Fond funciar. Decizia nr. 1432/2015. Tribunalul SUCEAVA

Din cuprinsul fișei proces - verbal de punere în posesie (f. 70), prima instanță a reținut că autorul reclamantei, A. T., moștenitorul defunctului Axîntoaie D. a semnat, în luna aprilie 1995, primirea în posesie a suprafeței de 1,6 ha teren situat la locul numit Tinoasa (vecini: nord – Reut M., est – capăt ogoare, sud – P. V., vest - drum) și a 0,4 ha teren situat la locul numit M. (vecini: nord – P. S., est – drum, sud – V. Rahila, vest - drum), fără a avea vreo obiecție asupra acestuia.

În drept, potrivit art.11 alin. 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori, iar conform art.27 alin.1 din același act normativ punerea în posesie ș eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile.

Potrivit art. 4 lit. c), e), f), g) și h) din H.G. nr. 131/1991, comisiile comunale: stabilesc suprafața de teren ce urmează a fi atribuită în proprietate ... persoanelor îndreptățite; primesc și transmit comisiei județene contestațiile cu privire la suprafața stabilită potrivit lit. c); întocmesc situația definitivă privind persoanele îndreptățite să li se atribuie teren, cu suprafețele stabilite a fi atribuite fiecăreia; înaintează și prezintă comisiei județene situația definitivă, împreună cu documentația necesară și pun în posesie persoanele îndreptățite a primi terenuri, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute.

Conform art. 5 lit. d) și f) din H.G. nr. 131/1991, comisiile județene: soluționează contestațiile formulate împotriva măsurilor stabilite de comisiile subordonate și emit titlurile de proprietate.

Astfel, din economia textelor menționate, rezultă că, anterior emiterii titlului de proprietate, trebuie parcursă o procedură administrativă, care cuprinde: formularea unei cereri de reconstituire la comisia locală, validarea cererii, întocmirea documentației corespunzătoare, și apoi, pe baza acestora, emiterea titlului de proprietate.

De asemenea, potrivit art. 53 alin.2 din Legea nr.18/1991, împotriva hotărârii Comisiei Județene (pronunțate asupra contestațiilor persoanelor care au cerut constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului) se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază este situat terenul în termen de 30 de zile de la comunicare.

Legile fondului funciar au instituit o procedură specială de reconstituire a proprietății asupra terenurilor agricole și forestiere, finalizată cu emiterea titlului de proprietate. Fiind o procedură specială, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei și să formuleze contestațiile în condițiile precis determinate de lege.

Aceste etape premergătoare emiterii titlului de proprietate au ca obiect stabilirea dreptului de proprietate și a amplasamentului terenului atribuit. Orice nemulțumire a solicitanților legată de reconstituire trebuie adusă la cunoștința comisiilor de fond funciar care rezolvă acest gen de contestații anterior emiterii titlului de proprietate. După eliberarea titlului asemenea contestații nu mai sunt posibile.

P. urmare, reclamanta nu poate solicita o nouă punere în posesie în baza titlului de proprietate eliberat autorului său, atâta timp cât acesta nu a înțeles să se prevaleze de procedura plângerii prevăzută de Legea nr. 18/1991 și de art. 5 lit. d) din H.G. nr. 131/1991.

În cauza dedusă judecății, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a autorului reclamantei a fost examinată de către C. comunală Șcheia și validată în integralitate, fiind emis titlul de proprietate nr. 1138 din 20.07.1995.

La momentul în care s-a validat cererea și s-a procedat la punerea în posesie cu suprafețele de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate, beneficiarul avea posibilitatea de a ataca hotărârea comisiei, dar nu a făcut-o. Mai mult, terenurile de pe titlul de proprietate în cauză au făcut și obiectul partajului judiciar între moștenitorii beneficiarului conform sentinței nr. 454/06.02.2007 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei S..

