Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1450/2014. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 1450/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 1450/2014

Dosar nr._ - revendicare imobiliară-

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR.1450

Ședința publică din data de 14 octombrie 2014

Președinte C. L.

Judecători V. E. L.

S. A.

Grefier R. M.

Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâții B. G., B. G., și reclamantele P. V., Jătariu F. și D. A., împotriva sentinței civile nr. 1182 din 13 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, pârâți intimați fiind M. M., A. C. și A. F..

Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 7 octombrie 2014, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, 14.10.2014.

După deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra recursurilor de față, constată:

Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată inițial sub nr._ din 08.05.2009 reclamantele P. V., J. F., D. A., au solicitat în contradictoriu cu pârâții: M. M., B. G., B. G., A. C. și A. F., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora să le predea în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața totală de 9500 mp arabil, în valoare de 3500 lei și să-și demoleze construcțiile edificate pe teren fără niciun drept, cu cheltuieli de judecată.

În motivare au arătat că prin titlul de proprietate nr. 191 din 15.06.1993 antecesorului lor, C. V G. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 3,57 ha din care suprafața de 9500 mp de la locul „ Bulgărie”în vatră . urmare a extinderii construcțiilor de locuit.

Au mai arătat că în urma decesului lui C. V. G. din 09.06.1998, între moștenitorii acestuia menționați în certificatul de moștenitor nr. 19/13.02.2007 a intervenit un partaj voluntar autentificat la notar sub nr. 1295/15.05.2008.

Au precizat că în urma acestui partaj suprafața de 9500 mp teren la locul „Bulgărie” a fost împărțită între acestea în sensul că reclamanta P. V. a primit suprafața de 1900 mp, J. F. a primit 3800 mp și D. A. primit 3800 mp conform planului de situație întocmit de Primăria comunei Hîrtop atașat acțiunii.

Au subliniat că toate încercările lor de a intra în posesia suprafețelor ce le-au revenit urmare a partajului voluntar au fost sortite eșecului, întrucât pârâții folosesc terenul pretextând o înțelegere cu antecesorul lor, deși nu există nici un act în acest sens iar pe teren există edificate construcții fără autorizații legale motiv pentru care în planul de situație primăria nu le-a menționat.

Au menționat că pârâții nu au niciun drept să se folosească de terenul proprietatea lor și cum construcțiile au fost edificate fără autorizație de construire, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Au mai precizat că, neștiind exact cât teren folosește efectiv fiecare din pârâți au formulat acțiunea pentru întregul trup de teren menționat în actele lor de proprietate dat fiind și legăturile de rudenie dintre pârâți (mamă, fiice,gineri).

Reclamantele au depus la dosar precizări la cerere prin care au arătat că renunță la capătul de cerere privind demolarea construcțiilor față de autorizațiile de construcție existente pentru ambele gospodării.

Au arătat totodată că își mențin capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de teren întrucât pârâții M. M. și B. G. nu au niciun fel de acte de dobândire a terenului care să stea la baza titlului de proprietate nr. 1162/30.06.1995 și implicit la baza contractelor de cumpărare nr. 47/07.02.2001 și nr. 478/27.05.2009, iar terenul ocupat de construcțiile pârâților a fost primit de la CAP –câte 250 mp fiecare.

Au mai arătat că antecesorul lor, C. V.G., a fost împroprietărit la reforma agrară din anul 1945 cu suprafața de 1,25 ha teren conform extrasului de la Arhivele Naționale, teren pe care l-a avut în rolul agricol cu care a intrat în CAP și care i-a fost reconstituit prin titlul de proprietate nr. 191/15.06.1993 în configurația prevăzută în planul de situație întocmit la data de 14.05.2008 de Primăria comunei Hârtop depus la dosar.

Din acest plan și titlu rezultă că terenul în litigiu se învecinează cu șoseaua națională și nu cu pârâții B., A. și M..

Ca urmare au solicitat să se pună în vedere pârâților să prezinte actele în baza cărora au obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 4300 mp vatră . examinate și de expert.

Prin sentința civilă nr.506 din data de 28 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, s-a admis în parte cererea precizată, formulată de reclamantele P. V., domiciliată în ., J. F.,domiciliată în Fălticeni, .. 25, județul Suceava, D. A., domiciliată în Suceava, Al. Lalelelor, nr. 5. ., ., în contradictoriu cu pârâții: M. M., B. G., B. G., A. C. și A. F., toți domiciliați în ..

Pârâții B. G. și B. G. au fost obligați să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 1427,56 mp teren compusă din 1.275,25 mp teren și 152,31 mp cale de trecere identificată în expertiza întocmită de expert P. O. prezentată în schița anexă III la suplimentul III al raportului de expertiză și delimitată de punctele 59-104-62-_-7-57-59.

Pârâții B. G. și B. G. au fost obligați să-și ridice pe cheltuiala lor construcțiile C8 și C9 identificate în aceeași anexă III la suplimentul III a raportului de expertiză.

S-a respins capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 1381,59 mp de la pârâții A. C. și A. F. ca nefondat.

Pârâții B. G. și B. G. au fost obligați să plătească reclamantelor suma de 5382 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Terenul în litigiu situat în vatră satului Hârtop la locul numit „ Bulgărie” este prezentat în planul de situație anexat parcela1 A are o suprafață de 9023 mp, limitele acestei parcele de teren au fost indicate de părțile prezente la măsurători și menționate mai sus și se constată un minus de teren de 477 mp.

Terenul în litigiu menționat la punctul 3.1 este moștenit de la C. V G. în baza certificatului de moștenitor nr. 19/13.02.2007 și menționat în titlul de proprietate nr. 191/1993 poz. A/1 alin 2 și 5 la locul numit „Bulgărie” și a contractului de partaj nr. 1295/2008 prezentat și în planul de situație eliberat pe primăria Hârtop la data de 14.05.2008.Autorul reclamanților defunctul C. V G. a fost menționat cu acest teren în rolul agricol al anilor 1959-1961 la fila 84 vol. II Hârtop și cu acest teren s-a înscris în C.A.P.

Terenul ocupat de pârâții B. G. și B. G. este prezentat în planul de situație anexat parcelele 2.Cc și 3 A în suprafață de 821 mp respectiv 1195 mp cu o suprafață totală de 2016 mp, pe parcelele 2 Cc se află construcțiile C5-locuință. C6-grajd- construite în baza autorizației de construire nr. 50/1972 și 73/1978 iar grajdul C6 a fost extins înspre hotarul cu Pădurari V. cu 4 m față de construcția inițială și cu 7 m față de proiect, construcțiile C7-bucătărie, C8-magazie,C9-anexă sunt construite după anul 2000 fără autorizație de construire.

Pârâții dețin acest teren în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 478/2009 și a certificatului de moștenitor nr. 214/2006 după defunctul M. D. P., suprafață menționată în aceste acte și în Cartea funciară nr._-UAT Hârtop este de 2105 mp, iar defunctului M. D.P. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru acest teren în baza titlului de proprietate nr. 1162/1995.

Terenul ocupat de pârâții A. C. și A. F. conform expertizei întocmite de expert P. O. este prezentat în planul de situație anexat parcelele: 4-Cc și 5 A în suprafață de 853 mp respectiv 1300 mp are o suprafață totală de 2153 mp, pe . află construcțiile C1-locuință, C2-bucătărie, C3-magazie, C4-șură- construite de defunctul M. P. și menționate în contractul de vânzare cumpărare nr. 47/2001.Pârâții dețin acest teren în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 47/2001, suprafață menționată în aceste acte și în Cartea funciară nr. 157/N-UAT Hârtop este de 2105 mp. Defunctului M. D P. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru acest teren în baza titlului de proprietate nr. 1162/1995.

Astfel, conform constatărilor expertului există suprapunere de teren între terenul reclamanților și cel a pârâților în suprafață de 477 mp cât lipsește din suprafața de teren a reclamanților, acest teren conform planului de situație întocmit de primăria Hârtop la data de 14.05.2008 este deținut de pârâți ( filele 185 – 188 ) .

Defunctul C. V G. a fost menționat cu acest teren în rolul agricol al anilor 1959-1961 la fila 84, vol II Hârtop, cu acest teren a fost împroprietărit la reforma agrară din 1945 (fila 61) și s-a înscris și la C.A.P., iar acest teren este prezentat și în planul de situație eliberat de Primăria Hârtop la data de 14.05.2008 (fila 10) care are ca vecin drumul județean și este menționat în titlul de proprietate nr. 191/1993, poz. A/1 alin.2 și 5 la locul numit „Bulgărie”.

Defunctul M. D P. este menționat în rolul agricol al anilor 1959-1961 la fila 19 vol. III –Hârtop cu suprafața totală de 1.51 ha la poziția „Acasă” se menționează suprafața de 36 ari arabil și 07 ari curți și clădiri iar planuri de situație cu punere în posesie a acestui teren nu există. O localizare certă sigură a terenului menționat la locul numit „Acasă” nu există.

Pârâtului B. G. i s-a atribut un lot în suprafață de 500 mp pentru construcția unei locuințe ( a se vedea planul de situație menționat anterior) tot de către fostul CAP.

