Revendicare imobiliară. Decizia nr. 30/2016. Tribunalul SUCEAVA

Comentarii

0

Decizia nr. 30/2016 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-02-2016 în dosarul nr. 30/2016

Dosar nr._ Revendicare

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 30

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 5 FEBRUARIE 2016

PREȘEDINTE V. O. D.

JUDECĂTOR A. I. M.

JUDECĂTOR M. C.

GREFIER S. A.-M.

Pe rol, judecarea recursurilor declarate de către reclamanta C. M., de către intervenienta în nume propriu C. V. și de către pârâții G. V., P. I., P. M.-A., C. T. D., G. A., G. L., G. A., G. G. și G. I., împotriva sentinței civile nr. 2799 din data de 23 septembrie 2015 și de către reclamantă, împotriva încheierii din data de 16.09.2015, pronunțate de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimate fiind pârâtele C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bălcăuți – prin primar și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava.

Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 28 ianuarie 2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 5 februarie 2016.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra recursurilor de față, constată:

P. acțiunea civilă înregistrată sub nr._ /21.10.2011 pe rolul Judecătoriei Rădăuți, reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâții G. V., P. A.-M. și P. I., a solicitat să fie obligați pârâții să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 50 mp prim-pârâtul G. V. și 250 mp, pârâții P. I. și P. A.-M., să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților, pârâtul G. V. să fie obligat să taie arborii (sălcii) existenți pe linia de hotar, pârâții P. I. și P. M. să fie obligați să ridice gardul amplasat pe teren proprietatea sa, de-a lungul acesteia și un garaj edificat fără respectarea distanței legale față de linia de hotar care desparte proprietățile lor.

Reclamanta a motivat că este proprietara suprafeței de 21 ari teren situat în intravilanul . titlul de proprietate nr.513/30.03.1994 emis pe numele tatălui său, C. N..

Această proprietate i-a revenit potrivit actului de partaj voluntar autentificat cu nr.1878/12 august 2011 la BNP „B. D. A." Rădăuți, efectuat între ea și sora ei, Ș. V., ca urmare a decesului tatălui lor, C. N., la data de 7 aprilie 2004.

Pârâții sunt proprietarii terenurilor situate de o parte și de alta a parcelei sale, formată din curți construcții și teren arabil.

G. V. nu respectă vechea linie de hotar care este delimitată cu pietre mari, de râu, amplasate de ascendenții lor.

A încercat să amplaseze un gard între proprietățile lor, dar acest pârât pretinde ca linia de hotar să o devieze spre proprietatea ei, astfel că lucrarea a rămas suspendată.

El a cumpărat terenul arabil din spatele casei sale în urmă cu circa 8 ani de la o terță persoană, acum decedată și acum nu mai respectă linia de hotar care a existat ani de zile între autorii ei și fosta proprietară.

Spre extremitatea terenului arabil, linia de hotar a fost delimitată anterior de un gard de salcie care a vegetat, iar în prezent pârâtul G. pretinde că sălciile sunt amplasate pe terenul lui, urmărind îngustarea terenului proprietatea ei.

A mai arătat că între sălcii există pietrele de râu care delimita vechea linie de hotar, iar aceste semne de hotar de asemenea nu sunt recunoscute de acest pârât.

Vecinii din partea opusă, Piniuc I. și Piniuc A.-M. au cumpărat proprietatea - construcții și teren - de la un ascendent care a fost proprietar anterior.

Linia de hotar veche dintre proprietățile lor era delimitată tot de pietre de râu, dar și țăruși, dar mare parte din ele au fost îndepărtate odată ce s-a construit un garaj, fără a se respecta amplasamentul față de linia de hotar.

De-a lungul anilor au degradat acoperișul casei sale cu diverse mijloace de transport, astfel că tatăl ei a construit o bucătărie de vară, amplasată mai în interiorul curții, tocmai pentru a nu fi afectat și acoperișul noii clădiri.

Atunci vecinii ei au pretins că la limita acelei bucătării se află linia de hotar, astfel că au construit un garaj, al cărui amplasament nu numai că nu respectă distanța de 60 cm față de linia de hotar, dar este amplasat cu un perete chiar pe terenul său.

Mai mult, pentru că apele pluviale curse de pe garaj îi afectau construcțiile proprietatea ei, a amplasat ea un jgheab care să colecteze aceste ape, dar pârâții le redirecționează pe peretele anexei proprietatea ei, și îndepărtează și materialele (două coli de azbest) pe care le amplasează între garaj și bucătărie, cu care încearcă să limiteze umezirea construcției sale.

Profitând că ea și familia ei nu locuiesc în localitate, ci în Italia, unde lucrează, acești pârâți fac ce vor, astfel că au amplasat un gard de plasă de sârmă cu stâlpi de metal pe terenul proprietatea ei, drept dovadă fotografiile pe care le-a atașat cererii.

Vechea linie de hotar nu este afectată de culturi, iarbă, iar noul gard amplasat de acești pârâți este amplasat la limita terenului ei înierbat, astfel că pe toată lungimea proprietății ei aceștia i-au ocupat între 50- 80 cm.

A luat legătura cu un inginer cadastral care în urma măsurătorilor a constatat că deține doar 1800 mp față de cei 2100 mp la care este îndreptățită conform titlului de

proprietate, și care a confirmat că ambii vecini nu respectă linia de hotar.

La rândul lor, pârâții Piniuc I. și Piniuc M. au susținut că nu dețin toată proprietatea lor, dar au subliniat că limita extremă a terenului lor arabil se termină într-un canal care a fost lărgit recent.

A mai precizat că terenul proprietatea sa nu se întinde până la acel canal, existând o casă ridicată la limita terenului ei arabil.

P. urmare, dacă terenul familiei P. a fost afectat de lărgirea canalului acest lucru nu-i îndreptățește să-și lărgească terenul ocupând o fâșie de-a lungul parcelei ei.

În drept, s-au invocat disp.art.560, 563, 612 și 613 din Codul civil.

În întâmpinare, pârâtul G. V. a solicitat respingerea acțiunii civile, ca nefondată, cu motivarea că terenurile lor învecinate reprezintă grădinile pe care le-au avut în posesie și anterior anului 1989, limitele de hotar, așa cum au fost stabilite de ascendenții lor, fixate cu pietre, rămânând neschimbate. Cu privire la pretenția de tăiere a arborilor plantați pe linia de hotar, a precizat că fiul său a dobândit, printr-un act sub semnătură privată, un teren din aceeași parcelă cadastrală ca și terenul pe care îl are dânsul în proprietate, hotarul dintre proprietatea sa și cea a reclamantei se continuă cu hotarul dintre proprietatea fiului său și cea a reclamantei, semnele despărțitoare de pe ultima porțiune nemaiputând fi verificate în teren întrucât au fost ridicate de reclamantă.

În întâmpinare, pârâții P. A.-M. și P. I. au solicitat respingerea acțiunii civile, ca nefondată, cu o motivare similară celei efectuate de pârâtul G. V. în privința limitelor de hotar și a posesiei asupra fondurilor învecinate. Pârâții au arătat că C. Paraftemie (bunicul pârâtei P. A.-M.), decedat în anul 1992, a construit garajul în anul 1988, pe terenul proprietatea acestuia și a soției sale, C. V., de la care au dobândit dreptul de proprietate prin contract de întreținere. Potrivit planului de situație întocmit la data de 27 iunie 1992 s-a constatat că au în posesie suprafața de 26,72 ari, iar în urma măsurătorilor efectuate în anul 2008, 24.80 ari. În schimb, reclamanta a construit pe linia de hotar un grajd, fără a respecta distanța de 60 cm.

P. acțiunea civilă înregistrată sub nr.1757/285/19.03.2012 pe rolul Judecătoriei Rădăuți, reclamanții P. A.-M. și P. I., în contradictoriu cu pârâții C. M., C. D., Comisia comunală de fond funciar Bălcăuți și C. județeană de fond funciar Suceava, au solicitat anularea parțială a titlului de proprietate nr. 513/1994 emis pe numele lui C. N. - moștenitor fiind C. M., în sensul înlăturării suprafeței de 600 m.p. teren intravilan din totalul celor 2100 m.p. teren, obligarea pârâtei C. M. să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de aproximativ 170 m.p. teren intravilan Bălcăuți, obligarea pârâtului C. D. să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1 ar teren intravilan Bălcăuți, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanții au motivat că, în baza titlului de proprietate nr. 146/1993, s-a reconstituit în favoarea bunicului lor dreptul de proprietate pentru suprafața de 2600 m.p. teren intravilan (500 m.p teren curți-construții + 2100 m.p. teren arabil) conform înscrierii în registrul agricol din anii 1959 - 1962, deși în cartea funciară este o suprafață de 2572 m.p. teren identic cu p.v. 141 - 483 m.p.; p.f. 364 - 789 m.p. și p.f. 365 de 1400 m.p.

Ulterior, bunica lor, C. V., le-a înstrăinat terenul în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1972 din 26.08.2008.

Cu prilejul înscrierii în cartea funciară s-au măsurat doar 2480 m.p. (un minus de 120 m.p.), la care însă nu au renunțat, dar au constatat că se află în posesia prim-pârâtei C. M., care parțial are edificată o bucătărie, 2 șoproane și alte anexe, fără însă a ști pe ce suprafață.

Din verificările din cartea funciară, a rezultat că autorul acestei pârâte apare doar cu suprafața de 1500 m.p. teren - respectiv p.v. 142/1 în suprafață de 240 m.p. teren și p.f. 362 în suprafață de 1260 mp. teren (C. A. și T., autorii lui C. N.).

În prezent, pârâta, deși are teren peste cel pe care nu îl justifică, totuși îi acționează în judecată și pretinde ea terenul de la ei, deși în timp nu a avut loc nici un transfer de proprietate între proprietari, situația cadastrală rămânând neschimbată.

Au considerat că prin titlul de proprietate nr.513/1994 s-a făcut o dublă reconstituire cu teren intravilan din titlul de proprietate nr.146/1993, proprietatea lor este afectată, motiv pentru care au promovat acțiunea înanulare și revendicare a terenului ocupat pe nedrept din proprietatea autorilor lor.

Cât privește diferența de teren de aproximativ 1 ar, aceasta se regăsești în grădina vecinului din sud, pe nume C. D. a lui T., pe care a revendicat-o.

În întâmpinare, pârâta C. M. a solicitat respingerea, ca nefondată, a acțiunii civile, cu motivarea că în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1972/26.08.2008 reclamanții sunt proprietarii unei suprafețe de 2480 mp teren identic cu . de 479 mp cu locuința C1 și anexele C2 și C3, precum și cu . de 2001 mp, prin urmare în cadrul acțiunii în revendicare nu pot invoca un drept de proprietate pentru o suprafață mai mare decât cea efectiv dobândită de reclamanți prin cumpărare. În privința titlului de proprietate, a precizat că acesta a fost emis în baza actelor prealabile:adeverință de proprietate, proces-verbal de punere în posesie, astfel că nu poate fi diminuată . teren intravilan.

Pârâta C. M., în întâmpinare, a solicitat disjungerea capătului de cerere având ca obiect revendicarea suprafeței de 170 mp și conexarea la dosarul nr._, în care i-a chemat în judecată pe reclamanții din prezenta cauză, revendicând suprafața de 250 mp.

În întâmpinare, pârâtul C. D. a solicitat respingerea acțiunii civile, ca nefondată. A motivat că are în posesie suprafața de teren pe care a dobândit-o prin moștenire după defunctul C. D. al lui I., bunicul patern, care figura intabulat cu p.v. 140/2 (614 mp), 2421/4 (3896 mp) și 367 (_ mp) în CF nr.93 Bălcăuți. Reclamanții au ocupat din terenul său, de-a lungul parcelei curți-construcții și arabil, cca. 3 ari, pe care au construit un gard cu plasă de sârmă.

În întâmpinare, pârâta C. județeană de fond funciar Suceava a arătat că titlul de proprietate a fost emis în baza documentației comunicată de comisia locală de fond funciar.

Pârâta Comisia comunală de fond funciar Bălcăuți nu a formulat întâmpinare.

