Fond funciar. Decizia nr. 287/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 287/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 287/2015
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 287
Ședința publică din data de 3 martie 2015
Președinte- M. C.
Judecător - T. M.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul N. A. C., cu domiciliul în orașul G. H., Cartier Voroneț, nr.46, jud.S., împotriva sentinței civile nr.1000 din 30 octombrie 2014 a Judecătoriei G. H. (dosar nr._ ), intimați fiind pârâții C. L. de fond funciar G. H., Instituția P. S., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate S. și N. A., cu domiciliul în orașul G. H., Cartier Voroneț, jud. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat M. M. pentru reclamantul apelant și pîrîtul intimat N. A. asistat de avocat M. L., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art.131 al. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este competent din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze pricina, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 95 pct. 2 și art. 482 din Noul Cod de procedură civilă.
Avocat M. M. pentru reclamantul apelant, a depus la dosar delegație de substituire pentru avocat A. M. și invocînd disp.art.480 alin.3 Cod procedură civilă, a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, interpretînd greșit obiectul juridic dedus judecății. Totodată a cerut admiterea probei cu martorii P. G. și M. C., care au fost încuviințați de instanța de fond, pentru a dovedi acceptarea tacită a succesiunii după defuncta N. L..
Avocat M. L. pentru pîrîtul intimat N. A., a arătat că se opune la audierea martorilor întrucît instanța de fond s-a pronunțat în mod corect pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, obiectul juridic dedus judecății fiind constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr. 826/2003.
Instanța respinge proba testimonială solicitată de apărătorul reclamantului apelant, avînd în vedere soluționarea cauzei pe excepție și calitatea de legatar universal al reclamantului, nu se impune audierea de martori pentru a dovedi calitatea de moștenitor după defuncta N. L. și avînd în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și de administrat alte probe, declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Avocat M. M. pentru reclamantul apelant, a cerut admiterea apelului, anularea sentinței, respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului și admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Avocat M. L. pentru pîrîtul intimat N. A., a cerut respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată conform hitanței depusă la dosar.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei G. H. la data de 11 iunie 2014, reclamantul Neuburger A. C., în contradictoriu cu: C. L. De F. F. G. H., Instituția P. S., C. Județeană P. S. D. De P. S., Neuburger A. a solicitat acestei instanțe ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea parțială a titlului de proprietate nr.826/14.11.2003 în sensul emiterii unui nou titlu în are la rubrica „moștenitorii defunctului” să fie inclusă și numita Neuburger L. iar la rubrica „Cetățeanul (a) să fie inclus și reclamantul în calitate de moștenitor testamentar al defunctei Neuburger L..
În motivarea cererii s-a arătat că așa cum rezultă din adeverința nr.3248/27.06.1996 emisă de Consiliul local al orașului G. H., terenul în suprafață de 7050 mp din Titlul de proprietate nr. 826/14.11.2003 apare înscris în registrul agricol pe numele defuncților Neuburger O. și N. L., aceștia fiind expropriați conform Decretului 439/72. Prin Ordinul nr. 994 din 5.10.1994 emis de Prefectul Județului S., s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 7050 mp teren, pe numele celor doi defuncți. Defuncta Neuburger L., bunica reclamantului, a formulat o acțiune de anulare a acestui ordin și emiterea altuia în care să apară înscrisă suprafața de 10.700 mp situată pe același amplasament, dar cererea i-a fost respinsă, rămânând în vigoare Ordinul nr. 994/05.10.1994. A mai arătat reclamantul că la data de 18.05.1996 a decedat Neuburger L., el rămânând moștenitor testamentar al acesteia în baza Testamentului autentificat sub nr. 909 din 17.02.1995. Tot în motivarea acțiunii s-a mai arătat că după decesul bunicii sale, reclamantul a intrat în posesia bunurilor acestuia, printre care și suprafața de 7050 mp teren pe care a folosit-o împreună cu părinții săi, iar pe o parte din această suprafață de teren a edificat mai multe clădiri. A încercat să reglementeze situația juridică a clădirilor dar a constatat că în extrasul de carte funciară apare ca proprietar tatăl său, pârâtul Neuburger A., sens în care a fost nevoit să formuleze prezenta cerere.
În drept, au fost invocate disp. art. III din L 169/1997.