Prin suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară ( a se vedea f. 212-214) se observă că reclamantele au un minus de suprafață de 477 mp față de suprafața menționată în titlul de proprietate nr. 191/1993 suprafață ocupată de pârâți. Amplasamentul acestei suprafețe mai greu de stabilit deoarece terenul menționat în planurile de situație întocmite cu ocazia punerilor în posesie pentru suprafețele menționate în titlurile de proprietate nr. 191/1993( C. G.), titlul de proprietate nr. 1162/1995 (M. P.),titlul de proprietate nr. 541/1994 (M. D.),titlul de proprietate nr. 483/1994 ( M. M. și A.) au lungimi mai mici decât se folosește terenul de către actualii proprietari. În planul de situație întocmit de primăria Hârtop la data de 14.05.2008 lungimea terenului menționat în titlul de proprietate nr. 191/1993 (C. G.) de la drumul județean la vecinul din spate este de 211 mp. În teren această lungime este de 296 m (înspre M. M.) și de 309 înspre M. D., în această situație conform planului de situație emis de Primăria Hârtop la data de 14.05.2008 terenul în litigiu și implicit al reclamantelor are ieșire la drumul județean se învecinează cu acesta, deci suprafața de teren care lipsește reclamantelor este înspre drumul județean în . a pârâților. Conform planului de situație întocmit de Primăria Hărtop la data de 14.05.2008 terenul reclamantelor este prezentat în planul anexă cu linie roșie.

Prin suplimentul III la raportul de expertiză tehnică judiciară în urma măsurătorilor efectuate s-a constatat că reclamantele dețin o suprafață de teren de 9023 mp în titlul de proprietate 191/1993 este menționată suprafața totală la locul în litigiu „La Bulgărie” de 9500mp. Amplasamentul acestei suprafețe este mai greu de stabilit deoarece terenul menționat în planurile de situație întocmite cu ocazia punerilor în posesie pentru suprafețele menționate în titlurile de proprietate nr. 191/1993 ( C. G.), titlul de proprietate nr. 1162/1995 (M. P.), titlul de proprietate nr. 541/1994 (M. D.) titlul de proprietate nr. 483/1994 ( M. M. și A.) au lungimi mai mici. De exemplu în planul de situație întocmit de primăria Hârtop la data de 14.05.2008 lungimea terenului menționat în T. P nr. 191/1993 (C. G.) de la drumul județean la vecinul din spate este de 211 m în teren această lungime este de 296 m înspre M. M și de 309 m înspre M. D..

În această situație conform planului de situație emis de primăria Hârtop la data de 14.05.2008 terenul în litigiu și implicit al reclamantelor are ieșire la drumul județean se învecinează cu acesta deci suprafața de teren care lipsește reclamantelor este înspre drumul județean în parcele de curți clădiri a pârâților.

. linie roșie de pe planul de situație de la fila 215 din dosar reprezintă forma și configurația terenului proprietatea reclamantelor conform titlului de proprietate nr. 191/1993 teren menționat în schița întocmită de primăria Hârtop la data de 14.05.1998, configurația și suprafața parcelei de teren ocupată de reclamante la data efectuării măsurătorilor este conform parcelei 1-A din planul de situație.

La data efectuării expertizei pârâții B. G. și B. G. foloseau . suprafață de 821 mp,iar în extrasul de carte funciară cât și planul de situație care există la arhiva Cărții funciare și înregistrat la O.C.P.I Suceava sub nr. 715/22.01.2000 aceștia au o suprafață la . de 655 mp.

Pârâții au motivat extinderea terenului înspre P. V.( actualul proprietar) prin faptul că au cumpărat de la M. C (vechiul proprietar) suprafața de 540 mp pe toată lungimea terenului folosit de ei inclusiv arabil fără acte doar prin înțelegere verbală fără act sub semnătură privată. Forma și configurația parcelei de curți clădiri existentă în planul de situație de la arhiva C.F. este prezentat în anexa II prezentată la acest supliment (linie albastră).

Pentru pârâții B. G. și B. G. se poate constitui o suprafață de 584 mp aferentă parcelei de curți clădiri fără a demola sau a modifica construcțiile principale existente C5,C6,C7 deșii construcția C6 a fost extinsă nerespectând proiectul iar construcția C/ este fără autorizație prin diminuarea suprafeței acestei parcelei înspre N, înspre A. C., construcțiile provizorii C8 și C9 edificate fără autorizație sunt înafara acestei suprafețe de 500 mp a se vedea anexa III.

La data efectuării expertizei pârâții A. C. și A. F. foloseau . suprafață de 853 mp în extrasul de carte funciară cât și în planul de situație care există la arhiva CF și înregistrat la O.C.P.I Suceava sub nr. 715/22.01.2000, aceștia au o suprafață la . de 845 mp și de asemenea aceștia au mărit suprafața anexei C3 de la 22 mp la 98 mp. Pârâții au motivat extinderea terenului înspre M. M. cu 0.45 m prin faptul că au cumpărat de la acesta suprafața de 5400 mp.

Pentru pârâții A. C. și A. F. nu se poate constitui o suprafață de 500 mp aferentă parcelei de curți și clădiri deoarece au o suprafață mare și ara însemna că anexa C4 și parte din anexa C3 să fie amplasate în afara acestei suprafețe de 500 mp.

Porțiunea de teren dintre cele două locuințe ocupată de anexele gospodărești edificate fără autorizație de construcție și care ar putea asigura accesul la drumul județean al reclamantelor este prezentată în anexa III și este cantonată între punctele:_-104-57-7-100 are o lățime de 4,50 m și o suprafață de 380 mp.

Astfel, instanța a admis în parte cererea reclamantelor așa cum a fost precizată, și a obligat pârâții B. G. și B. G. să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 1427,56 mp teren compusă din 1.275,25 mp teren și 152,31 mp cale de trecere identificată în expertiza întocmită de expert P. O. prezentată în schița anexă III la suplimentul III al raportului de expertiză și delimitată de punctele 59-104-62-_-7-57-59 a obligat pârâții B. G. și B. G. să-și ridice pe cheltuiala lor construcțiile C8 și C9 identificate în aceeași anexă III la suplimentul III a raportului de expertiză.

Totodată, având în vedere că nu s-a făcut dovada că pârâții A. C. și A. F. să ocupe teren din suprafața reclamantelor, s-a respins capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 1381,59 mp de la aceștia ca nefondat .

Având în vedere că pârâții B. G. și B. G. au căzut în pretenții, aceștia au fost obligați să plătească reclamantelor suma de 5382 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții P. V., J. F. și D. A. precum și pârâții B. G. și B. G..

Intimații pârâții A. C. și A. F. au formulat întâmpinare la recursul promovat în cauză prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr.506/2013 a Judecătoriei Fălticeni, ca fiind legală si temeinică.

Prin decizia civilă nr. 1745/27 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava au fost admise recursurile formulate de reclamanți precum și de pârâții B. G. si B. G., a fost casată sentința civilă nr. 56/2013 a Judecătoriei Fălticeni și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-a reținut ca motiv de casare caracterul contradictoriu al motivării sentinței sub aspectul suprafețelor pe care pârâtul B. le-ar ocupa din terenul reclamanților.

S-a motivat că situația din dosar ar fi fost lămurită corect și complet dacă instanța de fond ar fi stabilit motivat configurația și amplasamentul terenului proprietatea reclamantelor așa cum a fost transmis de către autorul lor, C. V. G. precum și dacă ar fi identificat în mod concret și argumentat terenul proprietatea pârâților B. și A. așa cum a fost deținut în proprietate și transmis prin cele două contracte de vânzare cumpărare de către antecesorul lor M. D.P., precum și dacă ar fi lămurit contradicțiile existente între lucrările întocmite de expertul desemnat în cauză și ar fi stabilit dacă există sau nu suprapuneri reale între terenul părților și dacă ar fi procedat la analiza comparativă a titlurilor, operațiuni ce se impun obligatoriu în ciclul unei acțiuni civile în revendicare teren.

Neprocedând ca atare, s-a apreciat că instanța de fond nu a cercetat complet fondul pricinii, motiv de casare prev. de art. 304 pct.7 și 9 C.pr.civ rap. la art. 312 al.6 C.pr.civ.

In rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr._ .

Prin sentința civilă nr.1182 din 13 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni s-a admis în parte acțiunea.

Pârâții B. G. și B. G. au fost obligați să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 270 mp., hașurată cu puncte în planul de situație anexa 2, contur 2-A-B-48-46-G-2.

Pârâții A. C. și A. F. au fost obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 92 mp., contur E-F-G-46-48-E, în planul de situatie anexa 2.

S-a respins ca nefondat capătul de cerere conex privind demolarea construcțiilor notate cu C8 (anexă 18 mp) și parte din C9 (anexă 8,5 mp. din 11 mp).

Pârâții B. G. și B. G. au fost obligați să plătească reclamantelor suma de 2.206 lei cheltuieli de judecată după compensare iar pârâții A. C. și A. F. au fost obligați să plătească reclamantelor suma de 3.106 lei cu același titlu.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:

Prin titlul de proprietate nr. 191/1993 s-a reconstituit în favoarea defunctului C. G., autorul reclamanților, dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 3,57 ha teren din care suprafata de 9.500 mp. teren extravilan situat la locul numit „Bulgărie” – V. . 9.000 mp. teren arabil învecinat cu: șosea, M. M., Hlescanu V., drum si 500 mp. arabil învecinată cu: șosea, M. M., M. P. si drum.

Ca urmare a decesului defunctului Cărăbus V. G. între moștenitorii menționați în certificatul de moștenitor nr. 19/13 febr.2007 la BNP R. A. A. (f.7 dosar) a intervenit un contract de partaj voluntar autentificat sub nr. 1295/15 mai 2008 la BNP R. A. A. (f.8-9 dosar).

Prin acest partaj voluntar, suprafața de 9.500 mp. teren de la locul numit „Bulgărie” a fost împărțită astfel: reclamanta P. V. a primit 1.900 mp. teren conform planului de situație din 14 mai 2008, J. F. a primit 3.800 mp. iar D. A. 3.800 mp., conform planului de situație anexat la fila 10 dosar.