C. V. a depus cerere de intervenție principală, așa cum a fost precizată, (la termenul de judecată din 5.09.2012 – dosar nr._ ), prin care a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate nr.513/1994 eliberat în favoarea lui C. N., autorul pârâtei C. M., în sensul excluderii suprafeței de 600 mp parte din suprafața totală de 2100 mp teren intravilan și obligarea pârâților C. M. și C. D. să îi restituie suprafața de 120 mp înscrisă în titlul de proprietate nr.146/1993.

A motivat că a fost proprietara inițială a terenului în suprafață de 2600 m.p. intravilan, iar în urma vânzării-cumpărării parcelei de 2480 m.p. către reclamantă a mai rămas o suprafață de 120 m.p. a cărei proprietară se consideră.

Cu pârâții se învecinează, iar din verificările din cartea funciară a rezultat că pentru autorul lui C. M. nu are înscris în CF decât o suprafață de 1500 m.p. (identic cu p.v. 142/1 în suprafață de 240 m.p. și p.f. 362 de 1260 m.p.).

C. Paraftemie și A., autorii ei, aveau înscriși în CF o suprafață mai mare de 2672 m.p. (identic cu p.v.141 în suprafață de 483 m.p., p.f.364 în suprafață de 789 m.p. și p.f.365 în suprafață de 1400 m.p.).

C. D. nici nu deține titlu de proprietate.

Așadar, este clar că terenul este ocupat de pârâți, iar faptul că însăși pârâta C. M. a solicitat teren din proprietatea ei și a reclamanților, a înțeles să intervină în această cauză să se verifice legalitatea titlurilor și predarea efectivă a terenului ocupat pe nedrept.

De-a lungul timpului, nu s-au făcut transferuri de proprietate în raport de C.F., astfel că, dacă s-a ajuns în prezent la o dublă reconstituire, aceasta s-a datorat autorului pârâtei C. M., anume C. A., căruia i s-a reconstituit peste suprafața din cartea funciară, iar pentru a-și justifica construcțiile edificate fără autorizație s-a trecut terenul din proprietatea sa.

Părțile nu au formulat întâmpinare la cererea de intervenție.

P. acțiunea civilă înregistrată sub nr.4807/285/28.08.2012, reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâții G. A., G. L., G. A., G. I., G. G., a solicitat obligarea primilor doi pârâți, G. A. și G. L., să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 33 mp teren situat în intravilanul comunei Bălcăuți, înscris pe titlul de proprietate nr. 513/1994, stabilirea liniei de hotar între proprietatea sa și cea a pârâților G. A., G. I. și G. G. și obligarea pârâților să taie arborii (sălcii) existenți pe linia de hotar dintre proprietățile lor.

Reclamanta a motivat că pe rolul Judecătoriei Rădăuți este înregistrat dosarul nr._, în care a revendicat de la vecinii ei, G. V. pe de o parte, P. llie și P. M., pe de altă parte, suprafețele ocupate de ei din ., teren situat în intravilanul comunei Bălcăuți, înscris pe titlul de proprietate nr.513/30.03.1994 emis pe numele tatălui său, C. N..

De asemenea, a solicitat stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile lor și obligarea pârâților de a tăia arborii aflați pe liniile de hotar.

Odată cu efectuarea raportului de expertiză, s-a constatat că pârâtul G. V. deține cu acte doar parte din terenul învecinat cu proprietatea ei, iar restul terenului este deținut de fiul și nora lui, G. A. și G. L., fiind cumpărat cu act sub semnătură privată de la o rudă, G. I., cel pe numele căruia s-a emis titlu de proprietate.

S-a constatat de expert că G. A. îi ocupă 33 mp, că a deviat linia de hotar pe terenul ei, astfel că a înțeles să-i cheme în judecată pe G. A. și soția lui, pentru revendicare, pentru că ei au posesia terenului, actul lor de vânzare cumpărare de care se prevalează nefiind translativ de proprietate.

Pârâții G. A., G. I. și G. G. sunt moștenitorii lui G. I., cel pe numele căruia s-a emis titlu de proprietate, astfel că, în calitate de moștenitori ai proprietarului terenului, au calitate procesuală pasivă în vederea stabilirii liniei de hotar dintre proprietățile lor și tăierea arborilor plantați nelegal.

În întâmpinare, pârâții G. A., G. L., G. A., G. I., G. G. au solicitat respingerea acțiunii civile, ca nefondată.

Au motivat că au cumpărat (pârâții G. A. și G. L.), prin act sub semnătură privată, de la G. I., în prezent decedat, suprafața de 2600 mp teren compusă din 400 mp curți-construcții și 2200 mp arabil intravilan, identică cu parcelele cu nr. topografic 143/3 și 360. Pârâții G. A., G. I. și G. G. sunt moștenitorii defunctului G. I., pe numele căruia a fost emis titlul de proprietate nr.110/1993, potrivit evidențelor cadastrale și mențiunilor din registrul agricol. Au considerat pârâții că reclamanta este îndreptățită, la locul în litigiu, doar la suprafața de 1500 mp. în privința liniei de hotar, au precizat că semnele vechi de delimitare a proprietăților (pietre) nu au fost mutate, și din generație în generație terenurile au fost stăpânite potrivit acestei delimitări, iar arborii au fost plantați de autorii lor și nu împiedică folosința proprietăților.

P. acțiunea civilă înregistrată sub nr.5392/285/2.10.2012, reclamanții C. V., P. A.-M. și P. I., în contradictoriu cu pârâta C. M., au solicitat obligarea pârâtei să ridice parte din construcțiile constând în bucătărie, șopron, grajd cu șopron din spatele șopronului, edificate fără autorizație pe terenul proprietatea lor, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanții au motivat că terenul din litigiu în suprafață de 2600 m.p. intravilan (în realitate cadastral 2672 m.p.) a fost proprietatea lui C. Paraftemie a A., iar în baza Legii nr. 18/1991, iar în urma decesului acestuia, C. V. le-a înstrăinat conform contractului de vânzare-cumpărare suprafața de 2480 m.p. Diferența a rămas în proprietatea lui C. V., dar este ocupată de construcțiile pârâtei.

A fost acționată în judecată pentru stabilire linie de hotar, iar ulterior a promovat și o acțiune în anularea parțială a titlului de proprietate a lui C. M., pentru suprafața de aproximativ 600 m.p. teren, nejustificată cu înscrisuri (deși în titlul ei de proprietate apare cu 2100 m.p. teren intravilan).

Cauzele au fost reunite pentru data de 17 octombrie 2012, dar cum pârâta a construit fără să respecte planul de amplasament al construcțiilor, respectiv a faptului că la bucătărie, pe lângă zidul inițial a mai construit un perete din BCA depășind limitele hotarului, la fel și șopronul este adus pe același aliniament, iar în spatele acestuia și a șurii, fără autorizație, în anii 1995-1996, a construit un șopron și grajd pe aceeași linie cu construcțiile vechi, dar cum nu s-a respectat hotarul nici pentru acestea, este clar că este încălcat hotarul și pentru șopronul cu grajd.

Au mai arătat că între proprietarii ce se învecinează în zona de litigiu nu a avut loc nici un fel de transfer de proprietate, terenurile fiind preluate conform moștenirii din generație în generație, astfel că din punct de vedere cadastral nu se pune problema vreunei modificări a configurației terenului.

În întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii civile, ca nefondată. A motivat că toate construcțiile sale au fost edificate în baza unor autorizații de construire, pe teren proprietatea sa. Bucătăria a fost ridicată în baza autorizației de construire nr.14/14.09.1979 emisă de Consiliul Popular al comunei Bălcăuți, iar pentru că în acea perioadă existau deja neînțelegeri cu reclamanta C. V. a construit această anexă pe un amplasament translatat spre curte, astfel că distanța lăsată față de linia de hotar este mai mare de 0,60 m.

P. încheierea de ședință din 5.09.2012 pronunțată în dosarul nr._, pentru o mai bună înfăptuire a justiției, cum părțile au revendicat reciproc anumite suprafețe de teren, iar într-una din cele două cauze s-a solicitat și stabilirea liniei de hotar între proprietățile limitrofe, instanța a admis excepția de conexitate, invocată de reclamanții P. A.-M. și P. I., între cauza nr._ și cauza nr._, în temeiul art.164 din codul de procedură civilă din anul 1865, dispunând conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._ .

P. încheierea de ședință din 17.10.2012 pronunțată în dosarul nr._, văzând că persoana care figurează ca reclamantă în dosarul de față a solicitat stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea sa, aceeași ca în prezenta cauză, de proprietățile limitrofe ale altor vecini, cei acționați în judecată în cauza nr._, pentru o unitară administrare a probatoriului și având în vedere că toate părțile au solicitat conexarea, în temeiul art.164 din Codul de procedură civilă din anul 1865 instanța a admis excepția de conexitate, conexând dosarul nr._ la dosarul nr._ .

P. aceeași încheiere de ședință, instanța a admis, în principiu, cererea de intervenție principală formulată de C. V. în dosarul nr._, conexat la dosarul nr._, în temeiul art.49 al.1, 2 din Codul de procedură civilă din anul 1865, întrucât cererea a fost formulată în termen, natura pricinii permite o astfel de intervenției, iar intervenienta a invocat un drept propriu cu privire la suprafața de 120 mp, parte din suprafața evidențiată în titlul pârâtei-reclamantei C. M., a cărui anulare parțială s-a cerut și de către reclamanții-pârâți P. A. M. și P. I., ce a pretins a-i fi restituită drept proprietatea sa, în virtutea titlului de proprietate nr.146/1993 eliberat autorului său.

P. încheierea de ședință din 15.11.2012 pronunțată în dosarul nr._, având în vedere că în dosarul nr._ s-a solicitat ridicarea construcției de pe o suprafață de teren ce face obiectul disputelor și în celelalte trei cauze și pentru o mai bună administrare a probelor, în temeiul art.164 din Codul de procedură civilă din anul 1865, instanța a admis excepția de conexitate, conexând dosarul nr._ la dosarul nr._ .

P. încheierea de ședință din data de 16.09.2015, Judecătoria Rădăuți, constatând că cererea de recuzare a expertului nu a fost întemeiată, nefiind dat niciunul din motivele de recuzare prev. de art.204 rap. la art.27 din Codul de procedură civilă din anul 1865, a respins cererea de recuzare a expertului Ș. M., formulată de către reclamantă.

P. sentința civilă nr. 2799 din data de 23 septembrie 2015, Judecătoria Rădăuți a admis, în parte, acțiunea civilă înregistrată sub nr._ formulată de reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâții G. V., P. A.-M. și P. I..

A admis, în parte, acțiunea civilă înregistrată sub nr._ formulată de reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâții G. A., G. L., G. A., G. I., G. G..

A admis, în parte, acțiunea civilă înregistrată sub nr._ formulată de reclamanții P. A.-M. și P. I., în contradictoriu cu pârâții C. M. și C. D., C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bălcăuți și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.

A respins cererea de intervenție principală formulată de intervenienta C. V., în dosarul nr._ .

A respins acțiunea civilă înregistrată sub nr._, ca nefondată, formulată de reclamanții C. V., P. M.-A. și P. I., în contradictoriu cu pârâta C. M..

A stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantei C. M. și terenul aparținând pârâților G. V., G. A., G. L., G. A., G. I. și G. G. pe aliniamentul notat 26-21-_-_-127, așa cum a fost redat în anexa nr.7 la raportul de expertiză întocmit de expertul Ș. M. (fila 575 ds._ - vol.II).

A stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantei C. M. și terenul proprietatea pârâților P. A.-M. și P. I. pe aliniamentul notat 40-42-44-51-56-_-_-135-136, așa cum a fost redat în anexa nr.7 la raportul de expertiză întocmit de expertul Ș. M. (fila 575 ds._ - vol. II).

A obligat pe pârâții G. V., G. A. și G. L. să restituie reclamantei C. M. suprafața de 108 m.p. teren, notată P1 în planul de situație reprezentând anexa nr.7 la raportul de expertiză mai sus menționat.

A obligat pe pârâții P. A.-M. și P. I. să restituie reclamantei C. M. suprafața de 2 m.p. aflată în două amplasamente: la colțul de nord-est al construcției C1 și colțul de nord-vest al construcției C5 a reclamantei C. M., reprezentate pe planul de situație - anexa nr.7 mai sus menționată prin culoare galbenă.

