M. 2 fălci și 74 de prăjini pământ de păscătoare și pădure”;

Conform expertizei silvice întocmite în cauză de B. V., terenul solicitat de ei, ce face obiectul cauzei, în suprafață de 6,61 ha, face trup comun cu suprafața de 2,5320 ha, teren ce le-a fost reconstituit prin Titlul de proprietate nr.913 din 11.10.2006, depus în copie la raportul de expertiză, filele 37-38 raport de expertiză și întreaga suprafață de 10 ha 12 ari și 40 centiari din actul de vânzare datat 1 septembrie 1943, se află în prezent amplasată în UP VII ua 1.92A%, pe raza ocolului silvic Broșteni. Acest aspect este corect reținut de instanța de fond în motivarea hotărârii atacate.

Faptul că acest amplasament solicitat de ei este unul și același cu vechiul amplasament este logic și clar explicat în paragraful 2 de la fila 8 din raportul de expertiză silvică, întocmit de ing. B. V..

De asemenea un alt argument care stă la baza retrocedării terenului pe acest amplasament îl constituie faptul că terenul în litigiu are și în prezent aceleași vecinătăți cu cele din actul de vânzare din 1943, respectiv la nord și la est, terenul în litigiu se învecinează cu moștenitorii lui I. G. M., fapt specificat și în actul de proprietate, la sud în act apar moștenitorii lui Anuisia I. B., care este în prezent C. L., persoană care a și semnat procesul verbal de vecinătate, la vest conform actului cu moștenitorii lui Ilioe A. și P. G. a P.(Ortoanu vasile și I.), semnatar al procesului vebral de vecinătate este D. M. fiica defuncților V. și I. Ortoanu.

De altfel expertul consemnează expres că aceste vecinătăți apar înscrise în actul de vânzare-cumpărare din 1943. ceea ce în opinia lor înlătură orice speculație de genul că amplasamentul terenului descris în acest act nu ar fi unul și același cu terenul identificat și pentru care s-a dispus reconstituirea pe vechiul amplasament.

Speculațiile au apărut din cauza unor puncte de vedere diferite exprimate de experți referitoare la toponimia amplasamentului, aspect care a fost de altfel reținut și în decizia de casare.

Acesta constituie și primul motiv de recurs prin care se susține că instanța, fond a nesocotit recomandările Tribunalului S., respectiv dec. civ. 1242/12.06.2012.

Acest motiv de recurs nu este fondat, deoarece instanța de fond, conform dec. civ.1242/12.06.2012, a dispus efectuarea unei expertize silvice care să lămurească tocmai aspectele legate de vechiul amplasament și elucidarea denumirii locului acestuia, prin raportare la vecinătățile din actul autentic și vecinătățile faptice.

Întrucât prima expertiză silvică, vădit pertinentă, efectuată de expert R. a fost contestată prin argumente tehnice și hărțile MUF Broșteni de la momentul naționalizării si nici prin suplimentul la expertiză nu s-a răspuns la solicitările instanței de fond, conform recomandărilor date prin dec. civ. 1242/12.01.2012 a Tribunalului S., s-a efectuat cea de-a doua expertiză silvică, de expert B. V., cu experți parte .Această a doua expertiză, nu a fost contestată de ei sau de recurenți, și contrar susținerilor din recurs, s-a lămurit tocmai aspectul ce ține de stabilirea corectă a vechiului amplasament.

P. expertiza B., susținută de actele de proprietate și aspectele constatate la cercetarea la fața locului, s-a concluzionat că: amplasamentul solicitat de ambele părți se suprapune și este localizat între culmea „Piciorului Zvârceanu” și „Pârâul Dârmoxa”, pe versantul tehnic stâng al „Pârâului Dârmoxa”. Ad-literam, amplasamentul solicitat de ambele părți se află situat pe culmea „Pârâului Dârmoxa” versant stâng. în acest sens, apreciază ca fiind mai mult decât relevant punctul de vedere exprimat de expertul Șușinschi F., reținut corect de instanța de fond, care explică argumentat faptul că în anul 1943 când s-a întocmit actul de vânzare-cumpărare, nu existau hărți oficiale, părțile utilizând denumirea de „Piciorul Dârmoxei”, probabil conform tradiției locale, pentru culmea pe care ulterior anului 1959. hărțile silvice o denumesc „Piciorul Zvârceanului”.