Împrejurarea că, după acest moment, prin introducerea acțiunii de față, reclamanta invocă neregularități cu privire la amplasamentul terenului în suprafață de 0,40 ha situat în „extravilanul comunei M.”, arătând că autorul său are dreptul la o suprafață de teren ori în . . fi reținută drept o justificare a faptului că beneficiarul nu a contestat procesul verbal de punere în posesie întocmit în luna aprilie a anului 1995, deși la acea dată terenul se afla în fapt în posesia proprietarilor de drept, astfel cum s-a reținut cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr. 4965 din 10.11.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S., rămasă definitivă prin decizia nr. 128/29.05.2012 a Tribunalului S. și prin sentința civilă nr. 420 din 28.01.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S., rămasă definitivă prin decizia nr. 3 din 10.01.2012 a Tribunalului S..

Or, astfel cum rezultă din considerentele hotărârilor judecătorești mai sus arătate, autorul reclamantei, A. T., nu era îndreptățit la reconstituire pe amplasamentul cu care a fost pus în posesie, situat pe raza teritorială a comunei M., ci pe un amplasament de pe raza comunei Șcheia, jud. S., însă, așa cum s-a reținut anterior, la momentul punerii în posesie, acesta nu a contestat localizarea amplasamentului în .> Analizând documentația aferentă titlului de proprietate, prima instanță a reținut că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în urma cererii numitului A. T., prin care acesta a solicitat atribuirea în proprietate a suprafeței de 2,2 ha teren cu care autorul său, Axîntoaie D., s-a înscris în C.A.P. (f. 125-126).

În consecință, din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, prima instanță a reținut că titlul de proprietate nr. 1138/20.07.1995, prin care s-a reconstituit în favoarea autorului reclamantei, numitul A. T., dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 2 ha teren situat pe raza satului Sf. I., . (f. 25), a fost emis parțial, în ceea ce privește suprafața de 0,40 ha teren situată la locul numit M., fără respectarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuire și funcționare a comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (H.G. nr. 131/1991), punerea în posesie a beneficiarului Axîntoaie T. fiind realizată de C. comunală Șcheia pe un amplasament aparținând unității administrativ – teritoriale M., fără a fi vorba de o eventuală trecere a terenului în raza sa administrativ – teritorială.

Totodată, prima instanță a reținut că nici procesul verbal de punere în posesie (f. 70), nici titlul de proprietate nu au fost niciodată contestate de către beneficiari, deși au trecut 19 ani de la întocmirea acestora, iar prima acțiune împotriva proprietarilor de drept, care exercitau și posesia în fapt asupra celor 0,40 ha teren din . loc abia în anul 2008, printr-o plângere penală pentru tulburare de posesie, în care a fost pronunțată o soluție de neîncepere a urmăririi penale (f. 33).

Pentru toate aceste considerente, constatând că Titlul de proprietate nr. 1138/20.07.1995 a fost emis pe baza documentației depuse la C. comunală Șcheia de beneficiarul A. T., ulterior întocmirii fișei proces-verbal de punere în posesie a proprietarului de către această comisie, că autorul reclamantei a înțeles să nu conteste amplasamentul suprafeței de teren de 0,40 ha teren situată în raza comunei M., deși legea în vigoare la momentul punerii în posesie (H.G. nr. 131/1991), prevedea această cale de atac, prima instanță a respins cererea reclamantei de a obliga C. comunală Șcheia de a o pune în posesie cu privire la suprafața de teren de 0,40 ha teren situată la locul numit M. cuprinsă în Titlul de proprietate nr. 1138/20.07.1995, ca neîntemeiată.

Referitor la cererea reclamantei de a obliga C. comunală M. la punerea în posesie a acesteia cu suprafața de teren de 0,40 ha teren situată la locul numit M., cuprinsă în Titlul de proprietate nr. 1138/20.07.1995, prima instanță a respins-o ca neîntemeiată, reținând că prin sentința civilă nr. 4965 din 10.11.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S., rămasă definitivă prin decizia nr. 128/29.05.2012 a Tribunalului S. și prin sentința civilă nr. 420 din 28.01.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S., rămasă definitivă prin decizia nr. 3 din 10.01.2012 a Tribunalului S., s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că autorul reclamantei nu avea dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren aflat pe raza comunei M.. De asemenea, instanța reține că nu există la dosar nicio cerere întemeiată pe Legea 18/1991 a autorului reclamantei adresată Comisiei comunală M..

