Obligaţie de a face. Decizia nr. 631/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 631/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 631/2014
Dosar nr._ Obligația de a face
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.631
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.03.2014
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR G. D.
JUDECĂTOR I. M.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul I. de C. și A. S. (I.C.A.S.) București, cu sediul în comuna Voluntari, ., București, împotriva sentinței civile nr. 991 pronunțată la data de 10.10.2013 de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în dosar nr._, intimați fiind pârâții G. V., Bodnarescu O. G., ambii de la Ocolul Silvic Tomnatic, Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava și reclamantul Balabasciuc G., domiciliat în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul reclamant Balabasciuc G., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța verificând actele și lucrările dosarului constată că s-a depus prin serviciul arhivă de către pârâtul recurent concluzii scrise, dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar aferente recursului declarat, copia acestora fiind înmânată intimatului Balabașciuc G..
Intimatul Balabasciuc G. depune la dosar întâmpinare însoțită de un set de înscrisuri referitoare la terenul în litigiu, solicitând instanței încuviințarea probei cu înscrisurile depuse.
Instanța în temeiul art. 305 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse astăzi la dosar de către intimatul Balabașciuc G., urmând ca utilitatea, pertinența și concludența acestora să fie apreciată prin coroborare cu celelalte probe administrate în cauză.
Deosebit de aceasta, instanța pune în discuție excepția tardivității declarării recursului invocată de intimat prin întâmpinare.
Intimatul Balabașciuc G. solicită admiterea excepției .
Instanța respinge excepția tardivității invocată de intimat ca neîntemeiată, având în vedere faptul că sentința civilă a fost comunicată recurentului la data de 06.01.2013 conform dovezi aflată la fila 103 dosar fond, iar acesta a declarat recurs la data de 22.01.2014 conform ștampilei poștei de pe plicul aflat la fila 7 dosar recurs, fiind astfel formulat conform dispozițiilor art. 301 Cod procedură civilă în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, termen calculat pe zile libere, conform art. 101 al.1 Cod procedură civilă și constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri pe fondul acestuia.
Intimatul Balabașciuc G., având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele expuse în întâmpinare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc la data de 17 ianuarie 2013 și precizată ulterior, reclamantul Balabasciuc G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții G. V., B. O. G. și I. București, obligarea să-i restituie cantitatea de 15 mc material lemnos de esență molid și fag care i-a fost confiscată în valoare de 1188 lei, să se dispună grănițuirea terenului proprietatea sa de terenul proprietatea pârâtei I. București, urmând ca pârâții G. V. și B. O. G. la plata sumei de către 5000 lei reprezentând daune morale și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 13 septembrie 2011 au venit la el tehnicianul G. V. și pădurarul B. O., ambii de la OS Tomnatic, care l-au întrebat dacă în ziua de 3 septembrie 2011 a tăiat niște arbori nemarcați din . /MM proprietatea petentului, acesta a afirmat că el a tăiat lemnul, cu ajutorul numitului Giumacă I. din .> A precizat că împreună s-au deplasat la fața locului pentru a constata cele reținute într-un proces verbal de constatare a infracțiunii care nu l-a contestat, dar a explicat organelor de control de ce a efectuat această faptă, însă nu s-a consemnat în procesul verbal.
Reclamantul a arătat că a avut cerere de marcare aprobată de conducerea unității, a fost împreună cu fiul său la canton unde locuiește inginerul C. C. pentru a-i solicita marcarea arborilor, însă când a ajuns la canton era doar soția inginerului, care i-a confirmat faptul că acesta este plecat pe teren. Ulterior, acesta i-a spus că nu va merge la marcat lemnul, motiv pentru care a procedat în consecință. Potrivit actelor pe care le posedă poate demonstra faptul că nu a tăiat cei 4 arbori care i se impută și care se aflau pe limita de hotar a terenului proprietatea sa cu terenul statului, menționând că pentru . fost aprobată tăierea definitivă, rasă, iar el a lăsat câțiva arbori pentru a-i tăia ulterior când va avea nevoie de lemne de foc.