De altfel, la fața locului, instanța a constatat nemijlocit că amplasamentul solicitat de ambele părți se află pe culme (pe deal) și nu la vale, pe pârâul Dârmoxa. Primele hărți silvice în care au fost specificate locurile - ca toponimie, au apărut după 1959, motiv pentru care expertul Șușinschi concluzionează că „Piciorul Dârmoxei” din actul de vindere-cumpărare din anul 1943 a fost denumirea utilizată pentru amplasamentul terenului în cauză și se identifică tehnic în hărțile silvice actuale cu „Piciorul Zvârceanu”.

Așa se explică de ce și expertul desemnat B. V. menționează expres în concluziile raportului de expertiză că „amplasamentul revendicat de ambele pârți este localizat între culmea Piciorul Zvârceanu și Pârâul Dârmoxa, pe versantul tehnic stâng al Pârâului Dârmoxa .

În urma solicitării făcute la Arhivele Naționale s-a comunicat oficial că anterior naționalizării, suprafața de teren deținută de autorii lor N. E. si M. a fost în total de 84 ha, din care pădure și pășune 51 ha, filele numerotate cu 129-130 raport de expertiză B., poz.21 respectiv 55.

În contextul în care au dovedit cu înscrisuri că reperele de amplasament ale terenului din actul de v/c din 1943 se identifică pe mai mult de 3 laturi cu cele ale terenului revendicat și măsurat în . de retrocedare pe vechiul amplasament, a suprafeței de 6.61 ha, teren cu vegetație forestieră ce a trecut sub bornă silvică de la unicul proprietar deposedat-N. I.. P. toate aceste considerente, contrar tuturor susținerilor de la punctele 1-6 din recurs, în mod corect instanța de fond a dat eficiență vecinătăților din actul autentic de v/c din 01.09.1943 în raport de care, așa cum s-a concluzionat prin raportul de expertiză tehnică silvică-întocmit de B. V. „amplasamentul suprafeței de 6,61 ha solicitat în baza Legii 247/2005 este în UP VII, u.a, 192 a %, 192B% și face corp comun cu suprafața de 2,53 ha ce le-a fost retrocedat prin Titlul de proprietate nr. 913/11.10.2006”. Contrar susținerilor recurenților de la punctele 2-6 din recurs aceștia nu au făcut dovada proprietății și amplasamentului terenul în litigiu cu vreun act de proprietate, clar, neechivoc care să nu dea loc de interpretare așa cum au făcut-o ei.

Aceste persoane solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6,6172 ha situată pe același amplasament solicitat de ei moștenitori după M. M.. În dovedirea cererii lor, se prevalează de un extras din amenajamentul silvie nr.4746 din 11.10.2002, conform căruia în 1948 la fila 44 poz.1,autoarea acestora M. 1. M. apărea înscrisă cu suprafața de 0 ha pădure, 4,2ha teren neproductiv, 6.91 ha fânaț și 20 ha pășune. In completarea acestei adeverințe din amenajamentul silvic, în care autoarea lor apare cu ZERO HA P., aceștia se folosesc și de actul de tranzacțiune datat 10.12.1936, în care în partea de est apare ca vecin M. M., a cărui moștenitor este M. M. (M.). În baza acestui înscris intimații apreciază că justifică suprafața de teren solicitată a le fi reconstituită - 6.6172 ha. fără însă a deține un act de proprietate clar, din care să rezulte câtă pădure a deținut autoarea lor M. M., înainte de naționalizare. O vecinătate nu poate sta la baza unei reconstituiri, doar pe baza susținerii acestora că acea suprafața de pășune de 20 ha este în realitate pădure, mai ales in contextul in care cu ocazia cercetării instanța a putut constata că intimații dețin în zona respectivă în afară de pădurea retrocedată la Legea 1/2000 șl o suprafață de pășune neîmpădurită care nu a făcut niciodată obiectul naționalizării, nefiind trecută sub borna silvică. Acea suprafață de pășune este inclusă în total suprafață de pășune de 20 ha, pe care intimații ar dori să li se retrocedeze sub formă de pădure.

