Fond funciar. Decizia nr. 750/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 750/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-04-2012 în dosarul nr. 750/2012
DOSAR_ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 750
Ședința publică din 05 aprilie 2012
PREȘEDINTE: | G. F. |
JUDECĂTOR: | C. N. |
JUDECĂTOR: | F. L. |
GREFIER: | C. N. A. |
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura județului Suceava cu sediul în mun. Suceava, . nr. 36, jud. Suceava, de intimata C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Iaslovăț cu sediul în . și intimații S. M. cu domiciliul în ./137, jud. Suceava, U. A. cu domiciliul în mun. Rădăuți, ., jud. Suceava, S. V. D. cu domiciliul în mun. Rădăuți, Piața Unirii, ., S. I. cu domiciliul în ., jud. Suceava, S. D. cu domiciliul în ., jud. Suceava și M. M. cu domiciliul în ., jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 2221 din 08.06.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, intimați fiind B. V. cu domiciliul în mun. Suceava, ., jud. Suceava și petenții R. E. cu domiciliul în ., jud. Suceava, M. I. cu domiciliul în com. Vama, ., jud. Suceava, C. T. cu domiciliul în com. T. V., ., jud. T. și C. V. cu domiciliul în mun. Timișoara, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. C. R. ce o substituie pe av. J. M. pentru recurenții-intimați S. M., U. A., S. V. D., S. I., S. D. și M. M., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, av. C. R., întrebată fiind, a arătat că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de solicitat.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri:
Av. C. R. a arătat că toate trei recursurile promovate în cauză vizează cheltuielile de judecată la care au fost obligați intimații de instanța de fond.
A arătat că în primul ciclu procesual solicitat acțiunea avea două capete de cerere: desființarea hotărârii nr. 443 din 24.04.2008 emisă de comisia județeană și anulare în parte a titlului de proprietate nr. 1285/1997 în sensul excluderii suprafeței de 13 ari teren de la locul „Bârc”, că prin decizia civilă nr. 1268, Tribunalul Suceava a casat în parte sentința civilă 303 din 21.01.2010 a Judecătoriei Rădăuți și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru clarificarea asupra cererii de reconstituire pentru suprafața de 10,4 ari teren de la locul „Bârc”, reținând că cererea privind anulare titlului de proprietate este corect soluționată, astfel încât în al doilea ciclu procesual petenții trebuiau să se judece doar în contradictoriu cu cele două comisii, intimații persoane fizice neavând calitate procesuală și în mod greșit au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată și trebuiau acordate cheltuieli de judecate acestor părți. A solicitat obligarea petenților la plata către intimații persoane fizice a cheltuielilor de judecată din ambele cicluri procesuale, sens în care a depus la dosar chitanța nr._ din 02.04.2012 în valoare de 300 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu privire la recursurile declarate de cele două comisii a solicitat admiterea acestora.
Declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr._ din data de 11 iunie 2008, astfel cum a fost completată, petenta C. F., în contradictoriu cu intimații Sfârnaciuc I., S. M., U. A., S. I., B. V., S. V.-D., S. D., M. M., C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Iaslovăț și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună desființarea hotărârii nr. 443 din 24.04.2008 emisă de intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 23,40 ari teren, situată la locul numit “Bârc”, pe raza comunei Iaslovăț, în calitate de moștenitoare după defuncții S. Ilarion și S. T., pe vechiul amplasament, iar în cazul în care nu este posibil, prin acordare de despăgubiri și anularea, în parte, a titlului de proprietate nr. 1285/1997, în sensul excluderii suprafeței de 13 ari teren grădină.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că terenul solicitat a reprezentat proprietatea bunicului său S. Ilarion, care a fost înscris în cartea funciară cu această suprafață de teren identică cu p.f. 1924/4 evidențiată prin p.f. 1924/3 din CF 380, fiind dată zestre, prin viu grai, tatălui său S. T., care l-a avut în folosință, iar, după decesul acestuia, la data de 27 martie 1945, dânsa, iar din această suprafață i-a fost dată în folosință suprafața de 250 m.p. intimatului Sfârnaciuc I.. Se mai precizează că în prezent intimații dețin acest teren, iar în titlul de proprietate a fost trecută în mod nejustificat suprafața de 13 ari grădină, conform registrului agricol și nicidecum arătură la locul “Bârc”.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În întâmpinare, intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a solicitat respingerea plângerii, ca nefondată, apreciind hotărârea contestată drept temeinică și legală, iar petenta nu a făcut dovada continuității dreptului de proprietate, respectiv dovada preluării terenului în mod abuziv la stat și nu s-a făcut dovada calității de proprietari deposedați a defuncților S. Ilarion și S. T., decedați în anul 1955 și respectiv 1945 și nici identificarea în plan parcelar.