În dovedirea acțiunii, petentul a depus la dosar ordonanța nr. 1263/P/2011 /16 iulie 2012, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a sa pentru faptele prevăzute de art. 108 din codul silvic, întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal eroarea de fapt, cât și neînceperea urmăririi penale față de el pentru infracțiunea prevăzută de art. 110 al. 1 lit. c din codul silvic întrucât fapta nu există, titlul de proprietate nr. 903/28 august 2007 în care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren pădure, procesul verbal de punere în posesie din 04 aprilie 2007, proces verbal de stabilire a vecinătăților, plan de situație, carnet de marcare inventariere, cererea adresată OS Tomnatic de către reclamant la data de 4 mai 2011 și înregistrată sub nr. 3869/8 prin care a solicitat să i se aprobe marcarea arborilor de pe terenul pe care îl deține în proprietate, respectiv cantitatea de 15 mc lemn de foc, procesul verbal de constatare a infracțiunii nr. 7289/14 septembrie 2011, carnetul de marcare inventariere din 13 septembrie 2011, cât și rezoluția nr. 201/P/2008 din 18 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătorie Câmpulung Moldovenesc prin care s-a confirmat propunerea de neînceperea a urmăririi penale față de reclamant cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 32 al. 2 din OG 96/98 modificată.
La data de 05 februarie 2013, pârâții G. V. și B. O. G. au formulat întâmpinare la acțiunea reclamantului prin care au solicitat respingerea ei invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea excepției lipsei calității procesule pasive, aceștia au arătat că în calitatea lor de tehnician silvic și respectiv pădurar în temeiul codului silvic, conform legii nr. 171/2010 și OG 2/2001 sunt agenți constatatori, cu atribuții de control și constatare a săvârșirii unor fapte cu caracter infracțional sau contravențional în regim silvic, astfel încât nu au calitate procesuală pasivă în cauza de față, iar acțiunea în ceea ce îi privește este introdusă împotriva unor persoane fără calitate.
Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acțiunii, arătând în esență că petentul a recunoscut că a tăiat ilegal material lemnos, chiar dacă aceste tăieri s-au făcut de pe terenul proprietatea sa, dar fără respectarea prevederilor legale.
S-a arătat că, chiar dacă cererea a fost aprobată, iar personalul silvic cu atribuții specifice nu a efectuat marcarea arborilor, masa lemnoasă nu poate fi exploatată, astfel încât reclamantul a săvârșit infracțiuni silvice în condiții în care avea alte posibilități de a-și rezolva situația fără a încălca dispozițiile legale.
Au solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea lor la daune morale cu motivarea că acestea nu au fost dovedite și nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea acestora.
S-a depus la dosar adresa nr._/08 martie 2012, prin care s-a înaintat pârâtei I. ordonanța din 16 iulie 2012, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc privind procesul verbal de infracțiune silvică încheiat reclamantului.
Acesta a depus ulterior la dosar mai multe cerere prin care a reiterat motivarea din acțiunea inițială, precizând că valoarea masei lemnoase este de 1188 lei, precizând că dorește să intre în posesia lemnului necesar pentru încălzirea locuinței sale.
La data de 17 aprilie 2013, pârâta I.C.A.S. București a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că în cauză este dată excepția autorității de lucru judecat în condițiile în care în dosarul nr._, reclamantul a formulat aceeași acțiune care a fost anulată ca netimbrată întrucât nu a achitat taxa de timbru.
A mai fost invocată de către pârâtă excepția inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că toate cele trei capete de cerere din acțiunea reclamantului sunt inadmisibile întrucât nu sunt clare și precizate, iar sub aspectul restituirii masei lemnoase aflate în custodia pădurarului, s-a precizat că această măsură accesorie a fost dată în temeiul procesului verbal nr. 7289/2011 ce a fost încheiat cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Pe fondul cauzei s-a arătat că actul constatator a fost încheiat cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, iar exploatarea masei lemnoase a fost făcută de reclamant cu încălcarea dispozițiilor legale.
S-a solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea numiților G. V. și B. O. G. la plata daunelor morale întrucât nu au fost dovedite.
Fiind interogat la termenul din 23 mai 2013, pârâtul B. O. a arătat că nu este de acord să achite reclamantului daunelor morale solicitate deoarece a consemnat în procesul verbal cele constatate la fața locului, îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu în calitate de pădurar la ocolul Silvic Tomnatic.