În plus, față de toate actele depuse la dosar și care dovedesc întocmai susținerile lor, depun alăturat copie după procesul verbal de punere în posesie nr. 312/12.05.2006 a recurenților din care rezultă fără echivoc faptul ca în 2006 s-a pus în posesie pășune împădurita și terenuri cu vegetație forestieră necuprinsă în amenajamentul silvic, respectiv terenul de la pct. 3 din tabel în suprafață de 8,6410ha mai exact, recurenții au luat la Legea nr.18/1991, 8 ha de pădure conform titlurilor existente la dosar, respectiv 1 ha după M. M. și 7 ha, în nume propriu, 9 ha pădure la Legea nr.1/2000 fiind puși în posesie și pe un amplasament care nu le aparținea – pct.3 din tabel și în tot acest timp au stăpânit întreaga suprafață de pășune ce nu a fost trecută niciodată sub bornă silvică care cumulat, depășesc matematic cele 20 ha pășune din extrasul din amenajamentul silvic nr.4746/11.10..2002

Susținerile recurenților referitoare la expertiza efectuată de expert R. C., nu sunt fondate, și tocmai pentru că, toate concluziile acestui raport de expertiză au fost contestate și s-a făcut dovada contrarie, prin următoarea expertiză efectuată în cauză. Contrar acestor susțineri reluate în motivul 2 din recurs, conform căreia se susținea ca „ singurul proprietar de terenuri naționalizate de pe valea pârâului Dârmoxei, versant stâng este M. I., soțul lui M. M. ( M.)” nu are nici un fel de bază legala. Pe de o parte cererea s-a făcut după M. M., și nu după M. I., care oricum era decedat anterior naționalizării, iar pe de altă parte, din actele silvice depuse la dosar, avute în vedere de expert B. a rezultat că de pe acel amplasament - Valea Pârâului Dârmoxei versant stâng, a trecut sub bornă silvică la naționalizare - 199 ha pădure, 33,50 ha poieni și goluri alpine, și sub nici o formă acest teren nu a aparținut lui M. I., cum greșit a concluzionat expert R. și s-a reluat această susținere în prezentul recurs.

Daca în primul recurs, recurenții au susținut că cele 2 locuri „ Piciorul Zvârceanu” și „Piciorul Dârmoxa” sunt două locuri diferite aflate a distantă foarte mare unul față de celălalt, expertiza efectuată în cauză de B. V. a demontat în totalitate atât susținerea acestora cât si expertiza extrajudiciară efectuată de expert Clinovschi si expert R. si s-a concluzionat că amplasamentele solicitate de ambele părți se suprapun si sub nici o formă nu sunt locuri diferite situate la distante foarte mari una de cealaltă.

In fila 8 ultimele 3 paragrafe din raportul de expertiză B. se reține destul de clar că, potrivit vecinătăților prezentate în actul de v-c din 1943 rezultă că autorii N. E. și M. au avut teren în proprietate anterior naționalizării, la locul numit „Pârâul Dârmoxei versant stâng”.Funcție de vecinătățile de la răsărit (est) și miază noapte (nord) din actul de v-c din 1943 care corespund cu cele din Titlul de proprietate nr.913/11.10.2006 si vecinătatea cu M. M., din actul de tranzacțiune din 1936, rezultă că suprafața cerută de moștenitorii după M. M. se suprapune peste amplasamentul revendicat de ambele părți.

În sprijinul cererii de respingere a recursului, au solicitat a se analiza toate aspectele invocate respectiv:

Recurenții nu au putut dovedi că autoarea lor M. M. a deținut amplasamentul în cauză și în raport de art. 6 din Legea 1/2000, au solicitat să se dea eficiență maximă înscrisului autentic constând în actul de v-c din 1943 în detrimentul înscrierii în registrul agricol, care are o valoare declarativă și care sub nici o formă nu a putut răsturna mențiunile din înscrisul autentic.

Conform principiului reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament prev. de art.6 ind. din Legea 1/2000, persoanele fizice sunt îndreptățite să solicite ca reconstituirea dreptului de proprietate, să se facă pe vechiul amplasament ce a aparținut autorilor lor.

Hărțile silvice, extrasele din M.U.F Broșteni și toate aspectele tehnice care au stat la baza acestor expertize silvice efectuate ca urmare a deciziei de casare, au confirmat o dată în plus expertiza topo efectuată de ing. M. V., în primul ciclu procesual, care a concluzionat că ei sunt cei care justifică reconstituirea pe vechiul amplasament, în baza actului de proprietate din 1943, în calitate de moștenitori după autorul deposedat N. E., terenul măsurat fiind amplasat pe versantul stâng al „Paraului Dârmoxa”, la locul numit „Piciorul Zvarceanu”, teren ce corespunde cu cel menționat din actul de vânzare din 01.09.1943.

Nici în cel de al doilea ciclu procesual intimații nu au produs probe de aceeași valoare care să răstoarne probatoriul lor, și nu justifică proprietatea pentru amplasamentul solicitat.