Prin întâmpinare, intimații S. M. și Sfârnaciuc I. au invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a petentei și a lipsei de interes, întrucât acesteia nu i s-a recunoscut dreptul de proprietate în condițiile legilor fondului funciar, iar, pe fond, respingerea acțiunii întrucât soțul său, S. I., a fost descendent după S. D., care a predat această suprafață de teren la C.A.P., titlul de proprietate fiind emis cu respectarea dispozițiilor legale.
Ceilalți intimați nu au formulat întâmpinare.
În vederea soluționării cauzei, s-au administrat probele cu înscrisuri, martori și expertiză topo-cadastrală.
Prin încheierea din 31 octombrie 2008, instanța a respins excepția inadmisibilității invocată de către avocatul intimaților, nefiind dată în cauză, întrucât, potrivit art.53 din Legea nr.18/1991, există posibilitatea formulării plângerii împotriva hotărârii comisiei județene. În aceeași ședință publică, instanța a respins și excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei interesului, întrucât petenta susține că este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul în litigiu și care se regăsește în titlul de proprietate nr.1285/1997. În ședința publică din 8 decembrie 2008, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Sfârnaciuc I., întrucât acesta nu justifică legitimare procesuală pasivă în prezenta cauză, împrejurarea că s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare și că acesta deține terenul neavând relevanță în cauză.
Prin sentința civilă nr. 303/21.01.2010, Judecătoria Rădăuți a respins plângerea, ca nefondată.
A reținut prima instanță următoarele:
Prin hotărârea nr. 443/24.04.2008, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a respins contestația formulată de petentă prin care solicita reconstituirea dreptului de proprietate, după autorii S. Ilarion și S. T., pentru suprafața de 23,40 ari teren, situată la locul “Bârc”, pe raza comunei Iaslovăț, întrucât contestația nu a fost depusă în termenul de 10 zile de la afișarea procesului-verbal de ședință, petenta nu a făcut dovada continuității dreptului de proprietate, respectiv dovada preluării terenului în mod abuziv la stat, a calității de proprietari deposedați a autorilor și nici identificarea terenului solicitat în plan parcelar.
Intimatele C. județeană de fond funciar Suceava și Comisia comunală de fond funciar Iaslovăț nu au făcut dovada afișării procesului-verbal de ședință, motiv pentru care instanța nu a ținut seama de acest motiv de respingere a cererii petentei.
După defunctul S. D. s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața totală de 4 ha și 400 m.p. pe raza comunei Iaslovăț, conform titlului de proprietate nr.1285/1997, în care este inclusă și suprafața de 1.300 m.p. în intravilan, la locul “G.”, în registrul agricol pe anii 1959-1962 acesta figurând cu suprafața totală de 4,36 ha teren, în care este inclusă o suprafață de 1.300 m.p. teren, la locul “G. Iaslovăț”.
S. Ilarion, decedat la 22 iunie 1955, a avut doi descendenți, respectiv S. T., autorul petentei, decedat la 27 martie 1945, și S. D., autorul intimaților. Acesta din urmă figura înscris în Cartea funciară nr.380 a comunei cadastrale Solca cu p.f.1924/3 în suprafață de 2.340 m.p. starea veche, ulterior fiind evidențiată divizarea acesteia în p.f.1924/3 și 1924/4, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză întocmit de expert O. F. .
