Fond funciar. Decizia nr. 81/2016. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 81/2016 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 81/2016
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 81/2016
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. L.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol, judecarea apelului formulat de C. E., domiciliată în municipiul Suceava, ..8, ., . și I. L., cu domiciliul procedural ales la cabinet de avocat C. R., cu sediul în municipiul Suceava, ..1, ., . împotriva sentinței civile nr.653 din data de 26.06.2015 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații SCOTNIȚCHI M. a lui M., V. G. a lui A. și T. V. a D., cu toții domiciliați în ., C. COMUNALĂ DE F. FUNCIAR BERCHIȘEȘTI – prin Primar, cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în municipiul Suceava, ., nr.36, județul Suceava.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.01.2016, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 26.01.2016.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 5839 din 5 decembrie 2014 Judecătoria Suceava a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect ”fond funciar” formulată de petentele C. E. și I. L. în contradictoriu cu intimatele Scotnițchi M., V. G., T. V., C. de F. Funciar a comunei Berchișești și C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.
P. cererea formulată petentele C. E. și I. L. în contradictoriu cu Scotnițchi M., V. G., T. V., C. de F. Funciar a comunei Berchișești și C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate: nulitatea adeverinței de proprietate provizorie nr. 303/2 oct. 1991 emisă de C. de F. funciar Berchișești, jud. Suceava; nulitatea Hotărârii nr. 9837/19 sept. 1991 a Comisiei județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
În motivarea plângerii, petentele au arătat că după mama lor, defuncta I. A. a lui N. a fost emis Titlul de Proprietate nr. 104/07.07.1993, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate privată pentru suprafața de 1300 mp situată în vatra satului Berchișești, învecinată la N cu Ș., la E cu pârâul la S cu P. A. și la V cu drumul. Această suprafață de teren a fost proprietatea defunctei I. A. a lui N., dobândită înainte de înființarea CAP-ului, înscris în rolul agricol și predat la CAP. P. Sentința civilă nr. 1538/7 decembrie 1999 a Judecătoriei Gura Humorului, pronunțată în dosar nr. 575/1999, care a avut ca obiect partaj succesoral, rămasă definitivă și irevocabilă, împreună cu fratele I. D., decedat în anul 2005 au primit în indiviziune suprafața de 1300 mp și că din această suprafață i-a fost reconstituit numitei V. P. a lui A., dreptul de proprietate pentru suprafața de 1000 mp prin adeverința de proprietate nr. 303/2 oct. 1991. Acestei persoane, așa cum rezultă din adeverința de proprietate i s-a validat dreptul de proprietate asupra suprafeței de 0,10 ha prin Hotărârea nr. 9837/4 septembrie 1991, emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate și că după defuncta V. P., soția defunctului V. A., au rămas ca moștenitori pârâții, în calitate de nepoți de soră. Au mai arătat petentele că terenul înscris în Titlul de proprietate se suprapune cu terenul din adeverința de proprietate, care a fost validată prin hotărârea comisiei județene, iar Primăria comunei Berchișești nu îi eliberează certificatul de atestare fiscală pentru a înscrie terenul în cartea funciară. Terenul ce face obiectul adeverinței de proprietate este ocupat de o casă, o construcție mică, veche, într-o stare avansată de degradare, edificată în timpul CAP-ului, fără autorizație de construire. De la decesul Profirei V., soția defunctului V. A. au rămas ca moștenitori pârâții în calitate de nepoți de soră, iar în imobil nu mai locuiește nimeni. Tot în motivarea acțiunii, petentele au arătat că nulitatea parțială sau totală absolută a unui act de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate este condiționat, pe de o parte, de un interes personal și actual de a invoca acea nulitate, pe care îl justifică în calitate de succesoare ale adevăratei proprietare, iar pe de altă parte, de existența unei cauze de nulitate de care este viciat titlul. În privința existenței cauzei de nulitate de care sunt viciate actele de constituire din litigiu este de reținut că în speță, comisiile de