Reclamantul și-a completat acțiunea solicitând radierea din CF 891 a . pârâtului Neuburger A. cu cota de ½ din suprafața de 7050 mp și înscrierea dreptului de proprietate asupra cotei de ½ din suprafața de 7050 mp pe numele său.
Motivând completarea la acțiune, reclamantul a arătat că suprafața de 7050 mp teren descrisă în Titlul de proprietate nr. 826/14.11.2003 a fost înscrisă în cartea funciară pe numele pârâtului Neuburger A. care a vândut o parte, respectiv suprafața de 1255 mp, în prezent în cartea funciară fiind înscrisă suprafața de 5795 mp. A mai arătat reclamantul că pârâtului Neuburger A. i se cuvine doar cota de ½ din întreaga suprafață de 7050 mp, în calitate de moștenitor al defunctului Neuburger O., cealaltă cotă de ½ fiind proprietatea reclamantului în calitate de moștenitor testamentar al defunctei Neuburger L..
În drept, au fost invocate disp. art. 907, 908 din Codul civil.
Prin întâmpinare, pârâtul Neuburger A. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, iar pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantului cu motivarea că acesta nu are calitate de moștenitor, excepția prescripției tabulare și excepția dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei pârâtul N. A. a arătat că este unicul moștenitor al defuncților Neuburger O. și Neuburger L., că nu i-a fost constatată calitatea de moștenitor, că acceptarea succesiunii (a legatului) nu a avut loc, că nu a avut cunoștință despre testament.
În drept, pârâtul a invocat disp. art. 205-206 C.p.c.
În răspunsul la întâmpinare, reclamantul Neuburger A. C. a arătat că a acceptat moștenirea rămasă de pe urma defunctei Neuburger L., intrând în posesia casei de locuit și a terenului aferent, stăpânindu-le sub nume de proprietar, nefiind tulburat în posesia acestora de moștenitorii legali care aveau cunoștință de faptul că bunica sa a testat în favoarea sa toate bunurile ce îi aparțineau. A mai arătat că a locuit În casa lăsată de bunica sa până în anul 1999 când a vândut-o împreună cu tatăl său, care avea partea sa din casă în calitate de moștenitor după Neuburger O., încheind în acest sens un act sub semnătură privată. Cu privire la excepția prescripției tabulare a arătat că pe lângă posesia utilă mai trebuie îndeplinite, potrivit art. 1895-1896 Cod civil, și două condiții speciale: existența unui just titlu precum și buna credință a posesorului. Pe fondul cauzei, pârâtul nu a contestat că acest teren i-a aparținut defunctei Neuburger L., recunoscând practic faptul că titlul de proprietate a fost emis pe numele unei persoane neîndreptățite, cel puțin cu privire la cota de ½, în speță neputându-se pune în discuție calitatea de moștenitor sau dacă pârâtul avea sau nu cunoștință despre testament, aceste aspecte urmând a fi soluționate pe cale de excepție, prezenta cauză având ca obiect „fond funciar” și nu partaj succesoral.
Pârâta Comisa Județeană S. a arătat că titlul de proprietate se emite de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și conferă persoanei căreia i s-a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren, calitatea de proprietar. Titlul de proprietate are o natură juridică complexă conferită, pe de o parte de caracterul autorității competente, cât și de procedura specială de emitere a lui, iar pe de altă parte, de caracterul drepturilor ce decurg de aici. Titlul de proprietate este actul autentic cel mai important prin care se finalizează activitatea comisiilor locale și comisiilor județene de aplicare a legilor de fond funciar. A mai arătat că potrivit prevederilor HGR nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, punerea în posesie prin delimitare în teren a persoanelor îndreptățite să primească terenul și completarea fișelor de punere în posesie a acestora sunt de competența exclusivă a comisiilor de fond funciar. Din aplicarea textelor legale din Regulamentul de aplicare a legilor de fond funciar, rezultă că titlul de proprietate se emite în baza documentațiilor înaintate de către comisiile locale, după operațiunea de validare, documentații ce se depozitează în arhiva OCPI S. și arhiva comisiei locale în raza căreia este situat terenul.
Ceilalți pârâți nu au formulat întâmpinări.