Petenta a susținut că S. Ilarion a dat această suprafață de teren autorului său S. T., fără a face dovada în acest sens.
Potrivit concluziilor aceluiași raport de expertiză, suprafața de 1.300 m.p., situată la locul „V. . de proprietate nr.1285/1997, se identifică cu 1924/3 arătură din punctul Bârc, identificată în starea actuală și care ulterior a făcut obiectul antecontractului nr. 861 din 14.03.2005
Din declarațiile martorilor S. T., S. N., a rezultat că la locul litigiului amplasamentul s-a numit inițial “Bârc”, ulterior numindu-se “G.” și astfel s-a menționat în registrul agricol, împrejurare reținută și de către expertul O. F. în raportul de expertiză întocmit în cauză, aceeași martori declarând că această suprafață a fost predată la C.A.P. de către S. D., autorul intimaților.
Instanța nu a ținut seama de declarațiile martorilor P. A. și B. M., care au susținut că nu știu cine a predat terenul la C.A.P., fiind imposibil ca autorii petentei să fi predat acest teren, întrucât, așa cum s-a arătat, tatăl său a decedat în anul 1945, iar bunicul în 1955. Este de necontestat că defunctul S. Ilarion a fost înscris în cartea funciară cu suprafața de 2.340 m.p. teren, însă coroborând concluziile raportului de expertiză cu mențiunile registrului agricol și declarațiile martorilor mai sus arătați, a rezultat că autorul intimaților a predat la C.A.P. suprafața de 1.300 m.p. teren, înscrisă în titlul de proprietate, astfel cum prevăd disp.art.8, 11 din Legea nr.18/1991 republicată, nefiind dat nici un motiv de nulitate a acestui titlu de proprietate.
Nici în ceea ce privește diferența de la 1.300 m.p. la 2.340 m.p. ce a aparținut defunctului S. Ilarion nu s-a făcut dovada că petenta a predat-o la C.A.P., astfel încât nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața solicitată .
Cheltuielile reprezentând onorariul expert O. F., în sumă de 2400 lei, pentru care a fost încuviințată cererea de ajutor public judiciar formulată de petentă prin încheierea pronunțată la data de 8.12.2008, au rămas în sarcina statului.
Prin decizia civilă nr. 1268/28.12.2010, Tribunalul Suceava a casat în parte sentința civilă mai sus menționată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se pronunța asupra cererii de reconstituire pentru suprafața de 10,40 ari teren, situată la locul ,,Bârc”.
A reținut instanța de control judiciar următoarele:
Petenții, în calitate de moștenitori ai defunctului S. Ilarion a lui D., decedat în anul 1955, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 23,40 ari arătură, din . + 13 ari), și anularea titlului de proprietate nr.1285/1991, emis pe numele lui S. I. D., sens în care au depus la dosar, pentru a-și dovedi îndreptățirea la reconstituire, extrasul de carte funciară nr. 380.
În ceea ce privește terenul de 13 ari, reconstituit prin titlul de proprietate contestat, pretențiile reclamanților recurenți sunt nefondate și, întemeiat, au fost respinse de prima instanță.
Astfel, cum rezultă din ansamblul probator al cauzei, străbunicul petenților - S. Ilarion, decedat la data de 22.06.1955 - a avut doi descendenți, respectiv pe S. T., decedat la 27.03.1945 (tatăl defunctei C. F. și bunicul petenților) și pe S. D. - autorul intimaților.
Acesta din urmă figura înscris în cartea funciară nr. 380 a comunei cadastrale Iaslovăț cu p.f. 1924/3, în suprafață de 2340 mp, Stâna veche, ulterior fiind evidențiată divizarea acesteia în p.f..nr.1924/3 și 1924/4, așa cum concluzionează expertul O. F. în raportul de expertiza.