fond funciar emitente au stabilit în mod greșit că erau îndeplinite condițiile legale în materie la data emiterii actelor contestate, că actele au fost emise cu nerespectarea disp. art. 22, 23, 24 din Legea 18/1991. Defuncta V. P. A. nu era persoană îndreptățită la constituire întrucât nu a făcut dovada atribuirii legale a terenului de la CAP prin act de dare în plată, în scopul construirii unei locuințe (art. 24 (1) din L18/1991), nu a făcut dovada edificării în mod legal a construcției, în baza autorizației de construire și nici cea a predării terenului la CAP, că prin art. 23 (2) din Legea nr. 18/1991, în baza căruia s-a făcut constituirea, legiuitorul obligă solicitantul la justificarea existenței și întinderii dreptului de proprietate, stipulează că suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, sunt acelea evidențiate ca atare, în cartea funciară, în registrul agricol, sau în alte documente funciare la data intrării în cooperativă. Dreptul de proprietate este conferit de lege celor care au deținut terenul la data colectivizării și sunt în măsură a-l justifica prin înscrisuri probatorii relevante. Titulara actelor contestate, numita V. P. a lui A., nu a făcut dovada nici a dreptului de proprietate asupra terenului și nici a dreptului de proprietate asupra casei. Chiar dacă ea ar fi primit acest teren ca lot în folosință, conform art. 24 alin. 2 din L 18/1991, terenurile intravilane, date în folosința membrilor cooperatori revin de drept foștilor proprietari, dreptul proprietarilor inițiali rezultând și din disp. art. 22 din aceeași lege și că numita V. P. a lui A. nu este beneficiara disp. art. 22 alin. 1 din L18/1991 sau art. 23 din aceeași lege republicată. S-a mai menționat că și în situația în care ar fi fost îndeplinite cerințelor legii, actele contestate sunt nelegale deoarece s-a constituit dreptul de proprietate asupra unui teren care excede cu mult terenul aferent construcțiilor și accesul la aceste imobile.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997, art. III alin. 1 lit. a din L 169/1997 și art. 22, 23, 24 din L18/1991.
În dovedirea susținerilor din plângere au fost depuse, în copie, la dosar: cartea de identitate, adeverința nr. 303/2 oct. 1991 eliberată de C. comunală Drăgoiești, Titlul de proprietate nr. 104/07.07.1993, Sentința civilă nr. 1538/7 decembrie 1999 a Judecătoriei Gura Humorului, adresa nr. 2519/12.06.2014 eliberată de Primăria . solicitat admiterea probei cu martori.
P. întâmpinare, C. comunală Berchișești, pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a solicitat respingerea plângerii ca nefondată motivând că în conformitate cu Tabelul nominal cu cetățenii satului Berchișești care au primit teren pentru case, la nr. 146 figurează V. Pr. A. cu 0,10 ha dat de CAP, care face parte integrantă din Decizia privind atribuirea în proprietate privată asupra terenurilor proprietate de stat emisă de Prefectura jud. Suceava, nr. 300 din 17 aprilie 1992, că V. A. a primit de la CAP 0,10 ha teren pentru edificarea unei locuințe, că adeverința de proprietate nr. 303/1991 are la bază disp. art. 24 din L18/1991 și că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 mp. A mai arătat că raportat la disp. art. III al. 1 lit. a V. A. era persoana îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate pentru 0,10 ha teren și că reclamantele beneficiau de disp. art. 24 alin. 2 din L18/1991.
Intimata a depus, în copie, la dosar: adeverința nr. 4847 din 29.09.2014 eliberată de Primăria .> C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin întâmpinare, a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Suceava în soluționarea cauzei, excepție admisă prin Sentința civilă nr. 5839 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei Suceava.
P. întâmpinare, intimata Scotnițchi M. a arătat că de mai multe ori au solicitat de la Primăria comunei Berchișești Anexa 24 pentru a dezbate succesiunea după defuncții V. A. și V. E. dar au fost refuzați motivat de faptul că I. G., fratele reclamantei C. E., a intrat fără nici un drept pe terenul unde sunt amplasate construcțiile și că le-a vândut cu un act sub semnătură privată unei alte persoane, situație în care petenta C. E. nu avea nici un drept să le acționeze în judecată.
Ceilalți intimați nu au depus întâmpinări și nici alte înscrisuri la dosar.
