Grăniţuire. Decizia nr. 592/2014. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 592/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 592/2014

Dosar nr._ grănițuire

ROMÂNIA

TRIBUNALUL S.

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 592/2014

Ședința publică de la 07 Martie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE L. A.

Judecător A. I. M.

Judecător V. O. D.

Grefier L. A.

Pe rol judecarea recursurilor formulate de către recurenții pârâți N. S.-S., M. V., nr.50, jud S., N. E.-S., M. V., nr.50, jud S., S. R. - P. M. FINANȚELOR P. CU D.. PROCEDURAL LA D.G.F.P.- S., V. B., nr.1, Jud S. împotriva sentinței civile nr.4690/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant CENUȘA P.- S., 6 Noiembrie, nr.45, jud S. și intimatul pârât M. S. - P. P. I. L.-S., jud S..

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta pârâtă N. S. asistată de av. Maerean C. V., recurentul pârât N. E. și intimatul reclamant C. P. asistat de av.D. C., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care reprezentantul recurentei înmânează instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 55 lei și timbrul judiciar de 0,3 lei pe care instanța le anulează constatând recursul recurenților-pârâți legal timbrat.

Instanța constată că au fost formulate întâmpinări la cele două recursuri de către reclamantul intimat C. P. și le comunică recurenților prezenți.

Instanța acordă cuvântul asupra probelor depuse de recurenți.

Recurenții solicită încuviințarea probelor depuse de către ei.

Reprezentantul intimatului, av. D. C. arată că nu este de acord cu probele depuse de recurenți.

Instanța, față de dispozițiile art.305 și art.167 Vechiul Cod de procedură civilă încuviințează proba cu planșele foto depuse la dosar și respinge proba cu declarația martorei Z. G. L. dată în fața notarului.

Instanța invocă din oficiu excepția netimbrării recursului promovat de S. R. și acordă cuvântul asupra acesteia și asupra fondului recursurilor.

Reprezentantul recurenților arată că lasă la aprecierea instanței excepția invocată cu toate că S. R. este scutit de taxă de timbru. Cu privire la recursul formulat de către recurenții pârâți acesta solicită admiterea, sentința civilă fiind nelegală și netemeinică arătând că din înscrisuri și din expertiză rezultă clar conturul suprafeței de teren, fiind dată uzucapiunea. De asemenea arată că pârâții recurenți au demonstrat că din anul 1957 au deținut această suprafață de teren și apreciază că nu era necesară probarea continuității și neîntreruperii posesiunii. Pârâții au formulat obiecțiuni respinse de instanță însă există inadvertențe între raportul de expertiză și supliment. Toate aceste suprafețe de teren au fost greșit intabulate. . poziționată oriunde. Corect ar fi fost ca în expertiză să se ia în calcul ceea ce era tabular și nu după schițele reclamantului. Se impune respingerea acțiunii pentru că expertiza nu poate fi luată în calcul. Acesta solicită obligarea la cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și cheltuieli efectuate la fond.

Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursurilor nefiind date motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 și nici 304¹ din Vechiul Cod de procedură civilă cu cheltuieli de judecată. Cu privire la recursul pârâților N., uzucapiunea nu a fost niciodată realizată. S-a administrat în cauză proba cu expertiza, expertul efectuând măsurători în funcție de suprafața tabulară. Recurenții afirmă că reclamantul ar avea 29 mp în plus ceea ce este greșit, cei 29 mp sunt poziționați în nordul parcelei reclamantului, și anume, de la S. R.. De asemenea nu este vorba de intabulări greșite, planurile de situație fiind actualizate iar expertiza corect efectuată. Oricine poate invoca erori la măsurători. Cu privire la grănițuire este corectă situația stabilită prin expertiză în anexa S2.

În ceea ce privește recursul promovat de S. R., acesta solicită anularea ca netimbrat iar pe fond respingerea ca nefondat, fără cheltuieli de judecată de la S. R..

Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:

P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 10.10.2011 sub nr._, reclamantul C. P., în contradictoriu cu pârâții N. S., N. E. și S. R. - prin Primăria Municipiului S., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună stabilirea liniei de hotar între proprietatea sa tabulara, pf. nr. 2172/1, clădire, înscrisă în C.F. 6055 a . proprietatea pârâților, pe aliniamentul coordonatelor topografice și topometrice dintre punctele 112, 113, 114 și 204 din baza de date a O.N.C.G.C. S. și, pe cale de consecință, să dispună obligarea pârâților să-i lase în liniștită posesie și deplină proprietate suprafața de aproximativ 10 mp. teren ocupat la limita de hotar de pe aliniamentul anterior menționat, parte integrantă a pf. nr. 2172/1 din C.F.6055 a . cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul parcelei de teren a cărei grănițuire și revendicare parțială o solicită în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. l81 din data de 15 ianuarie 1997 de Biroul Notarului Public P. A., a Extrasului de Carte Funciară nr. 3193 din 15 iunie 2004 și a Planului de situație aferent, întocmit la data de 15 iunie 2000 de O.N.C.G.O S., pentru această suprafață de teren deținând două măsurători electronice, una efectuată la 15.06.2000 de ing. Nicuțari P. și una efectuată la 19.07.2004 de ing. B. N..