Retrocedările anterioare făcute la Legea 1/2000 și Legea nr.18/1991 pentru ambele părți urmează a fi avute în vedere atât din punct de vedere matematic, dar îndeosebi în raport de actele de proprietate de care se prevalează ambele părți.

P. toate aceste considerente au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 1112/04.12,2014 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei.

În drept au fost invocate disp. art. 115 - 118 Cod procedură civilă.

Ceilalți intimați deși legal citați nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus la dosar întâmpinare pentru a-și preciza poziția cu privire la recurs.

Examinând sentința prin motivele de recurs invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, Tribunalul va confirma soluția atacată apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.

Contrar susținerilor din motivele de recurs, Tribunalul constată că hotărârea instanței de prim grad a avut în vedere întregul ansamblu de probe ce s-au administrat în cauză, fiind rezultatul unei interpretări și aplicări judicioase a probatoriului și a dispozițiilor legale incidente speței.

Astfel cum rezultă din actele și lucrările pricinii petenții B. G. D., S. I. A., R. I. L. și R. E. E., au solicitat anularea parțială a Hotărârii Comisiei Județene S. cu nr. 775/30.10.2009 în ceea ce privește poz. Nr.1 din anexa nr. 37-183 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6,3931 m.p. teren cu vegetație forestieră situat pe raza Ocolului Silvic Broșteni, identic cu UP VII, ua 192A% și 192B%, după autorii deposedați N. E. I. și M..

În acest sens s-au prevalat de contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 01.09.1943, înscris potrivit cu care autorii lor I. N. și I. M. au cumpărat de la vânzătorii F. T. M. și A. T. M. câtimea de 10 ha, 12 ari, 40 c.a. pământ de păscătoare cu tot ce se afla pe el situat la locul numit „Piciorul Dârmoxei” din ., teren pe care vânzătorii l-au moștenit după defunctul lor tată T. M., de procesul verbal de stabilire al vecinătăților și de alte înscrisuri depuse ulterior.

În ceea ce-i privește pe petentii recurenți M. M., G. E., R. P. și N. I. I., aceștia au solicitat anularea parțială a Hotărârii Comisiei Județene S. cu nr. 775/2009, și reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 7,57 ha teren cu vegetație forestieră, după defuncta autoare deposedată M. D. M., teren situat în Broșteni la locul numit „Pârâul Dîrmoxa”, identic cu UP.VII, u.a. 192A% și 192B%, respectiv în același loc și pe același amplasament cu terenul pretins a fi retrocedat de primii petenți.

În dovedirea îndreptățirii la reconstituire (fila 54 ds. fond), au depus adeverința nr. 4746 din 11.10.2002 a Ocolului Silvic Broșteni, potrivit cu care la nivelul anului 1948, M. I. M. apare în evidențele amenajamentului Silvic Broșteni la poz. 44 cu mai multe suprafețe de teren, din care 0 ha păduri, 4,20 ha teren neproductiv, 20 ha pășune și 6,91 ha fânețe și un proces verbal de vecinătate, iar pe parcursul soluționării litigiului au mai anexat și alte înscrisuri (fil. 161 ds. fond).

Potrivit art. 24 al.1 din Legea nr. 1/2000, „reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferența dintre suprafața primită prin aplicarea legilor fondului funciar și cea avută în proprietate, persoanelor fizice și juridice sau, după caz, moștenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente”.

În aplicarea textului susarătat și în considerarea și analizarea tuturor probelor ce s-au administrat în dosar pe parcursul celor 2 cicluri procesuale, Tribunalul conchide că întemeiat s-a concluzionat de către judecătorul instanței de prim grad că îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pe amplasamentul UP VII ua 192A% și 192B% din litigiu sunt petenții intimați, în calitate de moștenitori ai defuncților I. N. și M. N..

Probele cauzei au evidențiat că la data de 01.09.1943 autorii prim petenților, respectiv soții I. N. și M. N. au cumpărat de la vânzătorii F. T. M. și A. T. M. o suprafață de 10 ha, 12 ari și 40 centiari pământ păscătoare cu tot ce se afla pe el, situat la locul numit „Piciorul Dârmoxei” învecinat la răsărit cu moștenitorii lui I. G. M., la miazăzi cu moștenitorii Anisiei I. Bazurcă, la apus cu I. a P. și moștenitorii lui P. G. a P. și la miazănoapte cu moștenitorii lui I. G. M..