A obligat pe pârâții G. A., G. L., G. A., G. I., G. G. și G. V. să taie arborii notați P14, P15 și P16, aflați pe linia de hotar, așa cum au fost identificați în planul de situație anexa nr.7 mai sus menționată.

A obligat pe pârâții P. A.-M. și P. I. să mute gardul din colțul dinspre nord-vest al construcției C5 în colțul proiecției acoperișului la sol, respectiv să mute gardul din colțul construcției C1 în colțul proiecției acoperișului.

A obligat pe pârâții P. A.-M. și P. I. să mute construcția C4 - garaj la o distanță minimă de 60 cm față de linia de hotar cu reclamanta C. M..

A obligat pe pârâtul C. D. să restituie reclamanților P. A. M. și P. I. suprafața de 165 m.p. notată P2 în planul de situație reprezentând anexa nr.7 la raportul de expertiză mai sus menționat.

A respins pretenția reclamanților P. A.-M. și P. I. de anulare parțială a titlului de proprietate nr.513/1994, ca nefondată.

A respins pretenția reclamanților P. A.-M. și P. I. de obligare a pârâtei C. M. la restituirea suprafeței de 170 m.p. teren intravilan.

A compensat cheltuielile de judecată efectuate de reclamanta-pârâtă C. M. și de reclamanții-pârâți P. A.-M. și P. I..

A obligat pe pârâtul C. D. să plătească reclamanților P. A.-M. și P. I. suma de 188,73 lei

A obligat pe pârâții G. A., G. L., G. V., G. A., G. I. și G. G., în solidar, să plătească reclamantei C. M. suma de 4538,5334 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit titlului de proprietate nr.513/1994, în favoarea lui C. N. (N. sau N.) a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 4,67 ha teren pe raza localității Bălcăuți, jud. Suceava, din care, în intravilan, 1600 mp arabil și 500 mp curți-construcții.

Reclamanta-pârâtă C. M., în calitate de fiică, a concurat la succesiunea defunctului C. N. (decedat la 7.04.2004), terenul din intravilan, în suprafață de 2100 mp, fiind inclus în lotul atribuit dânsei, conform certificatului de moștenitor nr.133/12.08.2011 eliberat de notarul B. D. A. și actului de partaj voluntar autentificat sub nr.1878/12.08.2011 de notarul B. D. A..

Actul de reconstituire s-a întemeiat pe evidențele registrului agricol deschis pe numele lui C. N., din perioada 1959-1962, în care figura cu suprafața totală de 4,67 ha teren, din care 0,16 ha grădină arabil și 0,05 ha curți-construcții.

Pentru pârâtul G. V. a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,63 ha teren pe raza localității Bălcăuți, din care, în intravilan, suprafața de 2300 mp grădină arabil și 300 mp curți-construcții, conform titlului de proprietate nr.459/1994.

Actul de reconstituire s-a întemeiat pe evidențele registrului agricol deschis pe numele pârâtului G. V., din perioada 1959-1962, în care figura cu suprafața totală de 1,63 ha teren, din care o suprafață indescifrabilă grădină arabil (0,21, 0,22 sau 0,23 ha) și 0,03 ha curți-construcții.

În baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1972/26.08.2008 de notarul M. A., reclamanții-pârâți P. A. M. și P. I. au dobândit nuda proprietate asupra bunurilor constând în suprafața de 479 mp teren curți-construcții cu C1 locuință, C2 și C3 anexe, identică cu . în suprafața de 2001 mp teren arabil, identică cu . imobilul cu nr. cadastral 2706 înscris în CF nr.1996 Bălcăuți, vânzătorul și beneficiarul uzufructului viager asupra bunurilor menționate fiind reclamanta-intervenientă C. V., moștenitoarea legală, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului C. Paraftemie, pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 2,90 ha, din care, în intravilan, 2100 mp grădină arabil și 500 mp curți-construcții, conform titlului de proprietate nr.146/1993.

Actul de reconstituire s-a întemeiat pe evidențele registrului agricol deschis pe numele lui C. A., tatăl lui C. Paraftemie, din perioada 1959-1962, în care figura cu suprafața totală de 2,90 ha teren, din care 0,06 grădină fâneață, 0,15 ha grădină arabil și 0,05 ha curți-construcții.

Pentru G. I. (în prezent decedat, pârâții G. A., G. I., G. G. fiind moștenitorii săi legali) a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,25 ha teren pe raza localității Bălcăuți, din care, în intravilan, suprafața de 2200 mp grădină arabil și suprafața de 400 mp curți-construcții, cu care figura înscris în registrul agricol din perioada 1959-1962, conform titlului de proprietate nr.110/1993, terenuri care au făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată la data de 5.11.2003, consemnată într-un înscris sub semnătură privată, între G. I., în calitate de promitent-vânzător, și pârâții G. A. și G. L., în calitate de beneficiari-cumpărători, fără a fi încheiat până în prezent contractul de vânzare în formă autentică.

Actul de reconstituire s-a întemeiat pe evidențele registrului agricol deschis pe numele lui G. I. (I.), din perioada 1959-1962, în care figura cu suprafața totală de 1,25 ha teren, din care 0,22 ha grădină arabil și 0,04 ha curți-construcții.

În favoarea lui C. T., în prezent decedat, autorul pârâtului C. D., a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,88 ha teren, conform adeverinței de proprietate nr.155/14.09.1991, fără a se proceda la punerea în posesie și la emiterea titlului de proprietate.

Actul de reconstituire s-a întemeiat pe evidențele registrului agricol deschis pe numele lui C. T., tatăl pârâtului C. D., din perioada 1959-1962, în care figura cu suprafața totală de 1,88 ha teren, din care 0,13 ha grădină arabil și 0,04 ha curți-construcții.

Astfel, în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, părțile sau autorii acestora s-au prevalat exclusiv de evidențele registrului agricol din perioada 1959-1962, conform art.11 al.1 din Legea nr.18/1991.

În cauză s-au efectuat trei expertize în specialitatea topografie-cadastru, instanța având în vedere la soluționarea cauzei ultima expertiză efectuată de expertul topograf Ș. M., întrucât prima expertiză a expertului U. O. a fost realizată în dosarul nr._ anterior conexării dosarelor nr._, nr._ și nr._, fără identificarea terenurilor aparținând pârâților C. D., G. A., G. I., G. G., G. A. și G. L., iar a doua expertiză, așa cum a fost completată prin răspunsurile la obiecțiunile părților și din ale instanței, realizată de expertul I. D. C., nu a fost lămuritoare, proba cu cea de a treia expertiză fiind încuviințată la cererea comună a părților.

În raportul de expertiză întocmit de expertul topograf Ș. M.:

- s-a identificat și măsurat amplasamentul terenului în suprafață de 0,21 ha intravilan arabil și curți-construcții înscrisă în titlul de proprietate 513/1994 (pozițiile B-1-1 și B-6-1) eliberat lui C. N., autorul reclamantei C. M., parte identic cu parcelele nr.142/1 și nr.362 înscrise în CF nr.85 Bălcăuți pentru C. A. și C. T. a lui A. (anterior colectivizării), suprafața reală măsurată aflată în posesia reclamantei-pârâte C. M. fiind de 1992 mp, cu un deficit de 108 mp;

- s-a identificat și măsurat amplasamentul terenului în suprafață însumată de 0,52 ha intravilan arabil și curți-construcții înscrisă în titlurile de proprietate nr.459/1994 (pozițiile B-1-1 și B-6-1) eliberat pârâtului G. V. și nr.110/1993 (pozițiile B-1-1 și B-6-1) eliberat lui G. I., autorul pârâților G. A., G. I. și G. G., datorită faptului că terenurile din intravilan înscrise în cele două titluri se află în posesia comună a pârâților G. V., G. A. și G. L., nefiind delimitate în vreun fel, parte identic cu parcele nr.143/1 înscrisă în CF nr.336 Bălcăuți pentru G. A. și G. A. (anterior colectivizării), nr.43/3 și nr.361 înscrise în CF nr.227 Bălcăuți pentru G. I. al lui V. (anterior colectivizării), nr.359 înscrisă în CF nr.49 Bălcăuți pentru G. A. (anterior colectivizării) și nr.360 înscrisă în CF nr.223 Bălcăuți pentru G. N.(anterior colectivizării), suprafața reală măsurată aflată în posesia pârâților G. fiind de 5405 mp, cu un plus de 205 mp;

- s-a identificat și măsurat amplasamentul terenului în suprafață 26 ari teren intravilan arabil și curți-construcții înscrisă în titlul de proprietate nr.146/1993 (pozițiile B-1-1 și B-6-1) eliberat lui C. Paraftenie, autorul reclamantei –interveniente C. V., parte identic cu parcele nr.141 înscrisă în CF nr.1664 Bălcăuți pentru C. A. (anterior colectivizării), nr.364 și nr.365 din CF nr.153 Bălcăuți pentru C. A. (anterior colectivizării), din care suprafața de 2480 mp identică cu imobilul cu nr. cadastral 2706 curți construcții și arabil, înscris în CF nr.1996 Bălcăuți, a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.1972/26.08.2008 de notar M. A., suprafața reală măsurată aflată în posesia reclamantei –interveniente C. V. și a reclamanților – pârâți P. I. și P. A.-M. fiind de 2435 mp, cu un deficit de 165 mp; totodată, s-a constatat că limita imobilului cu nr. cadastral 2706 nu coincide cu conturul terenului pe amplasamentul pe care îl au în posesie C. V., P. I. și P. A.-M.;

- s-a identificat și măsurat amplasamentul terenului care a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pentru C. T., autorul pârâtului C. D., prin hotărârea nr.2308/13.08.1991 emisă de C. județeană de fond funciar Suceava, parte identic cu parcele nr.140/2, 367 înscrise în CF nr.93 Bălcăuți pentru C. D. (anterior colectivizării) și nr.368 înscrisă în CF nr.732 Bălcăuți pentru C. V. (anterior colectivizării), suprafața reală măsurată aflată în posesia pârâtului fiind de 3556 mp, cu un plus de 1856 mp față de suprafața de 1700 mp grădină și curți-construcții intravilan din registrul agricol, pe ale cărui evidențe s-a întemeiat actul de reconstituire.

La identificarea amplasamentelor terenurilor menționate, expertul a avut în vedere, atât documentațiile întocmite în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate în condițiile Legilor fondului funciar, inclusiv fișele-proces verbal de punere în posesie, neînsoțite de schițe, cât și limitele existente în teren materializate prin garduri sau culturi diferite, din suprapunerea pe planul cadastral autro-ungar, redată în planul de situație reprezentând anexa nr.2 la raport rezultând că reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a realizat integral pe fosta proprietate tabulară a autorilor persoanelor care au solicitat și au obținut stabilirea dreptului de proprietate potrivit legii fondului funciar.

Potrivit expertizei, între terenurile înscrise în titlurile de proprietate menționate nu există suprapuneri, reconstituirea dreptului de proprietate a suprafețelor de teren, așa cum au fost înscrise în registrul agricol, în mărimea declarată, fiind efectuată pe vechile amplasamente care nu coincid, în întregime, cu parcelele cadastrale redate în planul cadastral austro-ungar întocmit în perioada 1806-1869, dat fiind faptul că timp de mai bine de două secole acestea au suferit modificări, corelarea suprafețelor urmând a se face între terenurile învecinate, astfel de la G. V., G. A. și G. L., pentru C. M., 108 mp, de la P. I., P. A. –M., pentru C. M., 2 mp, iar de la C. D., pentru P. I., P. A. –M. și C. V., 165 mp.