P. sentința civilă nr.653/26.06.2015 a Judecătoriei Gura Humorului, prima instanță a respins plângerea având ca obiect fond funciar, ca nefondată și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Astfel, din Adeverința nr. 4847 din 29.09.2014 eliberată de Primăria . că defuncta V. E., soția lui V. A. din satul Berchișești, jud. Suceava, provine înscrisă în registrul agricol vol. 4 poziția 28 . cu o casă de locuit și anexe gospodărești proprietate personală, casa fiind construită în anul 1963, autorizația de construire aflându-se la Consiliul Județean Suceava (fila 31 din dosarul nr._). Conform tabelului nominal cu cetățenii satului Berchișești care au primit teren pentru case dat de CAP la nr. 146 este trecut V. Pr. A. (fila 47 din dosar). P. Decizia nr. 300 din 17 aprilie 1992 emisă de Prefectura județului Suceava s-a atribuit, conform tabelului mai sus menționat, câte 0,10 ha teren proprietarilor de locuințe care și-au construit case în timpul CAP-ului pe terenul altor proprietari (filele 20 și 21 din dosar). P. Hotărârea nr. 9837 din 19 septembrie 1991 C. Județeană Suceava a validat propunerile Comisiei comunale Drăgoiești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole privind reconstituirea și constituirea dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren aferente locuințelor construite în timpul colectivizării pe terenul care anterior a fost al altor proprietari. Pentru suprafața pentru care i s-a constituit lui V. Pr. A. dreptul de proprietate, i s-a reconstituit dreptul de proprietate defunctei I. A. a N., mama reclamanților, eliberându-se Titlul de proprietate nr. 104 din / iulie 1993 (fila 22 din dosar).
Conform prev. art. 24 alin. 1 din L18/1991, „Terenurile situate în intravilanul localităților care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari”. La art. 24 alin 2 din același act normativ se arată că „Foștii proprietari vor fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan, acceptată de ei, iar dacă nu mai există teren, se vor acorda despăgubiri”.
Cum, în cauză nu este dată nici una din situațiile prevăzute la art. III din Legea 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, prima instanță a respins plângerea ca nefondată și a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele C. E. și I. L. solicitând, în conformitate cu art. 480 C.proc.civ, admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, în sensul de a se dispune nulitatea adeverinței de proprietate provizorie, nr.303/2 oct .1991, emisă de pârâta intimată C. de fond funciar Berchișești, județul Suceava cât și nulitatea hotărârii nr. 9837/19 sept 1991, emisă de pirita intimata C. județeană de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava. De asemenea au solicitat obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecata din ambele instanțe, reprezentând onorariu avocat și transport instanță.
În motivarea apelului reclamantele au arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică.
Instanța de fond a pronunțat hotărârea, cu încălcarea dispozițiilor legislației de fond funciar, aplicabile în cauză, care reglementează constituirea dreptului de proprietate, art. 22 și urm din Legea fondului funciar nr.18/1991 și a dispozițiilor procedurale care reglementează materia probelor și a interpretării lor, art 249 și urm. cod procedura civilă.
În mod greșit, prima instanță a reținut că în cauză nu sunt date dispozițiile art.III alin I litera a din Legea nr. 169/1997.
Aceasta, de asemenea, a făcut o incorectă apreciere a probatoriului administrat în cauză, încălcându-le în mod grav dreptul de proprietate privată asupra terenului care a aparținut autorilor lor, teren reconstituit prin titlu de proprietate.
Fără niciun indiciu probatoriu, în lipsa înscrisurilor doveditoare, judecătoria a reținut că sunt reale susținerile făcute de pârâta intimată Comisia comunală de fond funciar Berchișești, în sensul că V. A. a lui P., a primit în anul 1963 autorizație de construire pe imobilul casa și anexe, edificat pe terenul din litigiu, că acesta a cumpărat cu act de dare în plată de la CAP, teren pentru construirea casei, și că din aceste motive apare înscris cu s. de 1000 m.p., la nr 146 în Tabelul nominal cu cetățenii satului Berchișești care au primit teren pentru case.
În acest tabel, în baza căruia s-a făcut constituirea, numitul V. A. a lui P., numitul V. A., nu putea figura legal, cu mai mult teren decât acorda CAP ul în anul 1962, pentru construirea de locuințe, respectiv cu mai mult de 250 m.p.