Prin titlul de proprietate nr. 1162/1995 (fila 49 dosar) s-a reconstituit în favoarea autorului pârâților B. G. și B. G., respectiv defunctului M. P., dreptul de proprietate pentru o suprafață de 1,51 ha teren pe raza satului Hîrtop din care 4.300 mp. teren moștenire la locul numit „Hîrtop”, suprafață compusă din 3.600 mp. arabil învecinat cu: M. M., drum, P. Gh. si C. Gh. si 700 mp. teren curți-construcții învecinat cu: M. M., drum, P. Gh si C. Gh.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 47 din 7 febr. 2001, defunctul M. P. și pârâta M. M. au vândut pârâților A. C. și A. F., parte din terenul înscris în titlul de proprietate nr. 1162/1995, respectiv suprafața de 2.105 mp. teren curți-construcții identică cu . 2A ale bunului imobil cadastral nr. 299/I precum și construcțiile C1 (casă de locuit), C2 (bucătărie de vară), C3 (magazie), C4 șură), amplasate pe terenul mai sus individualizat.

Diferența de 2.105 mp. teren rămasă neînstrăinată din . mp. evidențiată în titlul de proprietate nr. 1062/ 1995 a fost inclusă în certificatul de moștenitor nr. 214 din 27 dec.2006 autentificat la BNP R.-A. A. ca făcând parte din masa succesorală rămasă la decesul defunctului M. P. (f. 35 dosar) iar pârâta B. G., în calitate de moștenitoare a acestui defunct a dobândit prin efectul devoluțiunii succesorale legale cota de 1/4 din suprafata de 2.105 mp.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 478 din 27 mai 2009 – fila 34 dosar vânzătoarele: M. M., A. F. și C. V., moștenitoare ale defunctului M. P. au transmis pârâților B. G. și B. G. cota de 3/4 din suprafața de 2.105 mp. teren arabil si grădină intravilan, identic cu . – 1 Cc, înscrisă în CF_ a loc. cadastrale Preutești.

Aceste suprafețe de teren individualizate în titlul de proprietate si construcțiile menționate au fost identificate în primul ciclu procesual prin raportul de expertiză întocmit de expert P. O..

Si pentru că au existat contradicții, în ceea ce privește identificarea acestora, instanța de recurs a trimis cauza spre rejudecare în vederea întocmirii unui supliment la raport sau a unei noi expertize pentru această din urmă soluție optând pârâtele. In acest sens a fost întocmit raportul de expertiză U. O. A..

Potrivit acestui raport, reclamantele dețin pe amplasamentul în litigiu o suprafață de 9.138 mp. teren arabil, hașurată cu roșu în planul de situație de la anexa 1 respectiv 362 mp. mai puțin față de suprafața reconstituită prin titlul de proprietate nr. 191/1993 după defunctul C. V. G..

In ceea ce privește suprafața reconstituită în favoarea autorului reclamantelor, experta a precizat că vecinătățile trecute în titlul de proprietate nr. 191/1993 sunt orientate greșit, iar unele dintre ele nu corespund realității (Hrescanu V. și pârâu). Vecinătățile reale ale suprafeței de 9.138 mp. deținută în prezent de reclamante sunt M. M. și B. A. la nord (șosea în titlu), familia A. și fam. B. la est (M. M. în titlu), P. V. la sud, având teren schimbat cu M. C-tin (Hrescanu V-le la poz. A.1.2. si M. P. pt. pot. A.1.5 din titlu) si N. N. la vest ( M. C-tin pt. poz. A.1.2. și pârâu pentru pozitia A.1.5 din titlu).

S-a menționat că limita vestică a terenului măsurat nu este în vecinătatea pârâului, până la pârâu mai sunt peste 60 m.

Deosebit de acestea s-a arătat că nu a fost identificat un plan vechi sau o schiță de punere în posesie cu dimensiuni care să arate amplasamentul suprafeței de 9.500 mp. înaintea reconstituirii dreptului de proprietate și că dacă s-ar lua în considerare toate vecinătățile trecute în titlul de proprietate ar reieși o suprafață de teren mult mai mare (12.955 mp. suprafața măsurată + o altă suprafață până la pârâu, aflată în posesia vecinului N.).

Dacă se ia în considerare doar categoria de folosință menționată în titlul de proprietate - de teren arabil ar rezulta că suprafață de 9.500 mp. reconstituită autorului reclamantelor se află la vest de parcelele de curți construcții ale pârâților, situație în care nu s-ar respecta vecinătatea cu șoseaua din titlul de proprietate (DJ 208 C).

Schița anexă la contractul de partaj (f.10 dosar) arată că suprafața de teren de 9.500 mp. la locul „Bulgărie” se întinde de la drum în est până la pârâu la vest. Consideră experta că această neconcordanță este trecută greșit întrucât până la pârâu mai sunt peste 60 m. așa cum se poate observa din planul de la anexa 5 unde a suprapus măsurătorile actuale cu ortofotoplanul zonei. Lungimea trecută pe această schiță nu corespunde realității din teren: 211 m. în schiță față de 311,24 m. lungime măsurată de la drum până la N. N. spre vecinul M. C-tin (în prezent P. V.), respectiv 296,9 m. lungime măsurată de la drum până la N. N. spre vecinul M. M.. Consideră experta că această schiță nu reprezintă punerea în posesie pentru că dacă s-ar suprapune cu realitatea din teren, ținând cont de vecinul estic (drum județean), rezultă că întreaga suprafață de 4.300 mp. reconstituită autorului pârâților prin titlul de proprietate nr. 1162/1995 s-ar suprapune cu cei 9.500 mp. partajați, cu mențiunea că nu sunt prezentate pe schiță construcțiile edificate de pârâți, existente si în anul 2008 când a fost efectuată această schiță si ar rămâne o suprafață de teren în partea de vest (spre vecinul N.) aflată în posesia reclamantelor neidentificată ca fiind înscrisă în titlul de proprietate nr. 191/1993.

Cât privește fișa proces verbal de punere în posesie din arhiva OCPI Suceava, aceasta nu are schițele suprafețelor reconstituite.

Față de această constatare a propus două variante distincte de identificare a terenului proprietatea reclamantelor respectiv varianta 1 relevată în contur roșu pe planul de situație de la anexa 2* în care s-a avut în vedere în mod exclusiv vecinătățile cu DJ 208 C și o cale de acces la acest drum pentru reclamante și varianta II relevată în contur verde în planul de situație anexa 2 în care s-a avut in vedere categoria de folosință a suprafeței de 9.500 mp. teren arabil înscris în titlul de proprietate nr. 191/1993.

In ceea ce privește suprafața de teren de 4.300 mp. înscrisă în titlul de proprietate nr. 1162/1995 emis în favoarea autorului M. P., aceasta a fost identificată în contur cu culoare bleu în anexele 2, 2*.

Din măsurători a rezultat suprafață totală de 4.153 mp. teren curți construcții și arabil. Această suprafață se identifică cu parte (3.817 mp.) din terenul descris în titlul de proprietate nr. 1162/1995 la poziția B.1. (3.600 mp. intravilan arabil) și B.6 (700 mp. intravilan curți construcții) la locul numit „Hîrtop” emis pentru M. D. P. (autorul pârâților) și parte (336 mp) din titlul de proprietate nr. 541 (anexa 6) emis pentru vecinul vechi M. Gh. D., teren cumpărat de pârâții Bordeai G. și B. G. de la M. D. M. fără act autentificat.

Rezultă o suprafață de teren lipsă de 483 mp (4.300 mp. – 3.817 mp) față de suprafața reconstituită prin titlul de proprietate nr. 1162/1995 - de 4.300 mp.

Raportat la fiecare dintre pârâți:

Pârâții B. G. si B. G. au în posesie suprafața de 2.019 mp. hașurată cu verde pe planul de la anexa 1, împrejmuită pe toate laturile cu garduri, formată din 1.683 mp.- suprafață identică cu . în titlul de proprietate nr. 1162/1995 emis pentru M. D. P. + 336 mp. – suprafață identică cu parte din terenul înscris în titlul de proprietate nr. 541 ( anexa 6) emis pentru vecinul vechi M. Gh. D..

Prin titlul de proprietate nr. 541 s-a reconstituit în favoarea numitului M. D. 6.400 mp. la locul „Bulgărie” din care 6.064 au fost schimbați cu reclamanta P. V., conform contractului de schimb autentificat sub nr. 2927/14.10.2008 (f.33-34 dosar recurs).

Pârâții A. C. si A. F. au în posesie suprafața de 2.134 mp. hașurată cu galben pe planul de situație de la anexa 1, delimitată parțial cu garduri, în rest cu haturi naturale.

Cât privește titlul de proprietate nr. 1162/1995 emis pe numele M. D. P. s-a constatat că fișa proces verbal de punere în posesie nu are atașate schițe ale suprafețelor de teren reconstituite și nu a fost întocmit un plan parcelar al zonei cu ocazia aplicării Legii nr. 18/1991.

Vecinătățile suprafeței de 4.153 mp. aflată în posesia pârâților sunt: M. M. și B. A. la nord (M. M. în titlu), drum județean 208 C la este ( drum în titlu), P. V. și G. la sud și reclamantele: D. A., J. F., P. V. la vest (C. Gh., autorul lor, în titlu).

Experta a concluzionat că suprafața totală măsurată între drum la est și limita vestică (spre N. N.) identificată ca fiind suprafața reconstituită prin cele două titluri de proprietate, cu limitele indicate de părțile prezente este de 12.955 mp (13.291 mp. -336 mp. teren ce se pretinde a fi cumpărat fără act autentificat de familia B. G. și G. de la vecinul vechi M. C-tin – titlul de proprietate nr. 541.

Suma suprafețelor reconstituite conform Legii nr. 18/1991 prin titlul de proprietate nr. 191/1993 si 1162/1995 este de 13.800 mp. Rezultă că în realitate nu se regăsesc pe teren 845 mp. care reprezintă suprafața de suprapunere între cele două titluri de proprietate .