Referitor la restituirea lemnului, a arătat că nu se opune, iar confiscarea a avut loc ca urmare a întocmire a procesului verbal de infracțiune, deoarece s-a constata că reclamantul a tăiat nelegal 6 arbori nemarcați.
Numitul G. V. nu s-a prezentat în instanță.
Prin adresa nr._/14 iunie 2013, I.C.A.S. București – O.S. Tomnatec a comunicat instanței că în anul 2011 reclamantul a înaintat Ocolului Silvic Tomnatec două cereri de marcare masă lemnoasă. La data de 4 mai 2011 acesta a depus cererea nr. 3869/4 mai 2011 care i-a fost repartizată inginerului C. C., în prezent suspendat din activitatea O.S. Tomnatic. La data de 12 septembrie 2011 a depus o a doua cerere cu nr. 7249/12 septembrie 2011, care i-a fost repartizată tehnicianului T. V.. În cursul anului 2011, la O.S. Tomnatic nu au fost constituite partide pe suprafața de pădure deținută de reclamant, iar după ce a fost formulată cererea la data de 12 septembrie 2011 nu s-a putut marca masa lemnoasă, întrucât reclamantul avea contractul de pază expirat pentru suprafața respectivă de fond forestier.
Reclamantul a depus mai multe acte medicale privind starea de sănătate a soției sale, iar la data de 10 octombrie 2013 a arătat că solicită obligarea pârâtei să-i restituie cantitatea de 15 mc material lemnos de esență molid și fag în valoare de 1188 lei, obligarea pârâților G. V. și B. O. la plata sumei de câte 5000 lei reprezentând daune morale, obligarea pârâților la 106 lei cheltuieli de judecată, urmând a se lua act că renunță la judecata capătului de cerere privind grănițuirea.
S-a atașat spre consultare dosarul nr._ a acestei instanțe în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 1484/31.10.2011 prin care a fost respinsă plângerea contravențională formulată de reclamant.
Prin sentința civilă nr. 991 din 10.10.2013, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a admis în parte, acțiunea civilă având ca obiect „obligația de a face”, formulată de reclamantul BALABAȘCIUC G., împotriva pârâților G. V., B. O. G., și I.C.A.S. BUCUREȘTI, așa cum a fost precizată și în consecință, a obligat pârâta I.C.A.S. București să restituie reclamantului cantitatea de 15 mc material lemnos de esență molid și fag, lemn care se află în custodia Ocolului Silvic Tomnatic, a luat act că reclamantul a renunțat la judecarea capătului de cerere privind grănițuirea, a respins ca nefondată cererea reclamantului de obligare a numiților B. V. și B. O. G. la plata a câte 5000 lei daune morale, a obligat pârâta la plata sumei de 106 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de constatare a infracțiunii silvice, reclamantul a fost sancționat pentru că a tăiat fără drept un nr. de 9 arbori din care 5 bucăți din proprietate particulară și 4 bucăți arbori de limită, conform, carnetului de inventar, fiindu-i încheiat procesul verbal de constatare a infracțiunilor silvice nr. 7289/14 septembrie 2011.
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 28 septembrie 2011, reclamantul a solicitat în contradictoriul cu OS Tomnatic anularea procesului verbal de constatare a infracțiunii silvice nr. 7289/14 septembrie 2011.
Prin sentința civilă nr. 1484/31.10.2011, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a respins plângerea ca inadmisibilă, reținându-se că în speță nu există un proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, actul atacat de reclamant fiind proces verbal de constatare a infracțiunii, care reprezintă un act de sesizare a organelor în drept cu privire la săvârșirea unei infracțiuni. La cererea instanței, prin adresa nr. 1263/P/2011 P. de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a comunicat că la data de 22.09.2011 s-a înregistrat sub nr. unic 1263/P/2011 sesizarea Ocolului Silvic Experimental Tomnatic Câmpulung Moldovenesc cu privire la săvârșirea de către reclamant a infracțiunilor prevăzute de art. 108-110 din Legea nr. 46/2008, constatate prin procesul verbal nr. 7289/14.09.2011.