Deși petenții au susținut că S. Ilarion a dat acest teren autorului lor, S. T., nu au produs dovezi în acest sens.
Concluziile aceluiași raport de expertiză au evidențiat că suprafața de 1300 mp teren situată la locul V. . proprietate nr. 1285/1997, se identifică cu . din punctul Bărc. Cum terenul apare înscris și în registrul agricol din perioada 1959 - 1962 pe numele autorilor intimaților, cererea petenților de reconstituire a dreptului de proprietate pentru cei 13 ari și anularea titlului de proprietate nr. 1285/1997, este nejustificată și prin urmare, în mod corect le-a fost respinsă.
Recursul petenților este întemeiat în ceea ce privește însă, suprafața de 10,4 ari, din aceiași . class="Style5"> Potrivit art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Cu extrasul de carte funciară de la fila 18 dosar, petenții au probat că autorul lor, S. Ilarion, a avut în proprietate la nivelul anului 1935 și această suprafață, în întindere de 10,04 ari din . care au cerut constant a le fi restituit.
În virtutea rolului activ, conferit de dispozițiile sus-arătate, prima instanță nu a clarificat în nicio modalitate situația juridică a acestei suprafețe de teren, respectiv dacă a fost sau nu reconstituit petenților, autorului intimaților (S. D.) sau altor persoane, cine stăpânește terenul, în ce bază, pe rolul agricol al cărei persoane figurează, etc.
P. aceste considerente, instanța de control judiciar a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca prima instanță să clarifice situația juridică a celor 10,40 ari din tarlaua,,Bârc” din litigiu.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 3.11.2010.
În cursul procedurii a decedat petenta, iar plângerea a fost însușită de moștenitorii legali R. E., M. I., C. T., C. V..
În completarea probatoriului, a fost întocmit un supliment la raportul de expertiză.
Prin sentința civilă nr. 2221 din 08.06.2011 a Judecătoriei Rădăuți a fost admisă în partea plângerea formulată de petenta C. F., decedată în cursul procedurii, însușită de moștenitorii R. E., M. I., C. T., C. V., intimați fiind S. M., U. A., B. V., S. V. D., S. I., S. D., M. M., C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Iaslovăț – prin primar și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, și în consecință a fost desființată în parte, hotărârea nr. 443/24.04.2008 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și reconstituit dreptul de proprietate pentru C. F., în calitate de moștenitoare a defunctului S. Ilarion a lui D., cu privire la suprafața de 1040 m.p. teren, la locul „Bârc” în intravilanul comunei Iaslovăț, identică cu parte din p.f. 1924/4 din C.F. 1335 Iaslovăț, așa cum a fost delimitată în anexa nr. 2 a raportului de expertiză întocmit de expert O. F. (fila 146 dosar nr._ ), anume parte din amplasamentul notat 6-7-22-23-24-25-26-14-15-6. Au fost obligați intimații, în solidar, să plătească moștenitorilor petentei suma de 750 lei cheltuieli de judecată, respectiv statului suma de 1.200 lei, reprezentând 50% din onorariul expertului O. F., pentru care a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de petenta C. F. prin încheierea dată în camera de consiliu din 08.12.2008 a Judecătoriei Rădăuți (fila 82 dosar nr._ ), iar diferența de 50% din acest onorariu rămânând în sarcina statului.