Din suprapunerea de 845 mp. dintre cele două titluri de proprietate, 483 mp. se află în posesia reclamantelor: D. A., J. F., P. V. si 362 mp. se află în posesia pârâților B. G. și G., respectiv A. C-tin și F..

Față de cele arătate și față de indicațiile obligatorii ale instanței de recurs, înserate în decizia de casare nr. 1745/2003 a Tribunalului Suceava o primă chestiune ce se impune a fi lămurită este cea a stabilirii motivate a configurației și amplasamentului terenului proprietatea reclamantelor, astfel cum a fost reconstituită în favoarea autorului acestora, deci și a identificării în mod concret a terenului proprietatea pârâților B. și A. așa cum a fost deținut în proprietate și transmis prin cele două contracte de vânzare-cumpărare de către antecesorul lor M. D. P..

Raportat la cele de mai sus, potrivit documentației ce a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctului Cărăbus V. G. (R.A. 1959-1962 fila 84, vol.II, adeverință de proprietate, procesul verbal de punere în posesie) rezultă că autorul reclamantelor Cărăbus V. G. a fost înscris în registrul agricol din anii 1959-1962 cu suprafața totală de 3,57 ha teren, dispusă în mai multe amplasamente. La locul litigiului numit „Bulgărie” a fost înscris cu 0,90 ha (9.000 mp) teren arabil si 0,05 (500 mp) teren arabil. Suprafața de 3,57 ha teren a fost validată conform Anexei 2A, poz. 179, procesul verbal de punere in posesie are înscrise aceleași suprafețe de teren ca și în registrul agricol însă nu sunt atașate schițe ale suprafețelor reconstituite și nu au fost întocmite planuri parcelare care să arate amplasamentul acestora.

La rândul său, autorul pârâților M. D. P. a fost înscris în registrul agricol din anii 1959-1962 vol.III fila 19 cu suprafața totală de 1,51 ha teren dispus în mai multe amplasamente.

La locul litigiului „Acasă” a fost înscris cu 0,07 ha (700 mp. teren clădiri și curți) și 0,36 (3.600 mp) arabil, aceleași suprafețe ce au fost reconstituite prin titlul de proprietate nr. 1162/1995.

Suprafața de 1,51 ha a fost validată conform anexei 2A poz.273. ca și în situația precedentă, procesul verbal de punere în posesie din arhiva OCPI Suceava are înscris aceeași suprafață de teren la locul în litigiu ca și în registrele agricole din anii 1959-1962, dar nu are atașate schițe ale suprafețelor reconstituite și nu au fost întocmite planuri parcelare care să arate amplasamentul acestora.

In altă ordine de idei au fost identificat terenul în suprafață de 2.105 mp. care a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 478/2009 și de 2.105 mp. ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 47/2001 și s-a constatat în ceea ce privește terenul în suprafață de 2.105 mp. ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 478/27.05.2009 de BNPA M. A. și Ș. A. este identic cu ..) și 2A (1.450 mp.) ale imobilului cu nr. cadastral 299/2 din CF 128/N Preutești, transformat ulterior în CF_ UAT Hârtop, proprietari tabulari pentru teren B. G. cu cota de 1/4 conform încheierii nr. 7219/2006 în baza certificatului de moștenitor nr. 214/2006 (fila 35 dosar) și B. G. și G. cota de 3/4 conform încheierii nr. 4501/2009 în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 478/27.05.2009.

Acest imobil cu nr. cadastral 299/2 a fost identificat inițial în planul de situație nr. 715/2000 având configurația de contur verde subțire în planul de la anexa 3, unde experta a suprapus măsurătorile actuale cu configurațiile intabulării din baza de date OCPI Suceava. Din această suprapunere, se poate observa că imobilul 299/2 (contur verde subțire) avea o lungime mai mare decât cea aflată în prezent in posesia pârâților B. si că este situată în interiorul suprafeței de 4.300 mp. reconstituită prin titlul de proprietate nr. 1162/1995.

Ulterior, imobilul cu nr. cadastral 299/2 din CF_ UAT Hârtop (CF vechi 128/N Preutești) într-o nouă configurație, a fost dezmembrat în imobilul nr._ (1.135 mp) din CF_ Hârtop si imobilul nr._ (970 mp) din CF_ Hârtop în baza actului de dezmembrare autentificat sub nr. 1036/7.08.2012 de BNP D. N. A. (anexa 7), imobile ce au contur roșu în planul de situație de la anexa 3.

Se poate observa că noile imobile au configurație diferită față de cea de la prima intabulare, respectiv la est, sud și vest posesia actuală a pârâtului B. G. și G. și gardurile existente, cu mici diferențe care se încadrează în toleranțele de măsurare.

De menționat că în actuala configurație de intabulare a imobilelor s-au inclus cei 336 mp. pentru care pârâții B. nu dețin acte de proprietate de la vecinul M. D. (titlul de proprietate nr. 541).

Pârâții B. G. și G. au transmis prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1037/07.08.2012 către B. D. si B. V. suprafața de 970 mp. – suprafață intabulată conform încheierii nr._/2012 iar conform încheierii_/2012 pârâții B. G. și G. au rămas proprietari tabulari ai imobilului_ din CF_ UAT Hârtop cu suprafața de 1.135 mp.

Terenul în suprafață de 2.105 mp. ce a format obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 47/07.02.2001 de BNP I. L. (f.45) este identic cu .) si 2A (1.260 mp.) ale imobilului cu nr. cadastral 299/1 din CF 157/N Preutesti, proprietari tabulari pârâții A. C. și A. F., cu drept de uzufruct viager pentru M. M. conform încheierii nr. 401/2001 în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 47/2001.

Pe acest teren au fost edificate construcțiile notate C1 (casă) si C2 (bucătărie de vară), C3(magazie) si C4 (șură) – intabulate pentru A. C. și A. F..

Imobilul cu nr. cadastral 299/1 a fost identificat în planul de situație nr. 715/2000 având configurația dusă cu contur verde îngroșat în planul de situație de la anexa 3 și suprapunând măsurătorile actuale peste configurația intabulării se observă că acest imobil 299/1 are o lungime mai mare decât cea aflată în prezent în posesia pârâților A. și o lățime mai mică pe partea de teren arabil decât posesia actuală, care se încadrează în parte în interiorul suprafeței de 4.300 mp. reconstituită prin titlul de proprietate nr. 1162/1995, diferența între hatul măsurat si limita de intabulare se află pe proprietatea vecinului B. A. care nu este parte în proces.

Concluzionând rezultă că la locul litigiului s-a reconstituit dreptul de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991 pe titlul de proprietate 191/1993 si 1162/1995 pentru o suprafață de 13.800 mp.,că în realitate nu se regăsesc 845 mp., care reprezintă suprafața de suprapunere între cele două titluri de proprietate.

Din suprapunerea de 845 mp. dintre cele două titluri de proprietate, 483 mp. se află în posesia reclamantelor si 362 mp. se află în posesia pârâților B. G. și G. și respectiv A. C-tin și F..

Potrivit variantei I-a propusă de expert în care se reține că vecinătate ai acestei suprafețe șosea DJ 208 C, aceasta se justifică a fi reținută pe următoarele considerente:

Potrivit declarației dată de pârâta M. M. în primul ciclu procesual la fila 74 dosar, rezultă că aceasta și-a edificat gospodăria pe o suprafață de 20 prăjini teren cu care a făcut schimb cu C. G., fratele său, și care este autorul reclamantelor teren ce a fost evidențiat în registrul agricol din acea vreme, recunoscând implicit că terenul a aparținut fratelui său, C. G..

Recunoaște totodată că reclamantele nu au cale de acces la șoseaua națională, deținând terenul în spatele grădinii acesteia.

Deși s-a susținut că a existat acest schimb de teren între Cărăbus G. și M. P. și M. M. nu au fost prezentate acte în acest sens și nici din verificarea întreprinsă de expert în arhiva Primăriei Hîrtop și registrele agricole din anii 1956-1958 ale autorilor părților, nu a fost identificată vreo mențiune privind schimbul de terenuri. S-a reținut astfel că terenul autorului reclamantelor a avut ca amplasament terenul ce se identifică cu varianta 1 propusă de expert.

Potrivit acestei variante (1) porțiunea de suprapunere de 845 mp. între titlul de proprietate nr. 191/1993 si titlul de proprietate nr. 1162/1995 este între punctele de contur 2-A-B-59-C-D-49-E-F-G-2, suprafață hașurată cu puncte pe planul anexei 2 din care 270 mp (contur 2-A-B-48-46-G-2) se află în posesia pârâților B. G. și B. G. și 92 mp. (contur E-F-G-46-48-E) se află în posesia pârâților A. C. și A. F..

Art. 563 Noul cod civil incident în cauză conform art. 6 pct. 6 din Legea 71/2011 prevede „proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o alta persoana care îl deține fără drept”.

In raport de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a admis acțiunea reclamantelor și a obligat pe pârâții B. G. și B. G. să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 270 mp (contur 2-A-B-48-46-G-2 în planul de situație anexa 2 la raport iar pe pârâții A. Constanti și A. F. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 92 mp. (contur E-F-G-46-48-E) din același plan de situație anexa 2.

Potrivit variantei 1 prezentată în planul anexa 2 experta a arătat că pe suprafața de 9.500 mp.(contur roșu) se află edificate construcțiile notate cu C8 anexe 18 mp. și parte din C9 (anexă 8,5 mp din 11 mp) construcție edificată de pârâții B. G. și B. G. fără autorizație de construcție, pe imobilul_ intabulat în favoarea lor.