În ceea ce privește cererea reclamantei de a obliga C. județeană S. la punerea în posesie a acesteia cu suprafața de teren de 0,40 ha teren situată la locul numit M., cuprinsă în Titlul de proprietate nr. 1138/20.07.1995, prima instanță a respins-o, de asemenea, ca neîntemeiată reținând că, potrivit art. 5 lit. f) din H.G. nr. 131/1991, această comisie avea, la data soluționării cererii autorului reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate, doar competența de a emite titlul de proprietate, nu și competența de punere în posesie a proprietarilor.

Referitor la cererea reclamantei de a obliga pârâtele la acordarea de despăgubiri în situația respingerii cererii de punere în posesie, reținând că măsura acordării de despăgubiri este prevăzută de Legea 18/1991 modificată, Legea 1/2000 și de Legea 247/2005, în condițiile în care reconstituirea nu este posibilă datorită lipsei de teren disponibil a fi restituit, precum și faptul că la dosar nu există nicio cerere de acordare a despăgubirilor formulată de reclamantă sau de către autorul acesteia care să fi fost respinsă de C. locală Șcheia, existând atât Titlul de proprietate nr. 1138/20.07.1995, cât și procesul verbal de punere în posesie a terenului (f. 70), ambele necontestate de beneficiari, prima instanță a respins solicitarea reclamantei de acordare a despăgubirilor, ca neîntemeiată.

P. urmare, având în vedere aspectele expuse mai sus, prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamanta A. V., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. V. prin care a solicitat modificarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivare a arătat că a descris prin cererea de chemare în judecată faptul că punerea autorului lor în posesie s-a efectuat absolut defectuos, prin încălcarea limitelor de competență teritorială ale comisiilor de fond funciar, încălcări care nu îi pot fi imputate.

În concret, C. locală Șcheia a pus în posesie cetățeni ai comunei pe raza teritorială a comunei M.. Acest fapt a fost posibil deoarece . înființată ulterior și a fost compusă din terenuri luate de la comunele din jur, inclusiv .> Astfel, deși procedural, aveau obligația de a constata faptul că autorul lor solicită teren de pe raza comunei M. și trebuiau să solicite ori un schimb de terenuri cu această comună ori să trimită cererea spre rezolvare către C. locală M., C. locală Șcheia l-a pus în posesie pe un amplasament care nu le aparținea din punct de vedere juridic. Mai mult, nici nu au informat C. locală M. despre punerile în posesie efectuate.

În aceste condiții, C. locală M. a apreciat respectivele terenuri ca fiind libere din punct de vedere juridic și le-a folosit în procesul de restituire a proprietăților. Situația juridică creată de cele două comisii a fost dezlegată de către instanță în defavoarea lor, considerându-se că nu aveau prioritate față de cei care au fost puși în posesie de către C. locală M..

Întreaga susținere juridică a instanței în vederea respingerii cererii de chemare în judecată se bazează pe faptul că autorul lor nu a contestat la momentul respectiv amplasamentul. Această motivare rezolvă prea facil o situație faptică extrem de complexă și pierde din vedere ceea ce s-a întâmplat în realitate.

Astfel, din lucrările dosarului rezultă:

- punerea în posesie s-a efectuat fără incidente, neexistând temeri că s-ar fi efectuat pe un amplasament eronat;

- punerea în posesie a fost urmată de o întabulare și apoi de vânzări către diferite persoane, vânzări efectuate cu acordul OCPI;

- expertizele efectuate în dosarul de partaj succesoral nu au relevat faptul că ar exista alți proprietari pe terenurile supuse partajului. În aceste condiții, care ar fi fost motivul care să-l fi determinat pe autorul lor să demareze o contestație la procedura punerii în posesie, după cum le reproșează instanța că nu au procedat?

Titlul de proprietate, precum și sentința de partaj, nu aveau cum să fie contestate în vreun termen deoarece au aflat de faptul că există o suprapunere abia în momentul în care cumpărătorii au încercat să își edifice locuințe pe terenurile cumpărate.

