Fond funciar. Decizia nr. 34/2016. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2016 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-01-2016 în dosarul nr. 34/2016
Dosar nr._ Fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 34
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15 IANUARIE 2016
PREȘEDINTE A. I. M.
JUDECĂTOR V. O. D.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de către reclamantul S. C., împotriva sentinței civile nr. 810 din data de 10 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimate fiind pârâtele C. C. de fond funciar B., C. Județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava și Direcția S. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța văzând că cel puțin reclamantul apelant – f. 40 și pârâtele intimate C. Județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava și Direcția S. Suceava au solicitat judecata în lipsă, respinge cererea pentru efectuarea în cauză a unui raport de expertiză silvică formulată de către reclamantul apelant, ca tardiv formulată, față de disp. art. 470 al. 1 lit. d, art. 478 al. 2 din noul Cod de procedură civilă, probele trebuind a fi solicitate prin memoriul de apel, respectiv prin întâmpinare.
Cu aceeași motivare, instanța respinge cererea pentru celelalte probe: martori, solicitarea documentației ce a stat la baza emiterii hotărârii nr. 818/2005 și constată că în speță nu s-au depus înscrisuri noi de către reclamantul apelant, neexistând o cerere efectivă cu această probă în apel.
Instanța invocată tardivitatea precizărilor ulterioare ale apelului și rămâne în pronunțare și asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin Hotărârea nr. 818 din 03 iunie 2005 emisă de C. Județeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privata asupra Terenurilor Suceava, a fost invalidată poziția nr.10 din anexa nr. 53-7 privind reconstituirea dreptului de proprietate după Bakmatiuk Franz, pentru lipsa dovezii continuității proprietății.
Împotriva acestei hotărâri a formulat plângere numitul S. C. solicitând anularea hotărârii și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 hectare teren pădure situat în . numit F., care a aparținut autorului deposedat Bakmatiuk Franz.
În motivarea plângerii petentul a susținut că Bakmatiuk Franz a fost proprietarul suprafeței de 4 ha teren pădure situată în . numit F., suprafața de 1 ha i s-a reconstituit conform Legii nr. 18/1991, iar pentru diferență, s-a formulat cerere de către moștenitoarea autorului, respectiv A. V. în calitate de fiică.
A susținut petentul, că A. V. a decedat, el are calitatea de moștenitor al acesteia, precizând că el are domiciliul în Spania din anul 2003 și cu certitudine, nu a putut să primească hotărârea comisiei nr. 818/03.06.2005, iar pentru a dovedi că plângerea nu este tardiv formulată, solicită să se pună la dispoziția instanței, avizul pentru confirmarea de primire a acestei hotărâri.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile Legii 18/1991, Legea 169/1997 și Legea 1/2000.
C. Județeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privata asupra Terenurilor Suceava, prin întâmpinarea depusă a dosar, a arătat că prin Hotărârea nr. 818 din 03.06.2005 s-a invalidat poziția 10 din anexa 53/7, având în vedere că nu s-au prezentat acte prin care să se facă dovada preluării la stat a terenului cu vegetație forestieră și nu s-a depus în completarea documentației, declarații de martori din care să reiasă că amplasamentul solicitat reprezintă vechiul amplasament al fostei proprietăți, însoțite de acte doveditoare ale faptului că persoanele care declară sunt proprietari sau moștenitorii acestora pe toate laturile terenului pentru care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate, conform prevederilor art. 6 alin. (I3) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, a arătat că operațiunea de reconstituire a dreptului de proprietate necesită analizarea unui număr de trei elemente, respectiv: calitatea persoanei care solicită, prin cerere, reconstituirea dreptului de proprietate, documentele depuse, prin care se face dovada dreptului de proprietate și a preluării la stat a terenului solicitat; identificarea vechiului amplasament a fostei proprietăți care, în cazul terenurilor cu vegetație forestieră se realizează și prin identificarea în amenajamentul silvic a terenului cu vegetație forestieră care face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.
Referitor la calitatea persoanei care solicită, prin cerere, reconstituirea dreptului de proprietate, intimata a invocat dispozițiile art. 11 din HGR nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită, personal sau prin mandatar. Dovada calității de moștenitor se face pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive, ori în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii.