Prin ordonanța nr. 1263/P/2011, din 16 iulie 2012, P. de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 108 din codul silvic, întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal, respectiv eroarea de fapt și neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 110 al. 1 lit. c din cod silvic, întrucât fapta nu există.
S-a reținut că reclamantul este proprietarul unei suprafețe de 1 ha pădure în UP 1 Demăcușa u.a. 105 PMM dată spre administrare Ocolului Silvic Tomnatic Câmpulung Moldovenesc și că, în urma unui control efectuat, pe suprafața respectivă au fost găsite 9 cioate provenite de la 9 arbori nemarcați, din care 4 se aflau pe limita dintre suprafața proprietatea reclamantului și fondul forestier național, iar materialul lemnos rezultat se afla la fața locului și a fost predat în custodia pădurarului de canton.
A rezultat că suprafața de teren în cauză a făcut obiectul tăierilor rase conform APV- urilor nr. 8080/20 martie 2008 și nr. 2184/2009, situație care i-a conferit reclamantului dreptul să taie și cei 5 arbori rămași pe suprafața sa de teren, iar în situația dată faptul că nu au fost marcați și că nu i-a tăiat când a fost autorizată partida constituie contravenție.
Referitor la cei 4 arbori tăiați limită cu fondul forestier național, P. de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a reținut că reclamantul a declarat că a știut că-i aparțin lui chiar de la punerea în posesie și că terenul său se învecinează cu trenurile de pădure ce aparțin lui Balabașciuc V. și Balabașciuc D. și nu cu terenul forestier.
La organele de urmărire penală a fost înaintată adresa nr._/30.01.2012 în care O.S. Tomnatic a comunicat faptul că cei 4 arbori tăiați aflați la limita de hotar aparțin statului și că pe arborii ce delimitează terenul proprietate privată și cel aparținând statului se aplică limitele și ciocanul silvic, aspecte care nu au fost constatate cu ocazia cercetării la fața locului, că datorită faptului că de la punerea în posesia și până la comiterea faptei au survenit schimbări în administrarea pădurii și între ocoalele silvice, puneri în posesie, amplasamente noi, existând neconcordanță între părți cu privire la limitele de hotar, nu s-a putut stabili în proprietatea cui erau arborii respectivi, motiv pentru care s-a dispus scoaterea și respectiv neînceperea urmăririi penale față de reclamant.
Instanța a apreciat că cererea reclamantului de restituire a cantității de masă lemnoasă este îndreptățită în condițiile celor reținute de ordonanța nr. 1263/P/2011a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată de I.C.A.S. București aceasta nu este dată în cauză, motivat de împrejurarea că deși prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._ a acestei instanțe, s-a formulat de către reclamant o cerere similară, aceasta a fost anulată ca netimbrată prin sentința civilă nr. 1535/14 decembrie 2012 a acestei instanțe, nepronunțându-se cu privire la fondul cauzei.
Instanța a respins ca nefondată cererea reclamantului de obligare a pârâților G. V. și B. O. G. la plata a câte 5000 lei daune morale, motivat de împrejurarea că cei doi pârâți nu au calitatea procesuală pasivă în cauză, aceștia având calitatea de angajați ai ocolului Silvic Tomnatic.
Conform art. 51 al. 3 din cod silvic, în exercitarea atribuțiilor de serviciu privind paza fondului forestier, în constatarea contravențiilor și a faptelor ce constituie infracțiuni silvice, personalul silvic este asimilat personalului care îndeplinește funcții ce implică exercițiu autorității publice.
De asemenea, conform art. 117 din Codul silvic, coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 2/2001 personalul silvic are calitatea de agent constatator din cadrul instituțiilor publice anume desemnate să constate faptele și să întocmească procesele verbale legale. Agenții constatatori nu au calitate procesuală pasivă, instituțiile pe care le reprezintă fiind singurele autorități care pot sta în judecată în cazul unor procese de contestare a actelor de constatare. Ca urmare a acestui fapt urmează a se respinge și cererea reclamatului de obligare a celor doi pârâți de plata a daunelor morale.
Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea unei eventuale culpe, care nu există în cauza de față, ci trebuie dovedite îndeplinirea tuturor cerințelor prevăzute de lege.