Judecătoria G. H., prin sentința civilă nr.1000 din 30 octombrie 2014 a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, și în consecință:
A respins acțiunea formulată de reclamantul NEUBURGER A. C. în contradictoriu cu pârâții C. L. DE F. F. G. H., INSTITUȚIA P. S., C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. S., NEUBURGER A., având ca obiect fond funciar, constatare nulitate act juridic, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă;
A obligat reclamantul să-i plătească pârâtului suma de 850 lei cheltuieli de judecată.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform prev. art. 248 alin. 1 C.p.c., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, iar alin. 2 al aceluiași articol arată că în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța a determinat ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc.
Referitor la lipsa calității active a reclamantului, instanța a reținut că Titlul de proprietate nr. 826/14.11.2003 a fost emis pe numele pârâtului N. O. A. în calitate de moștenitor al defunctului N. O.. În baza titlului de proprietate pârâtul Neuburger A. și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
Art. 12 din L18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare arată că se stabilește calitatea de moștenitor pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii, iar la alin. 3 din același articol se arată că titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
În cauză nu a fost depus nici un act și nu s-a solicitat nici o probă din care să rezulte că defuncta N. L. ar avea calitatea de moștenitor după defunctul Neuburghe O..
Din înscrisul sub semnătură privată și din declarațiile celor doi martori nu rezultă că reclamantul ar avea calitatea de moștenitor.
Față de cele mai sus menționate, instanța a apreciat că reclamantul nu are calitate procesuală activă, motiv pentru care a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamantul, criticînd-o pentru nelegalitate.
În motivare, a arătat că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active, fiind ignorat faptul că parte din terenul înscris în titlul de proprietate nr.826/2003, a cărui anulare se cere, a fost proprietatea testatoarei N. L., iar el este beneficiarul acestui legat.
A precizat că în mod greșit s-a reținut că nu a făcut dovada că testatoarea sa ar fi moștenitoarea titularului dreptului, N. O., întrucît el nu a susținut că aceasta ar fi îndreptățită la reconstituirea terenului din litigiu în calitate de moștenitoare, ci de titulară a cotei de ½ din acest teren.
De asemenea, a criticat și stabilirea greșită a cheltuielilor de judecată la care a fost obligat.
A solicitat anularea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Și-a întemeiat apelul, în drept, pe art.466 Cod procedură civilă.
În întîmpinare, pîrîtul a solicitat respingerea apelului.
A arătat că el nu a avut cunoștință despre existența unui testament autentificat astfel că reclamantul ar fi trebuit să facă dovada acceptării acestuia în termenul legal de 3 ani de la data întocmirii pentru a da posibilitatea celorlalți moștenitori să-l atace sub aspectul cotității disponibile.
De asemenea, a susținut că acceptarea legatului nu a fost dovedită prin înscrisuri (certificat de legatar, hotărîre judecătorească), nefiind relevante înscrisul sub semnătură privată sau declarațiile martorilor.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este fondat.
Astfel, reclamantul a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate nr. 826 din 14 noiembrie 2003 emis pe numele pîrîtului N. A., în calitate de moștenitor al defunctului N. O., motivat de faptul că parte din suprafața înscrisă în titlu a aparținut soției, defuncta N. L., ca moștenire de la părinții săi, reclamantul fiind legatar universal al acesteia.
Deci, ceea ce este supus analizei cauzei vizează faptul parcurgerii, de către defuncta N. L., a etapelor prevăzute de Legea nr.18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate a terenului în litigiu și calitatea de moștenitor al acesteia, în persoana reclamantului.
Este de menționat că reclamantul avea posibilitatea acceptării succesiunii în condițiile art.75 al.2 din Legea nr.36/1995, sau tacit.
Analizînd acțiunea pe o altă cauză, prima instanță a dat o soluție nelegală astfel încît, în baza art.480 alin.3 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul, va anula sentința civilă și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
P. aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite apelul declarat de reclamantul N. A. C., cu domiciliul în orașul G. H., Cartier Voroneț, nr.46, jud.S., împotriva sentinței civile nr.1000 din 30 octombrie 2014 a Judecătoriei G. H. (dosar nr._ ), intimați fiind pârâții C. L. de fond funciar G. H., Instituția P. S., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate S. și N. A., cu domiciliul în orașul G. H., Cartier Voroneț, jud. S..
Anulează sentința civilă și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3 martie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. T. M. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – B. G.
Tehnored.P.T. – Ex.7 – 6 aprilie 2015
| ← Expropriere. Sentința nr. 2185/2014. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1450/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