Referitor la dovada proprietății, au fost invocate prevederile art.6 din Legea nr. 1/2000, modificată, dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din aceeași lege, precum și prevederile art.3 alin.(5) din Legea nr. 1/2000, modificată prin Legea nr.247/2005, care stabilesc că prin proprietar deposedat se înțelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării, considerând că în speță, petentul nu prezintă înscrisuri doveditoare din care să rezulte calitatea de proprietar deposedat al autorului Backmatiuk Franz.
De asemenea, au fost invocate prevederile art. 61 alin.(l) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 247/2005, aprobat prin H.G. nr. 890/2005, cele de la art. 39 alin (2) și alin. (4) din același act normativ, astfel că pentru a evita o dublă reconstituire a dreptului de proprietate asupra aceleiași suprafețe de teren cu vegetație forestieră, s-a solicitat proprietarilor deposedați sau moștenitorilor acestora să facă dovada proprietății cu acte, a calității de proprietar deposedat, a vechiului amplasament al terenului prin plan de amplasament, vizat de organele silvice și de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava, și proces verbal de stabilire a vecinătăților.
S-a solicitat instanței a aprecia în mod corect prevederile legale, în sensul corelării tuturor elementelor necesare reconstituirii dreptului de proprietate pentru teren cu vegetație forestieră, respectiv: structura de proprietate existentă la momentul deposedării abuzive a acestor terenuri de către regimul comunist.
Direcția S. Suceava prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea plângerii, ca tardiv formulată, iar în subsidiar, ca nefondată, întrucât, prin acțiunea formulată petentul a solicitat desființarea Hotărârii nr. 818/03.06.2005 a Comisiei Județene Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Suceava, anexa 53 - 7, poziția 10 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza corn. B., la locul numit "F." în calitate de moștenitor după Baekmatiuc Franz.
Conform prevederilor art. 53 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, hotărârea se comunică persoanelor interesate prin scrisoare recomandată iar potrivit prevederilor alin. 2 al aceluiași articol împotriva hotărârii se poate face contestație în termen de 30 de zile de la data comunicării, iar având în vedere faptul că hotărârea contestată este din anul 2005 iar din documentația depusă rezultă că aceasta i-a fost comunicată prin scrisoare recomandată în data de 23.06.2005, consideră că plângerea este formulată tardiv.
A susținut intimata, că operațiunea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenuri cu vegetație forestieră necesită analizarea unui număr de trei elemente: calitatea persoanei care solicită, prin cerere, reconstituirea dreptului de proprietate; documentele depuse, prin care se face dovada dreptului de proprietate al autorului după care, se solicită reconstituirea dreptului de proprietate si a preluării la stat a terenului solicitat; identificarea, vechiului amplasament al fostei proprietăți, iar în cazul terenurilor forestiere identificarea, acestuia în amenajamentul silvic.
S-au invocat prevederile art. 24 alin. (î) din Legea nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare și cele ale art. 61 alin.(l) din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea nr. 890/2005, arătându-se că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere se face, pe vechile amplasamente, din suprafețele de teren cu vegetație forestieră cuprinse în amenajamentele silvice și din terenurile cu destinație agricolă acoperite cu vegetație forestieră: pășuni împădurite, tufărișuri, zăvoaie și altele asemenea și având în vedere structura de proprietate existentă la momentul deposedării abuzive a cestor terenuri de către regimul comunist.
S-a susținut că pentru reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, identificarea vechiului amplasament este o cerință obligatorie, așa cum s-a stabilit și prin Minuta din data de 10.03.2010 a Comisiei de unificarea practicii judiciare în materie civilă, dreptul familiei și conflicte de muncă și asigurări sociale, conform căreia în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate se impune stabilirea situației juridice actuale a vechiului amplasament, în acest mod verificându-se dovezile privind continuitatea proprietății și eventualele reconstituiri în favoarea altor persoane.