Actul de reconstituire efectuat în favoarea lui C. N., efectuat potrivit dispozițiilor art.8, 11 al.1 din Legea nr.18/1991, nu este lovit de niciuna din cauzele de nulitate absolută prev. de art.III al.1 din Legea nr.169/1997, de altfel, potrivit art.III al.2 din Lege, nulitatea actului de constituire/reconstituire a dreptului de proprietate poate fi invocată de persoane care justifică un interes legitim, ceea ce presupune că are la rândul lui stabilit dreptul de proprietate asupra aceluiași teren, ori din raportul de expertiză rezultă că terenurile care au făcut obiectul reconstituirii pentru C. N. și C. Paraftemie, înscrise în titlurile de proprietate nr.513/1994 și 146/1993, sunt distincte, dreptul de proprietate al reclamanților-pârâți P. A. M., P. I., precum și al reclamantei-interveniente C. V. nefiind afectat prin actul de reconstituire efectuat în favoarea autorului pârâtei-reclamante C. M., așadar pretenția de constatare a nulității parțiale a titlului de proprietate nr.513/1994, ce face obiectul acțiunii civile nr._, precum și al cererii de intervenție principală formulată în aceeași cauză, nu a fost întemeiată, find respinsă.

În urma identificării fondurilor părților, raportat la documentațiile din procedura de reconstituire în condițiile Legii nr.18/1991, evidențele de carte funciară, harta cadastrală a localității Bălcăuți întocmită de cadastrul austro-ungar din perioada 1806-1869, cu modificările ulterioare, planul cadastral pentru intravilanul localității Bălcăuți întocmit în perioada 1974-1975, ortofotoplanul localității Bălcăuți din anul 2012, trapezul editat de Institutul de Geodezie, Fotogrametrie, Cartografie și Organizarea Teritoriului din anul 1979, în planul de situație reprezentând anexa nr.7 la raport, expertul a propus liniile de hotar - pe care instanța și le însușește - dintre proprietatea lui C. M. și proprietatea lui P. I.,P. A. M. (raportat la suprafața de 2480 mp care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.1972/26.08.2008), proprietatea lui C. M. și proprietatea lui C. V. (raportat la suprafața de 120 m.p. parte din parcelele de 2100 mp arabil și 600 mp curți-construcții, intravilan, înscrise în titlul de proprietate nr.146/1993, ca diferență dintre suprafața înscrisă în titlu în amplasamentul ,,G.” și cea care a făcut obiectul contractului vânzare-cumpărare nr.1972/26.08.2008), proprietatea lui C. M. și proprietatea lui G. V., proprietatea lui C. M. și proprietatea lui G. A., G. I. și G. G., proprietatea lui P. I. și P. A. M. (raportat la suprafața de 2480 mp care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.1972/26.08.2008) și terenul deținut de C. D., proprietatea lui C. V. (raportat la suprafața de 120 m.p. parte din parcelele de 2100 mp arabil și 600 mp curți-construcții, intravilan, înscrise în titlul de proprietate nr.146/1993, ca diferență dintre suprafața înscrisă în titlu în amplasamentul ,,G.” și cea care a făcut obiectul contractului vânzare-cumpărare nr.1972/26.08.2008) și terenul deținut de C. D., constatând că nu există semne vechi de hotar, necontestate de părți.

P. urmare, întemeiat pe dispozițiile art.560, art.563 din Codul civil rap. la art.5 din Legea nr.71/2011, instanța a admis pretențiile de grănițuire, de revendicare imobiliară parțial și de ridicare a gardului construit de pârâții P. A.-M. și P. I. pe un alt aliniament decât hotarul stabilit prin prezenta hotărâre, care fac obiectul acțiunilor civile înregistrate sub nr._, nr._ (pârâtul C. D. a fost obligat să restituie terenul ocupat din proprietatea reclamanților P. A.-M. și P. I., pretenția de obligare a pârâtei C. M. la restituirea terenului în suprafață de 170 mp, în lipsa suportului probator, fiind respinsă ca nefondată) și nr._ .

Întrucât construcția (garaj edificat anterior datei de 1.10.2011) pârâților P. I. și P. A.-M., notată C4 în planul de situație reprezentând anexa nr.1 la raport - executată în lipsa unei autorizații, împrejurare în care nu a putut fi reținută buna-credință, având în vedere disp. art.586 al.2 din Codul civil rap. la art.5 din Legea nr.71/2011 - nu respectă distanța legală între construcții conform art.2 teza a II-a din Ordinul nr.536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației, în prezent distanță de la construcție la hotar fiind de 0,1 m, în cauză au fost îndeplinite condițiile răspunderii pentru încălcarea obligației de respectare a bunei vecinătăți cuprinsă în dispozițiile art. 610 cod civil din anul 1864 rap. la art.59 din Legea nr.71/2011, care instituie distanța dintre construcții, cazurile menționate în text nefiind limitativ enunțate de legiuitor, prin urmare s-s impus translatarea acestei anexe pentru a respecta distanța minimă de 60 cm, având în vedere distanța minimă legală între construcții reglementată în prezent prin art.612 din Codul civil.

Pentru construcțiile notate C2, C3 și C4 în același plan de situație, constând în bucătărie și șură cu grajd, construite de pârâta C. M. pe terenul proprietatea sa, au fost eliberate autorizațiile de construire nr.20/21.06.1971 Sfatul Popular al regiunii Suceava și nr.14/14.09.1979 de Consiliul Popular Bălcăuți, în raportul de expertiză constatându-se o distanță față de hotar cuprinsă între 0,22 m (distanța dintre casă și hotar) – 0,34 m, inferioară distanței minime legale prevăzută în dispozițiile legale menționate mai sus. Instanța a apreciat că în privința acestor construcții nu se poate dispune ridicarea sau mutarea acestora pentru încălcarea obligației de respectare a bunei vecinătăți cuprinsă în dispozițiile art. 610 Cod civil din anul 1864, întrucât au fost executate cu bună-credință de constructor, prin autorizarea lor, totodată față de data edificării, fiind o servitute continuă și aparentă, a putut fi dobândită prin posesia de 30 de ani conform art.623 din Codul civil din anul 1864, pentru aceste motive fiind respinsă acțiunea civilă înregistrată sub nr._, ca nefondată.

În raportul de expertiză s-a identificat un număr de 16 arbori, din care 3 se află chiar pe linia de hotar dintre proprietatea reclamantei C. M. și proprietatea pârâților G. V., G. A., G. I., G. G., G. A. și G. L. (ultimii doi dețin terenul în baza promisiunii de vânzare) așa încât, față de dispozițiile 607 din Codul civil din anul 1865 rap. la art.59 din Legea nr.71/2011, pârâții sunt ținuți să ridice acești arbori plantați pe hotar.

În temeiul art.274, 277 din Codul de procedură civilă din anul 1865, art.560 din Codul civil, instanța a făcut compensarea cheltuielilor de judecată constând în taxele judiciare de timbru, onorariile avocaților și experților între reclamanta-pârâtă C. M. și reclamanții-pârâți P. A.-M. și P. I., respectiv pârâții G. A., G. L., G. V., G. A., G. I. și G. G., au fost obligați, proporțional cu pretențiile încuviințate, în solidar, să plătească reclamantei C. M. cheltuieli de judecată, precum și pârâtul C. D., reclamanților P. A.-M. și P. I..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel (calificat recurs de către instanță prin încheierea din data de 28 ianuarie 2016) reclamanta, intervenineta în nume propriu și pârâții G. V., P. I., P. M.-A., C. T. D., G. A., G. L., G. A., G. G. și G. I..

P. recursul lor, pârâții Goras V., Goras A., Goras L., Goras A., Goras I. si Goras G. au solicitat, in prin­cipal, casarea hotărârii atacate si retrimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanța, pentru ca in urma administră­rii unui supliment la raportul de expertiză intocmit in cauza de fata de către d-ul expert Slimcu M. (prin care sa se procedeze la identificarea in mod separat a proprietăților paraților si nicidecum in .-a si făcut de fapt prin raportul de expertiza, dar in același timp si dupa o raportare la vechea situație cadastrala) sa se pronunțe o hotărâre legala si temeinica conform adevărului.

În motivare au arătat că în mod nelegal instanța de fond a admis capetele de cerere prin care reclamanta a solicitat ca ei sa fie obligati sa-i lase in deplina proprietate si liniștita posesie suprafața de 108 mp teren intravilan si sa taie arborii notați. P14, P15, P16 de pe linia de hotar care delimitează terenul proprietatea lor de terenul recla­mantei, banzandu-se pe invocările nefondate ale reclamantei si totodată pe niște concluzii neoneste ale expertului judiciar desemnat sa intocmeasca raportul de expertiza topo cadastrala incuviintata in cauza de fata.

Hotarul stabilit de către instanța de fond nu respecta in niciun caz vechile semne de hotar, acele pietre mari care au fost amplasate de autorii lor cu mult timp in urma.

Ca urmare a stabilirii greșite a liniei de hotar ce delimitează proprietățile lor, s-a ajuns la imprejurarea ca pârâții sa fie obligați sa-i predea reclamantei o parte din terenul proprietatea lor exclusiva, cu care efectiv au fost pusi in posesie de către C. comunala de fond funciar si cu care sunt de altfel intabulați in cartea funciara.

In realitate, hotarul care desparte proprietățile lor trebuie sa se situeze pe aliniamentul punctelor 6.12,202,153,152,44,56 si nicidecum pe un alt aliniament.

In mod nejustificat, desi atat ei, cat se celelalte parti (chiar si reclamanta din cauza de fata) au formulat in mod separat obiectiuni la raportul de expertiza, deoarece din punctul lor de vedere suprafața de teren pe care o dețin nu avea cum sa fie măsurata si reprezentata ca un singur trup de teren (cata vreme ei se gospodăresc separat), in mod cu totul nejustificat prima instanța, fara a tine seama de dimensiunile reale ale parcelelor, in speța a lățimilor acestora (cu care ei au fost pusi in posesie chiar de către C. comunala de fond funciar Balcauti) a stabilit o linie de hotar in interiorul terenului proprietatea lor, fara a tine cont de lățimea reala a parcelelor nr. 359/1 si 43/1 care au un front 30 ml, lucru pe care expertul judiciar a omis sa-1 evidențieze in planul de situație pe care 1-a anexat la raportul de expetiza intocmit in cauza de fata.

Mai mult decât atat, au învederat faptul ca expertul judiciar Slimcu D. nici nu a reprezentat in planul de situație dimensiunile reale care au existat intre vechea casa si actuala linie de hotar (anume acea distanta de 2 ml- ce exista intre casa veche pana la linia de hotar) lucru care in mod inevitabil a condus tocmai la actuala statuare neconformă cu realitatea.

In concluzie, nu s-a ținut seama ca prin canalul de irigații care a fost practicat la capătul grădinii lor, pe care au dobandit-o prin cumpărare de la Goras I., realmente s-a lungit . ,lucru pe care expertul judiciar nu 1-a consemnat in raportul de expertiza, deoarece a totalizat măsurătorile efectuate asupra intregii percele pe care o deține parații Goras.

De asemenea, in mod nefondat instanța de judecata nu a ținut seama ca reclamanta (care trebuia sa-si dovedească cu inscrisuri dreptul sau de proprietate cu privire la parcelele revendicate de la ei si de la ceilalți parați) nu a produs nicio dovada care sa exceada celor 1500 mp teren pentru care deține acte de proprietate si care efectiv se afla in afara parcelelor revendicate de la ei.

Au arătat că nu comporta nicio discuție faptul ca hotarul dintre proprietățile lor este stabilit prin vechile semne de hotar (pietrele si sălciile plantate de mult timp) incat este clar ca obligarea lor de a le taia (desființa) este greșita, deoarece in acest mod s-ar stabili o linie de hotar peste toate evidentele vechi cadastrale chiar in interiorul propriețații lor exclusive.

Hotărârea primei instante este criticabila si din punct de vedere al cheltuielilor de judecata care prin incalcarea normelor procedurale (in materia graniturilor) au fost stabilite doar in sarcina lor desi ele trebuiau sa fie impartite in mod egal pentru toate părțile, deoarece prin stabilirea liniei de hotar se reglementa regimul juridic al percelelor proprietatea fiecărora dintre parti.

Din acest punct de vedere este evident ca ei nu aveau cum sa fie obligați sa achite intreaga suma de 4538,5334 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

P. recursul său, pârâtul C. D. a arătat următoarele:

În cauza care face obiectul ds.nr._, a fost chemat în judecată de reclamanții P. A. M. și P. I. să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1 ar teren pe care ar fi ocupat-o din terenul lor.

Potrivit raportului de expertiză întocmit de ing. Ș. M., s-a stabilit să el deține 3556 mp.