După ce acțiunile în revendicare purtate de cei împroprietăriți de C. locală M. și cei care au cumpărat de la ei s-au rezolvat în mod defavorabil pentru ei, au ajuns la concluzia că deși aveau dreptul la suprafețe de teren pe raza comunei Șcheia, prin maniera defectuoasă de punere în posesie, în fapt nu dețin nimic și cererea autorului lor formulată în baza legii nr.18/1991 nu a fost soluționată. Această situație de fapt nu poate fi negată de către instanță și, cel mai important, nu putea fi bănuită și rezolvată la momentul punerii în posesie nici de către cel mai prevăzător și diligent proprietar atât timp cât doar pentru soluționarea dosarelor de revendicare au fost necesare mai multe expertize tehnice topo-cadastrale.

După ce în mod irevocabil am pierdut proprietatea asupra terenurilor dobândite ca urmare a partajului succesoral, au demarat acest litigiu pentru a determina Comisiile locale să reia procedura de împroprietărire și să dea efect deplin cererii de retrocedare formulată în termen de autorul lor.

Cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, conține toate temeiurile corecte pentru a fi admisă, astfel încât, prin admiterea apelului, se impune a fi obligate Comisiile locale să procedeze la tot ceea ce este necesar pentru reîntregirea patrimoniului lor.

Intimata C. Județeană de fond funciar S. prin prefect a formulat întâmpinare (filele 15-16) prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apărare a arătat că sentința civilă nr.6127/18.12.2014 este legală și temeinică, în mod corect, instanța de fond a respins plângerea, ca neîntemeiată, reținând că „nici procesul verbal de punere în posesie, nici titlul de proprietate nu au fost niciodată contestate de către beneficiari, deși au trecut 19 ani de la întocmirea acestora, iar prima acțiune împotriva proprietarilor de drept, care exercitau și posesia în fapt asupra celor 0,40 ha teren din . loc abia în anul 2008, printr-o plângere penală pentru tulburare de posesie, în care a fost pronunțată o soluție de neîncepere a urmăririi penale. "

De asemenea instanța de fond a reținut că prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat că autorul apelantei A. V. nu avea dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren aflat pe raza comunei M. și nu există la dosar nici o cerere întemeiată pe Legea nr. 18/1991 a acestuia adresată,

Comisiei comunale M..

Legile fondului funciar au instituit o procedură specială de reconstituire a proprietății

asupra terenurilor agricole și forestiere, finalizată cu emiterea titlului de proprietate.

Fiind o procedură specială, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei și să formuleze contestațiile în condițiile precis determinate de lege.

Aceste etape premergătoare emiterii titlului de proprietate au ca obiect stabilirea dreptului de proprietate și a amplasamentului terenului atribuit. Orice nemulțumire a solicitanților legată de reconstituire trebuie adusă la cunoștința comisiilor de fond funciar are rezolvă acest gen de contestații anterior emiterii titlului de proprietate.

P. urmare, apelanta A. V. nu poate solicita o nouă punere în posesie, după liberarea titlului de proprietate pe numele autorului său, atât timp cât nu a parcurs procedura specială instituită de legile fondului funciar

Având în vedere motivarea detaliată și argumentată juridic a soluției dată de către instanța de fond, a solicitat să se constate că sentința civilă nr.6127/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ este legală și temeinică solicitând respingerea apelului formulat.

Intimata C. L. de F. F. M. a formulat întâmpinare ( filele 17-18) prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apărare a arătat că prin sentința civilă nr. 6127/18.12.2014 instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta Axanti V., ca neîntemeiată.

Soluția Instanței este legală și temeincă întrucât, așa cum a arătat și în apărările depuse la instanța de fond autorului Axîntoaie D. i s-a reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moștenitor al defunctului A. T. și i s-a eliberat titlul de proprietate nr.1138/20.07.1995, în baza documentației întocmite de C. locală de fond funciar Șcheia. Aceasta deoarece terenul autorului reclamantei se află pe UTA Șcheia.

Defuncții Axîntoaie D. și A. T. nu apar înscriși în Registrele agricole pentru anii 1959 - 1963 cu suprafețe de teren pe raza comunei M..

Nu există proces-verbal de punere în posesie eliberat de C. L. de fond funciar M. pentru vreo suprafață de teren înscrisă în titlul de proprietate nr.1138/1995.