Conform acestor prevederi imperative stabilite de legile fondului funciar, intimata a susținut că petentul trebuia să facă identificarea terenului cu vegetație forestieră solicitat în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, pe vechiul amplasament, în amenajamentul silvic, prin întocmirea unui plan de situație care suprapus peste harta silvică să facă identificarea terenului și din punct de vedere al cadastrului forestier, respectiv Ocol Silvic, U.P. și u.a. și să stabilească dacă amplasamentul este liber sau ocupat fiind pus în posesie altor persoane cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legilor fondului funciar, însă petentul nu a făcut dovada faptului că ar fi făcut identificarea terenului pe vechiul amplasament.
C. C. de Fond Funciar B., prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat pe cale de excepție, raportat la termenul de 30 zile prevăzut de art.53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, excepția tardivității formulării plângerii, excepție absolută și peremptorie, cu precizarea că reclamantul a luat cunoștință de conținutul hotărârii contestate, prin comunicările realizate de către C. Locală B..
Pe fondul cauzei, a susținut că, potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, suprafața adusă în C.A.P. este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei, sau, în lipsa acestora, orice alte probe, inclusiv declarații de martori și examinând conținutul acestui text, rezultă că legiuitorul a prevăzut mijloacele de probă a dreptului ele proprietate a fostului proprietar, într-o anumită ierarhie, în raport de forța probantă a acestora, pornind de la actele de proprietate și până la „orice alte probe, inclusiv declarații de martori".
În practica judiciară, există situații în care rezolvarea cererilor, presupune ca, în afara dovezilor de proprietate la care se referă art. 11 din Legea nr. 18/1991, să fie necesare și alte dovezi din care să rezulte că dreptul de proprietate atestat prin actele depuse, a existat până în momentul preluării de stat a terenului, respectiv continuitatea exercitării dreptului de proprietate, având în vedere că în speță, autorul petentului a decedat în anul 1928, aceste verificări fiind necesare dacă au în vedere că din momentul dobândirii dreptului de proprietate prin actele prezentate, momentul decesului proprietarului și până la predarea terenurilor către stat, terenurile au fost în circuitul civil, încât puteau să fie înstrăinate.
Mai mult, s-a susținut că autorul petentului nu poate avea calitatea de autor deposedat, întrucât decesul acestuia a survenit în anul 1928, nemaiputând fi persoană titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării, situație în care nu este îndeplinită condiția impusă de art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000, potrivit căreia prin proprietar deposedat, se înțelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării.
Prin încheierea din 08 decembrie 2014, pentru motivele expuse în acea încheiere, instanța a respins excepția tardivității formulării plângerii, invocată de C. locală de fond funciar B. și C. Județeană Suceava.
Dosarul a fost suspendat în intervalul 02 februarie 2015 - 25 mai 2015, în temeiul art. 242 Cod proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 810 din 10 iunie 2015, Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc a respins plângerea, formulată de reclamantul S. C., în contradictoriu cu pârâții C. C. de fond funciar a comunei B., C. Județeană Suceava pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu sediul în Suceava, jud. Suceava și Direcția S. Suceava, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea adresată Comisiei Locale de Fond Funciar B. s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 hectare teren cu vegetație forestieră, de către A. V. după autorul deposedat Bakmatiuk Franz.
S-a susținut de către petent, că la decesul lui Bakmatiuk Franz, masa succesorală a fost preluată de către soția acestuia Bakmatiuk M., (fostă Melerciuc) decedată în anul 1974, iar la decesul acesteia din urmă, bunurile au revenit fiicei sale, numita A. V., născută Melerciuc, decedată în anul 2000, care prin moștenire testamentară le-a transmis petentului S. C..
Potrivit art.6 din Legea 1/2000 la stabilirea prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere se va verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prev. la art. 9 alin. 5 din Legea 18/1991 republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte.
Art. 24 din Legea l/2000 cu modificările și completările ulterioare precizează că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferența dintre suprafața primită prin aplicarea legilor fondului funciar și cea avută în proprietate, persoanelor fizice sau juridice sau după caz moștenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente.
Instanța a precizat că s-a susținut că autorul după care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, a decedat în anul 1928 (situație care nu a fost contrazisă de petent, care nu a depus actele de stare civilă solicitate, deși i s-a pus în vedere acest aspect), prin urmare, nu poate avea calitatea de autor deposedat în sensul legilor fondului funciar, întrucât potrivit art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000, prin proprietar deposedat, se înțelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării.