A precizat reclamantul că, în anul 2000 a angajat S.C. Tauzend M. S.R.L Rădăuți pentru a-i înlocui gardul vechi, deteriorat, cu unul nou, urmând ca lucrarea să fie supravegheată de o ruda de a sa, iar costul lucrării a fost suportat în întregime de către el, niciunul dintre vecini necontribuind cu nimic la refacerea gardului vechi. Pe linia de hotar dintre punctele cadastrale 112-204, muncitorii au fost supravegheați în permanență și de către prim – pârâți care au i-au amenințat să nu construiască gardul nou pe porțiunea de hotar care face legătura cu garajul acestora, societatea de construcții nemaiefectuând lucrarea pe acea porțiune.

Reclamantul a mai arătat că linia de hotar în litigiu făcea parte dintr-o parcelă de 120 m.p. pe care a cumpărat-o de la numita B. V.. Fiica acesteia, B. G., i-a mărturisit că atunci când prim – pârâții au construit garajul, au rugat-o pe B. V. să le permită să edifice construcția pe linia de hotar, ceea ce B. V. a acceptat. După terminarea garajului, prim – pârâții au turnat o bordură de beton lată de 40 cm., la baza peretelui garajului, pe terenul reclamantului. Deosebit de acest aspect, când a fost executată și montată conducta de gaz pentru imobilele prim – pârâților și al familiei B., aceasta a fost amplasată de-a lungul gardului vechi, pe vechile semne de hotar, în prezent conducta fiind de partea cealaltă a gardului reclamantului.

În acest context, reclamantul a mai arătat că certurile dintre părți au pornit de la bordura de beton amplasată nelegal de către prim – pârâți pe terenul său, aceștia nefiind de acord niciodată cu limita de delimitare a corpurilor de proprietate, limită care îi avantajează concret, ocupând aproximativ 10 m.p. din suprafața proprietatea sa.

De asemenea, reclamantul a precizat că, pentru a acoperi vechile semne de hotar, prim - pârâții, au amplasat un trotuar de pavele, de la casa acestora, la garaj, în apropierea liniei vechi de hotar iar pe vechea delimitare de proprietate au plantat un gard viu, astfel că, între trotuar, gardul viu și gardul său, pământul s-a ridicat, acoperind fundația și stâlpii de metal ai gardului său, aceasta conjunctură ducând la ruginirea și corodarea stâlpilor săi de gard.

În ceea ce o privește pe secund – pârâtă, reclamantul a arătat că a înțeles a o chema în judecată nu numai pentru opozabilitatea hotărârii judecătorești ci pentru faptul că S. R. este proprietar tabular în vecinătatea liniei de hotar și a terenului revendicat, undeva pe aliniamentul punctelor cadastrale 112 – 113.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 560,561,563,565,566 cod civil și art. 274 Cod procedură civilă.

În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri, respectiv: contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 181/1997, extras de carte funciară nr. 3193/2004, plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, plan de măsurătoare cadastrală din 08.04.2011, trei fotografii privind situația de fapt și trei reclamații ale pârâților (f. 7-16).

Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 110 lei și timbru judiciar de 2,5 lei.

Legal citată, pârâta N. S. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a soțului său, N. E., acesta nefiind proprietar al terenului ce face obiectul acțiunii.

Cu privire la fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, apreciind că este formulată cu rea credință, din următoarele considerente:

Aliniamentul pe care a fost făcut gardul de către reclamant în anul 2000, este același încă din anul 1955 de când tatăl său, Varzapov G., a primit suprafața de 437 mp cu titlu de folosință veșnică conform DECIZIUNII nr. 1416 din 08.06.1955 a fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular al orașului S.. Totodată pârâta a precizat că, deși reclamantul încearcă să inducă ideea că în anul 2000 ar fi amplasat gardul „conform spuselor pârâților” și acest lucru ar fi cauzat modificarea amplasamentului gardului, acest lucru este nereal, prezenta linie de demarcație a gardului a existat dintotdeauna întrucât pe stâlpii de susținere ai gardului vechi este amplasată conducta de gaz care alimentează atât casa sa cât și a vecinului.

Astfel, pârâta a arătat că pentru aliniamentul din dreptul casei și până la garaj, respectiv punctele 204-112, la care se face referire prin acțiune, revendicarea imobiliară și grănițuirea nu pot fi admisibile ținând cont și de faptul că, în eventualitatea în care linia de demarcație existentă între cele două proprietăți, nu ar corespunde cu cea din evidențele cadastrale sau din actele reclamantului, eventuala diferență de teren în plus sau în minus ce ar fi posibil să apară la măsurători, nu poate profita niciuneia dintre părți întrucât, dat fiind faptul că ei dețin acest teren de mai mult de 55 de ani, a intervenit prescripția achizitivă pentru eventualele suprafețe de teren aflate pe aliniamentul dintre casă și garaj.

De asemenea, pârâta a arătat că o oarecare discuție suportă, într-adevăr, linia de demarcație pe latura din stânga garajului, respectiv de la punctele 112-110, întrucât acest gard a fost desființat în anul 2000 de către reclamant și, pe măsură ce continuă, această diferență se mărește. Cu privire la această suprafață de teren au existat în permanență discuții întrucât pe acest garaj se găsește amplasată conducta de gaz și datorită faptului că reclamantul a depozitat diverse materiale pe acest garaj, s-au rupt soclurile de prindere a conductei de gaz.