Din acest amplasament face parte și p.f. 368 din CF 732 Bălcăuti în suprafață de 800 mp, proprietar tabular fiind C. V. a I., născută C..

Aceasta deține titlu de proprietate separat, prin urmare expertul trebuia să delimiteze pe plan această parcelă pe care el o deține cu acordul moștenitorilor titularei.

Fără a delimita această parcelă de 880 mp, expertul a calculat și întregit suprafața pârâților P. la 2600 mp, cu toate că sunt îndreptățiți la doar 2480 mp, formând . de 165 mp indicată în planul anexa 7.

Instanța a avut în vedere concluziile expertului și l-a obligat să le lase soților P. suprafața de 165 mp, cu toate că parte din această suprafață este înscrisă pe titlul lui C. V..

Cu acest dispozitiv, sentința devine executorie cu privire la proprietatea unui terț, C. V., căreia i se ia o suprafață de teren, fără a fi chemată măcar în judecată.

Se impunea, ca expertul să facă o identificare cadastrală și tabulară doar a proprietății lui C. D., urmând a se stabili dacă el deține o suprafață din terenul soților P., dar prin raportare doar la suprafața aflată în proprietatea lor, de 2480 mp.

În acest sens, . inexistentă sau cu o suprafață mult mai mică decât cea indicată, de 165 mp.

P. obiecțiunile la raportul de expertiză a arătat că parte din . deținută de el este proprietatea lui C. V., situație confirmată de expert, prin urmare a indicat titularul dreptului de proprietate, dar instanța nu a făcut nici un demers în vederea verificării acestui lucru și nici nu a admis obiecțiunile, situație pe care a reiterat-o în recurs.

În ce îl privește, a solicitat casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea identificării proprietății lui C. V. deținută de el, precum și a identificării terenului proprietatea sa urmând ca ulterior să se stabilească dacă deține teren din proprietatea reclamanților, de 2480 mp, cât au dobândit soții P. prin contractul de vânzare cumpărare nr.1972/26.08.2008.

P. recursul lor, pârâții P. I., P. M.-A. si intervenienta în nume propriu C. V. au solicitat casarea hotărârii atacate si retrimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanța, pentru ca dupa administrarea unui supliment la raportul de expertiza ce a fost intocmit in cauza de fata de către d-ul expert Slimcu M. (supliment prin care sa se procedeze la identificarea separata a proprietăților paraților nicidecum în . timp si dupa o raportare la vechea situație cadastrala) sa se pronunțe o hotărâre legala si temeinica conforma adevărului.

În motivare au arătat că în mod greșit prima instanța a admis capetele de cerere prin care reclamanta a solicitat printre altele ca si ei sa-i lăse in deplina proprietate si liniștita posesie suprafața de 2 mp teren intravilan, acest lucru datorandu-se faptului ca nu s-a ținut seama de împrejurarea ca autorii reclamantei nu au edificat acele construcții in baza unei autorizații de construcții, dar totodată nu au respectat distantele prevazute de lege fata de linia care delimitează proprietățile lor.

In nici un caz nu se pune in discuție faptul ca ei ar trebui sa-i cedeze reclamatei C. M. cei 2 mp teren intravilan si sa se translateze garajul, imprejmuirea si celelalte anexe, cata vreme aceasta nu poate face dovada dreptului sau de proprietate cu privire la suprafața totala de 2100 mp ci numai cu privire la suprafața de 1.500 mp teren (conform evidentelor de carte funciara).

Hotarul pe care 1-a stabilit instanța de fond ca fiind linia despărțitoare dintre proprietățile lor nu respecta nici pe departe vechile semne de hotar, acele pietre mari (de apa) care au fost amplasate de autorii lor cu mult timp in urma.

Ca urmare a stabilirii greșite a liniei de hotar ce delimitează proprietățile lor, s-a ajuns la imprejurarea ca ei sa fie obligați sa-i predea reclamantei o parte din terenul proprietate lor exclusiva, cu care totuși a fost pus in in posesie antecesorul lor de către C. comunala de fond funciar, . numai ca sunt intabulați in cartea funciara, dar cu care sunt înscriși deja in baza de date a OCPI Suceava.

Adevărul este ca hotarul ce desparte proprietățile lor trebuie sa se situeze pe actuala linie de hotar si nicidecum pe un alt aliniament asa cum in mod greșit a stabilit instanța de fond sau expertul judiciar.

Desi atat ei, cat si celelalte parti din dosar (implicit reclamanta din cauza de fata) au formulat in mod separat obiectiuni la raportul de expertiza, deoarece expertul judiciar nu a procedat la măsurarea corecta a tuturor parcelelor limitrofe terenului din litigiu, in special al lățimilor acestora (cu care antecesorul lor a fost in posesie de către C. comunala de fond funciar Balcauti a stabilit o linie de hotar in interiorul terenului proprietatea lor, fara a tine cont de lățimea reala a parcelei proprietatea lor la fel cum nu a ținut cont nici de frontul de la drum al parcelelor nr. 359/1 si 43/1 proprietatea celorlalti parați.

Expertul judiciar Slimcu D. nu a ținut seama de vechile evidente cadatrale si nici nu a reprezentat in planul de situație dimensiunile dintre vechea casa si actuala linie de hotar (anume acea distanta de 2 ml ce exista intre casa veche pana la linia de hotar) lucru care in mod inevitabil a condus tocmai la actuala statuare neconforma cu realitatea.

Au mai invederat ca expertul judiciar nu a ținut seama nici de faptul ca prin lărgirea canalului de irigații ce a fost practicat la capătul grădinii lor, realmente s-a modificat ., lucru pe care nu 1-a consemnat in raportul de expertiza, fapt ce a condus la imprejurarea ca măsurătorile efectuate asupra tuturor parcelelor pe care le dețin partile sa nu fie conforme cu realitatea.

De asemenea, in mod nefondat instanța de judecata nu a ținut seama ca reclamanta (care trebuia sa-si dovedească cu inscrisuri dreptul sau de proprietate cu privire la parcelele revendicate de la ei si de ceilalți parați) nu a produs nicio dovada si cu privire la 600 mp teren in afara celor 1500 mp teren pentru care deține acte de proprietate.

Hotarul dintre proprietățile lor nu are cum sa fie stabilit altfel, decât în raport cu vechile semne de hotar (pietrele de apa si sălciile plantate de mult timp in urma de către antecesorii lor) impunandu-se in mod echivalent ca uzucapiunea invocata din oficiu de către instanta de fond sa opereze si in raport cu parații, nu numai in raport cu reclamanta.

Hotărârea primei instanțe este criticabila si din punct de vedere a cheltuielilor de judecata care prin incalcarea normelor procedurale (in materia graniturilor) au fost stabilite in mod greșit fata de părțile din dosar.

P. recursul său, reclamanta a criticat atât sentința civilă nr.2799/23 septembrie 2015, cât și încheierea din 16 septembrie 2015 prin care s-a respins cererea formulată de ea prin care a solicitat recuzarea expertului Ș. M..

Referitor la încheierea din 16 septembrie 2015, instanța a respins cererea de recuzare motivând că nu există nici unul din motivele de recuzare prevăzute de art.204 raportat la art.27 C.p.c.

A solicitat a se observa că cererea de recuzare a implicat două aspecte (f.622), gradul de rudenie al expertului cu familia C. și faptul că expertul, în calitate de inginer cadastral, a efectuat măsurători la terenul părților, anterior promovării acțiunii, exprimându-și părerea cu privire la neînțelegerile dintre părți.

Nefiind de acord cu modul de măsurare, expertul i-a îndrumat să se adreseze instanței de judecată.

P. nota de la fila 628, expertul a confirmat că a făcut măsurători la terenul din litigiu în vara anului 2011, adică anterior promovării acțiunii, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.27 pct.7 C.p.c. („și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judeca").

La data refacerii măsurătorilor în calitate de expert judiciar, acesta cunoștea deja situația din teren, luase la cunoștință de actele de proprietate a părților și trebuia să aducă la cunoștință acest lucru de la bun început, nu abia după depunerea lucrării.

Instanța a respins în mod greșit această cerere de recuzare, cu toate că o soluție legală era de înlocuire a expertului, dar a preferat să soluționeze dosarul în baza acestei expertize, probabil datorită vechimii lui, fără a avea ca scop pronunțarea unei sentințe legale.

Sentința este nelegală, contrară probelor de la dosar, sub anumite aspecte:

1. Parte din dispozitiv a fost contrar celor solicitate prin petitul acțiunii

a.în ds. nr._, ultimul capăt de cerere s-a referit la obligarea pârâților P. I. și P. M. să ridice un garaj edificat fără respectarea

distanței legale față de linia de hotar, adică a solicitat demolarea acestuia pentru că

pârâții nu dețin pentru acest imobil autorizație de construcție.

Cu toate că a investit instanța să analizeze acest aspect, s-a dispus altceva decât a solicitat, anume ca pârâții P. să mute construcția C4, adică garajul, la o distanță minimă de 60 cm față de linia de hotar dintre proprietatea sa și a lor.

Interesul ridicării acestei construcții este dat și de faptul că este edificată fără autorizație de construcție.

Mutarea, poate presupune existența autorizației, dar nerespectarea amplasamentului, or, în speță, această construcție nu este edificată cu autorizație de construcție, prin urmare se impune ridicarea ei.

În ce privește acest capăt de cerere, ea a investit instanța cu altceva decât s-a dispus, astfel că sub acest aspect sentința a fost nelegală.

b.Linia de hotar a fost stabilită față de persoane care nu au calitate de

proprietari ai terenului la care s-a făcut referire.

S-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantei C. M. și

terenul aparținând pârâților G. A., G. L., G. A., G. I., G.

G. pe un aliniament notat

Dar, în ds.nr._ a solicitat să se stabilească linia de hotar doar față de pârâții G. A., G. I., G. G., ei fiind proprietarii terenului, pârâții G. A. și G. L. fiind doar posesorii terenului învecinat cu proprietatea sa, beneficiarii unei promisiuni de vânzare din partea lui G. I., decedat, autorul pârâților G. A., G. I., G. G..

P. urmare, instanța a stabilit prin dispozitiv o linie de hotar față de persoane care nu au calitate de proprietar al terenului, cu toate că linia de hotar se stabilește doar între proprietari.

2. Sub aspectul probatoriului, instanța a avut în vedere raportul de expertiză întocmit de exp. Ș. M., cu toate că acesta a fost contestat de toate părțile din proces prin obiecțiunile aduse la primul termen după depunerea lui, dar instanța a considerat că expertul a răspuns la obiectivele care i-au fost comunicate.

După ce a respins cererea de recuzare, procedural, instanța trebuia să trimită aceste obiecțiuni expertului în vederea clarificării celor sesizate de ei, dar, cum nu s-a procedat în acest sens, a arătat pe această cale greșelile efectuate de expert, apoi, implicit de instanța de judecată care și-a însușit acest raport.

A. În ce privește capătul de cerere referitor la revendicare:

a. suprafețele proprietatea lui G. V. (t.p. 459/1994 - 26 ari) și a pârâților G. A., G. I. și G. G., (t.p. 110/1993 - 26 ari) nu s-au identificat distinct, potrivit celor două titluri de proprietate deținute de fiecare, măsurătorile fiind făcute per ansamblu.

Expertul a identificat și măsurat pentru cele două familii G. o suprafață totală de 5405 mp (răspuns obiectiv pag. 8) cu motivarea că aceștia gospodăresc împreună, dar expertul trebuia să răspundă obiectivelor de la pct. 1 și să identifice fiecare din cele două parcele de câte 26 de ari, conform celor două titluri de proprietate, să stabilească separat, limita de hotar și suprafața ocupată de fiecare dintre cele două familii G., mai ales că acțiunea de revendicare face obiectul a două dosare separate.

P. ds.nr._ a revendicat de la G. V. 50 mp, iar prin ds.nr._, a revendicat de la soții G. A. și G. L. 35 mp.

P. urmare, dispozitivul trebuie să reflecte petitul acțiunii, iar instanța să dispună față de pârâți așa cum au fost chemați în judecată.