În caz contrar, este lesne de prezumat ca tabelul nominal prezintă date eronate sau falsificate.
Pe de altă parte, au arătat că din probe, nu rezultă că imobilul edificat de acest defunct, care așa cum declară martora audiată în cauză, este nelocuit și se află în stare de paragină, ocupă o suprafață mai mare de 250 m.p.
Cât privește regimul juridic al terenului din litigiu, după autoarea lor, defuncta mamă I. A. a lui N., s-a emis Titlul de proprietate nr.l04/7.07.1993, titlu prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate privată pentru suprafața de 1300 m.p., situată în vatra satului Berchișești, învecinată la N cu Ș., la E cu pârâu, la S cu P. A.,la V cu drum.
Acest teren a fost proprietatea defunctei I. A. a lui N., dobândit înainte de înființarea CAP-ului, înscris în rolul agricol și predat la CAP, așa cum rezultă din documentația aferentă titlului de reconstituire.
P. sentința civilă nr.l538/7 decembrie 1999 a Judecătoriei Gura Humorului, pronunțată în dosar nr. 575/1999 ,care are ca obiect partaj succesoral, rămasă definitivă și irevocabilă, împreună cu fratele ei I. D., decedat în anul 2005 a primit în indiviziune s. de 1300 m.p. mai sus menționată.
Din suprafața de 1300 m.p. suprafața de 1000 m.p. i-a fost reconstituită numitului V. A. a lui P., prin adeverința de proprietate nr.303/2 oct.1991, din litigiu, a cărei anulare o solicită.
Acestei persoane, așa cum rezultă din cuprinsul adeverinței de proprietate, i s-a
validat dreptul de proprietate asupra terenului de 0,10 ha prin Hotărârea cu nr.9837/19 sept 1991,emisă de C. județeană de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava, atacată în prezentul litigiu.
După defuncta V. P. soția defunctului V. A. au rămas ca moștenitori pârâții în calitate de nepoți de soră.
Terenul din titlul de proprietate al autoarei lor se suprapune pe terenul din adeverința de proprietate din litigiu, ce a fost validată prin hotărârea comisiei județene, așa cum rezultă din adresa anexată prezentei cu nr.2919/12.06.2014.
Din aceste motive, Primăria . eliberează certificatul de atestare fiscală ce le este necesar în vederea înscrierii terenului în cartea funciară.
Sunt nemulțumite, în primul rând, pentru faptul că judecătoria a pronunțat hotărârea în baza unor simple susțineri ale unui adversar, respectiv ale comisiei de fond funciar, susțineri ce nu se pot constitui în dovezi concludente și pertinente, cu atât mai mult cu cât aceste susțineri au fost contestate de ele, petentele.
Este de observat ca martora lor, numita V. Artenia, a făcut depoziții necombătute de alte părți litigante, în legătură cu situația juridica a terenului, respectiv cine a fost vechiul proprietar al terenului din litigiu, cine a stăpânit terenul înainte de CAP, cine locuiește în imobilul construcție, cât ocupă curtea aferentă acestuia și despre starea avansată de degradare în care se află.
P. urmare, în mod incorect s-a stabilit că defunctul V. A. era persoană îndreptățită la constituire, întrucât ar fi făcut dovada atribuirii legale a terenului în suprafață de 1000 mp. de CAP, prin act de dare în plată, în scopul construirii unei locuințe.
P. art 23 ( 2) din Legea nr.18/1991, în baza căruia s-a făcut constituirea, legiuitorul obligă solicitantul la justificarea existenței și întinderii dreptului de proprietate, stipulând că suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, sunt acelea evidențiate ca atare, în cartea funciară, în registrul agricol, sau în alte documente funciare la data intrării în cooperativă.
P. urmare, dreptul de proprietate este conferit de lege celor l-au deținut la data colectivizării și sunt în măsură a-l justifica prin înscrisuri probatorii relevante, înscrisuri care lipsesc de la dosar.