În dovedire, pârâta a depus a dosar, în copie, Deciziunea nr. 1416 a. din 08.06.1955 a fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular al Orașului S. (f. 25).

La termenul din 26.04.2012, reclamantul a formulat precizări la acțiune prin care a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu S. R. prin M. Finanțelor P., în calitate de proprietar al parcelei funciare megieșe cu terenul proprietatea sa și M. S. – prin P., în calitate de administrator al terenului statului (f.29).

M. Finanțelor P. a formulat întâmpinare prin care a arătat că înțelege să-și aleagă domiciliul procedural la sediul Direcției Generale a Finanțelor P. S., care are și calitatea de mandatar al acestuia și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, în calitate de reprezentant al Statului R.. În motivare a arătat că S. R. nu poate fi reprezentat de M. Finanțelor P. întrucât nu participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații.

La termenul de judecată din data de 14.02.2013, prim – pârâta N. S., prin apărător, a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților S. R. – prin M. Finanțelor P. și a Municipiului S. – prin primar.

În cauză, instanța a încuviințat și a administrat, la solicitarea proba cu înscrisuri și proba cu expertiză topo - cadastrală,raportul de expertiză fiind depus la dosar la filele 58-73 ds..

P. sentința civilă nr.4690/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria S., prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului N. E., invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor P. în calitate de reprezentant al Statului R., invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. – prin M. Finanțelor P., invocată de pârâta N. S., prin apărător, ca neîntemeiată.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului S. – prin primar, invocată de pârâta N. S..

A respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Municipiului S. – prin primar, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis acțiunea civilă având ca obiect „grănițuire” formulată de reclamantul C. P., domiciliat în S., .. 45, jud. S., în contradictoriu cu pârâții N. S., N. E., ambii domiciliați în S., .. 50, jud. S. și S. R. - prin Primăria Municipiului S., cu domiciliul procedural la sediul DGFP S., .. 1, jud. S..

A obligat pârâții N. S. și N. E. să lase reclamantului, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 4,2 m.p. teren, situată în intravilanul municipiului S., .. 45, jud. S., astfel cum a fost identificată în planul de situație Anexa 6 la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul tehnic judiciar H. T. – fila 67 ds..

A stabilit linia de hotar între terenul aflat în proprietatea reclamantului și cel aflat în proprietatea pârâților N. S. și N. E. pe aliniamentul A-B-C, redat în linie verde, conform planului de amplasament și delimitare a imobilului Anexa S2 din suplimentul la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic judiciar H. T. – fila 116 ds..

A stabilit linia de hotar între terenul aflat în proprietatea reclamantului și cel aflat în proprietatea pârâtului S. R. - prin M. Finanțelor P. pe aliniamentul redat prin marcajul 25,24,23,22,21, conform planului de amplasament și delimitare a imobilului Anexa S3 din suplimentul la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic judiciar H. T. aflat la fila 117 dosar.

A obligat pârâții N. S. și N. E. la plata către reclamant a sumei de 2070,25 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

A obligat pârâtul S. R. - prin M. Finanțelor P. la plata către reclamant a sumei de 414 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Analizând, cu prioritate, în baza art. 137 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului N. E., invocată prin întâmpinare, prima instanță a reținut următoarele:

Potrivit art. 584 Cod civil „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, cheltuielile grănițuirii făcându-se pe jumătate”. Dreptul la acțiune, bazat pe dispozițiile legale citate, circumscrie așadar posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof de a pretinde vecinului său restabilirea hotarului care separă fondurile învecinate și marcarea acestuia prin semne vizibile. În raport de trasarea hotarului și așezarea semnelor de hotar urmează a se decide în privința încălcării proprietății.

Astfel cum rezultă din practica judiciară – decizia nr. 2153/2005 a I.C.C.J. „operațiile judiciare ale grănițuirii impun judecătorului a se pronunța asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate al reclamanților și nu asupra existenței acestuia (în întregul său)”. Astfel, acțiunea în grănițuire poate fi exercitată nu numai de către proprietar, dar și de către titularul dezmembrământului dreptului de proprietate, chiar și de către un simplu posesor, simetric, putând fi îndreptată nu numai împotriva proprietarului fondului limitrof ci și a titularului unui alt drept real ori a posesorului.

În speță, astfel cum rezultă din raportul de expertiză topografică și suplimentul la raport întocmite de expert tehnic H. T. (f. 58-67, 112-117), terenurile deținute de pârâții N. E. și N. S. se identifică cu: p.v. nr. 1960 (437 m.p.), ce face obiectul deciziei nr. 1416a./08.06.1955 a fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular al orașului S. și p.f. 268/5 (28 m.p.) cu proprietari tabulari N. E. și N. S., dobândită în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1353/01.06.2005 la BNP M. E. B.. Rezultă, astfel, că .. 1960 învecinată cu terenul proprietatea reclamantului – p.f. 269/3 (120 m.p.), se află în posesia ambilor prim - pârâți, soții N. E. și N. S., aspect confirmat, de altfel, de aceștia prin notele de concluzii și obiecțiunile formulate în cauză.