Instanța a preluat concluziile expertului, care a indicat proprietatea pârâților G. per ansamblu, fără a ține cont că G. A. și G. L. nici nu dețin titlu de proprietate ci sunt beneficiarii unei promisiuni de vânzare din partea lui G. I., decedat în prezent, autorului pârâților G. A., G. I. și G. G..

Pe de altă parte, în urma măsurătorilor, expertul a determinat că pârâții G. dețin împreună suprafața totală de 5405 mp, prin urmare cu 205 mp mai mult decât sunt îndreptățiți, după ce se stabilește linia de hotar, expertul a concluzionat că cele două familii vor deține împreună 5294 mp, (răspuns pct.7 pag. 15 ) prin urmare cu un plus de 94 mp, toți pârâții G. trebuind să-i lase 108 mp (culoare albastră în planul anexa 7).

Plusul de 94 mp nu poate reprezenta o eroare de măsurătoare, în condițiile în care procesul a debutat ca urmare a unor neînțelegeri generate de la 1-2 mp, teren între case.

Astfel, sub acest aspect, expertiza a fost părtinitoare pârâților G., iar instanța nu a cerut clarificări expertului, chiar dacă aceștia rămân cu mai mult teren decât suprafațele la care sunt îndreptățiți.

b. În ce privește proprietatea pârâților P. I. și P. M., măsurătorile trebuiau raportate strict la proprietatea lor, de 2480 mp, dobândită de ei prin contractul de vânzare cumpărare nr.1972/26.08.2008.

În schimb, expertul a identificat și s-a raportat constant la suprafața de 2600 mp cât figura pe titlul de proprietate nr. 146/1993 emis vânzătoarei C. V., dar trebuia să se raporteze strict la proprietatea acestor pârâți.

Nu s-a identificat și nici nu s-a răspuns la subpunctul care cerea să se precizeze dacă se poate stabili amplasamentul suprafeței de 120 mp reprezentând diferența dintre 2600 mp cât este evidențiat pe titlul 146/1993 emis pentru vânzătoarea C. V. și terenul vândut 2480 mp.

A stabilit o lipsă reală de 165 m, dar fără a o identifica pe plan, calculată la suprafața de 2600 mp, când, de fapt, pârâții P. I. și P. M., erau îndreptățiți la doar 2480 mp, prin urmare lipsa de teren indicată este mai mare decât realitatea.

De asemenea, expertul nu a precizat dacă intabularea soților P. s-a făcut peste amplasamentul proprietății lui C. M., cu toate că în cuprinsul expertize a arătat că intabularea celor 2480 mp cumpărați de soții P. de la C. V. „este deplasată între punctele 130-136 cu până la 1,57 m spre sud".

B. Linia de hotar a fost stabilită greșit de către expert, pentru că nu s-a avut în ve­dere nici măcar evidența tabulară.

Așa cum s-a arătat în expertiză, linia de hotar dintre proprietatea sa și cea a soților P. s-a făcut pe proiecția acoperișurilor construcțiilor proprietatea reclamantei, proiecții care variază de la 0,25-0,35 cm.

Or, această susținere a expertului a fost contrară actelor existente la dosar și cercetărilor penale făcute față de autorizația sa de construcție, cu toate că expertul a arătat că le-a avut în vedere la stabilirea liniilor de hotar (răspuns pct.8, 12 din expertiză).

Potrivit schițelor de sistematizare, depuse alăturat autorizațiilor de construcție, construcțiile s-au făcut spre proprietatea pârâților P. la o distanță de 0,50 m, iar spre proprietatea lui G. V. la o distantă de 1,06 m.

Aceste dimensiuni au fost indicate pe planuri, P. i-a făcut plângere penală că ar fi falsificat aceste planuri, dar, în urma cercetărilor penale s-a constatat că nu există nici un fals sau suprascriere, așa cum a fost acuzată C. M., drept dovadă este rezoluția procurorului depusă la dosar.

P. urmare, expertul, atât timp cât a făcut referire la autorizațiile de construcție pe care le-a studiat la dosar, de fapt, doar ale lui C. M., trebuia să aibă în vedere la stabilirea liniilor de hotar dintre construcțiile părților, distanta prevăzută în autorizațiile sale, de 0,5 m față de proprietatea lui P. și 1,1 m față de proprietatea lui G. V., sau măcar să facă o variantă de grănițuire având în vedere mențiunile de pe planurile de amplasament.

Stabilindu-se de o parte și de alta a construcțiilor reclamantei C. o linie de hotar doar pe proiecția acoperișurilor casei și anexelor, s-a îngustat proprietatea acesteia în avantajul proprietăților învecinate, situație cu care nu este de acord, pentru că se îngustează frontul și întreaga proprietate în zona construită, contrar evidenței tabulare.

În ce privește linia de hotar față de G. V., de asemenea nu s-a avut în vedere planul de situație atașat autorizației sale de construcție, care prevede că există o distanță de 1,06 m față de linia de hotar.

Mai mult, potrivit hărții cadastrale, linia de hotar dintre C. M. și G. V. este dreaptă, iar cea stabilită de expert este curbă, punctul 26 trebuind a fi translatat în interiorul proprietății lui G. V., iar în această situație i s-ar diminua și suprafața deținută în plus, la care nu este îndreptățit, care excede parcelei de 26 ari înscrise pe titlul de proprietate.

C. În ce privește arborii existenți pe linia de hotar dintre mine și G. V., G. A., G. I. și G. G., expertul a identificat 16 arbori, notați pe planul anexa 7 cu P1...P16, dar instanța a dispus tăierea doar a trei arbori, P14, P15, și P16, cu toate că toți 16 sunt amplasați la o distanță mai mică de 2 m față de linia de hotar (răspuns obiectiv 14).

Potrivit art.607 C. civ. arborii înalți trebuie plantați la o distanță minimă de 2 m față de linia de hotar, și cu toate că expertul a identificat toți arborii la o distanță mai mică de 2 m, instanța nu a aplicat legea și a dispus tăierea doar a arborilor existenți pe linia de hotar, P14, P15, și P16.

Având în vedere textul de lege, instanța trebuia să dispună tăierea tuturor arborilor indicați de expert.

Având în vedere cele arătate, linia de hotar stabilită de instanță, așa cum a fost propusă de expert, nu reprezintă linia de hotar reală dintre proprietățile părților litigante, deoarece pârâtului G. V. îi delimitează o suprafață mai mare decât cea la care este îndreptățit, aceiași situație fiind și în cazul pârâților G. A., G. I. și G. G., toți aceștia, rămânând cu o suprafață de 94 mp în plus.

Linia de hotar dintre C. M. și pârâții P. nu este dreaptă, ci tot curbă, iar în zona construită, linia de hotar a fost stabilită pe proiecția acoperișurilor casei și anexelor gospodărești, pe aliniamentul 42-44-51-56-201, situație care este inadmisibilă.

Linia de hotar nu poate fi stabilită pe proiecția unui acoperiș, atât timp cât exista o linie de hotar stabilită pentru terenuri anterior edificării construcțiilor.

Expertul nu a determinat linia de hotar cadastrală, ci a stabilit alta, în funcție de amplasamentul unor construcții, situație nelegală.

Având în vedere cele arătate, a solicitat admiterea recursului declarat împotriva încheierii din 16 septembrie 2015 prin care s-a respins cererea de recuzare a expertului, și în ceea ce privește sentința pronunțată, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea cercetării fondului cauzei.

Reclamanta C. M., a formulat întâmpinare:

1. La recursul declarat de P. I., P. M. A. și C. V.

În ansamblu, prin recursul lor, acești pârâți au criticat ca și ea ultimul raport de expertiză efectuat în cauză de exp. Ș. M., avut în vedere de instanța de fond la soluționarea cauzei, arătând că se impune completarea probatoriului cu un supliment al raportului de expertiză.

Ca și în cazul său, acești pârâți au criticat raportul de expertiză pe calea recursului, pentru că instanța de fond a respins obiecțiunile aduse de toate părțile din proces.

În ce o privește pe reclamantă, pârâții au susținut că ea nu este îndreptățită la suprafața de 2100 mp teren intravilan, ci doar la suprafața de 1500 mp, fără a ține cont că deține titlul de proprietate nr.513/1994 care evidențiază suprafața de 2100 mp teren intravilan.

Titlul de proprietate este emis potrivit L18/91, și reflectă suprafața evidențiată în registrul agricol 1959-1962 deschis pe numele tatălui său, C. N., tot suprafața de 2100 mp teren intravilan.

Acest registru agricol a stat la baza emiterii actelor premergătoare eliberării titlului (adeverință de proprietate) având în vedere disp.art.8 din L18/91 care prevede că „stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept".

Atât timp cât titlul de proprietate reflectă suprafața înscrisă în registrul agricol 1959-1962, 2100 mp, susținerile pârâților că nu ar fi îndreptățită la acest teren nu poate fi reținută, așa cum a motivat și instanța de fond cererea prin care s-a solicitat anularea titlul de proprietate nr. 513/1994 care face obiectul ds.nr._ al Judecătoriei Rădăuți, conexat la ds._ .

S-a criticat și modul de calcul al cheltuielilor de judecată care au fost stabilite de instanța de fond, afirmându-se că nu s-a ținut cont de faptul că unul din capetele de cerere reprezintă grănițuire.

Dar, instanța de fond a calculat corect cheltuielile apreciind ce acțiuni promovate de acești pârâți au fost respinse, aceștia căzând în pretenții.

2. La recursul declarat de G. V., G. A., G. L., G. Anaf G. I. și G. G.

Acești pârâți au criticat faptul că s-a admis acțiunea de revendicare promovată în contradictoriu cu ei și faptul că au fost obligați să taie 3 din cei 16 arbori existenți pe linia de hotar și pe terenul lor, dar la o distanță mai mică de 2 m față de linia de hotar.

Dar, în cazul tuturor pârâților G., s-a constatat de expert că dețin în total 5405 mp, cu toate că, împreună trebuie să dețină doar 5200 mp, prin urmare un plus de 205 mp.

După stabilirea liniei de hotar, expertul a concluzionat că toți pârâții G. rămân cu suprafața de 5294 mp, prin urmare cu un plus de 94 mp, fapt care a detereminat-o la rândul său să declare recurs pentru acest lucru.

Strict raportat la apelul pârâților, aceștia au criticat faptul că au fost obligați să-i lase o suprafață de teren, dar în acest caz instanța a admis corect acest capăt de cerere, deoarece a constatat că pârâții dețin teren în plus față de acte.

Tot în mod corect s-a dispus tăierea arborilor existenți pe linia de hotar, situație care i-a nemulțumit pe acești pârâți, dar legal, instanța trebuia să dispună tăierea tuturor celor 16 arbori, situație care face, în schimb, obiectul recursului ei.

A arătat că este de acord cu criticile formulate de acești pârâți raportat la măsurătorile efectuate de exp. Ș., care a identificat terenul pârâților în ansamblu, ca fiind un singur trup de teren, cu toate că trebuia să identifice fiecare parcelă de câte 2600 mp la care sunt îndreptățiți G. V. (t.p. 459/1994) și G. A., G. I. și G. G. (t.p.110/1993) și să stabilească suprafața deținută de fiecare din teren proprietatea sa.

Acești pârâți au criticat de asemenea cuantumul cheltuielilor de judecată, dar care sunt corecte din punctul său de vedere.

Cum cea mai mare parte a recursurilor s-au referit la obiecțiunile aduse raportului de expertiză Ș., a arătat că este de acord cu casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării altui raport de alt expert, având în vedere că expertul Ș. M. și-a expus punctul de vedere asupra liniei de hotar anterior promovării acțiunii.

Celelalte rapoarte de expertiză nu pot fi avute în vedere pentru că exp. U. O. nu a măsurat tot amplasamentul din litigiu, iar expertul I., contrar indicațiilor și cererilor repetate a instanței, și-a raportat și suprapus măsurătorile sale cu o copie a unui plan de situație pus la dispoziția sa de pârâții P., prin urmare cu un act de care a beneficiat o parte din proces.

Acesta a fost și motivul pentru care s-a dispus efectuarea raportului de expertiză de ing. Ș., dar și acesta și-a expus punctul de vedere anterior efectuării măsurătorilor.

A arătat că este de acord cu admiterea recursurilor în vederea efectuării unui raport nou de expertiză.

