Fond funciar. Decizia nr. 474/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 474/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 474/2015
DOSAR NR._ FOND FUNCIAR
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 474
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13 OCTOMBRIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE C. M.
JUDECĂTOR M. T.
JUDECĂTOR D. D.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de către pârâta C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. SUCEAVA, pârâții C. L. – decedată și urmată de C. S., C. V., C. I., C. M., C. R., D. V., C. C., C. V., toți prin av. C. G. și pârâta C. L. M. împotriva sentinței civile nr. 1886/01.04.2015 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimată fiind reclamanta V. E..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat: c.j. C. D. pentru pârâta recurentă C. L. M., pârâtul recurent C. V., asistat de av. C. G. și av. M. F. pentru reclamanta intimată, lipsă fiind aceasta și celelalte părți, pârâții recurenți persoane fizice fiind reprezentați de av. C. G..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul pârâtei recurente C. L. M. depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică.
Apărătorul pârâților recurenți - av. C. G. depune la dosar concluzii scrise și chitanța nr. 17/2015, reprezentând onorariu avocat în cuantum de 500 lei.
Apărătorul reclamantei intimate depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța fără număr din 06.09.2015, reprezentând onorariu avocat în cuantum de 500 lei.
Întrebați fiind, apărătorii părților și reprezentantul pârâtei recurente, arată că nu mai au de formulat alte cereri în cauză.
Instanța, constatând recursurile în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul pârâților recurenți – av. C. G. solicită admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C.pr.civ., modificarea în totalitate a sentinței civile atacate și respingerea acțiunii ca nefondate, iar cu privire la celelalte recursuri formulate de către pârâtele C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. SUCEAVA și C. L. M., solicită respingerea acestora ca nefondate. Solicită și cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Reprezentantul pârâtei recurente C. L. M. – c.j. C. D. solicită admiterea recursului formulat conform motivelor invocate în cererea de recurs (filele10-11 dosar) în sensul desființării sentinței civile atacate în ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată și a diferenței de onorariu expert. Arată că este de acord cu admiterea recursului formulat de pârâții persoane fizice și a recursului pârâtei recurente C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Suceava
Apărătorul reclamantei intimate – av. M. F., considerând sentința civilă recurată ca fiind legală și temeinică, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depusă la dosar.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 2 iunie 2011 și înregistrată sub nr._, reclamanta V. E. a formulat plângere împotriva Hotărârii nr.173 din data de 06.05.2011 emisă de C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, pe care o consideră netemeinică și nelegală.
În motivare, reclamanta a arătat că s-a adresat Comisiei Locale M. cu o cerere pentru constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1200 m.p. teren. Această suprafață de teren i-a fost atribuită ca lot în folosință în anul 1962, când, împreună cu soțul său, au edificat casa de locuit, anexele gospodărești și grajdul.
A susținut reclamanta că deține această suprafață de teren în mod legal și că a beneficiat de autorizație de construire pentru casă și anexe, acte pe care nu le mai deține în prezent.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.51-55 din Legea nr.18/1991.
Prin întâmpinarea formulată (fila 8 ds.fd.), pârâta C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a arătat că reclamanta nu face dovada îndeplinirii condițiilor stabilite de art.23-24 din Legea nr.18/1991, astfel că Hotărârea nr.173/2011 este legală și temeinică.
A depus la dosar, în copie, întreaga documentație ce a stat la baza emiterii Hotărârii nr.173 din 06.05.2011 (filele 10-17 ds.fd.).
C. comunală M. de aplicare a Legii fondului funciar a formulat întâmpinare (fila 22 ds.fd.) prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată, întrucât aceasta nu a făcut dovada atribuirii terenului de către fosta CAP M. în vederea construirii locuinței și nu a prezentat acte doveditoare. Mai mult, a arătat că terenul solicitat de reclamantă nu este liber de sarcini, fiind emis titlul de proprietate nr.1232/13.03.1996 pe numele vechilor proprietari C. N. și C. L..
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă.