Reclamantele au solicitat obligarea pârâților B. la ridicarea acestor construcții realizate pe terenul lor. Pentru a se stabili dacă aceștia pot fi obligați la ridicarea construcțiilor realizate trebuie analizat dacă au fost de bună credință sau de rea credință în momentul realizării lor.

In cauză, construcțiile a căror ridicare se solicită au fost edificate în limita suprafeței de 2.105 mp. teren dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare 478/2009 și înscrisă anterior în titlul de proprietate nr. 1162/1995.

Potrivit susținerilor pârâților B. G. și B. G., necontestate de reclamante, imobilele construcții au fost edificate, cu excepția unei singure anexe, în perioada cooperativizării și că sunt constructori de bună credință.

Potrivit art. 577 din Noul Cod civil incident în cauză conform art. 6 pct. 6 din Legea 71/2011 „Construcțiile, plantațiile si orice alte lucrări efectuate asupra unui imobil, denumite in continuare lucrări, revin proprietarului acelui imobil daca prin lege sau act juridic nu se prevede altfel. Când lucrarea este realizata de proprietarul imobilului cu materialele sale sau cu materialele altuia, dreptul de proprietate asupra lucrării se naște în favoarea proprietarului imobilului din momentul începerii lucrării, pe măsura realizării ei, daca prin lege sau act juridic nu se prevede altfel”.

Doctrina juridică a stabilit că aceste dispoziții se aplică și în situația celui care, la data când a edificat construcția, era proprietar al terenului însă ulterior a pierdut dreptul de proprietate.

Totodată s-a stabilit că este constructor de bună credință acea persoană care construiește pe un teren în legătură cu care are convingerea că îi aparține. El stăpânește terenul respectiv în baza unui titlu translativ de proprietate, fără însă a cunoaște viciile acestuia sau faptul că autorul său nu era adevăratul proprietar al terenului.

In această materie, titlul este un element pe care se întemeiază buna credință. Buna-credință se apreciază în raport cu momentul edificării construcției.

In speță, raportat la existența unui titlu de proprietate valabil pentru terenul pe care au construit pârâții, la relația de rudenie dintre părți și titularul dreptului de proprietate, de acordul tacit exprimat de aceștia pe parcursul edificării construcțiilor, instanța a apreciat calitatea pârâților de constructori de bună credință, astfel încât, raportat la textul de lege menționat, a constatat că nu se justifică obligarea pârâților la ridicarea construcțiilor edificate, sens în care a respins capătul de cerere - demolare construcții ca nefondat.

Intenția de demolare a construcțiilor nu poate fi justificată de reclamante prin prisma necesității de a asigura o cale de acces la terenul proprietatea lor, situat în spatele gospodăriei pârâților, întrucât, așa cum rezultă din planul de situație, reclamanta P. V. deține . a pârâților (plan de situație anexa 2 – fila 105 dosar), cu front la drum, având posibilitatea de a avea accesul prin propria curte la terenul pe care-l deține în indiviziune cu celelalte reclamante.

Pe considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a admis în parte cererea precizată, respectiv capătul de cerere în revendicare, cu obligarea pârâților B. G. și B. G. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 270 mp., precum și a pârâților A. C. și A. F. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 92 mp. și a respins ca nefondat capătul de cerere privind ridicare construcții.

In conformitate cu prev. art. 274 din Vechiul Cod pr. civilă instanța a obligat pe pârâții B. G. și B. G. să plătească reclamanților suma de 2.206 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, onorariu avocat si onorariu expert, corespunzătoare pretențiilor admise și după compensare, pe pârâții A. C. și A. F. să plătească reclamantelor suma de 3.106 lei cheltuieli de judecată, după aceleași criterii.

Împotriva sentinței civile nr.1182 din 13 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni au declarat recurs pârâții B. G., B. G., și reclamantele P. V., Jătariu F. și D. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului lor (fil.3-5), reclamantele P. V., Jătariu F. și D. A., au arătat următoarele:

Sub un prim aspect, magazia (C8) și anexa (C9) au fost edificate pe terenul revendicat de B. G. și B. G. fără autorizație de construcție.

Art. 1 al. 1 din Legea nr. 50/1991 prevede că „executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel; (2) Construcțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile prezentei legi, și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor”.

În raport de lipsa autorizației de construire, este dată cerința relei credințe a pârâților B. G. și B. G. la edificare, lucrările fiind realizate fără ca în prealabil să se obțină toate avizele și autorizațiile prevăzute de lege.

Așa cum s-a statuat în literatura de specialitate, construind în lipsa oricărui titlu care să justifice convingerea că acționează ca un constructor de bună-credință și fără a deține autorizație de construire absolut necesară în condițiile legii, constructorul nu mai poate beneficia de prezumția de bună· credință, fiind obligat la demolare în raport de art. 494 al. 1 teza II, al. 2 C.civ.

În altă ordine de idei, se impunea a fi admis acest capăt de cerere și pentru că intenția de demolare a construcțiilor a fost justificată prin prisma necesității de a le asigura accesul la terenul proprietate.

Motivarea instanței de fond vizând posibilitatea asigurării accesului la terenul lor peste terenul lui P. V. nu poate fi reținută, aceasta înstrăinând . a pârâților, cumpărătorii construindu-și două gospodării pe terenul învecinat cu drumul, care împiedică orice posibilitate de acces cu utilaj ele la terenul agricol din spate.

Prin înstrăinarea acestui teren, cu front la drum și prin modalitatea în care acesta în prezent este ocupat funcțional de gospodăriile succesorilor cu titlu particular după P. V., sunt private absolut de posibilitatea de a avea acces la terenul pe care îl dețin în indiviziune și de a trece la drumul public, demolarea anexelor fiind o necesitate pentru a putea exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului revendicat și asupra terenului aflat în spatele gospodăriei pârâților, care ar deveni loc înfundat.

Obligarea la demolare se impunea, în acest context, prin raportare la principiul de drept consacrat de art. 480 C.civ., vizând modalitatea de exercitare a atributelor proprietății, privită ca drept de a te bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut.

Așa fiind, cum nu poate fi reținută buna-credință a pârâților în condițiile în care nu există autorizație de construire pentru aceste construcții, cum au dovedit că doar prin demolarea acestor construcții li se asigură efectiv acces la drumul public peste terenul afectat de anexele C8 și C9 și care face parte din terenul revendicat, cum pe suprafața de 9.500 mp (contur roșu) se află edificate construcțiile lor notate cu C8 (anexă - 18 mp) și parte din C9 (anexă - 8,5 mp din 11 mp), construcții edificate de B. G. și B. G., au solicitat admiterea recursului, cu consecința admiterii capătului de cerere accesoriu privind demolarea construcțiilor notate cu C8 (anexa 18 mp) și parte din C9 (anexa 8,5 mp din 11 mp) de către cei doi pârâți.

În drept: art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C.pr.civ.

În temeiul art. 242 al. 2 C.pr.civ., au solicitat judecata recursului și în lipsă.

În motivarea recursului lor (fil.20-30), pârâții B. G. și B. G. au arătat următoarele:

În fapt, prin titlul de proprietate nr. 191/1993 s-a reconstituit în favoarea defunctului C. G., antecesorul reclamantelor, dreptul de proprietate pentru o suprafață de 9500 mp teren extravilan situată la locul numit "Bulgărie", compusă dintr-o parcelă de 9000 mp teren învecinată cu șosea, M. M., Hrescanu V., drum și dintr-o altă parcelă de 500 mp teren învecinată cu șosea, M. M., M. P., drum.

Prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1295/2008 terenul individualizat anterior a fost partajat între moștenitorii acceptanți ai defunctului C. G., sens în care reclamantele Jătariu F., D. A. au primit în loturile lor câte 3800 mp teren la locul numit "Bulgărie" iar reclamanta P. V. a primit 1900 mp teren în același loc, terenurile astfel atribuite fiind individualizate în planul de situație din 14 mai 1998 ( f. 10).

Pe de altă parte, prin titlul de proprietate nr. 1162/1995 s-a reconstituit în favoarea antecesorului lor, M. P., dreptul de proprietate pentru o suprafață de 4300 mp teren intravilan situat la locul numit "Hârtop", din care 3600 mp teren arabil învecinat cu M. M., drum, P. G., C. G. și 700 mp teren curți construcții cu aceleași vecinătăți.

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.47 din 7 februarie 2001 defunctul M. P. și pârâta M. M. au vândut pârâților A. C. și A. F. parte din terenul înscris în titlul de proprietate nr. 1162/1995, respectiv suprafața de 2105 mp teren curți construcții identică cu parcelele 1 CC și 2A ale bunului imobil cadastral nr.299/1, precum și construcțiile C1 ( casă de locuit ), C2 (bucătărie de vară), C3 ( magazie), C4 ( șură) amplasate pe terenul individualizat anterior.

Diferența de 2105 mp teren rămasă neînstrăinată din . teren evidențiată în titlul de proprietate nr. 1162/1995 a fost inclusă în masa succesorală rămasă după defunctul M. P., potrivit certificatului de moștenitor nr. 214 din 27 decembrie 2006 iar eu, pârâta B. G., în calitate de moștenitoare a acestui defunct au dobândit prin efectul devoluțiunii succesorale legale cota de 1/4 din suprafața respectivă.

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 478 din 27 mai 2009 vânzătoarele M. M., A. F., C. V., moștenitoare ale defunctului M. P. le-au transmis lor, pârâților B. G., B. G. cota de 3/4 din suprafața de 2105 mp teren curte și grădină intravilan, identică cu .-1cc, 2A, înscrisă în CF_ a loc. cad. Preutești.