P. a se pronunța astfel prim instanță a reținut că suprafața de 1040 m.p. teren, la locul „Bârc” în intravilanul comunei Iaslovăț, așa cum a fost delimitată în anexa nr.2 a raportului de expertiză întocmit de expert O. F. (fila 146 dosar nr._ ), anume parte din amplasamentul notat 6-7-22-23-24-25-26-14-15-6 - în suprafață real măsurată de 3098,32 mp, însă s-a pretins reconstituirea exclusiv pentru suprafața de 2340 mp, iar în rejudecare instanța a fost investită să se pronunțe asupra îndreptățirii solicitantului la reconstituirea dreptului de proprietate strict pentru suprafața de 1040 mp pe acest amplasament - este identică cu parte din p.f. 1924/4 din C.F. 1335 Iaslovăț, proprietatea tabulară a lui S. Ilarion, bunicul pe linie paternă al petentei C. F., atât acesta, cât și tatăl petentei au decedat anterior preluării terenurilor în patrimoniul cooperativei agricole de producție, așa încât calitatea de proprietar deposedat, în accepțiunea art.3 al.5 din Legea nr.1/2000, este întrunită în persoana moștenitorilor proprietarului tabular, inclusiv C. F., prin reprezentarea fiului T., predecedat, ea fiind singura moștenitoare care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru această diferență de teren.
Din suplimentul raportului de expertiză, rezultă că această diferență de teren, identificată pe vechiul amplasament, nu a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea altui moștenitor al proprietarului tabular sau a vreunei terțe persoane, așa cum confirmă și Comisia comunală de fond funciar Iaslovăț în adresa nr. 1091/1.03.2011, din care rezultă și faptul că a fost preluată în patrimoniul cooperativei, în urma cererii de înscriere a lui S. D..
Cum dovada dreptului de proprietate s-a făcut în condițiile art. 11 din Legea nr. 18/1991, instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
A mai arătat prima instanță că nu s-a pronunțat asupra îndreptățirii petentei la reconstituire și pentru suprafața de 1300 mp, respectiv asupra legalității actului de reconstituire efectuat pentru moștenitorii defunctului S. D., conform titlului de proprietate nr. 1285/1997, întrucât Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 1268/28.09.2010, a verificat și s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei sentinței civile nr. 303/21.01.2010 a Judecătoriei Rădăuți privind soluțiile date acestor cereri, pe care le-a menținut, hotărând că recursul este întemeiat doar în ceea ce privește soluția dată cererii de reconstituire asupra terenului de 1040 mp ce excede celei înscrise în titlul de proprietate nr. 1285/1997.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intimații S. M., U. A., S. V. D., S. I., S. D., M. M., C. locală de fond funciar Iaslovăț, prin primar și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții intimații S. M., U. A., S. V. D., S. I., S. D., M. M., în motivele de recurs, au arătat că în mod netemeinic și nelegal au fost obligați a plata, în solidar, a cheltuielilor de judecat constând în onorariu avocat și 50% din onorariul expertului și că deși prima instanță a menționat că vor fi obligați intimații la plata expertului pentru al doilea ciclu procesual, suma la care au fost obligați reprezintă costul întregii expertize.
Au mai arătat că daca s-au efectuat cheltuieli pentru procurarea de probe ce stau la baza soluționării unei cereri, acestea nu au fost determinate prin fapta intimaților, ci au fost determinate exclusiv de petenți și că procedura de judecata a unui astfel de capăt de cerere nici nu prevedea ca acesta să se judece în contradictoriu cu ceilalți moștenitori ai autorului comun care nu au formulat cerere pentru reconstituirea acelui drept, fiind suficientă citarea comisiilor de fond funciar.
Pe fondul cauzei au apreciat că instanța fără a stabili cu certitudine, așa cum instanța de control judiciar a arătat ca se impune, cine stăpânește terenul, în ce bază, pe rolul agricol al cărei persoane figurează și alte detalii ce ar trebui clarificate pentru soluționarea judicioasa a unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, nu putea sa pronunțe o hotărâre temeinică și legală în privința reconstituirii dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 10,40 ari teren.
În concluzie au solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea petenților la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta intimată C. locală de fond funciar Iaslovăț, prin primar, în motivele de recurs, a arătat că potrivit art. 274 Cod procedură civilă, temeiul obligării la plata cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală, că în cauză nu este dată culpa procesuală a Comisiei de fond funciar Iaslovăț, aceasta îndeplinindu-și întocmai și la timp atribuțiile stabilite de lege în soluționarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, C. județeană Suceava fiind cea care a respins cererea ca tardivă și ca nefăcând dovada continuității dreptului de proprietate, element esențial în reconstituirea unui drept de proprietate.