Referitor la înscrisurile prezentate pentru Bakmatiuk Franz, instanța a reținut că aceste acte sunt la nivelul anului 1922 și că petentul nu a depus alte înscrisuri, respectiv plan de situație, proces verbal de vecinătate pentru a face dovada continuității proprietății, cu toate că i s-au acordat câteva termene în acest sens.
De asemenea, nu și-a propus alte probe, nu a dorit efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, cu toate că și-a propus inițial această probă în acțiunea formulată.
Conform relațiilor de la Primăria comunei B., a rezultat că numitul Bakmatiuk Franz nu apare înregistrat în registrul agricol din perioada 1948-1951 cu nici o suprafață de teren, prin urmare nu este autor deposedat și că în urma analizării în detaliu a documentației depuse anterior prin care i s-a reconstituit numitei A. V. suprafața de 1 ha teren pădure după acest autor, s-a constatat că aceasta a fost revendicată ilegal, comisia urmând a se autosesiza pentru anularea acestei hotărâri.
Așa cum s-a arătat și în întâmpinarea Comisiei locale de fond funciar B., în practica judiciară, s-a susținut că în situația în care actele primare sunt anterioare înscrierii în registrul agricol, se va acorda preferință înscrierii în acest, registru, având în vedere că aceste înscrieri se realizau pe baza declarațiilor foștilor proprietari, situație în care, dacă nu se dovedește continuitatea deținerii suprafețelor de teren din actele primare, înscrierea în registrul agricol, dă naștere unei prezumții potrivit căreia, la data înscrierii în registrul agricol, fostul proprietar avea în proprietate suprafața solicitată spre retrocedate, însă în cauză, nu există nici un fel de înscriere în evidențele Primăriei B., cu privire la autorul din prezenta cauză.
În consecință, față de motivele invocate mai sus și întrucât petentul nu a făcut dovada predării către stat a unei suprafețe de teren cu vegetație forestieră mai mare decât cea reconstituită până în prezent, instanța a respins plângerea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul prin care a arătat următoarele:
A solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după Bakmatiuc Franz pentru suprafața de 4 ha pădure situată în . pentru 1 ha s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Legii 18/1991.
Cererea de reconstituire a fost formulată de A. V., fiică, pe care o moștenește în baza unui testament.
A arătat că la decesul lui Bakmatiuc Franz, succesiunea a fost preluată de Bakmatiuc M. (fostă Melerciuc), în calitate de soție și ulterior, la decesul acesteia din anul 1974, de fiica ei A. V., născută Melerciuc și decedată în anul 2000.
Conform testamentului lăsat de A. V., masa succesorală a acesteia i-a revenit în totalitate.
A considerat că prin actele depuse a făcut dovada vocației succesorale a celor menționați și în plus, față de această situație, trebuie remarcat că s-a reconstituit 1 ha pădure din acel trup și există un precedent foarte serios privind:
- vocația succesorală;
- terenul avut în proprietate de Bakmatiuc Franz și ulterior de soția acestuia, M., care a fost în fapt deposedată de acest teren.
A considerat că instanța trebuie să-i reconstituie dreptul de proprietate pentru proprietatea solicitată, urmând ca ulterior reclamantul să solicite retrocedarea în baza unui plan de situație care să identifice terenul de la locul "F." în baza unei expertize judiciare.
A solicitat admiterea apelului.
La data de17.09.2015 reclamantul a depus la dosar precizări la apel prin care a arătat următoarele:
Așa cum a rezultat din cererea de chemare în judecată, reclamantul și-a întemeiat plângerea privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza comunei B. la locul numit F., pe dispozițiile Legii 18/1991, Legii nr. 167/1997 și Legii nr. 1/2000. Aceleași norme le-a considerat incidente și în cazul apelului declarat în cauză, în condițiile în care cererea de reconstituire s-a formulat în temeiul Legii nr. 167/1997.
Apelul declarat în cauză, a fost întemeiat pe disp. art. 468 și urm. Cod procedură civilă.
Sentința instanței de fond a fost nelegală și netemeinică, instanța de fond omițând să cerceteze fondul pricinii, fapt dovedit prin omisiunea analizării unor situații și probe evidente în cauza de față, motiv pentru care a solicitat în temeiul disp. art. 480 alin. 3 Cod proc. civilă, casarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar desființarea sentinței și rejudecarea cauzei de către instanța de apel.