Reclamanta a răspuns la întâmpinarea pârâtei C. locală M. de aplicare a Legii fondului funciar (fila 32 ds.fd.), arătând că terenul în litigiu a fost predat la CAP de către R. M. care l-a folosit până în anul 1962. Pe numele acesteia a fost emis titlul de proprietate nr.1118/1994 care a fost anulat parțial. A mai arătat că terenul i-a fost dat ca lot în folosință în anul 1969 în schimbul altui teren predat la CAP și din acest motiv nu există un act de dare în plată sau o chitanță.
La termenul de judecată din data de 06 iunie 2012, la solicitarea reclamantei, instanța de fond a introdus în cauză, în calitate de pârâtă pe numita C. L. pe numele căreia a fost emis titlul de proprietate nr.1232/1996 pe care este inclusă și suprafața de teren în litigiu.
Pârâta C. L. a formulat întâmpinare (fila 49 ds.fd.), prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, întrucât pentru terenul în litigiu i s-a emis titlu de proprietate conform evidențelor din registrul agricol din 1959-1962, titlul nefiind anulat.
Reclamanta a formulat precizări și completări la acțiune, la termenul de judecată din data de 05.12.2012, prin care a arătat că, prin acțiunea formulată solicită ca, în contradictoriu cu pârâta C. L. și C. locală M. de aplicarea Legii fondului funciar, să se dispună constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.1232/1996, în sensul excluderii din . m.p. teren intravilan comunei M., a suprafeței de 1179 m.p. teren ocupată de construcțiile sale.
Prin încheierea de ședință din data de 27 martie 2013, instanța de fond a respins excepția tardivității formulării completărilor la acțiune, precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocate de pârâta C. L., prin apărător, ca neîntemeiate.
P. a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, precizările și completările la acțiune au fost formulate la primul termen de judecată, după întregirea cadrului procesual când reclamanta a lipsit și i-a fost comunicată întâmpinarea prin poștă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active invocată de aceeași pârâtă, instanța de fond a constatat că reclamanta justifică interes în promovarea acțiunii.
Întrucât pârâta C. L. a decedat la data de 2 septembrie 2013, la solicitarea reclamantei, instanța de fond, prin încheierea de ședință din data de 01.10.2014, a introdus în cauză în calitate de pârâți pe moștenitorii acesteia, respectiv: C. V., C. C., C. S., C. V., C. I., C. M., C. R. și D. V..
Prin sentința civilă nr. sentința civilă nr. 1886/01.04.2015, Judecătoria Suceava a admis acțiunea completată, formulată de reclamanta V. E. în contradictoriu cu pârâții C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. comunală de aplicare a Legii 18/1991 M. și C. V., C. C., C. S., C. V., C. I., C. M., C. R. și D. V.; a desființat în parte Hotărârea nr.173/06.05.2011 a prim-pârâtei; a constituit în favoarea reclamantei dreptul de proprietate cu privire la suprafața totală de 1179 m.p. teren curți-construcții, situată în intravilanul satului M. C., ., învecinată cu: N. V., pârâu, I. N. și drum, identică cu . roșii în anexa nr. 2 a raportului de expertiză întocmit de expert C. D. (fila 107 dosar); a anulat, în parte, titlul de proprietate nr. 1232/1996 emis pe numele defunctei C. L., în calitate de moștenitoare a lui C. N., în sensul excluderii suprafeței de 1179 m.p. teren, parte din . ha teren arabil situată în intravilan, la locul „M. C.”, înscris la poziția B.1; a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 2150 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, iar conform art. 18 din OUG nr. 51/2008, a obligat pârâții să plătească statului suma de 650 lei reprezentând contravaloarea a 50% din diferența de onorariu expert, pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, în baza încheierii ședinței camerei de consiliu din data de 11.02.2015.