Intimatele Scotnițchi M. și T. V. au formulat întâmpinare ( filele 38-39 dosar ) prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apărare au arătat că prin acțiune apelantele au solicitat „să se dispună nulitatea adeverinței de proprietate nr.303/2 oct. 1991 emisă de C. comunală de F. Funciar Berchișești și respectiv să se dispună nulitatea hotărârii nr.9837/19 sept. 1991a Comisiei Județene Suceava de Stabilire a Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor".
O primă remarcă, constatare, ce se poate face în legătură cu această plângere, este aceea că, în sens strict juridic, se solicită a se pronunța o sentință care ar trebui să aibă în vedere, care vizează, esențialmente, o cerere inadmisibilă.
Aceasta pentru că, nulitatea se constată, când este vorba de o nulitate absolută, în cazurile limitativ prevăzute de lege, de un text de act normativ care trebuie invocat, precizat; sau, se dispune, atunci când instanța, în urma cercetării judecătorești, a administrării de probe, stabilește ce normă s-a încălcat.
Or, în cazul de față, așa cum se poate observa din petitul cererii, se solicită „să se dispună nulitatea...".Ca atare se pune întrebarea: „se solicită să se constate o nulitate absolută sau să se dispună anularea adeverințelor atacate ?".Apelantele nu fac această precizare, nici măcar, în apel.
Dincolo de acest aspect, instanța de fond, făcând o analiză temeinică a probelor administrate, a pronunțat o sentință legală, temeinică, nefiind, în adevăr,date, dispozițiile art. III alin.l litera a din legea 169/1997.
Nu se poate vorbi de faptul că s-a încălcat dreptul de proprietate al apelantelor, în ce privește terenul ce a aparținut autorilor apelantelor, lor, intimatelor, li s-a constituit dreptul de proprietate în virtutea faptului că, pe terenul în litigiu, în timpul colectivizării s-a edificat o gospodărie, având ca „element" esențial o locuință, este adevărat, aflată într-o stare accentuată de degradare; dar există încă acea gospodărie.
Această locuință se afla într-o stare mulțumitoare, la data eliberării adeverințelor atacate, dar nu s-au putut face lucrări de întreținere, reparații, tocmai datorită atitudinii apelantelor care nu au permis acest lucru, susținând că nu sunt proprietarele terenului, interzicându-le accesul pe terenul respectiv.
Se invocă faptul că autorul lor nu ar fi primit în mod legal, terenul în litigiu, că nu ar fi fost înscris în „tabelul nominal cu cetățenii satului Berchișești care au primit teren pentru case".
Faptul că autorul lor a fost înscris, sau n-a fost înscris într-un tabel, sau altul, nu are nici o importanță, pentru că, legiuitorul, prin art. 24 alin. 1 din legea 118/1991,nu a înțeles să dispună, să condiționeze constituirea dreptului de proprietate, pentru cei care și-au edificat locuințe și anexe gospodărești, în timpul colectivizării, în ce privește terenul respectiv, de până la 10 ari, de înscrierea sau nu pe un tabel.
Acest aspect, esențial, a fost bine înțeles, reținut, de către instanța de fond și constituie esența motivării sentinței atacate.
Apelantele nu neagă edificarea acelei gospodării, în timpul colectivizării, de altfel nici nu o puteau face, lucru, acesta, în fapt, având o importanță redusă.
Pe de altă parte, faptul că, pe acea gospodărie s-a edificat cu autorizație de construcție, sau nu, deși în cazul de față s-a eliberat o astfel de autorizație, cum în mod corect s-a reținut; nu are, din nou, nici o importanță, legiuitorul prin Legea 18/1991, nu condiționează constituirea dreptului de proprietate de eliberarea acestei autorizații, înțelegându-se, foarte bine, pericolul la care ar fi fost expuși cei care, asemenea autorului lor, și-au edificat locuințe, în timpul colectivizării pe terenul ce a aparținut, înainte de 1962, unor terți. Pericolul fiind dat de eventualele abuzuri la care ar fi expuși proprietarii locuințelor, din partea vechilor proprietari ai terenurilor.
Faptul că, imobilul respectiv, nu ar fi locuit nu are, de asemenea, nici un fel de importanță, constituirea dreptului de proprietate nefiind condiționată de acest aspect, de faptul că acea clădire este ocupată sau nu.