A arătat că își susține solicitarea de casare a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru următoarele motive:
S-a reținut în motivarea hotărârii atacate că s-ar fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după autorul Bahmatiuc F. (sau F.), însă acesta a decedat în anul 1928 și nu s-a făcut dovada continuității proprietății de către soția acestuia Bahmatiuc M. sau de către alți moștenitori. Cu toate acestea, din cererea de reconstituire nu a rezultat că defuncta A. V. a indicat ca autor deposedat pe Bahmatiuc F., astfel că acest fapt trebuie interpretat că aceasta a formulat cererea după autorul deposedat care era în viață la data trecerii terenului în proprietatea statului.
S-a reproșat apoi petentului că nu s-a făcut dovada existenței dreptului de proprietate în favoarea autorului deposedat la momentul naționalizării terenului și nici a amplasamentului terenului precum și a întocmirii unui proces verbal de vecinătăți.
Contrar acestor susțineri, din înscrisurile depuse la dosar, constând în extrase de carte funciară, a rezultat că defunctul Bahmatiuc F. figurează înscris în CF 2382 a . și CF 554 a . cote părți din terenul pădure întabulat pentru Obștea F. Molodvei și Obștea B..
Apoi, din anexa la Hotărârea nr. 818 din 03.06.2005, a rezultat că la poz 10, a fost identificată cadastral suprafața de 2,20 ha în UP 1 UA 115 C,A%, așadar nu se poate reține că terenul nu a fost identificat cadastral, impunându-se ca pârâtele să comunice întreaga documentație aferentă hotărârii și nu doar fragmente din această documentație.
Pe de altă parte, din referatul întocmit de Direcția S. Suceava de la fila 33 dosar, a rezultat că în ceea ce privește poziția 10 - care se referă la cererea defunctei A. V., lipsesc seriile de buletin ale vecinilor terenului din procesul verbal de stabilire a vecinătăților, afirmație care a dovedit că s-au întocmit procese verbale de vecinătăți, însă nu au fost depuse anexat documentației.
Aceste situații mai sus semnalate se impuneau a fi supuse verificării și analizării de către instanța de fond, motiv pentru care se justifică cererea reclamantului de casare a hotărârii apelate.
In situația în care nu se va admite cererea de casare a hotărârii și trimitere a cauzei spre rejudecare instanței de fond, a solicitat ca în dovedirea apelului să se solicite pârâtelor să comunice întreaga documentație care a stat la baza emiterii hotărârii nr. 818 din 03.06.2005, precum și proba cu înscrisuri, expertiză tehnică și martori - respectiv vecinii terenului care rezultă din planurile de identificare a terenului întocmite de pârâte, precum și alte probe a căror necesitate va rezulta din dezbateri.
Pârâta C. locala de fond funciar B. a formulat întâmpinare prin care a arătat următoarele:
Cererea de revendicare depusa de către A. V. in baza Legii nr. 169/1997 si Legii nr. 1/2000, dupa autorul Backmatiuk Franz a fost inaintata Comisiei județene de fond funciar Suceava, care, in baza Hotărârii nr. 818 din 03.06. 2005 a invalidat-o cu motivația ca nu a fost prezentata dovada proprietății, continuității si deposedării.
Hotărârea Comisiei județene de fond funciar Suceava a fost afișată la sediul autorității administrației publice locale, a fost comunicata prin adresa nr. 157 din 27.06.2005 numitului S. C. din Câmpulung - Moldovenesc, hotărâre care nu a fost contestata in termenul legal prevăzut de lege.
Pârâta a arătat că nu are cunoștințe despre modul in care a fost întocmit planul de situație, daca acesta a fost întocmit pe un asa-zis vechi amplasament cum prevede legea si daca semnăturile din procesul verbal de vecinătate sunt autentice atâta timp cat lipsesc seriile din buletin ale vecinilor.