De menționat este și faptul că, așa cum au recunoscut reclamantele și cum rezultă și din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert P. O., în perioada cooperativizării, lor, pârâților B. G., B. G. le-a fost atribuită de către fosta CAP o suprafață de 500 mp teren pe amplasamentul în litigiu în vederea construirii unei gospodării și că pe această suprafață de teren au edificat, în temeiul autorizațiilor de construcție nr. 50/1972 și 73/1978 casa de locuit ( construcția C5) și șura ( construcția C6). Pe aceeași suprafață de teren au mai fost edificate construcțiile C7 ( bucătărie de vară), C8 ( magazie), pentru care a fost emisă ulterior, în vederea intrării în legalitate, autorizația de construcție nr. 40/2012, precum și anexa C9, cu precizarea că toate aceste imobile sunt amplasate în limitele suprafeței de 2105 mp teren dobândită de ei prin certificatul de moștenitor nr.214/2006 și contractul de vânzare cumpărare nr. 478/2009.

Ulterior promovării acțiunii de față, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1037 din 7 august 2012 au transmis fiului și nurorii lor, B. D. și B. V. suprafața de 970 mp teren, provenită din dezmembrarea imobilului cadastral nr. 299/2 din CF_ Hârtop, această suprafață fiind în prezent intabulată pe numele cumpărătorilor în CF_ Hârtop.

În ceea ce privește identificarea suprafețelor de teren individualizate în titlurile și contractele anterior menționate, aceasta s-a realizat în primul ciclu procesual prin raportul de expertiză întocmit de expert P. O., care a fost însă invalidat de instanța de recurs, iar în rejudecare identificarea terenurilor în litigiu s-a realizat prin raportul de expertiză întocmit de expert U. O. A..

Potrivit acestui din urmă raport, reclamantele dețin pe amplasamentul în litigiu o suprafață de 9138 mp teren arabil, identificată în hașuri de culoare roșie în planul de situație anexa 1 la raport, respectiv cu 362 mp mai puțin față de suprafața reconstituită scriptic potrivit titlului de proprietate nr. 191/1993.

- vecinătățile înscrise în titlu sunt greșit orientate, iar două dintre ele (respectiv Hrescanu vasile și pârâu) nu corespund cu situația reală din teren, între terenul deținut de reclamante și pârâu existând o parcelă de 60 mi lungime deținută de numitul N. N.;

- nu a fost identificat vreun plan de situație, fișă proces verbal de punere în posesie sau vreo schiță care să indice amplasamentul și configurația suprafeței reconstituite;

- mențiunile din titlul autorului reclamantelor - sunt contradictorii în sensul în care dacă se iau în considerare vecinătățile înscrise în titlu suprafața real identificată între aceste vecinătăți măsoară în fapt 12.955 mp teren și include și . iar dacă se ia în considerare doar categoria de folosință menționată în titlul nr. 191/1993 terenul reclamantelor în suprafață de 9500 mp se află la vest față de terenul aferent gospodăriei lor, fără a include și acest teren;

- schița anexă la contractul de partaj nr. 1295/2008 nu are natura unui proces verbal de punere în posesie și este eronat întocmită sub aspectul vecinătăților ( întrucât pe latura de vest vecinătatea reală este N. N., iar nu pârâul), dimensiunilor (respectiv lungimea care este în realitate de 311,24 mp în loc de 211 mp cât figurează în schiță) și categoriei de folosință ( care nu reflectă existența construcțiilor proprietatea noastră pe terenul limitrof drumului județean)

Față de considerentele sus menționate experta a propus două variante distincte de identificare a terenului proprietatea reclamantelor, respectiv varianta 1, relevată în contur roșu în planul de situație anexa 2, în care s-a avut în vedere în mod exclusiv vecinătatea cu DJ 208 C și varianta 2, relevată în contur verde în planul de situație anexa 2*, în care s-a avut în vedere categoria de folosință a suprafeței de 9500 mp teren arabil înscrisă în titlul nr. 191/1993.

Față de cele arătate și față de indicațiile obligatorii ale instanței de recurs, înserate în decizia de casare nr. 1745/2013 a Tribunalului Suceava, o primă chestiune ce se impune a fi lămurită este cea a stabilirii motivate a configurației și amplasamentului terenului proprietatea reclamantelor, astfel cum a fost el reconstituit în favoarea antecesorului acestora.

Din această perspectivă solicită a se reține că potrivit titlului de proprietate nr. 191/1993 defunctului C. G. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 9500 mp teren arabil situat în extravilan și nu pentru teren intravilan ocupat de construcții. Poziționarea în extravilan a terenului reconstituit pentru antecesorul reclamantelor și categoria de folosință avută în vedere la reconstituire ( arabil) sunt de natură să conducă la concluzia că identificarea corectă a terenului din titlul de proprietate nr. 191/1993 este cea redată în contur verde în planul de situație anexa 2* la raportul întocmit de expert U. O., potrivit căruia suprafața de 9500 mp din titlul nr. 191/1993 se compune din suprafața de 9138 mp teren deținută de reclamante, din suprafața de 261 mp teren arabil deținută de pârâții A. și din suprafața de 101 mp teren arabil deținută de ei.

În ceea ce privește varianta de identificare nr. 1, redată în planul de situație anexa 2, aceasta în mod greșit a fost reținută de către instanța de fond întrucât, dintre toate elementele de natură a configura terenul reconstituit ( vecinătăți pe patru laturi, categorie de folosință, dimensiuni) respectiva variantă are în vedere un singur element și anume vecinătatea de pe latura de est, DJ 208C, celelalte date de identificare din titlu și din schița întocmită la 14 mai 2008 ( respectiv celelalte vecinătăți, localizarea, categoria de folosință, dimensiunile) nefiind respectate. Împrejurarea că în titlul de proprietate nr. 191/1993 figurează înscrisă ca vecinătate șoseaua nu justifică identificarea terenului reclamantei potrivit variantei 1 întrucât potrivit aceluiași titlu șoseaua ar trebui să se afle la limita de nord a terenului reconstituit, iar nu la limita de est cum relevă planurile de situație întocmite de expert, iar suprafața de 9500 mp se învecinează și cu pârâul și M. C. pe latura de vest, ori între aceste din urmă vecinătăți și șosea există în fapt o suprafață totală de 12.955 mp teren, respectiv cu 3455 mp în plus față de suprafața reconstituită.

Pe de altă parte, identificarea din planul de situație anexa 2 nu respectă celelalte vecinătăți din titlul nr. 191/1993 ( care pe laturile de nord și sud sunt înscrise ca fiind șoseaua, Hrescanu V., M. P., iar nu restul terenurile curți construcții deținute de ei și de pârâții A.), nici localizarea ( extravilan) și nici categoria de folosință ( arabil) din titlul de proprietate.

Separat de aceasta, planul de situație din 14 mai 2008 nu este relevant la identificarea terenului proprietatea reclamantelor întrucât acest plan nu atestă identitatea terenului configurat în cuprinsul său cu terenul reconstituit conform titlului de proprietate nr. 161/1993 și nu este întocmit de comisia de fond funciar, singura care are competența de a delimita și identifica terenurile ce formează obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.

În raport de împrejurarea că antecesorul reclamantelor a dobândit terenul în discuție prin reconstituire în condițiile Legii nr. 18/1991, înscrisul care relevă amplasamentul, configurația și dimensiunile terenului reconstituit este, potrivit regulamentelor succesive de aplicare a legii, fișa proces verbal de punere în posesie întocmită de comisia de fond funciar, însoțită de schița corespunzătoare, ori planul de situație din 14 mai 2008 nu are natura juridică a unei fișe de punere în posesie și prin urmare este nerelevant sub aspectul identificării terenului reclamantelor.

Față de cele arătate, consideră că identificarea corectă a terenului proprietatea reclamantelor este cea redată în planul de situație anexa 2* la raportul de expertiză întocmit de expert U. O. întrucât această identificare corespunde, cu o singură excepție ( vecinătatea nordică înscrisă eronat), mențiunilor din titlul de proprietate nr. 191/1993 referitoare la vecinătăți, categorie de folosință și localizare, în timp ce varianta de identificare nr. 1 din planul de situație anexa 2 nu are în vedere decât vecinătatea de pe latura de est cu șoseaua, înscrisă și ea eronat în titlu ca fiind vecinătatea nordică, cu nesocotirea tuturor celorlalte elemente de configurare ce rezultă din titlu și din singurul plan de situație pe care l-au invocat reclamantele.

Raportat la identificarea sus menționată, reclamantele dețin 9138 mp din terenul moștenit de la defunctul C. V. G., iar diferența de 362 mp este deținută de ei, în limita unei suprafețe de 101 mp și de pârâții A., în limita unei suprafețe de 261 mp, așa cum s-a relevat în planul de situație anexa 2* .

În ceea ce privește suprafața de 4300 mp teren înscrisă în titlul de proprietate nr. 1162/1995 emis în favoarea autorului lor, aceasta a fost identificată în contur de culoare bleu în anexele 2, 2*, iar potrivit răspunsului la obiectivul nr. 6 între această suprafață și cea de 9500 mp teren proprietate reclamantelor există o suprapunere de 845 mp teren relevată în aceleași anexe în raport de cele două variante de identificare a terenului proprietatea reclamantelor.