In ceea ce privește cuantumul cheltuielilor la care instanța de fond a obligat în solidar intimații sa le plătească reclamanților, respectiv onorariu avocat și 50 % din onorariul expertului, a arătat că deși instanța de fond a menționat că vor fi obligați intimații la plata expertului pentru al doilea ciclu procesual, suma la care au fost obligați reprezintă costul întregii expertize.
Mai mult decât atât, pe fondul cauzei, instanța fără a stabili cu certitudine, așa cum instanța de control judiciar a arătat ca se impune, cine stăpânește terenul, în ce bază, pe rolul agricol al cărei persoane figurează și alte detalii ce ar trebui clarificate pentru soluționarea judicioasă a unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, nu putea sa pronunțe o hotărâre temeinica și legală în privința reconstituirii dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 10,40 ari teren.
În concluzie a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și exonerarea Comisiei locale de fond funciar Iaslovăț de la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta intimată C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, în susținerea recursului promovat a arătat că C. Județeană de fond funciar este competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale conform prevederilor art. 51 din Legea nr. 18/1991 republicata cu modificările și completările ulterioare.
Conform prevederilor art. 8 alin. (3) din HG nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, C. Județeană „pentru adoptarea hotărârilor va solicită prezentarea tuturor actelor necesare și va lua act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de către vecini”, iar reclamanta nu a depus actele prevăzute de lege în susținerea cererii depusă în baza legilor fondului funciar.
Așa cum instanța de fond nu a avut posibilitatea de a soluționa favorabil, cererea petentei, fără o expertiză judiciară topo-cadastrală, așa nu a avut posibilitatea C. Județeană de fond funciar Suceava de a soluționa favorabil contestația petentei, singura diferență este aceea că, aceasta din urmă, nu putea obliga petenta de a face, sau de a nu face, un anumit demers în favoarea acesteia. De asemenea, comisia județeană nu este competentă a schimba autorii după care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate, în speță, S. Ilarion și S. T., decedați în anul 1955 și respectiv 1945 după care nu se face dovada preluării terenului în mod abuziv în formă cooperatistă.
C. Județeană de fond funciar are atribuții strict stabilite de lege și un regulament diferit de analizare și soluționare a cererilor/contestațiilor față de instanțele judecătorești și ca urmare a acestui aspect, legiuitorul a statuat că, împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, dând un termen, în acest sens. În speță, nu se poate reține o răspundere civilă delictuală care incumbă plata onorariului expert și cheltuieli de judecată, întrucât C. Județeană Suceava de fond funciar prin emiterea Hotărârii nr. 443/2008 și-a îndeplinit o atribuție prevăzută de o lege organică în parametrii legali. Subordonată condițiilor impuse de această formă de răspundere ce nu sunt întrunite în prezenta cauză civilă, iar C. Județeană de fond funciar, organ colegial fără personalitate juridică nu poate fi obligată la plata ajutorului public judiciar acordat petentei de către instanța de judecată și a cheltuielilor de judecată, întrucât nu are patrimoniu propriu.
Legiuitorul nu a înființat aceste comisii ca persoane juridice, așa încât C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nu poate fi decât organ colegial fără personalitate juridică și fără un patrimoniu propriu și că nu se poate reține culpa comisiei județene deoarece obiectul litigiului l-a constituit plângerea formulată în condițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare. C. județeană a analizat în conformitate cu prevederile H.G. nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare măsura stabilită de comisia locală, aceasta neputând fi în culpă în ceea ce privește modul de reconstituire a dreptului de proprietate, analizând doar documentația anexată la contestație.