În susținerea apelului lor, apelantele arată, și faptul că, defunctul, V. A., nu ar fi figurat înscris în registrul agricol cu suprafața de 250 mp, cât ar fi acordat CAP,în anul 1962, pentru construirea de case; susținere total nelegală și fără legătura cu pricina de față.
În regim de CAP, nici în anul 1962, nici după, până la apariția legilor fondului funciar nr. 58,59/1974 nu s-a pus problema acordării a doar 250 mp pentru construirea de locuințe, locuința aflată pe terenul în litigiu fiind edificată încă din anul 1963, cum s-a reținut.
O dată cu apariția Legilor 58 și 59/1974 s-a pus problema acordării în folosință a 250 mp printr-o decizie a organelor administrative locale, situația aceasta neavând nici o legătură cu speța de față.
Este reală susținerea conform căreia s-a făcut o dublă reconstituire, că terenul pentru care s-a procedat la constituirea dreptului lor de proprietate „se suprapune" pe terenul apelanților, dar aceasta nu are nici o legătură cu litigiul față, faptul că nu s-a făcut, de către C. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Berchișești, o corelare a celor dispuse, hotărâte, stabilite, la nivel local; este o cu totul altă situație. Practic constituindu-li-se dreptul lor de proprietate, pentru 10 ari, nu trebuia să se reconstituie și apelantelor dreptul de proprietate, pentru aceeași suprafață, de 10 ari, faptul că s-a procedat de această manieră nu este de natură a le de dezavantaja pe apelante.
Faptul că, având în vedere această anomalie, apelantelor nu li se eliberează un certificat fiscal, așa cum se susține, nu poate fi avut în vedere de către instanța de control, apelantele, având, eventual, deschisă calea unei acțiuni în contencios administrativ, nimic mai mult.
Au mai susținut apelantele că, în baza unei sentințe anterioare, nr. 1538/7 dec. 1999, a Judecătoriei Gura Humorului, urmare unui proces de partaj ar fi obținut proprietatea asupra terenului în litigiu, ceea ce este posibil să fie adevărat, existența acestei sentințe demonstrând, printre altele reaua credință a apelantelor, care nu au adus la cunoștință instanței adevărata situație juridică a terenului în litigiu-faptul că „este o suprapunere" de terenuri.
Nu este reală nici afirmația conform căreia, instanța de fond, ar fi respins acțiunea doar în baza unor susțineri, ce n-ar fi fost dovedite, faptul că există acea gospodărie, acea casă, mai mult sau mai puțin aflată într-o stare corespunzătoare unei folosințe imediate, este un alt aspect; legiuitorul, așa cum au arătat și mai sus, necondiționând constituirea dreptului de proprietate de starea construcțiilor edificate pe terenul în litigiu.
În drept au invocat dispozițiile art. 201,205,451-453 Cod pr. civ.
Intimata C. COMUNALĂ DE F. FUNCIAR BERCHIȘEȘTI – prin Primar a formulat întâmpinare ( filele 34-37 dosar ).
În apărare a arătat că motivele invocate de apelante sunt neîntemeiate și nu pot fi primite întrucât prima instanța a făcut o interpretare judicioasa a probatoriului administrat în cauză, respectiv a probei cu înscrisuri si a pronunțat o hotărâre legala si temeinica .
Astfel corect a reținut prima instanța că, se invoca drept motiv al nulității actelor (adeverința de proprietate, hotărârea CJ Suceava), emiterea acestora cu încălcarea dispoz.art.22,23,24 Legea nr.18/1991, întrucât V. P. A. nu era persoana îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate pentru 1000 mp. pentru ca nu ar fi făcut dovada atribuirii legale a terenului de către CAP prin act de dare în plată ,în scopul construirii unei locuințe, și nu ar fi făcut dovada construirii în mod legal a locuinței si nici cea a predării terenului în CAP, iar în drept cererea reclamanților a fost motivată pe dispozițiile art.III al.l Legea nr.169/1997 al 1 lit.a .În realitate din înscrisuri rezulta ca nu este vorba despre V. Pronia A. ,ci despre V. pr.A. ,soția acestuia fiind V. E. .