Din conținutul aceluiași act autentificat în anul 1943 rezultă apoi, că vânzătorii terenului au stipulat că au dobândit în proprietate terenul ce-l înstrăinează, prin moștenire după tatăl lor T. M..

Din actul autentic de împărțeală voluntară încheiat la data de 01.09.1934 privind partajarea averii succesorale rămase după defunctul T. M. și I. T. M., rezultă că vânzătorii din actul autentificat a data de 01.09.1943 au preluat în loturi distincte teren păscătoare cu pădure tânără situate la locul numit „Piciorul Dârmoxei”, loturi în care sunt trecute aceleași vecinătăți cu cele din actul de vânzare cumpărare din anul 1943.

Astfel, A. M. T. a primit urmare a actului de împărțeală voluntară, printre altele și suprafața de 4 fălci pământ de păscătoare cu pădure tânără situat la locul „Piciorul Dârmoxei” (pct.1) iar F. M. a primit 2 fălci și 74 prăjini pământ de păscătoare și pădure situat la „Piciorul Dârmoxei” (pct. VIII).

Din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că petenții B. D., S. A., R. L., R. E., D. Agurița, și D. N.,

sunt moștenitorii defuncților I. N. și M. N..

P. raportul de expertiză tehnică judiciară al expertului M. V. efectuat în primul ciclu procesual, s-a evidențiat că amplasamentul terenului în litigiu, identificat conform indicațiilor părților și reprezentanților Ocolului Silvic, este relativ același cu cel din planul de situație întocmit de A. M. R. în anul 2007 pentru autorul M. dar și cu cel din planul de situație întocmit de B. L. în anul 2008 pentru autorii I. N. și N. M.; s-a constatat în același timp că două dintre vecinătăți corespund cu cele din contractul de vânzare cumpărare nr. 128/01.03.1943, respectiv moștenitorii Apopii P. G. și moștenitorii B. I. și s-a concluzionat că acest fapt poate duce la concluzia că acest teren poate fi același cu cel înscris în contractul de vânzare cumpărare nr. 128/1943, aparținând implicit autorului petenților.

Din raportul de expertiză silvică întocmit în dosarul de expertiză B. V., a reieșit că suprafața de 6,61 ha teren solicitată de petenții intimați conform Legii nr. 247/2005 în baza înscrisului intitulat act de vânzare-cumpărare încheiat la data de 01.09.1943 face trup comun cu suprafața de 2,53 ha teren care le-a fost reconstituit petenților prin titlul de proprietate nr. 913 din 11.10.2006, titlu în care se regăsesc vecinătățile din actul de vânzare-cumpărare din 1943.

P. același raport de expertiză, cu referire la denumirea locului menționată în actul de vânzare cumpărare datat la 01.09.1943, respectiv aceea de „Piciorul Dârmoxei”, expertul a arătat că din verificările evidențelor amenajistice la nivelul anului 1948 nu apar denumirile de „Piciorul Dârmoxei” sau „Pîrîul Dîrmoxei”, Pârâul Dârmoxa fiind denumit Varmar, iar versantul stâng tehnic al acestuia fiind identic cu versantul stând tehnic al actualului P. Dârmoxa.

Astfel, în raport de vecinătățile menționate în actul autentic din anul 1943, expertul silvic a concluzionat că amplasamentul actual al terenului solicitat de petenți (moștenitorii defunctului I. N. și M.) este localizat între Pârâul Dârmoxa și Piciorul Zvârceanu, respectiv în partea superioară a versantului stâng tehnic al actualului P. Dârmoxa. Expertul desemnat în dosar, arată faptul că această contradicție între vecinătățile din actul autentic de la 01.09.1943 și mențiunea „teren situat la locul numit Piciorul Dârmoxei” poate fi explicată prin aspecte ce țin de percepția uzitată de locuitorii din acea vreme, care nu presupune neapărat o similitudine cu denumirile respectiv cu toponimia silvică a formelor de relief.

Din identificările și constatările tuturor expertizelor efectuate în dosar (judiciare și extrajudiciare), rezultă neîndoielnic că, pe parcursul timpului toponimiile silvice fie s-au schimbat (pârâul Varmor apare ulterior ca Pârâul Dârmoxa, Pârâul Scurtului apare cu denumirea de pârâul Zvârceanu), fie sunt relative sau nesigure față de localizările diferite în timp.