Mai mult, vecinii suprafețelor de teren înscrise în titlul de proprietate 1138/1995 nu se regăsesc cu teren pe raza comunei M..

Susținerile apelantei sunt neîntemeiate și prin faptul că Tribunalul S. a reținut cu autoritate de lucru judecat (Sentința civilă nr.4965/10.11.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S., rămasă definitivă prin Decizia nr.128/29.05.2012 a Tribunalului S. și Sentința civilă nr. 420/28.01.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S., rămasă definitivă prin Decizia nr.3 in 10.01.2012 a Tribunalului S.) „că autorul reclamantei nu avea dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren aflat pe raza comunei M.".

În drept a invocat dispozițiile art. 205-208 din Legea nr.134/2010 privind Codul de Procedură Civilă.

Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

P. cererea de chemare în judecată, reclamanta solicită obligarea pârâtelor să o pună în posesie cu terenul în suprafață de 4000 mp înscris în titlul de proprietate nr. 1138/20.07.1995, dobândit în baza sentinței civile nr. 454/06.02.2007 a Judecătoriei S. și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4547/09.08.2007 la BNP I. L..

Titlul de proprietate nr. 1138/20.07.1995 a fost emis pe baza documentației depuse la C. comunală Șcheia de către A. T., în calitate de moștenitor al defunctului A. Dmitrie, ulterior întocmirii fișei proces-verbal de punere în posesie a proprietarului de către această comisie.

P. sentința civilă nr. 454/06.02.2007 a Judecătoriei S. pronunțată în ds. nr._, s-a dispus ieșirea din indiviziune a moștenitorilor defunctului A. T., reclamantei Axântoaie V. fiindu-i atribuită, în deplină proprietate și liniștită posesie, . de 0,2 ha teren la locul numit „M.” (învecinată cu: Vasilovschi R., drum, . lotul nr. 12 din raportul de expertiză nr. 1151/18.12.2006, întocmit în dosarul nr._ (f. 21-24).

P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4547/09.08.2007 la BNP I. L., reclamanta a cumpărat de la numita Acsânti E. suprafața de teren ce i-a revenit acesteia după ieșirea din indiviziune a moștenitorilor defunctului Axîntoaie D., respectiv . de 0,2 ha teren la locul numit „M.”, corespunzător lotului nr. 11 din raportul de expertiză nr. 1151/18.12.2006, întocmit în dosarul nr._ .

Or, în condițiile în care autorul reclamantei a înțeles să nu conteste amplasamentul suprafeței de teren de 0,40 ha teren situat în extravilanul satului Sf.I., ., deși legea în vigoare la momentul punerii în posesie (H.G. nr. 131/1991), prevedea această cale de atac, terenul înscris titlul de proprietate nr. 1138/20.07.1995 fiind ulterior partajat și intrat în circuitul civil corect a respins prima instanță solicitarea reclamantei privind obligarea Comisiei comunale Șcheia de a o pune în posesie cu suprafața de teren de 0,40 ha situată la locul numit M. cuprinsă în Titlul de proprietate nr. 1138/20.07.1995, ca neîntemeiată.

De altfel, apelanta nu a adus critici concrete sub acest aspect ci chiar susține că punerea în posesie s-a efectuat fără incidente, a fost urmată de un partaj succesoral și apoi de vânzări către diferite persoane, astfel încât simpla împrejurare că au fost respinse acțiunile în revendicare formulate de subdobânditorii terenului înscris în Titlul de proprietate nr. 1138/20.07.1995, nu justifică admiterea acțiunii privind punerea în posesie întemeiată pe Legea nr.18/1991 ,în contradictoriu cu intimata C. locală Șcheia.

Relevante sunt și constatările jurisdicționale din hotărârile pronunțate în cadrul litigiilor privind acțiunile în revendicare .