Faptul că pe parcursul cercetărilor penale, așa cum a arătat reclamantul, soția sa s-a îmbolnăvit, nu reprezintă un motiv de obligare a celor doi pârâți la daune morale, cu atât mai mult cu cât nu există o legătură de cauzalitate dovedită între afecțiunile soției reclamantului, care nu are calitate procesuală în cauză, și cercetările penale care au fost efectuate în cauză față de el.
Pe fondul cauzei, instanța a admis acțiunea așa cum a fost restrânsă și a obligat pe pârâta I.C.A.S. București să-i restituie reclamantului cantitatea de 15 mc material lemnos de esență molid și fag care se află în custodia O.S. Tomnatic, împrejurare de fapt care a fost recunoscută de pârâtă prin actele depuse la dosar.
De altfel, prin rezoluția nr. 201/P/14.04.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc s-a constatat că fapta de tăiere de arbori săvârșită de reclamant nu constituie infracțiune și s-a dispus restituirea cantității de 18,95 mc material de lucru aflat în custodia pădurarului B. O..
Apărarea pârâtei în sensul că arborii au fost tăiați de reclamant fără a fi marcați nu poate fi primită de instanță întrucât la data de 4 mai 2011, reclamantul a depus cererea nr. 3869 care a fost repartizată inginerului C. C. și care nu a dat curs solicitării reclamantului arătându-se că în anul 2011 nu au fost constituite partizi pe suprafața de pădure deținută de reclamant fără a se menționa motivul pentru care nu s-a emis autorizația de exploatare în condițiile în care s-a făcut cerere de marcare de către acesta.
Așa fiind, refuzul de marcare a cererii nr. 7249/2011 apare nejustificat, cu motivarea că reclamantul avea contractul de pază expirat în condițiile în care în luna mai 2011 a formulat o cerere similară, căreia nu i s-a dat curs, văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâtul I. de C. și A. S. București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său pârâtul a arătat că hotărârea judecătorească este nelegală și netemeinică deoarece instanța a interpretat eronat situația de fapt și de drept, administrând greșit probele de la dosar, conținutul înscrisurilor depuse de pârâtul-recurent I.C.A.S. București, a pronunțat o sentință nefondată.
Prin cererea formulată în dosar petentul-intimat a solicitat restituirea materialului lemnos fasonat care se află în custodia pădurarului B. O., fără să arate care este cantitatea de masă lemnoasă, de unde provine și ce drept are asupra ei, cu atât mai mult cu cât masa lemnoasă este dată în custodie în temeiul unui act constatator necontestat și recunoscut de petent, precum și daune morale și materiale numiților G. V. tehnician PP și pădurar B. O., capăt de cerere în care I.C.A.S. București nu are calitate procesuală pasivă
Dacă instanța a respins motivat și legal capetele de cerere privind obligarea la plata unor pretinse daune morale, atât de institut cât și de salariați ai acestuia, pe aspectul obligării restituirii de 15 mc material lemnos de esență molid și fag instanța s-a pronunțat greșit.
Măsura reținerii cantității de 15 mc de material lemnos este o măsură accesorie a fost dată legal în temeiul procesului-verbal nr.7289/14.09.2011 încheiat cu respectarea și în temeiul art. 108 și 110 din Codul Silvic cu înscrierea tuturor mențiunilor cerute de lege, semnat și însușit de făptuitorul Balabașciuc G. fără nici un fel de obiecțiuni. De altfel, acțiunea este inadmisibilă deoarece, însăși petentul arată în cerere că „nu am contestat nimic” și dacă nu se contestă obiectul principal al actului constatator implicit nu se contestă nici măsura accesorie, iar formularea unei noi cereri în fața instanței cu același obiect este inadmisibilă.
Instanța nu s-a pronunțat asupra inadmisibilității cererii formulate de petent atât timp cât, un eventual refuz de soluționare a cererii 3869/2011, prin care solicita marcarea unui număr de 9 arbori, se rezolva legal doar printr-o cerere de obligarea ocolului de marcare a arborilor respectivi, tăierea acestora unilateral de către Balabașciuc G. nefiind o operațiune legală.