D. urmare, prima instanță a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului N. E., invocată prin întâmpinare, este neîntemeiată motiv pentru care o a respins-o ca atare.

În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor P. în calitate de reprezentant al Statului R., invocată prin întâmpinare și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. – prin M. Finanțelor P., invocată de pârâta N. S., prin apărător, prima instanță a constatat că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Astfel cum rezultă din disp. art. 136 alin 2 din Constituția României, art. 6 din Legea nr. 18/1991 republicată, art. 4 din Legea nr. 213/1998 și Legea nr. 215/2001, S. este titular al dreptului de proprietate publică precum și al dreptului de proprietate privată.

În situația în care statul este titular al dreptului de proprietate, fie publică, fie privată, acesta este reprezentat prin M. Finanțelor. În acest sens dispune art. 3 alin. 1 pct. 81 din HG nr. 34/2009. Potrivit acestuia, M. Finanțelor are ca atribuție reprezentarea statului, ca subiect de drepturi și obligații, în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ. Reprezentarea statului de către M. Finanțelor are loc - în puterea art. 12 alin 5 din Legea nr. 213/1998 și în litigiile privitoare la dreptul de administrare și dreptul de proprietate asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului.

Analizând, prin coroborare, concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză cu planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate recepționat de O.C.P.I. S. și depus la fila 9 ds., prima instanță a constatat că pentru . din CF 551, învecinată cu parte din terenul proprietatea reclamantului – p.f. 269/40, proprietar tabular figurează S. R.. D. urmare, instanța constată că în prezenta cauză obiectul litigiului poartă și asupra liniei de hotar dintre terenul aflat în proprietatea reclamantului și cel aflat în proprietatea pârâtului S. R. context în care, față de obiectul acțiunii, S. R. are calitate procesuală pasivă iar reprezentarea acestuia se face de către M. Finanțelor.

În consecință, prima instanță a respins cele două excepții invocate, ca neîntemeiate.

De asemenea, plecând de la cele reținute anterior, prima instanță a constatat că deși Municipiului S. este cel care administrează în prezent terenul în litigiu, calitatea de titular al dreptului de administrare a unui bun ce aparține domeniului privat ori public al statului, nu-i conferă acestuia legitimare procesuală.

Față de acestea, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului S. – prin primar, invocată de pârâta N. S.șia respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut următoarele:

P. contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.181/15.01.1997 la BNP P. A., reclamantul C. P. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului constând din suprafața de 570 m.p. teren curte și grădină, împreună cu casa de locuit și un garaj situate în mun. S., .. 45, jud. S., identic cu parcelele: nr. 2172/1 clădire cu casă și un garaj în suprafață de 100 m.p., înscrise în cartea funciară nr. 6065 a .. 269/2 grădină în suprafață de 140 m.p. și nr. 2172/2 virană în suprafață de 210 m.p., înscrise în cartea funciară nr. 511 a . și . grădină în suprafață de 120 m.p., înscrisă în cartea funciară nr. 3511 a ..7-8).

Terenurile proprietatea reclamantului au fost identificate prin raportul de expertiză topografică și suplimentul la raport întocmite în cauză de expert tehnic judiciar H. T. potrivit cărora aceste suprafețe sunt identice cu: p.c. 2172/1 (100 m.p.) din CF 6055, p.f. 269/2 (140 m.p.) din CF 6055, p.v. 2172/2 (210 m.p.) din CF 6055, p.f. 269/3 (120 m.p.) din CF 9523 și au fost dobândite în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 181/15.01.1997 precum și cu p.f. 269/40 (29 m.p.) din CF_ a . în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1862/19.05.2008 de BNP P. A. ( Anexa nr. S1 la suplimentul la raportul de expertiză: f. 115).

În ceea ce-i privește pe pârâții N. S. și N. E., instanța reține că, prin Decizia nr. 1416a/08.06.1955 a fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular al Orașului S., autorului pârâtei N. S., numitului Varzapov G., i s-a atribuit, în folosință veșnică, .. 269/2 în suprafață de 437 m.p. situată în mun. S., .. 36 (f. 25,99).

De asemenea, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1353/01.06.2005 la BNP M. – E. B., prim - pârâții N. S. și N. E. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din suprafața de 28 m.p. teren curte, situat în mun. S., .. 50, identic cu . divizată din . înscrisă în CF nr. 1822 a .. 101).

Astfel cum rezultă din raportul de expertiză topo cadastrală întocmit în cauză, la identificarea suprafețelor de 437 m.p. și respectiv 28 m.p., măsurătorile efectuate au evidențiat o suprafață de 507 m.p. + 38 m.p. teren, în timp ce suprafața din lucrarea de cadastru imobiliar este de 536 m.p. (f. 58-67).

În raport de linia de hotar din cadastrul imobiliar, lucrarea de expertiză întocmită în cauză a concluzionat în sensul că prim - pârâții ocupă suprafața de 4,2 m.p. din terenul proprietatea reclamantului, din care suprafața de 1,53 m.p. sunt ocupați cu platforma betonată din spatele garajului aflat în proprietatea pârâților (Anexa nr. 6 – f. 67 ds.).