În cauza argumentele invocate de către reclamante nu sunt justificate si nu sunt reale întrucât:
- conform Tabelului nominal cu cetățenii satului Berchișești care au primit teren pentru case, în cadrul acestui înscris provenind de la Primăria Comunei Drăgoiești la nr. de ordine 146 figurează înscris „V. Pr. A. cu 0,10 ha dat de CAP„care face parte integranta din decizia privind atribuirea în proprietate privata asupra terenurilor proprietate de stat emisă de Prefectura Județului Suceava,nr.300 din 17 aprilie 1992 .
Ca atare, în conformitate cu aceste înscrisuri rezultă că V. A. a primit de la CAP 0,10 ha teren pentru edificarea unei locuințe ,motiv pentru care în cauză emiterea adeverinței de proprietate nr.303/1991 pentru această suprafață de teren este legala ,întrucât are la bază dispoz.art..24 din Legea nr.18/1991.
Astfel în cauză, conform înscrisurilor nominalizate sunt îndeplinite concluziile prevăzute art.24 L18/1991 cu modificările și completările ulterioare pentru constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 m.p., chiar adeverința 4847/29.09.2014 infirmă înscrierea in R.A. al Comunei Berchișesti Jud.Suceava a lui V. E. soția lui V. A. ,cu o casa de locuit si anexe si existența autorizației de construcție pentru aceste imobile. Raportat la dispozițiile art.III alin.1 lit.a, V. Pr A. era o persoană îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate pentru 0,10 ha teren ,conform legii ,în cauza nefiind dată vreuna din situațiile prevăzute la art.III alin.1 lit.a, lit.i-vi, din legea nr.169/1997.din Legea 169/1997.
Având în vedere aceste argumente ,în cauză reclamantele beneficiau de dispozițiile art.24 alin.2 din legea nr.18/1991.
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Cererea de constituire a dreptului de proprietate pentru terenul curți construcții în suprafață de 1000 mp a fost formulată în anul 1991 de către V. Pr. A. și soluționată prin decizia nr.300/17.04.1992 emisă de Prefectura Județului Suceava.
Nu s-a contestat faptul că terenul în litigiu a aparținut autorilor reclamantelor, iar după cooperativizare, în anul 1963 pe acest teren autorii pârâților V. Pr. A. și E. și-au edificat gospodăria. Acest aspect este confirmat și de martora V. Aritina ,propusă de către reclamanți (f.63 dosar fond).
Apelantele susțin că terenul atribuit de către CAP pentru edificarea construcțiilor nu putea avea o suprafață mai mare de 250 mp, că în mod greșit s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1000 mp în condițiile în care imobilul edificat de cei doi defuncți este nelocuit, se află în stare de paragină, iar în cauză nu s-a depus dovada autorizației de construire și a actului de atribuire sau dare în plată.
Potrivit art.2(2) din Legea nr.1/2000 drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare.
De asemenea, conform art. II din Legea nr.169/1997 dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor.
Cu privire la aceste dispoziții, prin decizia nr.392 din 15 octombrie 1997 a Curții Constituționale s-a statuat că formularea folosită de legiuitor "titlurilor și altor acte de proprietate eliberate" este foarte largă, cuprinzând nu numai titlurile propriu-zise, ci orice document: hotărârile comisiei județene, procesele-verbale de punere în posesie, hotărârile judecătorești etc., deci întreaga arie de înscrisuri oficiale ce ar putea constata calitatea de proprietar.
În cauza de față, actul supus controlului judiciar prin prisma art. III din Legea nr.169/1997 îl reprezintă Hotărârea nr.9837/19 septembrie 1991 a Comisiei Județene Suceava de Stabilire a Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor, confirmată prin decizia nr.300/17.04.1992 emisă de Prefectura Județului Suceava prin care s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea numitului V. Pr. A. pentru suprafața de 1000 mp teren curți-construcții, în baza căreia s-a emis și adeverința de proprietate nr.303/2 oct. 1991 de către C. comunală de F. Funciar Berchișești.
P. urmare, existența motivelor de nulitate se va aprecia în funcție de momentul emiterii actelor de reconstituire contestate, respectiv se va verifica dacă au fost îndeplinite cerințele legale existente la momentul emiterii actului de constituire, și anume 19 septembrie 1991.