În acest context, față de înscrisurile pe care și le-au opus părțile și de concluziile ultimului raport de expertiză efectuat în dosar, Tribunalul reține că în mod just a constatat prima instanță că definitorii în stabilirea amplasamentului solicitat de petenți sunt vecinătățile indicate în actul autentic de vânzare cumpărare de la 1 septembrie 1943 și în raport de care așa cum s-a concluzionat prin raportul de expertiză tehnică silvică, amplasamentul suprafeței de 6,61 ha teren solicitat în baza Legii nr.247/2005, este în UPVII u.a. 192A% și 192B% și face corp comun cu suprafața de 2,53 ha teren care le-a fost retrocedată petenților B. D., Sfâca A., R. L., R. E., D. Agurița și D. N. prin titlul de proprietate nr. 913 din 11.10.2006.

Astfel, prin interpretarea și aplicarea judicioasă a dispozițiilor legale reglementate de prev. art. 24 din Legea nr.1/2000 și prin analizarea minuțioasă a tuturor probelor cauzei, s-a concluzionat că prim petenții sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu pe amplasamentul reprezentat de UP VII u.a. 192A% și 192B% de pe raza comunei Broșteni, în calitate de moștenitori ai defuncților I. N. și M..

Motivațiile recurenților conform cărora sentința a fost pronunțată prin nesocotirea indicațiilor date de Tribunalul S. prin decizia civilă nr. 124/12.06.2012 prin care s-a casat sentința civilă nr. 371/2011 a Judecătoriei Vatra Dornei și s-a trimis cauza spre rejudecare, motive de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă rap. la art. 304¹ Cod pr. civilă și art. 6 din CEDO, sunt neîntemeiate, astfel că vor fi înlăturate de instanța de recurs.

Așa cum rezultă, neîndoielnic, din considerentele deciziei civile nr. 1242 din 12.06.2012 a Tribunalului S., instanța de recurs, constatând că apărările părților litigante nu au fost pe deplin verificate și că fondul cauzei nu a fost suficient cercetat, a admis recursul formulat împotriva sentinței nr. 371/2011 a Judecătoriei Vatra Dornei, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe pentru a se proceda la suplimentarea probatoriului prin efectuarea unei expertize silvice care să concluzioneze dacă locul numit „Piciorul Dârmoxei” este unul și același cu cel denumit „Pârâul Dârmoxei” sau cu cel denumit „Piciorul Dârmoxei versant stâng”, dacă autorii petenților N. I. și N. M. au avut teren în proprietate anterior naționalizării la locul „Piciorul Dârmoxei” versant stâng sau la „Pârâul Dârmoxei” și care dintre părți este îndreptățită la reconstituirea terenului în litigiu.

În considerarea acestor dispoziții ale instanței de control judiciar și în aplicarea prev. art. 315 Cod pr. civilă, judecătoria a procedat la suplimentarea probatoriului, prin administrarea probei cu expertiză tehnică judiciară silvică, prima expertiză fiind efectuată de expert R. C. C., iar a doua expertiză de expert B. V., a admis și participarea la efectuarea lucrării și a unor experți parte pentru fiecare din părțile litigante, trasând în acest sens, ample obiective experților pentru clarificarea tuturor aspectelor cauzei, admițând și obiecțiunile ce s-au formulat în dosar de către petenți și intimați pentru lămurirea integrală a contradicțiilor ivite pe parcurs.

În atare situație, câtă vreme instanța de prim grad s-a conformat întocmai indicațiilor deciziei de casare, fără temei susțin recurenții că hotărârea a fost dată cu nesocotirea celor dispuse prin decizia Tribunalului cu nr. 124/12.06.2012.

Faptul că cei 5 experți care și-au exprimat opiniile în cauză, nu au reușit să ajungă la un numitor comun privitor la denumirile uzitate de-a lungul vremii pentru . evident că nu poate fi imputat instanței de judecată în sensul nesocotirii indicațiilor date de instanța de casare.

S-a mai criticat sentința și prin prisma faptului că hotărârea recurată a fost dată și cu nesocotirea autorității de lucru judecat de care se bucură sentința civilă nr. 1303/23.11.2004 a Judecătoriei Vatra Dornei pronunțată în dosarul nr. 1644/2004, irevocabilă prin respingerea apelului și recursului.

Această critică este nefondată astfel că urmează a se înlătura.

Nesocotirea principiului autorității de lucru judecat presupune, în ideea asigurării stabilității raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasă odată tranșată de instanță să nu mai poată fi adusă înaintea judecății, iar, pe de altă parte, că, ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare.