Cererea de revendicare a fost formulata dupa autorul Backmatiuc Franz, care a decedat in anul 1928, nu a fost autor deposedat, intrucat perioada deposedării ca ani de referința fiind 1948 - 1951, iar in ceea ce privește pe Backmatiuc M. ca fiind soția lui Backmatiuc Franz, nu a fost prezentat niciun act de stare civila pentru aceasta si nici nu a fost formulata nicio cerere de revendicare in numele acesteia.
La nivelul autorității administrației publice locale nu exista nicio înregistrare cu teren agricol sau teren forestier in registrul agricol la nivelul anilor 1948 - 1951 pe numele Backmatiuc Franz sau Backmatiuc M..
În baza Legii proprietății nr. 247/2005 nu s-a depus nicio cerere de revendicare dupa autorii sus mentionati.
Pe cale de consecința, având in vedere cele prezentate mai sus, a solicitat respingerea apelului ca nefondat si menținerea sentinței civile atacate.
In drept, a invocat disp. art. 205 C.p.c, Legea nr. 169/1997 si Legea nr. 247/2005 cu modificările si completările ulterioare.
Pârâta Direcția S. Suceava a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, pentru următoarele motive:
Prin apelul formulat petentul a criticat soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală deoarece, deși a făcut dovada vocației succesorale, a dreptului de proprietate și a identificat vechiul amplasament al autorului său, instanța de fond i-a respins cererea.
A considerat că motivele invocate de reclamant au fost nefondate.
Astfel, potrivit prevederilor art. 3 alin. 5 din Legea nr. 1/2000, "Prin proprietar deposedat în sensul prezentei legi, se înțelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării".
De asemenea, potrivit prevederilor art. 6 din Legea nr. 1/2000, în forma avută la data formulării cererii, raportat la art. 11 din Legea nr. 18/1991, în forma avută la formularea cererii, acte doveditoare concludente pentru soluționarea cererii de reconstituire sunt cartea funciară de la momentul preluării terenurilor, titlurile de proprietate - anterioare-intrării în vigoare a Legii nr. 1/2000, consemnările efectuate între anii 1945 - 1990 în registrele agricole, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor.
Petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 3 ha teren cu vegetație forestieră în calitate de moștenitor al numitei A. V. decedată în anul 2000, care a dobândit terenul de la mama sa Bakmatiuc M. decedată în anul 1974, moștenitoare a soțului ei Bakmatiuc Franz.
În dovedirea dreptului de proprietate al numitul Bakmatiuc Franz petentul a depus acte care au atestat dreptul de proprietate la nivelul anului 1922, neprezentând vreun act prin care să facă dovada că dreptul de proprietate a fost deținut de acesta până la data naționalizării sau transmis soției sale Bakmatiuc M. și apoi fiicei sale A. V..
Mai mult de atât, în registrul agricol din perioada 1948 - 1951 numitul Bakmatiuc Franz sau soția acestuia, Bakmatiuc M. nu apar înscriși ca fiind proprietari de pădure.
De asemenea, a arătat că susținerea petentului precum că a depus la dosar extrase de C.F. prin care a făcut dovada că numitul Bakmatiuc Franz a deținut cote părți din terenul de pădure intabulat pe Obștea F. Moldovei și Obștea B. nu poate fi primită deoarece aceste obști au fost divizate anterior anului 1948, astfel că acesta, sau moștenitorii lui, trebuia să figureze înscris cu suprafața în registrul agricol de la nivelul anilor 1948 - 1951.
În ceea ce privește susținerea petentului precum că a făcut identificarea terenului solicitat în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament în amenajamentul silvic, a arătat că nici această susținere nu poate fi primită, deoarece nu a prezentat un plan de situație al terenului vizat de cei în drept, respectiv comisia locală și ocolul silvic, din care să rezulte că amplasamentul situat în U.P. I, u.a. 115A, C%, se suprapune peste parcele ce sunt înscrise în C.F. nr. 2382 și 554.
Pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a formulat întâmpinare prin care a arătat următoarele:
Motivele invocate nu au fost pertinente.
Hotărârea instanței de judecată nu trebuie să fie altceva decât o reflexie a legii și a aplicării ei la un caz concret.
Motivarea hotărârii a răspuns pretențiilor părților și mijloacelor de apărare.