Pe de altă parte, potrivit susținerilor expertei, conturul intabulării actuale a terenurilor proprietatea· lor și a pârâților A. nu corespunde în totalitate configurației descrise în titlul de proprietate nr. 1162/1995, neconcordanțele identificate sub acest aspect și suprapunerile între parcelele intabulate și terenul proprietatea reclamantelor fiind relevate în planurile de situație anexele 4 și 4*. Aceste aspecte sunt însă lipsite de relevanță în soluționarea cauzei de față deoarece în sistemul Legii nr. 7/1996 intabularea nu este constitutivă de drepturi, ci are doar efect de opozabilitate față de terți, împrejurare în raport de care ei au dobândit suprafața de 2105 mp teren înscrisă în certificatul de moștenitor nr. 214/2006 și în contractul de vânzare cumpărare nr. 478/2009 în configurația reconstituită în favoarea autorului lor, astfel cum a fost ea identificată în anexele 2 și 2*. Așa fiind, neconcordanțele dintre configurația intabulată și cea reconstituită prin titlul de proprietate nr. 1162/1995 pot fi înlăturate pe calea unei acțiuni în rectificare tabulară în timp ce pretenția în revendicare dedusă judecății urmează a fi soluționată prin raportare la actele de reconstituire originare ale antecesorilor lor, care au fost avute în vedere la întocmirea planurilor de situație anexele 2 și 2*.

Sub aspectul modalității de exercitare a posesiei, potrivit răspunsului la obiectivul nr. 2 din raportul expertei U. O., suprafața deținută de ei pe amplasamentul în litigiu măsoară 2019 mp teren (identificată în hașuri verzi în anexa 1), din care o parcelă de 1683 mp teren face parte din suprafața înscrisă în titlul de proprietate nr. 1162/1995 iar o parcelă de 336 mp teren provine de la vecinul M. D., ceea ce înseamnă că ei justifică legitimitatea posesiei exercitate prin prisma titlului de proprietate emis în favoarea antecesorului lor, a certificatului de moștenitor nr. 214/2006 și contractului de vânzare cumpărare nr. 478/2009.

Cum însă, prin raportare la varianta corectă de identificare a terenului proprietatea reclamantelor ( varianta 2) există suprapunere între posesia lor actuală și titlul de proprietate nr. 1162/1995, pe de o parte și titlul de proprietate invocat de reclamantă, pe de altă parte în limita unei suprafețe de 101 mp soluționarea acțiunii în revendicare reclamă analiza comparativă a titlurilor invocate de părți.

Din această perspectivă, au solicitat a se reține că ei, pârâții B. G. și B. G., dețin pe amplasamentul în litigiu suprafața de 2019 mp teren care include o parcelă provenind de la un terț ( respectiv 336 mp înscriși în titlul de proprietate al vecinului M. D.) și o parcelă de 1683 mp care face parte din terenul ce a format obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 478/2009. La data dobândirii de către ei a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 2105 mp teren în discuție, antecesorii lor erau înscriși în cartea funciară ca proprietari ai imobilului înstrăinat potrivit Încheierii nr. 7219 din 28 decembrie 2006 și își justificau dreptul de proprietate asupra acestui imobil cu titlul de proprietate nr. 1162/1995 și certificatul de moștenitor nr. 214/1996. Totodată, mențiunile din titlul de proprietate sus menționat sunt în concordanță cu situația faptică anterioară cooperativizării întrucât autorul M. P. a figurat înscris în registrele agricole din perioada anterioară cooperativizării cu suprafața de 4300 mp teren situată la locul numit "Acasă", suprafață care, potrivit declarației martorului audiat în primul ciclu procesual, a fost stăpânită de defunct pe amplasamentul înscris în titlul de proprietate.

În raport de aspectele evidențiate anterior, ei au avut convingerea că terenul ce a format obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 478/2009 este proprietatea vânzătorilor și, dat fiind faptul că imobilul era intabulat pe numele acestora, iar în cartea funciară nu a fost notată vreo acțiune prin care să se conteste titlul transmițătorilor, se impune a se reține că au calitatea de dobânditori de bună credință în înțelesul art. 31 din Legea nr. 7/1996 ( în forma aflată în vigoare la data respectivă).

În altă ordine de idei, din perspectiva regimului juridic al terenurilor în litigiu la data cooperativizării, autorul lor justifică îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4300 mp teren pe amplasamentul evidențiat în titlul de proprietate nr. 1162/1995 cel puțin în aceeași măsură cu autorul reclamantelor. În acest sens, au solicitat a se avea în vedere faptul că, potrivit mențiunilor din registrele agricole ale perioadei 19591962, defunctul M. P. și pârâta M. M. au figurat înscriși în registrul agricol cu suprafața totală de 0,43 ha teren la locul numit "Acasă", din care 0,36 ha teren arabil și 0,07 ha teren curți construcții, suprafață cu care defunctul s-a înscris în CAP. Cum din suprafața totală declarată făcea parte și terenul aferent gospodăriei compuse din construcțiile ce au fost înstrăinate pârâților A. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 47/2001 este evident faptul că această suprafață se afla pe amplasamentul în litigiu, aspect ce a fost de altfel confirmat prin proba testimonială administrată în primul ciclu procesual.

Este real faptul că și autorul reclamantelor, defunctul C. G. a figurat înscris în registrele agricole din perioada 1959-1962 cu suprafața de 9500 mp teren de la locul numit „Bulgărie", însă acest aspect nu conferă preferabilitate titlului de proprietate nr. 191/1993 în contextul în care și autorul lor a avut o situație identică, figurând înscris în rolul agricol și în cererea de înscriere în CAP cu terenul reconstituit la locul litigiului. Deși reclamantele au invocat un act de împroprietărire emis pe numele autorului lor în anul 1945, acestea nu au dovedit în nici un mod că amplasamentul de 1,25 ha dobândit de defunctul C. G. prin împroprietărire (indicat generic ca fiind situat pe moșia D. Tatos) ar fi identic cu terenul reconstituit ( care măsoară scriptic doar 9500 mp), nici că acel amplasament ar fi fost situat la locul litigiului și nici că ar fi fost deținut efectiv de autorul lor până la cooperativizare. Așa fiind, prin raportare la perioada de referință avută în vedere la reconstituirea dreptului de proprietate, reclamantele nu au justificat nici un criteriu de preferabilitate a titlului de proprietate nr. 191/1993 în raport de titlul autorului lor.

În raport de aspectele sus arătate, de faptul că pretenția în revendicare a reclamantelor se întemeiază pe un titlu inform, care nu permite stabilirea amplasamentului și configurației terenului reconstituit, dar și de faptul că, potrivit practicii judiciare, atunci când părțile invocă titluri care provin de la autori diferiți și care sunt la fel de bine caracterizate se acordă preferință posesorului conform principiului" in pari causa melior est causa possidentis", au solicitat a se reține că pretenția în revendicare este nefondată și se impune a fi respinsă.

In ceea ce privește soluția instanței de respingere a pretențiilor din acțiunea conexă referitoare la obligarea lor la ridicarea construcțiilor C6, C7, C8, C9, consideră că este una corectă.

Sub acest aspect, caracterul nefondat al pretenției sus menționate rezultă din aceea că, potrivit celor arătate anterior, terenul pe care sunt amplasate construcțiile în discuție constituie proprietatea lor iar reclamantele, neavând calitatea de proprietare ale acestui teren, nu se pot prevala de dispozițiile art. 494 din vechiul Cod civil.

Pe de altă parte, chiar dacă reclamantele ar justifica vreun drept de proprietate pentru terenul pe care sunt amplasate construcțiile în discuție, raportat la disp. art. 494 alin. 3 teza a doua Cod civil vechi ( aplicabile în cauză potrivit art.223 din Legea nr. 71/2011), constructorul nu poate fi obligat la ridicarea imobilelor edificate pe terenul altei persoane decât dacă a fost de rea credință la momentul edificării imobilelor.

În ceea ce privește buna credință în materia accesiunii, aceasta este definită de disp. art. 486 din vechiul cod civil, potrivit căruia posesorul este de bună credință când posedă ca proprietar în virtutea unui titlu translativ de proprietate ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute, iar potrivit art. 1899 alin. 2 din același cod buna credință se prezumă, cel ce invocă reaua credință a constructorului fiind ținut să o dovedească. Raportat la definiția de mai sus, buna credință rezultă din convingerea constructorului că terenul pe care construiește îi aparține sau că are acordul proprietarului terenului pentru edificarea construcției, din această perspectivă fiind irelevantă inexistența sau nerespectarea autorizației de construcție, care privește exclusiv raporturile dintre constructor și autoritatea administrativă locală.

În cauză, toate construcțiile a căror ridicare se solicită au fost edificate în limita suprafeței de 2105 mp teren dobândită prin contractul de vânzare cumpărare nr. 478/2009 și înscrisă anterior în titlul de proprietate nr. 1162/1995, imobilele respective fiind edificate, cu excepția unei singure anexe, în perioada cooperativizării. Raportat la existența unui titlu de proprietate valid pentru terenul pe care au construit, la relația de rudenie dintre ei și titularul dreptului de proprietate reconstituit și la acordul tacit exprimat de acesta pe parcursul edificării construcțiilor, este certă calitatea lor de constructori de bună credință așa încât, față de dispozițiile art. 494 alin. 3 teza a doua din vechiul Cod civil nu se justifică obligarea lor la ridicarea respectivelor imobile.

Mai mult decât atât, pentru construcțiile C6, C7, C8 dețin autorizațiile de construcție nr. 73/1978 și 40/2012, iar aceste imobile, împreună cu construcția C9 au fost edificate pe terenul autorului M. P., care deținea un titlu de proprietate valabil și necontestat și care și-a exprimat acordul pentru ridicarea imobilelor pe terenul proprietatea sa,iar pe parcursul executării lucrărilor de construcție reclamantele nu au invocat vreun drept de proprietate asupra terenului și nici nu au manifestat vreo opoziție față de modul de amplasare și edificare a construcțiilor.

În fine, au mai învederat că pretenția de demolare a construcțiilor nu poate fi justificată de reclamante prin prisma necesității de a se asigura o cale de acces la terenul proprietatea lor situat în spatele gospodăriilor lor întrucât, așa cum rezultă din planurile de situație ale experților, reclamanta P. V. deține . lor, cu front la drum, având astfel posibilitatea de a accede prin propria curte la terenul pe care îl deține în indiviziune cu celelalte reclamante.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 304 ind. 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedura civila, au solicitat admiterea recursului cu consecința respingerii ambelor acțiuni și obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată din ambele cicluri procesuale și recurs.