P. a hotărî astfel, prima instanță a constatat următoarele:
Reclamanta V. E. a fost căsătorită cu V. G., în prezent decedat, iar în timpul căsătoriei lor, respectiv în anul 1964, le-a fost atribuită de către fosta Cooperativă Agricolă de Producție (C.A.P.) M. suprafața de aproximativ 1200 m.p. teren situată în satul M. C., în vederea edificării unei case de locuit cu anexe gospodărești.
Așa cum rezultă din certificatul de atestare a edificării construcției nr. 2630/27.05.2011 emis de Primăria comunei M., reclamanta figurează înscrisă în registrul agricol volumul 3, poziția 52, cu o casă de locuit în suprafață de 77 m.p. edificată în anul 1964 și anexe gospodărești în suprafață de 153 m.p. ridicate în anul 1969, imobile pentru modernizarea cărora, în anul 1974, s-a eliberat autorizația de construire (fila 14-15 dosar).
Contrar susținerilor pârâtei C. L. din întâmpinarea formulată (fila 49) dar și a considerentelor Hotărârii nr.173 din 06.05.2011 prin care pârâta C. Județeană Suceava de fond funciar a respins cererea reclamantei de constituire a dreptului de proprietate pentru cei 12 ari teren aferent locuinței (fila 11 dosar), reclamanta a făcut dovada că soțul său V. G. a formulat către fosta C.A.P. M. o cerere de atribuire a unei suprafețe de teren ( 5 ari lot de casă) între vecinii N. M. și I. I. în vederea edificării gospodăriei pe raza satului M. C., cerere aflată la fila 17 dosar, solicitare ce i-a fost aprobată de președintele C.A.P. M. pentru suprafața cerută și pe amplasamentul solicitat.
Prin titlul de proprietate nr.1232/13.03.1996 (fila 27 dosar) emis pe numele pârâtei C. L. s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la o suprafață totală de 3,07 ha teren situată pe raza comunei M., teren din care fac parte și cele două parcele de 1,30 ha și respectiv 1000 m.p. situate în localitatea M. C. între vecinii: B. V. (N), pârâu (E), I. N. (S) și drum (V).
De reținut a fost faptul că, anterior emiterii titlului de proprietate contestat de reclamantă, respectiv în anul 1993, pârâta C. L. a formulat împotriva acesteia o acțiune în revendicare, având ca temei adeverința de proprietate nr.163/10.09.1991, acțiune care a fost soluționată de Judecătoria Suceava prin sentința civilă nr.1914/30.04.2002, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.2726/17.12.2002 a Tribunalului Suceava (filele 34-35 dosar).
Prin hotărârea sus-menționată, acțiunea pârâtei C. L. a fost admisă doar în parte, reținându-se că reclamanta și soțul său V. G., sunt proprietarii construcțiilor care se află edificate pe suprafața de 1179 m.p. teren din intravilanul comunei M. și care nu poate face obiectul restituirii către pârâtă.
Or, așa cum a rezultat din raportul de experiză întocmit de expert C. D. (filele 100-110 dosar) suprafața de 1179 m.p. teren situată în intravilanul satului M. C., . N. V., pârâu, I. N. și drum, parcelă ocupată de casa de locuit și anexele gospodărești edificate de soții V. G. și E. în perioada 1964/1974, face parte din . ha teren evidențiat la poziția B.1. arabil intravilan în titlul de proprietate nr.1232/1996 emis pe numele pârâtei C. L., teren cu care se suprapune.
Potrivit art. 24 alin.1 din Legea nr.18/1991 republicată și modificată prin Legea nr.247/2005, terenurile situate în intravilanul localităților care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari.
P. a beneficia de constituirea dreptului de proprietate în temeiul textului de lege menționat se cer a fi întrunite cumulativ o . condiții, anume: ca solicitantului să-i fi fost atribuit terenul de C.A.P. și să-și fi edificat casa de locuit și anexe gospodărești pe respectivul teren.
Ori, în cauză, soții V. au primit de la C.A.P. terenul în intravilanul satului M. C. între vecinii N. și I., iar în perioada 1964-1974, în baza aprobărilor primite în acest sens și a autorizației de construire eliberată de Consiliul Popular al comunei M. în anul 1974, aceștia și-au edificat gospodăria pe o suprafață de 1179 m.p. teren curți-construcții.