Motivarea hotărâri a fost clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar, a exprimat respectarea de către judecător a principiilor enunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în special respectarea drepturilor la apărare și dreptul la un proces echitabil), a cuprins examinarea chestiunilor in fapt si in drept.
În raport de motivele invocate, de înscrisurile ce se află la dosarul de fond, a solicitat menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate.
Examinând apelul, conform art. 479 din noul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea adresată Comisiei Locale de Fond Funciar B. s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 hectare teren cu vegetație forestieră, de către A. V. după autorul deposedat Bakmatiuk Franz.
Potrivit art.6 din Legea 1/2000 la stabilirea prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere se va verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prev. la art. 9 alin.5 din Legea 18/1991 republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte.
Art.24 din Legea 1/2000 cu modificările și completările ulterioare precizează că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferența dintre suprafața primită prin aplicarea legilor fondului funciar și cea avută în proprietate, persoanelor fizice sau juridice sau după caz moștenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente.
Instanța precizează că s-a susținut că autorul după care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate, a decedat în anul 1928 (situație care nu a fost contrazisă de petent, care nu a depus actele de stare civilă solicitate, deși i s-a pus în vedere acest aspect), prin urmare, nu poate avea calitatea de autor deposedat în sensul legilor fondului funciar, întrucât potrivit art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000, prin proprietar deposedat, se înțelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării.
Prin acțiune, s-a arătat, în mod expres, că autorul după care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate este Backmatiuk Franz. În cererea de apel se face vorbire și de soția acestuia, M., fiind un aspect nou față de conținutul acțiunii, contrar prev. art. 478 al. 3 din noul Cod de procedură civilă.
În mod corect, a reținut prima instanță că era de esență efectuarea unei expertize topo, pentru identificarea terenului în litigiu, verificarea actelor de proprietate și a regimului juridic al imobilului solicitat, dacă este liber și poate fi retrocedat, etc.
În mod corect, prin acțiune s-a solicitat această probă (f. 3, verso, judecătorie), indicându-se corect și teza probatorie.
În schimb, la termenul de judecată din 25 mai 2015, reclamantul, prin apărător, a arătat că nu mai insistă în efectuarea raportului de expertiză.
Nici prin memoriul de apel nu s-a solicitat această probă, deși aceasta trebuia cerută prin cererea de apel, conform art. 470 al. 1 lit. d din noul Cod de procedură civilă, art. 478 al. 2 din noul Cod de procedură civilă. Cererea de probe a fost solicitată tardiv, prin precizări ulterioare, astfel cum s-a reținut în practica.
Și în memoriul de apel se insistă că s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după autorul Backmatiuk Franz.
S-a făcut dovada vocației succesorale după acesta, însă nu s-a dovedit calitatea de ”autor deposedat” pentru acesta și situația juridică a terenului în litigiu, astfel cum s-a arătat mai sus.
Reconstituirea dreptului de proprietate pentru alt teren nu privește prezenta cauză, fiind vorba de altă suprafață de teren.
Apelantul mai arată că, mai întâi, se impune reconstituirea dreptului său de proprietate, abia ulterior se impune a se proceda la identificarea lui. Această afirmație este greșită, pentru a proceda la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie, în prealabil, a se identifica terenul în litigiu și a se verifica regimul juridic al acestuia, sub toate aspectele, pe larg, arătate mai sus.
În consecință, în baza art. 480 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.
Precizările ulterioare (f. 14) sunt tardive și nu pot fi reținute, față de termenul de motivare a apelului, conform art. 468 al. 1, art. 470 al. 1 lit. c din noul Cod de procedură civilă, art. 478 al. 2 din noul Cod de procedură civilă.
S-a solicitat doar precizarea motivelor de drept ale apelului, de către instanța de apel, neputându-se lua în considerare completarea criticilor aduse sentinței
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de către reclamantul S. C., domiciliat în Cîmpulung Moldovenesc, ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 810 din data de 10 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimate fiind pârâtele C. C. de fond funciar B., C. Județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava și Direcția S. Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.01.2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. S. A.-M.
Red. A.I.M.
Tehnored. S.A.M.
Judecător fond P. A. A.
6 ex./01.02.2016
| ← Pretenţii. Decizia nr. 37/2016. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 56/2016. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