P. apărările formulate, pârâta N. S. a invocat dobândirea dreptului de proprietate asupra acestui teren (mai exact asupra diferenței de teren rezultată din măsurători) pe calea prescripției achizitive de lungă durată, motivat de faptul că dețin terenul din 1955 – anul emiterii Deciziei nr. 1416 a..

Instanța nu a putut reține însă aceste apărări întrucât, pe de o parte, având în vedere faptul că terenul în suprafață de 437 m.p. a fost atribuit autorului prim – pârâtei, Varzapov G., în folosință veșnică, acesta nu a exercitat o posesie utilă asupra terenului, în sensul art. 1847 C.civ., ci a fost doar un detentor precar. Ori, detenția precară nu poate duce la dobândirea dreptului de proprietate asupra unui teren prin uzucapiune. Pe de altă parte, instanța constată că, deși prin susținerile prim – pârâtei aceasta a făcut referire și la joncțiunea posesiilor, arătând că familia sa a stăpânit terenul din 1955 (inclusiv diferența de teren rezultată în plus față de cei 437 m.p.), în cauză nu s-a făcut dovada celor invocate, nefiind probate aspecte precum: întinderea și configurația suprafeței uzucapate, intervalul de timp cât posesia a fost exercitată de către autorul său sau continuarea posesiei de care se prevalează, cu toate calitățile ori viciile sale.

Acțiunea în revendicare imobiliară este acțiunea reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar.

În cauza de față, având în vedere că pârâții N. S. și N. E. ocupă fără drept suprafața de 4,2 m.p. teren (parte din suprafața de 599 m.p. proprietatea reclamantului), față de dispozițiile art. 480 C.civ., prima instanță a apreciat că acțiunea în revendicare formulată în contradictoriu cu aceștia este întemeiată, motiv pentru care o a admis-o și a obligat pârâții N. S. și N. E. să lase reclamantului, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 4,2 m.p. teren, situată în intravilanul municipiului S., .. 45, jud. S., astfel cum a fost identificată în planul de situație Anexa 6 la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul tehnic judiciar H. T. – fila 67 ds..

În ceea ce privește capetele de cerere privind grănițuirea, prima instanță a reținut următoarele:

P. suplimentul la raportul de expertiză întocmit în cauză de exp. H. T. (f. 112-117) au fost identificate suprafețele de teren aflate atât în proprietatea reclamantului cât și în proprietatea prim - pârâților N. S. și N. E. și respectiv a secund - pârâtului S. R. - prin M. Finanțelor, acestea fiind evidențiate în planurile anexă la raport S1 și S3 – f. 115 și 117 ds..

De asemenea, expertul a evidențiat în planurile întocmite, linia de hotar dintre proprietățile părților. A rezultat astfel că linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantului și cel al prim - pârâților N. S. și N. E. este linia din cadastrul imobiliar edilitar prezentată în Anexa S2 și este definită de punctul A situat la 0,23 m. de colțul gardului existent, punctul B – colțul de SV al garajului proprietatea pârâților și punctul C situat la 0,21 m. de colțul de NV al garajului proprietatea pârâților și la 0,62 m. spre nord, pe aliniamentul (linia de culoare verde) din lucrarea de cadastru imobiliar edilitar – fila 116 ds..

Cât privește linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantului și cel al secund - pârâtului S. R. - prin M. Finanțelor, potrivit concluziilor suplimentului la raportul de expertiză, aceasta este pe aliniamentul 25,24,23,22,21, situația grafică fiind redată în Anexa S3 – fila 117 ds..

Față de cele reținute anterior, precum și față de prevederile art. 584 C.civ. (forma în vigoare la data introducerii acțiunii), potrivit cărora „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa”, prima instanță a admis cererea reclamantului privind grănițuirea și, în consecință, a stabilit linia de hotar între terenul aflat în proprietatea reclamantului și cel aflat în proprietatea pârâților N. S. și N. E. pe aliniamentul A-B-C, redat în linie verde, conform planului de amplasament și delimitare a imobilului Anexa S2 din suplimentul la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic judiciar H. T. – fila 116 ds..

De asemenea, a stabilit linia de hotar între terenul aflat în proprietatea reclamantului și cel aflat în proprietatea pârâtului S. R. - prin M. Finanțelor P. pe aliniamentul redat prin marcajul 25,24,23,22,21, conform planului de amplasament și delimitare a imobilului Anexa S3 din suplimentul la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic judiciar H. T. aflat la fila 117 dosar.

În temeiul art. 274 alin. 1, art. 276, art. 277 C.pr.civ. corob. cu art. 584 C.civ, în cadrul acțiunii în grănițuire cheltuielile fiind suportate în cotă egală de părți, instanța a obligat pârâții N. S. și N. E. la plata către reclamant a sumei de 2070,25 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și, de asemenea, a obligat pârâtul S. R. - prin M. Finanțelor P. la plata către reclamant a sumei de 414 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta DGRFP Iași, în calitate de mandatar al MFP pentru S. R., pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, a arătat că în mod greșit prima instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor P. in calitate de reprezentant al Statului R..