Petentul-intimat avea la dispoziție, pentru soluționarea cererii sale, doar calea judecătorească de obligare a administratorului terenului silvic de „marcare a arborilor” fiind interzisă tăierea arborilor nemarcați sau fără acordul și avizul expres al ocolului silvic, administrator al terenurilor forestiere.
Instanța de fond în mod nelegal și netemeinic a admis cererea petentului, interpretând în mod eronat o situație de fapt și de drept diferită față de aspectele reținute în hotărâre.
Dreptul de proprietate asupra unui teren forestier nu creează și dreptul de a dispune oricum de masa lemnoasă, de a efectua tăieri ale arborilor, după bunul plac și fără respectarea unor proceduri și etape obligatorii, legale și imperative.
În fapt, prin procesul-verbal de constatarea infracțiunii nr. 7289/14.09.2011, tehnicianul silvic G. V. și pădurarul B. O., cu atribuții de constatare a săvârșirii infracțiunilor silvice, au reținut săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept a unui număr de 9 arbori, din care 5 buc. în proprietate particulară și 4 buc. arbori de limită cu proprietatea Statului, în UP I Demăcușa, ua 105 P de către Balabașciuc G..
Actul constatator a fost încheiat cu respectarea și în temeiul art. 108 și 110 din Codul Silvic cu înscrierea tuturor mențiunilor cerute de lege, acesta fiind semnat și însușit de făptuitorul Balabașciuc G. fără nici un fel de obiecțiuni.
De altfel, petentul recunoaște săvârșirea faptei și implicit legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatarea infracțiunii nr.7289/14.09.2011, iar cererea ce face obiectul dosarului de față este nelegală.
Exploatarea, tăierea de arbori din pădure, chiar dacă petentul este proprietar al unei suprafețe învecinate cu proprietatea Statului, nu se efectuează decât cu respectarea strictă și obligatorie a prevederilor legale silvice, cu proceduri specifice și imperative. Dacă petentul s-ar fi considerat vătămat în drepturile sale și ar fi demonstrat că este împiedicat în a-și exercita drepturile de proprietar, ar fi avut posibilitatea legală și procedurală în a solicita sprijinul autorităților, împotriva OS Tomnatic pentru marcarea și întocmirea APV precum și eliberarea autorizației de exploatare, pentru care pretinde că a depus cerere.
Procesul-verbal de constatare a infracțiunii nr.7289/14.09.2011 a fost depus la P. de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, împreună cu calculul valorii pagubelor produse, prin adresa nr.7324/14.09.2011, rezoluția dată de procuror nefiind comunicată oficial către I.C.A.S. București, în calitate de instituție cu personalitate juridică, ce are în subordonare ocolul fără personalitate juridică, nici până în prezent.
Chiar dacă cererea a fost aprobată inițial, iar personalul silvic cu atribuții specifice nu a efectuat marcarea arborilor, masa lemnoasă nu poate exploatată, arborii nu pot fi tăiați, iar Balabașciuc G. a săvârșit o infracțiune prevăzută de art. 108 și art. 110 Codul Silvic, pentru satisfacerea dorințelor sale având la dispoziție alte pârghii legale și procesuale de obligarea personalului silvic să-i îndeplinească cererea, nu tăierea din pădure a arborilor nemarcați și luați pe alese după bunul plac. Nimeni nu este scutit în a respecta legea și integritatea fondului forestier, indiferent de forma de proprietate.
Invocarea unor acte de constatare din 2008 nu au nici o relevanță în cauză deoarece prin Rezoluția din 18.04.2008 P. de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a arătat că fapta există dar nu are caracterul unei infracțiuni, ci este o contravenție, sens în care s-a întocmit procesul-verbal de constatarea contravenției silvice nr._/14.07.2008 cu avertisment, act constatator necontestat de Balabașciuc G..