Pârâții P. I., P. M. și intervenienta în nume propriu C. V. au formulat întâmpinare la recursul pârâtului C. D., solicitând respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

In principal, pârâtul a formulat un motiv de recurs care vizează o terță persoană (C. V.) care nu a intervenit în acest litigiu, instanța neavând cum să analizeze dreptul ei de proprietate în suprafață de 800 mp așa cum a susținut pârâtul.

Faptul că a fost obligat să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 165 mp este ca urmare a faptului că acesta are reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1700 mp, prin Adeverința de proprietate nr. 155/1991, expertul la punctul 9 - pagina 16 din expertiză a luat în calcul și suprafața de 880 mp proprietatea lui C. V. (CF 232 Bălcăuți), constatând că pârâtul, deși împreună cu C. V. justifică suprafața de 2580 mp, are în pasiv suprafața de 3551 mp, un plus de 971 mp.

Față de cele constatate de expert, urmează a se respinge apelul ca nefondat, nefiind dat nici un motiv de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei.

Pârâții P. I., P. M. și intervenienta în nume propriu C. V. au formulat întâmpinare la recursul formulat de reclamanta C. M., solicitând respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

1. Un prim motiv de recurs a vizat încheierea din 16 septembrie 2015 prin care instanța de fond a respins cererea de recuzare a expertului, motivând că expertul ar fi rudă cu ei și că anterior promovării acțiunii, acesta ar fi măsurat terenul părților. În realitate, așa cum a arătat și expertul când a fost audiat în instanță, acesta nu este rudă cu ei și faptul că a identificat terenul pe care îl dețin ei, nu înseamnă că și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă.

In mod cert, reclamanta a avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni la expertiză, ceea ce a și făcut, respinse ca nefondate, iar așa zisa necesitate de „înlocuire a expertului" nu se impunea, reclamanta nesolicitând practic nimic prin acest așa zis motiv de recurs, care de fapt nici nu poate fi considerat motiv de recurs.

2. Cel de-al doilea motiv de recurs a vizat faptul că instanța s-a pronunțat pe o cerere pe care reclamanta nu a formulat-o, respectiv s-a pronunțat asupra unei cereri cu care nu a fost investită și nu s-a pronunțat cu privire la „demolarea" garajului și nu doar cu privire la mutarea acestuia.

Lecturând acțiunea reclamantei de la fila 3 dosar nr._ și petitul acesteia, s-a putut constata că a solicitat ca pârâții 1-3 să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 250 mp și să ridice gardul și garajul edificat fară respectarea distanței legale și fară autorizație.

Instanța, prin hotărârea atacată a dispus acest lucru, respectiv mutarea celor două construcții și obligarea de a-i lăsa reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2 mp (nu 250 mp cum a solicitat) cu toate că pârâții și intervenienta dețin doar suprafața de 2435 mp. Deși au acte de reconstituire pentru 2600 mp conform Titlului de proprietate nr. 146/1993, iar prin adăugarea celor 165 mp pe care a fost obligat pârâtul C. D. să îi predea lor se ajunge la suprafața de 2590 mp, lipsindu-le încă 10 mp conform titlului de proprietate și 82 mp conform intabulării în CF din 1992, iar reclamanta care are reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2100 mp conform Titlului de proprietate nr. 513/1994 și a Actului de partaj, deține suprafața de 1992 mp și primește conform sentinței apelate suprafața de 108 mp de la pârâții G., ceea ce duce la întregirea în totalitate a suprafeței de 2100 mp, cei 2 mp la care au fost ei obligați să îi lase fiind în plus față de suprafața reconstituită lor și în minus față de suprafața reconstituită lor, ceea ce nu este legal.

De altfel, solicitarea ca ei să demoleze construcția garaj întrucât a fost edificată fară autorizație, așa cum s-a solicitat în recurs a fost neîntemeiată pe prevederile dreptului comun, prevederi cu caracter general, în cauză existând normele speciale prevăzute de Legea nr. 50/1991 care au prioritate față de cele de drept comun.

Dispozițiile art. 2 și 3 din Legea 50/1991 prevăd obligativitatea executării unor lucrări de construcție numai pe bază de autorizație, iar în conformitate cu art. 28 din lege, odată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile constatate ca urmare a construirii fară autorizație, se poate dispune desființarea lucrării executate. In baza art. 32 din Legea 50/1991, organul care a aplicat contravenția este singurul în măsură să sesizeze instanța judecătorească (într-un anumit termen) pentru desființarea construcțiilor edificate nelegal. Edificarea garajului - fară autorizație - a fost avută în vedere de instanță, atunci când s-a apreciat dacă sunt sau nu constructori de bună credință.

A fost surprinzătoare solicitarea reclamantei de a demola ei garajul, uitând că toate construcțiile ei, deși edificate parțial cu autorizație, nu respectă distanța de minim 60 cm de hotar, nefiind stabilit dacă distanțele menționată în schița ce trebuia să fie anexă la autorizație au fost sau nu respectate.

3. Motivul de recurs referitor la probatoriul administrat în cauză a vizat în realitate modul în care s-a stabilit linia de hotar. A susținut reclamanta că în mod greșit s-a avut în vedere suprafața de 2600 mp cât este reconstituit prin Titlul de proprietate nr. 146/1993 întrucât pârâții au act de vânzare cumpărare doar pentru 1840 mp, uitând că restul terenului moștenit de bunica lor intervenienta C. V., trebuie să fie tot în posesia pârâților, fiind în indiviziune cu ei.

Faptul că în autorizația de construcție a reclamantei s-a prevăzut o distanță a construcțiilor ei față de limita de hotar dintre ei de 0,50 m, iar expertul a măsurat doar 0,35 m, nu a demonstrat așa cum a susținut reclamanta că linia de hotar trebuia stabilită la distanța menționată în autorizație, ci faptul că și-a edificat construcțiile fară a respecta distanța menționată în autorizație, mult mai aproape de hotar și nu că ar fi respectat distanța impusă și practic „prin expertiză i s-a îngustat proprietatea", cu toate că așa cum s-a pronunțat instanța, aceasta are un plus de 2 mp în detrimentul lor.

Cum celelalte motive de recurs i-a vizat pe pârâții G. V., G. A., G. I. și G. G., au arătat că lăsă la aprecierea instanței modul de soluționare.

Pârâții P. A.-M., P. I., Goras V., Goras A., Goras L., Goras A., Goras I. si Goras G. au formulat întâmpinare la recursul formulat de către reclamanta C. M. prin care au solicitat respingerea acestuia ca nefondat pentru următoarele motive:

În ceea ce privește incheierea de ședința din data de 16.09.2015 prin care reclamantei i-a fost respinsa cererea de recuzare a expertului judiciar Slimcu M., au arătat ca respectiva hotărâre a fost legala si temeinica deoarece prin ea nu s-a incalcat nicio prevedere legala.

Au considerat totodată ca hotărârea instanței de fond raportata la invocările reclamantei C. M. a fost legala si temeinica, astfel ca in niciun caz nu se impune modificarea acesteia.

De asemenea, au solicitat sa se constate faptul ca pretenția reclamantei ca pârâții P. I. si M. să-și translateze garajul la o distanta de 60 cm fata de linia de hotar, linie care a fost stabilita in mod absolut arbitrar doar de către reclamanta, dupa propria sa apreciere, a fost de asemenea nefondata si drept urmare se impune a i se respinge ca nefondata si aceasta pretenție.

Si in ceea ce privește linia de hotar stabilita de către instanța de fond, intre proprietățile lor, au apreciat ca nu pot fi puse in discuție concluziile expertului judiciar, care în urma unor constatări științifice a stabilit aliniamentul respectivei linii de hotar.

Au arătat cu poate fi combătută de către reclamantă nici maniera in care prima instanța a interpretat intregul probatoriu administrat in cauza de fata, asa cum aceasta a incearcat, in urmărirea scopului sau ilicit, pentru ca astfel sa le ocupe in mod abuziv parte din terenul proprietatea lor exclusiva.

Nu se poate pune in discuție nici faptul ca linia de hotar care a fost stabilita de către instanța de judecata in baza concluziilor expertului judiciar, nu ar fi cea corecta, de vreme ce respectiva linie de hotar a fost stabilita in funcție de evidentele cadastrale.

F. de criticile pe care reclamanta le-a adus hotărârii primei instanțe in ceea ce privește capătul de cerere privind cererea de revendicare, au solicitat, de asemenea, a fi respins ca nefondat deoarece concluziile expertului judiciar au fost bazate pe niște constatări științifice.

Au precizat că toate invocările legate de proiecțiile acoperișurilor construcțiilor proprietatea pârtilor, exced intru totul cauzei de fata, incat au apreciat ca instanța nu ar trebui sa le ia in considerare.

De asemenea, au apreciat ca si obligația de a taia 3 sălcii ce se afla pe linia de hotar dintre proprietățile lor a fost una nelegala, de vreme ce respectivele sălcii au fost plantate cu mult timp in urma pe linia ce delimita proprietățile antecesorilor, motiv pentru care au solicitat a fi inlaturata din dispozitivul hotararii atacate.

Pârâtele C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bălcăuți – prin primar și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava, deși legal citate, nu au formulate întâmpinări.

Examinând recursul reclamantei C. M. împotriva încheierii de ședință din data de 16 septembrie 2015, tribunalul reține următoarele:

Reclamanta a formulat cerere de recuzare a expertului cauzei Ș. M., invocând, pe de o parte, legătura de rudenie cu părțile P. I., P. A.-M. și C. V., iar pe de altă parte, faptul că anterior desemnării sale pentru efectuarea expertizei a făcut măsurători la terenul în litigiu, chemat de rude, fiind prin urmare subiectiv la întocmirea lucrării (fila 622).

În mod corect prima instanță a respins cererea de recuzare, nefiind date în cauză niciunul dintre motivele de recuzare prevăzute de art. 27 din vechiul cod de procedură civilă, la care face trimitere art. 204 din același act normativ (în sensul că experții se pot recuza pentru aceleași motive ca și judecătorii)-fila 659.

Astfel, în privința pretinsei legături de rudenie a expertului cu părțile sus citate, încadrabilă în dispozițiile art. 27 pct. 1 din vechiul cod de procedură civilă, reține tribunalul, ca și prima instanță, că nu a fost dovedită, sarcina probei revenindu-i reclamantei conform art. 1169 din vechiul cod civil.

În ceea ce privește împrejurarea că anterior litigiului expertul s-ar fi deplasat la terenul în litigiu, de asemenea nu reprezintă un motiv de recuzare câtă vreme acesta nu a făcut nicio constatare, nu a expus nicio concluzie asupra aspectelor de fapt cu care a fost învestit a le lămuri, neputându-se deci reține că și-ar fi expus părerea prealabil litigiului, pentru a fi incident cazul de recuzare prevăzut de art. 27 pct. 7 din vechiul cod de procedură civilă.

În declarația dată în fața primei instanțe expertul a arătat că s-a deplasat în teren, la solicitarea mandatarului reclamantei, C. A. (deci nu a părților sus citate, cum invocă reclamanta), că a încercat să efectueze măsurători pentru stabilirea liniei de hotar între terenul reclamantei și cel al familiei P., dar că, apărând între părți o stare conflictuală, nu a mai fost posibil să propună o soluție (fila 628), iar reclamanta, susținând contrariul, nu a produs nicio dovadă în sprijinul susținerilor sale în conformitate cu același art. 1169 din vechiul cod civil.

Pentru considerentele învederate, nefiind dat cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din vechiul cod de procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 din același act normativ tribunalul va respinge recursul reclamantei împotriva încheierii de ședință din data de 16 septembrie 2015 ca nefondat.

În ceea ce privește soluția pe fondul cauzei, a fost criticată atât de către reclamantă, cât și de către celelalte părți, respectiv pârâții G. V., G. A., G. L., G. A., G. G. și G. I.-memoriu comun, intervenienta C. V. și pârâții P. I., P. M.-A.-memoriu comun, C. D..