In acest sens, a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor P. in calitate de reprezentant al Statului R..

Potrivit dispozițiilor art. 3, alin. 1, pct. 81 din H.G. 34/2009 privind organizarea si funcționarea Ministerului Finanțelor P., acesta "reprezintă statul, ca subiect de drepturi si obligații, in fata instanțelor, precum si in orice alte situații in care acesta participa nemilocit, in nume propriu, in raporturi juridice, daca legea nu stabilește in acest scop un alt organ".

S. R. nu poate fi reprezentat de M. Finanțelor P. intrucat nu participa nemijlocit, in nume propriu, ca subiect de drepturi si obligații. Având in vedere faptul ca legea stabilește in acest scop un_alt organ, dispozițiile art. 25 din Decretul 31/1954, preluate de art. 3, alin. 1, pct. 81 din HG 34/2009 privind organizarea si funcționarea Ministerului Finanțelor P., care prevăd reprezentarea statului prin MFP, sunt inaplicabile.

De asemenea au formulat recurs pârâții N. S. și N. E., pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare au arătat că relativ la calitatea procesuala pasiva a paratului N. E., instanța de fond a respins aceasta excepție motivat de faptul ca acest parat are calitatea de posesor al terenului.

Practica judiciara invocata, respectiv Decizia nr. 2153/2005 a ICCJ nu poate fi considerata izvor de drept, pe de o parte, si pe de alta parte aceasta poate fi aplicabila numai in cazul in care parații ar fi fost deținătorii terenului, alții decât proprietarul.

In cauza, hotărârea nu-i poate fi opozabila in niciun fel paratului N. E. cu atat mai mult cu cat, terenul pe care acesta este proprietar, in baza Contractului autentificat la nr. 1353/01.06.200 BNP E. B., nu se învecinează cu terenul reclamantului.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a apreciat ca in cauza nu poate opera prescripția achizitivă intrucat nu au făcut dovada intinderii si configurația suprafeței uzucapate, intervalul de timp cat posesia a fost exercitata de către autorul sau.

Aceștia au criticat soluția si motivarea data de cate instanța, ca temei al respingerii apărărilor noastre pe temeiul uzucapiunii, justificat de următoarele aspecte:

- conform înscrisurilor depuse la dosar este cert ca suprafața de 437 mp a fost stăpânită de autorul paratei Varzapov G. conform DECIZIUNII nr. 1416/ 08.06.1955. Au arătat că depun alăturat Planul de sitiuatie din 06.04.1983 care atesta suprafața de teren de 437 mp deținuta de Varzapov G. cu precizarea ca aceasta a fost configurația inca de la data emiterii DECIZIUNII nr. 1416 din 08.06.1955.

- dupa cum se poate observa, configurația suprafeței deținute este aceeași cu cea rezultata si din expertiza efectuata in cauza anexele 3 si 4 astfel incat nu se poate susține ca nu au făcut dovada întinderii, configurației si intervalul de timp cat posesia a fost exercitata.

- mai mult decât atat, aceasta posesie nu a fost contestata nici de către reclamant deodată ce acesta a afirmat ca a construit gardul pe vechiul amplasament, astfel incat, in acest caz, operează prevederile art. 1850 din Codul civil care prevede dispensa de proba cu privire la continuitatea si neintreruperea posesiunii, deodată ce au demonstrat detinerea terenului inca din anul 1955, pe același amplasament.

Punctul nevralgic al intregii situații conflictuale, consta in:

- terenurile cumpărate de către reclamant in baza contractului autentificat 5 nr.181/1997 au totalizat 570 mp.

- Ulterior, in urma măsurătorilor, reclamantul a constatat ca are o suprafața in plus de 29 mp pe care, topografii, au inteles sa o poziționeze in partea de nord a parcelei reclamantului, fiind identificata cu nr. 269/40.

Aceasta . oriunde, chiar si la limita între cele doua hotare in litigiu.

In aceasta situație, nu ar fi existat litigiul de astăzi, fiind cert ca reclamantul deține excedent de teren.

Dupa cumpărarea acestui teren de către reclamant, de la Primăria S., practic, suprafața sa de teren s-a majorat cu cei 29 mp desi exista posibilitatea ca aceasta suprafața sa nu fie de 29 mp ci mai mica, eventual chiar cu suprafața din prezentul litigiu, cu atat mai mult cu cat, conform afirmației expertului (răspunsul de la pct 3.3 din supliment) la măsurători (ale suprafetelor reclamantului) sa fi intervenit unele erori de măsurare. F. de aspectele arătate este cert ca prezentul litigiu isi are izvorul in acte si fapte juridice, exclusiv din culpa reclamantului.

In sfârșit, cu privire la temeinicia expertizei efectuate in cauza, au solictat ca instanța sa nu tina cont de aceasta, intrucat exista mai multe inadvertențe intre situația reala si cea constatata de către expert, foruland obiectiuni atat la raportul de exertiza cat si la supliment..

In primul rand exista inadvertențe intre anexele la raport si anexele la supliment, ambele efectuate de același expert.

In anexa 2 din Raport, in punctul 117 reiese ca distanta de recuperat este de 0,22 m iar in anexa S2 din raport distanta de recuperata este de 0,23 m.