Conform celor menționate în recurs, Tribunalul constată că acest principiu al autorității de lucru judecat, nu a fost încălcat de către prima instanță în soluția pronunțată în prezentul dosar.

Astfel cum reiese din înscrisurile depuse la fil. 166-172 ds. fond, prin sentința civilă nr. 1303 din 23.11.2004 a Judecătoriei Vatra Dornei dată în dosarul nr. 1644/2004, definitivă prin decizia civilă nr. 516 din 12.04.2005 a Tribunalului S. și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2044 din 30.11.2005 a Curții de Apel S., recurenților petenți: M. M., G. E., R. P. și N. I. li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 9 ha teren forestier situat în . după autoarea deposedată M. M. (M.).

S-a motivat că această autoare apare în amenajamentele silvice din anul 1948 cu 4,20 ha teren neproductiv, 20 ha pășune și 6,91 ha fânaț situate pe Pârâul Dârmoxa versant stâng, și că în conformitate cu art. 25 din Legea nr. 1/2000, urmare a efectuării măsurătorilor în teren în raport de vechile amplasamente, pentru această suprafață de 9 ha, s-a întocmit proces-verbal de stabilire și recunoaștere a vecinătăților semnat de reprezentanții Comisiei Comunale și ai Ocolului Silvic.

Același argument al semnării procesului verbal de vecinătate pentru cele 9 ha teren a fost avut în vedere și în motivarea instanțelor de control judiciar.

Cum în prezentul dosar se solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru o altă suprafață de teren, diferită de cea reconstituită prin sentința civilă nr. 1303/23.11.2004 a Judecătoriei Vatra Dornei, cum în prezenta cauză nu s-a supus judecății din nou același litigiu tranșat irevocabil prin sentința civilă mai sus arătată, e de necontestat, că în speță nu-și găsesc incidența motivațiile privitoare la nesocotirea principiului autorității de lucru judecat.

Nefondate sunt și toate celelalte critici aduse sentinței civile recurate.

Cu referire la opiniile experților ce au efectuat lucrări în dosar, Tribunalul reține aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 167 și urm. din Codul de procedură civilă, iar din interpretarea cărora rezultă că instanța nu este legată de concluziile expertizei, ele constituind numai elemente de convingere lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca toate celelalte probe din dosar.

În lipsa unor argumentări solide și științifice a experților cu privire la concluziile expertizei, se apreciază că în mod just, această probă a fost coroborată cu celelalte probe și înscrisuri ce s-au depus în dosar, și că, prin interpretarea și aplicarea judicioasă a prev. art. 6 din Legea 1/2000, judecătorul de fond a dat eficiență actului de vânzare-cumpărare din anul 1943 prezentat de petenții intimați și actului de împărțeală voluntară încheiat și autentificat la data de 01.09.1934, înscrisuri care confirmă îndreptățirea acestora la reconstituirea dreptului de proprietate pe amplasamentul în litigiu.

În ceea ce-i privește pe recurenți, în dovedirea îndreptățirii la reconstituire pentru terenul de_ m.p. cu vegetație forestieră aceștia s-au prevalat de adeverința nr.4746 din 11.10.2002 a Ocolului Silvic Broșteni și de evidențele Ocolului Silvic Broșteni de la nivelul anilor 1948.

Potrivit acestor înscrisuri în evidențele amenajamentului Silvic Broșteni din anul 1948 la fila 44 poz.1 în UP VII Pârâul Dârmoxa versant stâng, era evidențiată numita M. I. M. cu mai multe suprafețe de teren din care:

- 0 ha pădure

- 4,20 ha neproductiv

- 6,91 ha fânețe și 20 ha teren pășune.

Din aceste înscrisuri rezultă că în perioada naționalizării autoarea petenților nu avea în proprietate nici o suprafață de teren pădure.

Este a se reține apoi că, prin Legea naționalizării din anul 1948, cu nr. 119 din 11.06.1948 au fost trecute la stat toate bogățiile solului și subsolului, deci toate pădurile existente în proprietate privată la acea vreme, pășunile, fânețele nefiind naționalizate, au continuat să rămână în posesia și proprietatea vechilor proprietari, aspect notoriu reliefat de altfel, și de expertul silvic R. C. C. în raportul de expertiză la fila 308 dosar.