Cum reclamanta a intrat efectiv în folosința terenului atribuit, edificându-și casa și anexele gospodărești, deci îndeplinind scopul pentru care i-a fost atribuit, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de experta C. D., instanța de fond a apreciat că, în cauză, este incident cazul de constituire a dreptului de proprietate prevăzut de art.24 din Legea nr.18/1991 republicată și modificată, în favoarea reclamantei.
Conform art. 24 alin. 1 indice 1 din Legea nr.18/1991, modificată și completată prin Legea nr.247/2005, suprafața terenurilor prevăzute la art.24 alin.1, aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă.
Așa cum s-a reținut mai sus, deși, pe ..p. teren individualizată mai sus erau construite imobilele proprietatea reclamantei, în mod nelegal s-a întocmit titlul de proprietate nr.1232/1996 și pentru acest teren chiar dacă categoria de folosință evidențiată în titlul contestat este arabil și nu curți- construcții. Fiind evident că la punerea în posesie efectivă a pârâtei C. L. cu . de 1,30 ha teren intravilan arabil de la locul M. C. și la întocmirea planului de situație, acte prealabile emiterii titlului de proprietate, pârâta Comisia comunală de fond funciar M. nu a ținut cont și de faptul că reclamanta avea edificate casa de locuit și anexele gospodărești pe acest teren, dar și de împrejurarea că aceasta beneficia de prevederile art.24 din Legea nr.18/1991.
P. aceste motive, văzând prevederile art. III din Legea nr.169/1997 privind modificarea și completarea Legii fondului funciar nr.18/1991, instanța de fond a anulat, în parte, titlul de proprietate nr. 1232/1996 emis pe numele defunctei C. L., în calitate de moștenitoare a lui C. N., în sensul excluderii suprafeței de 1179 m.p. teren, parte din . ha teren arabil situată în intravilan, la locul „M. C.”, înscris la poziția B.1.
D. urmare, pârâta C. L. va fi compensată, potrivit art. 24 alineatul 2 din Legea nr.18/1991 modificată prin Legea nr.247/2005, cu o suprafață de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan, iar dacă nu mai există teren, i se vor acorda despăgubiri.
Întrucât pârâții au căzut în pretenții, în conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă, au fost obligați să plătească reclamantei suma de 2150 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului expert și onorariu avocat.
Deoarece, prin încheierea camerei de consiliu din data de 11.02.2015 aflată la filele 198-200 dosar, ca urmare a admiterii, în parte, a cererii de ajutor public judiciar formulată de reclamantă, s-a încuviințat acesteia acordarea ajutorului public judiciar sub forma plății din fondurile statului a 50% din diferența de onorariu cuvenit expertei C. D., respectiv a sumei de 650 lei, instanța de fond, în conformitate cu prevederile art. 18 din OUG nr.51/2008, a obligat pârâții să plătească statului această sumă.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâta C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. SUCEAVA, pârâții C. L. -DECEDATĂ, C. S., C. V., C. I., C. M., C. R., D. V., C. C., C. V. și pârâta C. L. M..
În motivarea recursului formulat, pârâta C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. SUCEAVA, a arătat, că, în mod greșit, instanța de fond a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 1179 mp^n favoarea reclamantei, motivând că pe această parcelă de teren sunt edificate imobile proprietatea acesteia, în condițiile în care aceeași instanță reține că „reclamanta a făcut dovada că soțul său V. G. a formulat către fosta CAP M. o cerere de atribuire a unei suprafețe de teren ( 5 ari lot de casă) între vecinii N. M. și I. I. în vederea edificării gospodăriei pe raza satului M. C., cerere aflată la fila 17 dosar, solicitare ce, i-a fost aprobată de președintele CAP M. pentru suprafața cerută și pe amplasamentul solicitat".