In urma măsurătorii tehnice expertul a concluzionat ca distanta existenta intre cele doua puncte (gardul existent si coltul garajului in dreptul punctului 111) este de 0,35 m, in fapt, conform măsurătorii noastre - anexam foto - distanta reala este de 0,25 m, expertul stabilind o distanta mai mare cu 0,10 m decât cea existenta.

Diferentele semnalate dintre situația de fapt si cea măsurata de către expert, raportandu-se si la concluziile de la pct 3.3 din Suplimentul la raport, îi conduce la concluzia ca diferența de măsurare este de min. 10 cm pe toata lungimea intre punctele 111-116, astfel incat distantelele prevăzute la pct. 111-116 din anexa 2 la Raportul de expertiza trebuie diminuate cu 10 cm.

Din aceasta eroare de 10 cm la care se adaugă 1 cm (diferența dintre anexa 2 la raport si anexa S2 la supliment), prin inmultirea cu 12,8 m (distanta dintre pct. 111 si 117) rezulta ca suprafața eventual ocupata este mai mica cu 1,41 mp (12,8 x 0,11), astfel incat din suprafața eventual acupata stabilita de expert de 2,6 mp (răspunsul de la pct. 3.5 din supliment) scazandu-se 1,41 mp, rezulta o suprafața eventual ocupata de 1,19 mp (2,6 - 1,41). Precizează ca aceasta suprafața se refera exclusiv la suprafața dintre pct. 111 si 117 nu si cea dintre punctele 109-111.

Considerând planul rf_/2008 având posibile erori si negasind explicație pentru diferentele la configurația hotarului intre punctele 213 si 109 din planul rf 942/1957 anexa 3 din experiza, expertul propune ca soluție de arbitrariu lucrarea de cadastru imobiliar, desi ca si celelalte planuri din expertiza-vizate de OJCGC - prezintă erori. Distorsiunea planului este accentuata in zona garajului unde hotarul descris cf anexa 2 expertiza este deplasat cu tot cu clădirile reclamantului spre est .Situația devine si mai evidenta comparandu-1 cu cel descris prin planul din anexa 1, expertiza pe toata porțiunea dintre punctelelll si 104, unde lățimea suprafeței pretins ocupate creste la lucrarea de cadastru cu pana la 23 cm. Exemplu: in pct in pct. 110 de la 6 cm la 20 cm iar in punctual 111 de la 17 la 35cm. Diferentele sunt greu de justificat la astfel de planuri, configurațiile corpurilor de proprietate deformate iar suprafețele inexacte.

Alte elemente care combat atat raportul de expertiza cat si suplimentul constau in faptul ca expertul nu a precizat pe planurile întocmite daca măsurarea s-a făcut la limita gardului in interiorul terenului reclamantului sau al paratului (in fapt, pentru identificarea liniei de hotar, măsurătorile s-au făcut pe proprietatea reclamantului astfel incat mai apare o eroare in planuri de 8 cm - grosimea gardului.

Concluzionând toate aspectele menționate anterior si tinand cont ca toate schitele efectuate pana la data litigiului nu sunt corespunzătoare, conform afirmației expertului, se întrebă retoric, data fiind situația de fapt, care sunt argumentele pentru care instanța sa ia in calcul planurile efectuate de către expert? Printr-o prezumție simpla, daca peste 5 ani se vor face noi măsurători, se va constata ca nici planul efectuat acum, in baza căruia s-a pronunțat instanța, nu va fi corespunzător situației cadastrale cu cea in fapt.

Practic, deodată ce garajul fost construit inca din anul 1983 - fiind un reper clar, existent de 30 de ani, la limita de hotar fiind si un trotuar de 25 cm (existent si in prezent), conform declarației vecinei Z. G. L., este clar ca aceasta a fost situația reala. Mai mult decât atat, faptul ca exista o rețea de gaz din 1991 intre gard si garaj, ce ar trebui desființată, daca ar fi sa luam in calcul hotărârea instanței de fond, apreciază ca expertul trebuia sa efectueze măsurătorile in funcție de aceste repere fixe insa acesta s-a rezumat la efectuarea măsurătorilor in funcție de niște repere teoretice.

Un ultim argument al dubiilor expertizei consta si in formularea expertului de la răspunsul la pct. 3.5 al.2 din expertiza care apreciază ca "daca instanța considera alta linie de hotar.... expertiza va fi completata" asadar nici expertul nu are certitudinea liniei de hotar, instanța pronuntadu-se pe aceasta incertitudine.

Toate aceste aspecte ale netemeiniciei expertizei au fost aduse la cunoștința instanței prin obiectiunile de la raport cat si de la supliment.

In sfarsit, nici cheltuielile de judecată nu au fost admise corespunzător, dat fiind ca aceastea ar fi trebuit suportate de ambele parti in proporție de 1/2 .

Nestiind exact care au fost cheltuielile efectuate de reclamant, au solicitat ca instanța sa verifice legalitatea acestei obligații.

În drept au invocat prevederile art.304 pct.8,9, 304¹ Vechiul Cod de procedură civilă.

Au depus la dosar planșe foto și declarații autentificate la notar ( f.9-12).