P. toate memoriile de recurs se critică raportul de expertiză întocmit de către expertul Ș. M., pe care instanța și-a întemeiat soluția, astfel că tribunalul le va analiza în comun, reținând în acest sens următoarele:

Reclamanta C. M. a criticat expertiza, invocând următoarele nereguli:

- că suprafețele proprietatea lui G. V. (t.p. 459/1994 - 26 ari) și a pârâților G. A., G. I. și G. G., (t.p. 110/1993 - 26 ari) nu s-au identificat distinct, potrivit celor două titluri de proprietate deținute de fiecare, măsurătorile fiind făcute per ansamblu, instanța preluând concluziile expertizei, și pronunțându-se în . formulat două acțiuni separate;

- că expertiza a fost părtinitoare pârâților G., iar instanța nu a cerut clarificări expertului, chiar dacă aceștia rămân cu mai mult teren decât suprafațele la care sunt îndreptățiți, având un plus de 94 mp care nu poate reprezenta o eroare de măsurătoare;

- că în ceea ce privește proprietatea pârâților P. I. și P. M., măsurătorile trebuiau raportate strict la proprietatea lor, de 2480 mp, dobândită de ei prin contractul de vânzare cumpărare nr.1972/26.08.2008, iar nu la proprietatea vânzătoarei C. V., de 2600 mp înscrisă în titlul de proprietate nr. 146/1993 ce a stat la baza vânzării;

- că nu s-a identificat și nici nu s-a răspuns la subpunctul care cerea să se precizeze dacă se poate stabili amplasamentul suprafeței de 120 mp reprezentând diferența dintre 2600 mp cât este evidențiat pe titlul 146/1993 emis pentru vânzătoarea C. V. și terenul vândut 2480 mp;

- că expertul a stabilit o lipsă reală de 165 m, dar fără a o identifica pe plan, calculată la suprafața de 2600 mp, când, de fapt, pârâții P. I. și P. M., erau îndreptățiți la doar 2480 mp, prin urmare lipsa de teren indicată ar fi mai mare decât realitatea;

- că expertul nu a precizat dacă întabularea soților P. s-a făcut peste amplasamentul proprietății ei, cu toate că în cuprinsul expertizei a arătat că întabularea celor 2480 mp cumpărați de soții P. de la C. V. „este deplasată între punctele 130-136 cu până la 1,57 m spre sud";

- că linia de hotar a fost stabilită greșit de către expert, pentru că nu s-a avut în ve­dere nici măcar evidența tabulară;

- că s-a arătat în expertiză că linia de hotar dintre proprietatea sa și cea a soților P. s-a făcut pe proiecția acoperișurilor construcțiilor proprietatea reclamantei, proiecții care variază de la 0,25-0,35 cm, or, această susținere a expertului a fost contrară actelor existente la dosar și cercetărilor penale făcute față de autorizația sa de construcție, cu toate că expertul a arătat că le-a avut în vedere la stabilirea liniilor de hotar (răspuns pct.8, 12 din expertiză); prin urmare, expertul, atât timp cât a făcut referire la autorizațiile de construcție pe care le-a studiat la dosar, de fapt, doar ale lui C. M., trebuia să aibă în vedere la stabilirea liniilor de hotar dintre construcțiile părților, distanta prevăzută în autorizațiile sale, de 0,5 m față de proprietatea lui P. și 1,1 m față de proprietatea lui G. V., sau măcar să facă o variantă de grănițuire având în vedere mențiunile de pe planurile de amplasament; stabilindu-se de o parte și de alta a construcțiilor reclamantei C. o linie de hotar doar pe proiecția acoperișurilor casei și anexelor, s-a îngustat proprietatea acesteia în avantajul proprietăților învecinate, situație cu care nu este de acord, pentru că se îngustează frontul și întreaga proprietate în zona construită, contrar evidenței tabulare; în ce privește linia de hotar față de G. V., de asemenea nu s-a avut în vedere planul de situație atașat autorizației sale de construcție, care prevede că există o distanță de 1,06 m față de linia de hotar; mai mult, potrivit hărții cadastrale, linia de hotar dintre C. M. și G. V. este dreaptă, iar cea stabilită de expert este curbă, punctul 26 trebuind a fi translatat în interiorul proprietății lui G. V., iar în această situație i s-ar diminua și suprafața deținută în plus, la care nu este îndreptățit, care excede parcelei de 26 ari înscrise pe titlul de proprietate.

Pârâții G. V., G. A., G. L., G. A., G. G. și G. I. au criticat expertiza, invocând următoarele nereguli:

- că hotarul stabilit nu respectă in niciun caz vechile semne de hotar, acele pietre mari care au fost amplasate de autorii lor cu mult timp in urmă;

- că suprafața de teren pe care o dețin nu avea cum sa fie măsurată si reprezentată ca un singur trup de teren (câtă vreme ei se gospodăresc separat),

- că nu s-a ținut seama de dimensiunile reale ale parcelelor, in speță a lățimilor acestora (cu care ei au fost puși in posesie chiar de către C. comunala de fond funciar Bălcăuti), expertul stabilind o linie de hotar in interiorul terenului proprietatea lor, fără a ține cont de lățimea reală a parcelelor nr. 359/1 si 43/1 care au un front 30 ml, pe care a omis să-1 evidențieze in planul de situație pe care 1-a anexat la raportul de expetiza intocmit in cauza de fata;

- că expertul judiciar Slimcu D. nici nu a reprezentat in planul de situație dimensiunile reale care au existat intre vechea casa si actuala linie de hotar (anume acea distanță de 2 ml ce exista intre casa veche pana la linia de hotar), lucru care in mod inevitabil a condus tocmai la actuala statuare neconformă cu realitatea;

- că nu s-a ținut seama ca prin canalul de irigații care a fost practicat la capătul grădinii lor, pe care au dobandit-o prin cumpărare de la Goras I., realmente s-a lungit . ,lucru pe care expertul judiciar nu 1-a consemnat in raportul de expertiza, deoarece a totalizat măsurătorile efectuate asupra intregii parcele pe care o dețin parații G..

Intervenienta C. V. și pârâții P. I., P. M.-A. au criticat expertiza invocând următoarele nereguli:

- că expertul judiciar nu a procedat la măsurarea corecta a tuturor parcelelor limitrofe terenului din litigiu, in special al lățimilor acestora (cu care antecesorul lor a fost in posesie de către C. comunala de fond funciar Balcauti), stabilind o linie de hotar in interiorul terenului proprietatea lor, fără a ține cont de lățimea reală a parcelei proprietatea lor, la fel cum nu a ținut cont nici de frontul de la drum al parcelelor nr. 359/1 si 43/1 proprietatea celorlalți pârâți;

- că expertul judiciar nu a ținut seama de vechile evidențe cadastrale si nici nu a reprezentat in planul de situație dimensiunile dintre vechea casă si actuala linie de hotar (anume acea distanță de 2 ml ce exista intre casa veche până la linia de hotar) lucru care in mod inevitabil a condus tocmai la actuala statuare neconformă cu realitatea;

- că expertul judiciar nu a ținut seama nici de faptul ca prin lărgirea canalului de irigații ce a fost practicat la capătul grădinii lor, realmente s-a modificat ., lucru pe care nu 1-a consemnat in raportul de expertiza, fapt ce a condus la imprejurarea ca măsurătorile efectuate asupra tuturor parcelelor pe care le dețin partile sa nu fie conforme cu realitatea.

Pârâtul C. D. a criticat expertiza invocând următoarele nereguli:

- că expertul trebuia să facă o identificare cadastrală și tabulară doar a proprietății sale, urmând a se stabili dacă el deține o suprafață din terenul soților P., dar prin raportare doar la suprafața aflată în proprietatea lor, de 2480 mp;

- or, stabilind că el deține 3556 mp, a inclus în acest amplasament și terenul unui terț, pe care îl deține doar în fapt cu îngăduința proprietarilor, e vorba de suprafață de 800 mp, proprietar tabular fiind C. V. a I., născută C., identic cu parte din p.f. 368 din CF 732 Bălcăuti.

Tribunalul reține, în ceea ce privește criticile părților mai sus redate, că au fost invocate inițial în fața instanței de fond, prin obiecțiuni la raportul de expertiză (filele 591, 594, 596, 616, 617), fiind respinse la ultimul termen de judecată, din 16 septembrie 2015, cu motivarea că „expertul a răspuns la obiectivele comunicate”.

De asemenea, nu rezultă din cuprinsul sentinței că instanța ar fi dat vreun răspuns părților pe aceste obiecțiuni.

Reiese, deci, că prima instanță a ignorat aceste apărări ale părților, însușindu-și raportul de expertiză, omologându-l, întemeindu-și soluția pe această lucrare, deși era contestată, fără a argumenta de ce apreciază ca fiind corecte, temeinice și concludente constatările/concluziile expertului și, dimpotrivă, neîntemeiate obiecțiunile părților.

Formularea unui răspuns de genul ”instanța respinge obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de părți întrucât consideră că expertul a răspuns la obiectivele comunicate”, apoi simpla preluare în considerentele sentinței a concluziilor expertului, nu satisface exigențele art. 261 alin. 5 din vechiul cod de procedură civilă, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 din același act normativ.

Aceste aspecte de legalitate ce țin de administrarea probatoriului preced verificării legalității hotărârii recurate din perspectiva temeiurilor de drept material invocate, care nu poate fi efectuată în lipsa stabilirii complete a situației de fapt în raportul juridic dedus judecății.

Așa fiind, tribunalul nu va da un răspuns reclamantei cu privire la criticile ce țin de fondul cauzei, privind calitatea procesuală pasivă într-o acțiune în grănițuire, privind soluția instanței de fond de obligare a pârâților la mutarea construcției C4 în raport de ceea ce s-a cerut efectiv sub acest aspect ( ridicarea construcției, nu mutarea sa), nici pârâților G. și P. cu privire la suprafața pe care o justifică reclamanta ca drept de proprietate ( 1500 mp, în opinia lor, față de 2100 mp înscriși în titlu), altminteri ar nesocoti dreptul părților la dublul grad de jurisdicție, întrucât ar impune cu autoritate de lucru judecat o . dezlegări fără a fi lămurită pe deplin situația de fapt, în sensul analizării amplelor obiecțiuni formulate de toate părțile sub acest aspect.

Pentru toate considerentele învederate, în baza art. 312 alin. 3, 5 din vechiul cod de procedură civilă tribunalul va admite toate recursurile declarate împotriva sentinței, pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE :

Respinge ca nefondat recursul reclamantei C. M., declarat împotriva încheierii de ședință din data de 16.09.2015.

Admite toate recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 2799/23.09.2015 a Judecătoriei Rădăuți de către C. M., domiciliată în Bălcăuți, nr. 121, jud. Suceava, de către intervenienta în nume propriu C. V., domiciliată în Bălcăuți, nr. 122, jud. Suceava și de către pârâții G. V., domiciliat în Bălcăuți, nr. 122, jud. Suceava și la av. F. G. –Rădăuți, ., nr. 20, jud. Suceava, P. I., P. M.-A., domiciliați în Bălcăuți, nr. 120, jud. Suceava, C. T. D., domiciliat în Bălcăuți, nr. 121, jud. Suceava, G. A., domiciliat în Bălcăuți, nr. 122, jud. Suceava și la av. F. G. –Rădăuți, ., nr. 20, jud. Suceava, G. L., domiciliați în Bălcăuți, nr. 122, jud. Suceava și la av. F. G. –Rădăuți, ., nr. 20, jud. Suceava, G. A., domiciliată în Rădăuți, ., jud. Suceava și la av. F. G. –Rădăuți, ., nr. 20, jud. Suceava, G. G. și G. I., domiciliați în Rădăuți, ., jud. Suceava și la av. F. G. –Rădăuți, ., nr. 20, jud. Suceava, intimate fiind pârâtele C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bălcăuți – prin primar și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava.

Casează sentința civilă și trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2016.

Președinte, Judecător, Judecător,

V. O. D. A. I. M. M. C.

Grefier,

S. A.-M.

Red/Tehnored. V.O.D.

Judecător fond P. G.

2 ex./17.02.2016

← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 103/2016. Tribunalul SUCEAVA		Reziliere contract. Sentința nr. 1508/2016. Tribunalul SUCEAVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Fond funciar. Decizia nr. 81/2016. Tribunalul SUCEAVA Revendicare imobiliară. Decizia nr. 103/2016. Tribunalul SUCEAVA