A arătat că în mod greșit, instanța de judecată i-a obligat, în solidar, la plata ajutorului public judiciar reprezentând onorariu expert, în sumă de 1200 lei și cheltuieli de judecată în sumă de 750 lei întrucât C. Județeană de fond funciar este un organ administrativ, colectiv și deliberativ care hotărăște asupra măsurilor stabilite de comisiile locale, dar nu are cont propriu și independență financiară încât nu poate fi obligată la plata unor cheltuieli reprezentând ajutor public judiciar, o astfel de obligare fiind imposibil de executat.
În concluzie a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul de a modifica Sentința civilă nr. 2221/08.06.2011, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în sensul excluderii Comisiei Județene Suceava de fond funciar de la plata ajutorului public judiciar acordat statului prin încheierea pronunțată la data de 08.12.2008 precum și a cheltuielilor de judecată în sumă de 750 lei.
În drept a invocat dispozițiile art. 299 și art. 3041 Cod procedură civilă, prevederile Legilor fondului funciar și pe regulamentele de aplicare ale acestora.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, și prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarea situație:
Recursurile formulate de recurenții intimați vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond în ceea ce privește obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, cele două comisii de fond funciar susțin că nu este dată culpa lor procesuală, că ele și-au îndeplinit întocmai și la timp atribuțiile stabilite de lege în soluționarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate.
C. județeană de fond funciar învederează că în calitate de organ administrativ, colectiv și deliberativ, hotărăște asupra măsurilor stabilite de comisiile locale, dar nu are cont propriu și independență financiară, așa încât nu poate fi obligată la plata unor cheltuieli reprezentând ajutorul public judiciar de care petenta a beneficiat de la stat.
Tribunalul reține însă că cele două recursuri formulate de intimate sunt nefondat pentru următoarele argumente:
Într-adevăr, anterior în practica judiciară s-a decis că întrucât comisiile de fond funciar acționează „din oficiu”, se exclude răspunderea lor procesuală în sensul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, căci cel obligat la o diligentă funcțională nu poate fi ținut răspunzător de rezultatul acțiunii sale fără o dispoziție expresă a legii. De asemenea, s-a mai reținut că în cazul soluționării unei plângeri de fond funciar „nu se poate reține culpa comisiei județene în sensul art. 274 Cod procedură civilă deoarece obiectul litigiului l-a constituit plângerea formulată în condițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată. C. județeană a analizat în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1172/2001 propunerile făcute de comisia locală cu privire la modalitatea de stabilire a dreptului de proprietate, aceasta neputând fi în culpă în ceea ce privește modul de reconstituire a dreptului de proprietate, analizând doar documentația întocmită și înaintată de comisia locală".
Potrivit art. 52 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, introdus prin Titlul IV art. I pct. 10 din Legea nr. 247/2005, se prevede că în privința cheltuielilor de judecată, se aplică prevederile Codului de procedură civilă. Aceasta înseamnă că în prezent există posibilitatea de obligare a comisiilor locale sau județene de fond funciar, care au avut calitatea de parte în plângerile de fond funciar și pentru care s-a stabilit culpa procesuală, de a plăti cheltuielile de judecată către partea adversă, care a câștigat procesul. O astfel de consacrare legală este utilă, întrucât vine să elimine soluțiile divergente existente în practica judiciară. În acest sens, în literatura de specialitate s-a arătat că prin trimiterea la textul art. 274 Cod procedură civilă, legiuitorul a dorit să creeze cadrul legal pentru ca și comisia județeană de fond funciar (sau după caz comisia locală de fond funciar) să poată fi obligată la plata cheltuielilor de judecată dacă se constată culpa sa procesuală, apreciindu-se că ar fi nedrept ca asemenea cheltuieli, care de cele mai multe ori sunt substanțiale, să rămână ca prejudiciu în patrimoniul unei persoane care nu are altă culpă decât aceea de a fi acționat pentru asigurarea realizării sau apărării drepturilor lor, demers care în final se dovedește întemeiat.