Instanța de fond a interpretat greșit situația de fapt și de drept și în detrimentul dispozițiilor legale imperative privind respectarea unei proceduri specifice-silvice care interzice chiar și proprietarului de teren forestier, tăierea arborilor fără ca aceștia să fi fost marcați și aprobată tăierea de către ocolul silvic, a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței civile nr. 991/17.10.2013, iar pe fond respingerea cererii formulată de Balabașciuc G. ca inadmisibilă, nelegală și nefondată deoarece nu este arătat cadrul procesual, este nelegală și netemeinică cererea de obligarea predării unei cantități de masă lemnoasă la care Balabașciuc G. nu are dreptul, chiar dacă este proprietar al terenului, tăierile efectuate unilateral de el fiind ilegale, petentul-intimat nerespectând dispozițiile imperative ale legii privind marcarea arborilor, iar procesul-verbal nr. 7289/14.09.2011 este legal și fondat, acesta făcând obiectul dosarului nr._ în care Judecătoria Câmpulung Moldovenesc i-a respins plângerea ca inadmisibilă, deci fapta există..
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 și art. 305 Cod procedură civilă, Codul Silvic, O.G. nr.2/2001, Decizia nr. 2356/20.04.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și orice alte norme aplicabile speței.
Intimații G. V. și B. O. G., deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus la dosar întâmpine.
Intimatul Balabașciuc G. nu a formulat întâmpinare, însă prezent la dezbateri a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul ce se subsumează prevederilor art. 304 pct. 9, art. 3041 Cod procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul îl apreciază ca nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Primul motiv de recurs vizează faptul că prin cererea formulată în dosar petentul-intimat a solicitat restituirea materialului lemnos fasonat care se află în custodia pădurarului B. O., fără să se arate care este cantitatea de masă lemnoasă, de unde provine și ce drept are asupra ei, cu atât mai mult cu cât masa lemnoasă este dată în custodie în temeiul unui act constatator necontestat și recunoscut de petent. Este real că prin cererea inițială reclamantul nu a indicat cantitatea de material lemnos a cărei restituire o solicită, însă ulterior, prin completările făcute la fila 43 dosar acesta a evidențiat cantitatea revendicată ca fiind 6 mc lemn de brad și 9 mc lemn de fag, totalizând cantitatea de 15 mc. Proveniența lemnului și dreptul pe care reclamantul l-a invocat au fost indicate în cuprinsul cererii deduse judecății la data de 03.02.2013, în care se precizează că a răspuns pârâților G. V. și B. O. G. în ziua de 13.109.2011 că a tăiat niște arbori nemarcați în . a primit nici un răspuns de la conducerea unității la cererea sa de marcare a arborilor. Referitor la împrejurarea că masa lemnoasă este dată în custodie în temeiul unui act constatator necontestat și recunoscut de petent se constată că măsura reținerii cantității de 15 mc de material lemnos este o măsură accesorie a fost dată legal în temeiul procesului-verbal nr. 7289/14.09.2011 încheiat cu respectarea și în temeiul art. 108 și 110 din Codul Silvic cu înscrierea tuturor mențiunilor cerute de lege, fiind semnat și însușit de făptuitorul Balabașciuc G., așa cum remarcă și recurentul în apărările sale.
Reclamantul a formulat plângere înregistrată pe rolul instanței la data de 28 septembrie 2011, solicitând în contradictoriul cu O.S. Tomnatic anularea procesului verbal de constatare a infracțiunii silvice nr. 7289/14 septembrie 2011, contestând în această manieră modalitatea de aplicare a sancțiunilor de către agenții constatatori.
Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a respins plângerea ca inadmisibilă prin sentința civilă nr. 1484/31.10.2011, reținând că în speță nu există un proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, actul contestat de reclamant fiind un proces verbal de constatare a infracțiunii, care reprezintă un act de sesizare a organelor în drept cu privire la săvârșirea unei infracțiuni. La cererea instanței, prin adresa nr. 1263/P/2011 P. de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a comunicat că la data de 22.09.2011 s-a înregistrat sub nr. unic 1263/P/2011 sesizarea Ocolului Silvic Experimental Tomnatic Câmpulung Moldovenesc cu privire la săvârșirea de către reclamant a infracțiunilor prevăzute de art. 108-110 din Legea nr. 46/2008, constatate prin procesul verbal nr. 7289/14.09.2011, iar prin ordonanța nr. 1263/P/2011 din 16 iulie 2012, P. de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 108 din Codul silvic, întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal, respectiv eroarea de fapt și neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 110 al. 1 lit. c din cod silvic, întrucât fapta nu există. În acest context, susținerea recurentului că intimatul nu a contestat actul constatator și a recunoscut mențiunile inserate în conținutul său, fără obiecțiuni, nu este întemeiată.