Referitor la cheltuielile de judecată, recurenta a arătat că, potrivit art. 52 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisiile județene au în limita competenței lor și prin derogare de la Codul de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă.
Potrivit prevederilor art.51 și art.52 alin. (1) din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională, competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.
Din economia dispozițiilor art.12 alin. l și 2 din Legea nr.18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că, în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, în fiecare comună sau municipiu se constituie prin ordin al prefectului comisiile comunale și respectiv comisia județeană.
Legiuitorul nu a înființat aceste comisii ca persoane juridice așa încât C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nu poate fi decât organ colegial fără personalitate juridică și fără un patrimoniu propriu.
Dacă legiuitorul ar fi conceput să asimileze aceste organe părților din proces, așa cum drepturile și obligațiile părților sunt reglementate de codul de procedură civilă, ar fi suficient să arate că ele participă la proces în condițiile stabilite de codul de procedură civilă, fără a folosi sintagma „prin derogare”, această sintagmă conduce la ideea că aceste comisii participă la procesul civil ca organe stabilite să aplice și totodată să vegheze la aplicarea prevederilor legii, cu un statut de oficialitate.
Concepția legii potrivit căreia comisiile ce le instituie acționează „din oficiu" întărită și de prevederile art.3 alin.2 din Legea nr. 169/1997 exclude răspunderea lor procesuală în sensul prevederilor art.274 cod procedură civilă, căci cel obligat la o diligentă oficială nu poate fi ținut răspunzător de rezultatul acțiunii sale fără a dispoziție expresă a legii.
Potrivit prevederilor art. 6 din HGR nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană de fond funciar verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existența actelor doveditoare, pertinente, verosimilitatea, autenticitatea și concludenta acestora.
Atribuțiile comisiilor locale și ale comisiei județene stabilite prin Regulamentul aprobat prin HGR nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt clare și precise.
C. județeană de fond funciar are atribuții strict stabilite de lege și un regulament diferit de funcționare față de instanțele judecătorești și ca urmare a acestui aspect legiuitorul a statuat că, numai în baza proceselor-verbale de punere în posesie, a schițelor terenurilor, precum și a planurilor parcelare comisia județeană emite titlurile de proprietate, iar conform Legii nr. 169/1997 instanțele judecătorești de drept comun au plenitudine de jurisdicție în domeniul actelor administrative emise în domeniul fondului funciar, în speță, nu se poate reține o răspundere civilă delictuală care incumbă plata cheltuielilor de judecată, întrucât C. județeană Suceava de fond funciar prin emiterea titlului de proprietate și-a îndeplinit o atribuție prevăzută de lege organică în parametrii legali.
Subordonată condițiilor impuse de această formă de răspundere ce nu sunt întrunite în prezenta cauză civilă, iar C. județeană de fond funciar, organ colegial fără personalitate juridică, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Comisiei județene nu i se poate reține nici o culpă în acest caz, atâta timp cât a analizat documentația întocmită și înaintată de comisia locală.
În motivarea recursului lor, pârâții C. L. (decedată) și urmată de C. S., C. V., C. I., C. M., C. R., D. V., C. C. și C. V., au arătat că, în mod greșit, s-a dispus constituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei și s-a anulat titlul de proprietate deținut de pârâți, în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada atribuirii printr-un act translativ de proprietate sau act de dare în plată, privind suprafața solicitată, mai mult, chiar înscrisurile prezentate prezintă îndoieli în privința autenticității, ori instanța nu a verificat aceste aspecte și a apreciat eronat că titlul de proprietate a fost emis cu încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei, care are edificate construcții.
În motivarea recursului său, pârâta C. L. M. a arătat că, în fapt, din economia dispozițiilor art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că, în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, în fiecare comună sau municipiu se constituie prin ordin al prefectului comisiile comunale și respectiv, comisia județeană.
Conform dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, C. locală este o autoritate administrativă care are, în limitele competenței și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentată legal prin primar sau pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat.
Dispoziția legală sus-citată creează deci acestui organ de aplicare a legii, care nu are personalitate juridică, o poziție procesuală sui-generis, „derogatorie" de la dispozițiile Codului de procedură civilă.