S-a subliniat că „soluția legislativă consacrată de legiuitor, în sensul posibilității obligării comisiei județene de aplicare a Legii fondului funciar la plata cheltuielilor de judecată are la bază și faptul că aceste comisii fiind înzestrate cu capacitate juridică, drept premisă inițială, legală, teoretică a calității de subiect de drept, precum și cu capacitate administrativă, drept componentă a capacității juridice, legea le recunoaște drepturi și obligații în ce privește gestionarea intereselor publice, în virtutea cărora intră în raporturi juridice în nume propriu, ele putând figura ca parte în justiție, având calitate procesuală pasivă și, când este cazul activă, fiind reprezentate legal, potrivit art. 52 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, prin prefect sau, pe baza unui mandat convențional, de unul din membrii, nefiind obligatorie asistarea de avocat”.
Cum în speță, cele două comisii de fond funciar au căzut în pretenții ceea ce înseamnă că au pierdut procesul, în mod corect prima instanță le-a obligat la plata cheltuielilor de judecată avansate de petenți și de stat (în urma admiterii cererii de acordare a ajutorului public judiciar, formulată de petenta C. F.).
În ceea ce privește recursul intimaților, persoane fizice, greșit prima instanță i-a obligat în solidar pe aceștia, alături de cele două comisii de fond funciar, întrucât în privința lor nu este dată culpa procesuală.
Inițial aceștia au fost chemați în judecată în calitate de intimați în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anulare titlu de proprietate nr. 1285/1997 cu privire la suprafața de 13 ari teren agricol. Deoarece celălalt capăt de cerere privind desființarea hotărârii comisiei județene și reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 10,4 ari teren nu a fost disjuns și s-a judecat împreună cu cererea privind anularea titlului de proprietate, acest capăt de cerere a fost judecat în continuare și cu aceste părți.
Față de capătul de cerere privind anularea titlului de proprietate nr. 1285/1997, respins prin sentința civilă nr. 303/2010 a Judecătoriei Rădăuți și rămas irevocabil prin decizia nr. 1268/2010 a Tribunalului Suceava, cei căzuți în pretenții au fost petenții.
În această situație este evident că dacă s-au efectuat cheltuieli pentru administrarea de probe ce stau la baza soluționării unei cereri având ca obiect anulare hotărâre comisie județeană de fond funciar și reconstituire drept de proprietate, acestea nu au fost determinate de culpa procesuală a recurenților – intimați persoane fizice, ci de cea a comisiilor de fond funciar.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, acest din urmă recurs va fi admis în sensul celor ce preced.
P. aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de intimatele C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava cu sediul în mun. Suceava, . nr. 36, jud. Suceava și de către C. comunală Iaslovăț cu sediul în . împotriva sentinței civile nr. 2281 din 08.06.2011, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind B. V. cu domiciliul în mun. Suceava, ., jud. Suceava și petenții R. E. cu domiciliul în ., jud. Suceava, M. I. cu domiciliul în com. Vama, ., jud. Suceava, C. T. cu domiciliul în com. T. V., ., jud. T. și C. V. cu domiciliul în mun. Timișoara, ., ..
Admite recursul formulat de intimații U. A. cu domiciliul în mun. Rădăuți, ., jud. Suceava, S. V. D. cu domiciliul în mun. Rădăuți, Piața Unirii, ., ., S. I. cu domiciliul în ., jud. Suceava, S. D. cu domiciliul în ., jud. Suceava și M. M. cu domiciliul în ., jud. Suceava împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că înlătură dispoziția privind obligarea intimaților S. M., U. A., S. V. D., S. I., S. D. și M. M. la plata cheltuielilor de judecată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței ce nu sunt contrare prezentei decizii. Obligă intimații petenți R. E., M. I., C. T. și C. V. și B. V. să plătească recurenților intimați menționați (persoane fizice) suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.04.2012.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, |
Red. C.N.
Jud. fond. P. G.
Dact. C.N.A.
2 ex. 07.04.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 743/2012. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1245/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