Examinând sentința prin motivele de recurs invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar Tribunalul va confirma soluția atacată apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.

Cu referire la recursul reclamantelor acestea au criticat sentința solicitând modificarea ei, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii precizate, cu consecința admiterii și a capătului de cerere privind obligarea pârâților la demolarea construcțiilor notate cu C 8 (anexă – 18 mp/și parte din C 9 (anexă – 8,5 mp din 11 mp) amplasate pe terenul revendicat.

Această critică nu poate fi primită de instanța de recurs, ]ntrucât judecătorul instanței de prim grad, întemeiat a reținut buna credință a pârâților B. G. și B. G. la edificarea construcțiilor sus-menționate.

În acest sens, temeiul juridic al promovării acțiunii reclamantelor în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect ridicare construcții, îl constituie art.494 Cod civil (aplicabil speței la data introducerii cererii de chemare în judecată), text care conferă posibilitatea proprietarului unui teren, pe care se edifică o construcție de către o a treia persoană, să solicite obligarea acesteia din urmă la desființarea construcției sau, în cazul în care debitorul pârât nu-și execută obligația, această posibilitate să fie oferită creditorului reclamant, pe cheltuiala debitorului, condiția esențială pentru admisibilitatea unei astfel de acțiuni reprezentând-o reaua credință a debitorului pârât.

Literatura și practica judiciară au statuat constant, că prin „reaua-credință” a debitorului pârât se înțelege atitudinea subiectivă a acestuia de a edifica o construcție pe un teren despre care la data edificării avea cunoștință că este proprietatea unei alte persoane.

Doctrina a stabilit că este constructor de bună credință acea persoană care construiește pe un teren în legătură cu care are convingerea că îi aparține. El stăpânește terenul respectiv în baza unui titlu translativ de proprietate, fără însă a cunoaște viciile acestuia sau faptul că autorul său nu era adevăratul proprietar al terenului. În această materie, titlul este un element pe care se întemeiază buna credință, iar nu o condiție distinctă de buna credință, ceea ce înseamnă că este suficient și un titlu putativ, deci un titlu care nu există în realitate, ci numai în imaginația constructorului, iar buna credință se apreciază în raport cu momentul edificării construcției.

În cauză a rezultat din probele administrate, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, că, toate construcțiile din litigiu, a căror ridicare se solicită au fost edificate în limita suprafeței de teren de 2105 mp dobândită de pârâți prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.478/2009 și înscrisă anterior în titlul de proprietate cu nr.1162/1995.

Deci, prin raportare la existența unui titlu de proprietate valabil pentru terenul pe care au construit pârâții, la relațiile de rudenie dintre părți și titularul dreptului de proprietate, la acordul tacit exprimat de aceștia pe tot parcursul edificării construcțiilor, e evident că pârâții nu se află în situația unui constructor de rea credință, pentru a se dispune ridicarea imobilelor pe care le-au construit.

Contrar motivațiilor recurentelor reclamante, Tribunalul mai reține că, buna sau reaua credință nu se apreciază prin raportare la dispozițiile Legii nr.50/1991, cum eronat pretind, reclamantele, ci rezultă exclusiv din convingerea pe care o are constructorul în momentul edificării lucrării, că fondul pe care construiește sau plantează este al său, prin faptul că posedă un titlu translativ de proprietate.

Apoi, intenția de demolare a construcțiilor edificate de pârâții B. nu poate fi justificată nici prin prisma necesității de a li se atribui o cale de acces la terenul proprietatea lor, situat în spatele gospodăriei pârâților, cum eronat pretind în recurs, acestea având la îndemână alte posibilități de reglementare a posibilității de a accede la teren. De altfel, așa cum a concluzionat și instanța de fond, din verificarea planului de situație anexa 2 depus la fila 105 rezultă că reclamanta P. V., deține o parcelă de teren învecinată cu terenul proprietatea pârâților, cu front la drum, astfel că are posibilitatea de a realiza accesul prin propria curte la terenul pe care îl deține în indiviziune cu celelalte reclamante.

În acest context, pentru toate cele arătate mai sus, se apreciază că motivele de recurs invocate de reclamante sunt nefondate, acestea urmând a fi înlăturate.

Nefondate sunt și criticile pârâților recurenți B. G. și B. G. aduse sentinței civile recurate.

Au susținut acești recurenți că, identificarea corectă a terenului proprietatea reclamantelor este cea redată în planul de situație anexa 2* la raportul de expertiză întocmit de expert U. O. întrucât această identificare corespunde, cu o singură excepție ( vecinătatea nordică înscrisă eronat), mențiunilor din titlul de proprietate nr. 191/1993 referitoare la vecinătăți, categorie de folosință și localizare, în timp ce varianta de identificare nr. 1 din planul de situație anexa 2 nu are în vedere decât vecinătatea de pe latura de est cu șoseaua, înscrisă și ea eronat în titlu ca fiind vecinătatea nordică, cu nesocotirea tuturor celorlalte elemente de configurare ce rezultă din titlu și din singurul plan de situație pe care l-au invocat reclamantele, și, că, raportat la identificarea sus menționată, reclamantele dețin 9138 mp din terenul moștenit de la defunctul C. V. G., iar diferența de 362 mp este deținută de ei, în limita unei suprafețe de 101 mp și de pârâții A., în limita unei suprafețe de 261 mp, așa cum s-a relevat în planul de situație anexa 2* .

Aceste motivații sunt nefondate și față de întregul ansamblu probator al cauzei, se apreciază că întemeiat a reținut instanța de fond, prima variantă propusă de expertul U., ca variantă corectă de identificare a terenurilor reconstituite părților, variantă ce se coroborează și cu restul probelor ce s-au administrat în dosar.

Este a se vedea în acest sens că, în ceea ce privește identificarea suprafețelor de teren individualizate în titlurile și contractele anterior menționate, aceasta s-a realizat în primul ciclu procesual prin raportul de expertiză întocmit de expert P. O., care a fost însă invalidat de instanța de recurs, iar în rejudecare identificarea terenurilor în litigiu s-a realizat prin raportul de expertiză întocmit de expert U. O. A..

Referitor la suprafața de 9500 mp teren reconstituită în favoarea antecesorului reclamantelor prin titlul de proprietate nr. 191/1993, experta a precizat că nu există posibilitatea identificării certe a acesteia în configurația avută în vedere cu ocazia punerii în posesie, astfel că experta a propus două variante distincte de identificare a terenului proprietatea reclamantelor, respectiv varianta 1, relevată în contur roșu în planul de situație anexa 2, în care s-a avut în vedere în mod exclusiv vecinătatea cu DJ 208 C și varianta 2, relevată în contur verde în planul de situație anexa 2* în care s-a avut în vedere categoria de folosință a suprafeței de 9500 mp teren arabil înscrisă în titlul nr.191/1993.

Față de modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul de 9500 mp din tarlaua „Bulgărie” – din prezentul litigiu și de vecinătățile acestei parcele, respectiv: Șosea, M. M., M. P., pârâu, e evident că se impune a fi luată în seamă, identificarea terenului de către experta U., potrivit variantei I, care a avut în vedere vecinătatea parcelei cu DJ 208C.

Mai mult, potrivit declarației dată de pârâta M. M. în primul ciclu procesual la fila 74 dosar, rezultă că aceasta și-a edificat gospodăria pe o suprafață de 20 prăjini teren cu care a făcut schimb cu C. G., fratele său, și care este autorul reclamantelor, teren ce a fost evidențiat în registrul agricol din acea vreme, recunoscând implicit că terenul a aparținut fratelui său, C. G..

A recunoscut aceeași pârâtă că reclamantele nu au cale de acces la șoseaua națională, deținând terenul în spatele grădinii acesteia.

Potrivit acestei variante (1) porțiunea de suprapunere de 845 mp. între titlul de proprietate nr. 191/1993 și titlul de proprietate nr. 1162/1995 este între punctele de contur 2-A-B-59-C-D-49-E-F-G-2, suprafață hașurată cu puncte pe planul anexei 2 din care 270 mp (contur 2-A-B-48-46-G-2) se află în posesia pârâților B. G. și B. G. și 92 mp. (contur E-F-G-46-48-E) se află în posesia pârâților A. C. și A. F..

Prin urmare, având în vedere această recunoaștere, și dată fiind identificarea terenurilor deținute de părți în varianta I, în mod just s-a dispus obligarea pârâților B. G. și B. G. să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 270 mp teren și obligarea pârâților A. C. și A. F. să lase acelorași reclamanți suprafața de 92 mp teren din planul de situație anexa 2.

În contextul tuturor celor arătate mai sus, găsind că motivațiile recurenților sunt nefondate și că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în baza disp.art.312 Cod procedură civilă Tribunalul va respinge recursurile ca nefondate.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții B. G., B. G., domiciliați în ., și reclamantele P. V., domiciliată în ., Jătariu F., domiciliată în mun.Fălticeni, ..25, jud.Suceava și D. A., domiciliată în mun.Suceava, ..5, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1182 din 13 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, pârâți intimați fiind M. M., A. C. și A. F., domiciliați în ..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică din data de 14 octombrie 2014.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

C. L. V. E. L. S. A. R. M.

Red.C.L.

Jud.A. I.

Tehnored.R.M.

2 ex. 13.11.2014

← Fond funciar. Decizia nr. 287/2015. Tribunalul SUCEAVA		Fond funciar. Decizia nr. 95/2014. Tribunalul SUCEAVA →

Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1450/2014. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1450/2014. Tribunalul SUCEAVA