Or, la data constituirii dreptului de proprietate nu erau în vigoare dispozițiile art.24 indice 1 din Legea nr.18/1991 potrivit cărora suprafața terenurilor prevăzute în alin.1, aferente casei de locuit și anexelor gospodărești nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la CAP, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă.
Cum determinarea întinderii suprafeței de teren, care face obiectul constituirii dreptului de proprietate, în cazul persoanelor care și-au edificat construcții și anexe gospodărești pe loturile atribuite de fostele cooperative agricole de producție se face prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la data constituirii, care nu limitau întinderea dreptului de constituire la suprafața înscrisă în acest act, se apreciază că autorul pârâților era îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 mp aferentă unei bune utilizări a gospodăriei edificate în 1963, prin raportare la dispozițiile art.22 (1) și art.23 din Legea nr.18/1991 și că, întemeiat și cu respectarea cerințelor legislative în vigoare i s-a constituit dreptul de proprietate pentru terenul aferent gospodăriei prin emiterea adeverinței de proprietate cu nr.303/1991.
Astfel, potrivit art.22 (1) din Legea nr.18/1991, forma în vigoare la data emiterii actului de constituire „sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexele gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.”
Potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 „terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor; acestea pot fi înstrăinate și lăsate moștenire.
Terenul prevăzut la alin. 1, împreună cu lotul care poate fi atribuit în folosință membrului cooperator, potrivit prevederilor art. 4, nu poate depăși suprafața de 6.000 metri pătrați pentru deținătorul casei de locuit.”
De asemenea, dispozițiile art.23 (1) din Legea nr.18/1991forma în vigoare la data emiterii actului de constituire prevăd că „terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperative, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari”, iar conform art.23 (2) „foștii proprietari vor fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, cu teren situat în extravilan, în imediata vecinătate.”
Și în literatura de specialitate și în practica judiciară interpretarea coroborată a dispozițiilor mai sus menționate pentru determinarea întinderii suprafeței de teren, care face obiectul dreptului de constituire a dreptului de proprietate, în cazul persoanelor care și-au edificat construcții și anexe gospodărești pe loturile atribuite de fostele cooperative agricole de producție s-a făcut în sensul arătat mai sus. S-a reținut, prin raportare la dispozițiile art.22 (1) și art.23 (1) din Legea nr.18/1991 că obiectul dreptului de constituire îl reprezenta atât terenul atribuit de CAP în vederea edificării de construcții și anexe gospodărești cât și diferența de teren aferentă construcțiilor și anexelor gospodărești, până la maximum 1000mp, respectiv că terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești poate fi în suprafață de maxim 1000 mp pentru că restul suprafeței de până la 6000 mp permiși de lege constituie lot ajutător.
În condițiile în care la data constituirii dreptului de proprietate casa și anexele gospodărești edificate de către V. Pr. A. se găseau pe terenul în litigiu nu prezintă relevanță sub aspectul legalității actului de constituire situația administrativă a acestora (dacă au fost edificate în baza unei autorizații de construire) și nici situația prezentă a construcțiilor, respectiv că acestea se găsesc într-o stare avansată de degradare și nu sunt folosite de către pârâți.
P. urmare, raportat la dispozițiile în vigoare la data constituirii dreptului de proprietate în favoarea numitului V. (P.) A., în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.III alin.1 din Legea nr.169/1997, iar față de criticile formulate în apel, tribunalul apreciază că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică și în consecință în temeiul art.480 alin.1 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de C. E., domiciliată în municipiul Suceava, ..8, ., . și I. L., cu domiciliul procedural ales la cabinet de avocat C. R., cu sediul în municipiul Suceava, ..1, ., . împotriva sentinței civile nr.653 din data de 26.06.2015 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații SCOTNIȚCHI M. a lui M., V. G. a lui A. și T. V. a D., cu toții domiciliați în ., C. COMUNALĂ DE F. FUNCIAR BERCHIȘEȘTI – prin Primar, cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în municipiul Suceava, ., nr.36, județul Suceava, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. L. L. A. L. A.
Red L.A
Jud.fond G. B.
Tehnored.L.A.
9 ex./ 11.02.2016
| ← Pretenţii. Decizia nr. 9/2016. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 103/2016. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