Astfel prin sentința civilă nr. 4965 din 10.11.2010, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia nr. 128/29.05.2012 a Tribunalului S. s-a respins acțiunea în revendicare motivat de faptul că terenul revendicat nu este identic cu cel înscris în titlul de proprietate nr. 1138/20.07.1995, reținându-se că nu există nicio suprapunere în scriptic între titlurile de proprietate nr. 1138/20.07.1995, invocat de reclamanți și titlul de proprietate nr. 1455/22.01.1999, invocat de pârâți, primul reconstituind dreptul de proprietate asupra imobilelor situate pe teritoriul administrativ al comunei Scheia iar al doilea pe teritoriul administrativ al comunei M., imobilul în litigiu fiind pe raza comunei M..

Astfel, în acest sens s-a constatat că „din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert C. V. M. (f. 113-122) rezultă că titlul de proprietate nr. 1138 din 20.07.1995 eliberat pe numele defuncților Axîntoaie D. și Acsînte T., reconstituie suprafețe de teren de pe UAT Șcheia, iar faptic documentele cadastrale și înscrierile în cărțile funciare ale suprafețelor de teren revendicate de reclamanți și care au stat la baza încheierii contractelor de vânzare cumpărare nr. 1307/04.06.2008 și 6089/08.10.2007 sunt efectuate pe UAT M.”.

P. decizia nr. 128/29.05.2012 a Tribunalului S. s-a reținut că înscrierea în cartea funciară s-a făcut de către A. V. în legăturăcu alt teren decât cel evidențiat pe titlul de proprietate al autorului său.

De asemenea, prin sentința civilă nr. 420 din 28.01.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S., rămasă definitivă prin decizia nr. 3 din 10.01.2012 a Tribunalului S., s-a respins acțiunea în revendicare imobiliară și rectificare tabulară formulată de C. M. și C. M. în contradictoriu cu S.C. Mușatinii S.A reținându-se că „suprafața de 0,40 ha. cuprinsă în T.P. nr. 1138/1995 emis după defunctul A. T. care a făcut obiectul partajului în urma căruia terenul în litigiu a revenit numitei A. V. care, la rândul său, l-a înstrăinat, reclamanților este identificat, în mod expres, în cadrul raportului de expertiză topografică întocmit în dosarul menționat (nr._ f. 13) ca învecinându-se cu drum, V. Rahila, drum și P. S.. Aceste persoane- V. Rahila, și P. S. - sunt locuitori ai satului Sf. I., . și nu au teren la locul în litigiu. De altfel, C. L. Șcheia a arătat că la locul litigiului nu au fost puși în posesie Acsînti T. sau moștenitorii lui, nici de C. L. Șcheia și nici de C. L. M..

De asemenea, în același raport de expertiză întocmit de către expert F. Jenică (f.13) se consemnează că terenul este lucrat în devălmășie în cadrul Asociației agricole, ceea ce nu era cazul terenului pârâtei . era teren viran destinat construirii - în zonă începându-se construirea de locuințe și spații cu altă destinație (depozite, birouri etc.) încă din anul 2002.

În plus, în dispozitivul sentinței de partaj nr. 454/6.02.2007 a Judecătoriei S. se precizează expressis verbis că terenul atribuit numitei A. V. este situat în extravilanul satului Sf. I., ..”

S-a concluzionat că „reclamanții nu stăpânesc terenul ce li se cuvine pe amplasamentul corect, ce rezultă din actele de proprietate ale autorilor lor, însă revendică o suprafață de teren care a fost evidențiată peste amplasamentul pârâtei .>

P. urmare, față de aceste constatări jurisdicționale care se opun apelantei reclamante cu putere de lucru judecat nu se poate reține susținerea acesteia în sensul că autorul său a fost pus în posesie cu teren situat pe raza teritorială a comunei M. și că între terenul reconstituit acestuia și cel revendicat există suprapunere .

De asemenea, probele administrate în cauză infirmă susținerea apelantei în sensul că autorul reclamantei a solicitat teren de pe raza comunei M. .

Altfel, în speță, din declarațiile martorilor P. M. și S. Saveta (f. 131, 132 ds.), rezultă faptul că autorii reclamantei, familia A., au deținut teren în satul Sf. I., . au figurat și în registrul agricol. Același fapt rezultă și din mențiunile registrului agricol al anilor 1959-1962 aflat la fila 69 dosar, iar la dosar nu există nicio cerere întemeiată pe Legea 18/1991 a autorului reclamantei adresată Comisiei comunală M. .