Recurentul a precizat în recursul promovat că exploatarea, tăierea de arbori din pădure, chiar dacă petentul este proprietar al unei suprafețe învecinate cu proprietatea Statului, nu se efectuează decât cu respectarea strictă și obligatorie a prevederilor legale silvice, cu proceduri specifice și imperative, susținând că dacă petentul s-ar fi considerat vătămat în drepturile sale și ar fi demonstrat că este împiedicat în a-și exercita drepturile de proprietar, ar fi avut posibilitatea legală și procedurală în a solicita sprijinul autorităților, împotriva OS Tomnatic pentru marcarea și întocmirea APV precum și eliberarea autorizației de exploatare, pentru care pretinde că a depus cerere.
În cauza de față, organelor de urmărire penală le-a fost înaintată adresa nr._/30.01.2012 în care OS Tomnatic a comunicat faptul că cei 4 arbori tăiați aflați la limita de hotar aparțin statului, iar pe arborii ce delimitează terenul proprietate privată și cel aparținând statului se aplică limitele și ciocanul silvic, aspecte care nu au fost constatate cu ocazia cercetării la fața locului, că datorită faptului că de la punerea în posesia și până la comiterea faptei au survenit schimbări în administrarea pădurii și între ocoalele silvice, puneri în posesie, amplasamente noi, existând neconcordanță între părți cu privire la limitele de hotar, nu s-a putut stabili în proprietatea cui erau arborii respectivi, motiv pentru care s-a dispus scoaterea și respectiv neînceperea urmăririi penale față de reclamant.
Apărarea recurentului în sensul că arborii au fost tăiați de reclamant fără a fi marcați nu poate fi primită de instanță, întrucât la data de 4 mai 2011, reclamantul a depus cererea nr. 3869 repartizată inginerului C. C., fără a se da curs solicitării reclamantului, motivându-se că în anul 2011 nu au fost constituite partizi pe suprafața de pădure deținută de reclamant, dar fără a se menționa motivul pentru care nu s-a emis autorizația de exploatare în condițiile în care s-a făcut cerere de marcare de către acesta.
Exploatarea masei lemnoase indiferent de forma de proprietate se face doar cu respectarea legilor specifice și speciale din domeniul silvic, nimeni nu are dreptul și nu are voie să taie pădurea după bunul plac, chiar dacă este proprietarul pădurii, Codul Silvic, Legea nr. 171/2010 fiind clare pe acest aspect.
Recurentul subliniază că instanța de fond a interpretat greșit situația de fapt și de drept și în detrimentul dispozițiilor legale imperative privind respectarea unei proceduri specifice-silvice care interzice chiar și proprietarului de teren forestier, tăierea arborilor fără ca aceștia să fi fost marcați și aprobată tăierea de către ocolul silvic, pronunțând o sentință nelegală și netemeinică. Recurentul dezvoltă în aceste susțineri argumente străine de litigiul dedus judecății, litigiu care are ca obiect revendicarea unei cantități de masă lemnoasă confiscată în baza unui proces verbal de constatare a infracțiunii, analizat și care a determinat emiterea ordonanței nr. 1263/P/2011 din 16 iulie 2012 de către P. de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 108 din Codul silvic, întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal, respectiv eroarea de fapt și neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 110 al. 1 lit. c din cod silvic, întrucât fapta nu există.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, recursul formulat de pârâtul-recurent va fi respins ca nefondat, iar hotărârea primei instanțe va fi menținută ca fiind temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul I. de C. și A. S. (I.C.A.S.) București, cu sediul în comuna Voluntari, ., București, împotriva sentinței civile nr. 991 pronunțată la data de 10.10.2013 de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în dosar nr._, intimați fiind pârâții G. V., Bodnarescu O. G., ambii de la Ocolul Silvic Tomnatic, Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava și reclamantul Balabasciuc G., domiciliat în .,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 11.03.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
I. G. G. D. I. M. S. A.
Red. I.M.
Tehnored. I.M./2 ex./23.04.2013
Judecător fond M. D.
| ← Cereri. Sentința nr. 1158/2014. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 634/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