Dacă legiuitorul ar fi conceput să asimileze „comisia locală" părților din proces, așa cum drepturile și obligațiile părților sunt reglementate prin codul de procedură civilă, ar fi fost suficient să arate că ele participă la proces în condițiile stabilite de Codul de procedură civilă, fără a folosi sintagma „prin derogare", această sintagmă conduce la ideea că această comisie participă la procesul civil ca organ al statului cu statut de oficialitate.
Legiuitorul nu a înființat aceste comisii ca persoane juridice așa încât C. locală nu poate fi decât organ colegial fără personalitate juridică, fără patrimoniu propriu, respectiv fără buget propriu.
Lămurirea cererii reclamantei nu se putea face decât prin administrarea tuturor probelor care s-au produs în timpul judecății, respectiv expertiza judiciară efectuată în prezenta cauză, probe care nu le-a avut la dispoziție C. locală în faza procedurii administrative de soluționare a acesteia.
În această situație, a solicitat instanței a constata că, în mod greșit, prima instanță a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2150 lei și suma de 650 lei reprezentând contravaloarea a 50% din diferența de onorariu expert, pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, alături de ceilalți pârâți.
C. locală nu are cont propriu și independență financiară încât nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, o astfel de obligație fiind imposibil de executat.
Concluzionând, pârâta C. locală M. a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței civile nr.1886 din 1 aprilie 2015 a Judecătoriei Suceava, în ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată și a diferenței de onorariu expert.
În drept, a invocat dispozițiile art.299 Codul vechi de procedură civilă, prevederile Legii,nr.l8/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamanta intimată V. E., deși legal citată, nu a formulat și depus la dosar întâmpinare, însă a împuternicit un apărător, care la termenul de judecată de astăzi, 13.10.2015, prezent în instanță a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Conform art. 24 al. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, „Terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari. Suprafața terenurilor prevăzute în alin. (1), aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă.”
Așa cum rezultă din cererea de la f. 17 dosar, Vorobchevici G. (soțul reclamantei – în prezent decedat) a solicitat atribuirea unui lot de 5 ari casă, solicitare care iu-a fost aprobată în anul 1974 obținând și autorizație de construcție.
Prin urmare, 500 mp este suprafața pentru care în virtutea dispozițiilor legale sus-menționate, reclamanta poate beneficia de constituirea dreptului de proprietate.
Ori, în vederea identificării acestei suprafețe de teren, se impune efectuarea unei expertize, probă care în raport de dispozițiile art. 305 C.pr.civ., nu se poate administra în instanța de recurs, astfel că tribunalul va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, în funcție de identificarea suprafeței sus-menționată, urmează a fi avută în vedere și modificarea titlului de proprietate al pârâților, doar în privința amplasamentului terenului și nu a validării dreptului de proprietate, pentru a putea opera dispozițiile art. 24 al. 3 din Legea nr. 18/1991.
În urma rejudecării, instanța va avea în vedere și acordarea cheltuielilor de judecată, cu respectarea prevederilor art. 52 din Legea nr. 18/1991.
P. ACESTE MOTIVE ,
ÎN NUMELE LEGII ,
DECIDE :
Admite recursurile declarate de către: pârâta C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. SUCEAVA – Suceava, ., nr. 36, jud. Suceava, pârâții C. L. – decedată și urmată de C. S., C. V., C. I., C. M., C. R., D. V., C. C., C. V. – toți domiciliați în comuna M., .. Suceava și toți prin av. C. G. și pârâta C. L. M. – . N., ., jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 1886/01.04.2015 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimată fiind reclamanta V. E. - comuna M., .. Suceava.
Casează sentința civilă nr. 1886/01.04.2015 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ) și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. M. M. T. D. D. C. D. I.
RED. .M. C.
JUD. M. F.
TEHNORED. I.C.D.
2 EX. - 13.11.2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1223/2015. Tribunalul... → |
|---|