Cum potrivit adresei nr._ din 17.06.2013 (fila 268) a Ocolului Silvic Broșteni și potrivit înscrisurilor de la fil. 272-275 dosar fond, după același autor M. M. (M. M.), s-a reconstituit până în prezent dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 14,28 ha teren cu vegetație forestieră, în considerarea tuturor celor de mai sus, e fără putință de tăgadă că recurenții nu mai pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul de pădure în litigiu.

Motivațiile acestora din recurs, privitoare la semnarea procesului verbal de vecinătate pentru terenul solicitat a fi retrocedat, nu constituie un argument solid în îndreptățirea la reconstituire pentru terenul cu vegetație forestieră cu privire la care se judecă părțile, întrucât, așa cum în mod just a concluzionat și instanța de fond, una din semnăturile procesului verbal de recunoaștere a vecinătăților aparține chiar recurentului M. M., iar o altă semnatară a procesului-verbal, în persoana numitei R. E., și-a retras semnătura de recunoaștere, prin cererea din 21.02.2008 adresată Comisiei de F. F. P. (fila 119) și prin declarația autentificată sub nr. 2632 din 09.10.2008 (fil. 122- 123), în care a învederat că a fost în eroare la semnarea procesului verbal de vecinătate, proces verbal ce nu conținea toate datele de identificare a terenului la care făcea referire și că celorlalți moștenitori după N. I. nu li s-a cerut părerea, aceștia nesemnând procesul verbal de vecinătate și neconfirmând vecinătatea.

Au mai depus recurenții în dovedirea pretențiilor lor asupra terenului în litigiu și un înscris din anul 1936 (fila 163 ds. fond), intitulat „Transacțiune”, act potrivit cu care la nivelul anului 1936, numita I. V. Ortoanu s-ar fi învecinat la răsărit în locul „Zvârceanu” cu moștenitorii lui M. M..

Tribunalul reține că nici acest înscris nu vine să confirme pretențiile recurenților și îndreptățirea la reconstituire pentru terenul și pe amplasamentul solicitat, câtă vreme nu s-a probat în cauză vreo legătură de rudenie între recurenți și M. M..

Instanța mai reține, apoi, că potrivit art. 2 din Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 890/04.08.2005, „Comisiile comunale, orășenești sau municipale, sub îndrumarea comisiilor județene și a comisiei municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, vor urmări și vor lua măsurile necesare pentru respectarea și aplicarea întocmai a prevederilor Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, precum și ale prezentului regulament”.

În speță, sentința civilă nr. 1112 din 04.12.2014 a Judecătoriei Vatra Dornei nu a fost recurată de nici una dintre intimatele cărora le revin atribuții de urmărire și de luare a tuturor măsurilor necesare pentru respectarea și aplicarea Legii Fondului F., potrivit textului susarătat și a prevederilor textelor art. 5 și 6 din H.G. nr. 890/2005.

Așa fiind, în contextul tuturor celor de mai sus, având în vedere și principiul neagravării situației părții în propria cale de atac (non reformatio in pejus), găsind că toate motivațiile recurenților sunt nefondat formulate, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr. civilă, Tribunalul urmează a respinge recursul petenților M. M., G. E., N. I., Ț. M. și R. T., acestora ca nefondat.

Date fiind și prevederile art. 274 Cod pr. civilă,

P. aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE :

Respinge recursul formulat de petenții M. M., G. E., N. I., Ț. M. și R. T., toți cu domiciliul în .,județul S., împotriva sentinței civile nr.1112 pronunțată la data de 04.12.2014 de Judecătoria Vatra Dornei, în dosar nr._, intimați fiind C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., R. R. –Direcția S. S., C. L. de F. F. P., B. D.,domiciliat în Ș. Dornei, . S., S. A. domiciliată în mun. Vatra Dornei, .,județul S., R. L. domiciliată în ., județul S., R. E. cu același domiciliu, D. Agurița, domiciliată în mun. Vatra Dornei, ..9,județul S. și D. N., domiciliată în mun.S., ., .,.,județul S., ca nefondat.

Obligă recurenții să plătească intimaților B. D., S. Aaurora, R. L., R. E., D. Agurița și D. N. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 mai 2015.

Președinte Judecător Judecător Grefier

C. L. G. P. V. S. A. S. A.

Red.CL.

Tehnored/Sa/2 ex/17.06.2015/Judecător fond M. F.

← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 701/2015. Tribunalul SUCEAVA		Cereri. Hotărâre din 08-05-2015, Tribunalul SUCEAVA →

Fond funciar. Decizia nr. 307/2015. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 307/2015. Tribunalul SUCEAVA