Legal citat, intimatul reclamant a formulat întâmpinare, în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În apărare, a arătat că referitor la calitatea procesuala pasiva a recurentului N. Kmil, consideră ca instanța de fond corect analizând disp.art.584 Cod civil si Dec.nr.2153/2005 a Î.C.C.J, a respins excepția invocata de parați, reținând ca aceștia, au fost chemați in judecata ca posesori ai terenului, aspect confirmat implicit de aceștia prin notele de concluzie si obiectiunilc formulate in cauza cat si prin prezentele motive dc recurs.

Referitor la prescripția achiziliva invocata dc recurenți prin întâmpinare si reinvocata prin motivele de recurs, consideră ca in mod legal si temeinic, instanța de fond a inlaturat-o, reținând ca autorul paraților, Varzapov G., nu a exercitat o posesie utila asupra terenului, in sensul art 1847 Cod civil, fiind doar un detentor precar, situație de fapt care nu poate duce la dobândirea unui drept de proprietate prin uzucapiune împotriva Statului R.. Joncțiunea posesiilor, care este invocata in recurs, trebuia dovedita la judecata in fond a cauzei, nefiind probate aspecte precum configurația si intinderea parcelei de teren uzucapate, intervalul de de timp de exercitare a posesiei de catre autorul lor, si continuarea posesiei fără intrerupere, elemente obligatorii in realizarea acestui drept de proprietate.Uzucapiunea nu înseamnă ca daca este invocata, ea si există. Prescripția achizitiva trebuie dovedita si realizata pentru a putea opozabila.In speța nu s-a intamplat acest lucru. De altfel uzucapiunea în contradictor cu S. R. este interzisa de lege.

Referitor la motivele de recurs ce privesc fondul cauzei:

Recuretii stabilesc un „punct nevralgic al cauzei" pe care il centrează funcție de proprietatea sa. Aceștia au susținut că el posedă în plus 29 mp, pe care expertul a pozitionat-o in nordul parcelei si ca aceasta suprafața putea fi poziționată oriunde, chiar si la limita dintre cele doua proprietăți. Afirmatie rau-voitoare, intrucat din cuprinsul raportului de expertiza rezulta clar că plusul de teren pe care il deține, se afla in vecinătate cu S. R. pe amplasamentul delimitat de expertiza, prin suprapunerea planului de situație din baza de date a cadastrului imobiliar cu măsurătorile efectuate in teren. In argumentarea acestei teorii rudimentare, recurenții uita sa precizeze ca dețin conform aceluiași raport si supliment la expertiza, un plus de 76 mp fata de suprafața din acte, adică 513 mp in loc de 437 mp.Poziția plusului de 76 mp este necunoscuta, dar ar putea fi oriunde.Poate ca acest plus este la limita proprietăților lor sau sub garajul paraților.

O alta susținere a recurenților se refera la asa zisele inadvertențe intre anexele la raport si anexele la suplimentul de expertiza, efect care a avut ca si cauza erori de masurare.Recurentii dau ca exemplu faptul ca, expertul a găsit in urma măsurării cu aparatura de specialitate, intre gard si coltul garajului o distanta de 0,35m in timp ce ei au măsurat cu ruleta o distanta dc 0,25 m pe care o considera reala.In acest sens, recurenții au făcut o fotografie pe care au anexat-o ca „proba științifica" motivelor de recurs, in care se vede o ruleta așezata de langa gard, pana in coltul garajului.Se întreabă, daca ar fi măsurat prin același procedeu, de la el din curte de la gard pana la garaj, ce suprafața ar fi găsit? Pornind de la aceasta măsurătoare empirica, parata ajunge la concluzia ca diferența pe toata lungimea hotarului dintre nei este de 10 cm. Este convins ca daca ar măsura prin aceeași metoda de la el din curte, ar gasi o alta diferența, de acesta data in favoarea sa.Dc altfel toate aceste posibile erori, asa cum sunt numite de recurenți, ar putea sa fie si in favoarea sa, nu numai a lor, daca le privesc cu aceleași argumente, din punctul său de vedere.

Motivele invocate de parații-recurenti sunt nefondate.Corect instanța de fond a soluționat cauza in baza unei expertize, suplimentată ulterior, proba știintifica, specifica unei acțiuni in revendicare cu stabilire de hotar.In baza acestei probe, Judecătoria S. a stabilit cu certitudine ca parații ocupa fără drept suprafața de 4,2 mp teren parte integranta a suprafeței dc 599 mp propietatea sa, astfel cum a fost identificat in planul de situație Anexa 6 la raportul dc expertiza intocmit in cauza de expertul tehnic judiciar H. T., fiind justificat aplicabile in cauza, disp.art.480 Cod civil.

Pe cale de consecința, instanța de fond, legal si temeinic a stabilit ca granita dintre ele părțile că linia din cadastrul imobiliar edilitar prezenta in Anexa S2 din suplimentul Ia raportul de expertiza, fiind definitivata de punctul A situat la 0,23 m de coltul gardului existent, punctul B reprezentând coltul de sud-vest al garajului si punctul C situat la 0,21 de coltul de nord-vest al garajului pe aliniamanlul reprezentat cu o linie de culoare verde fila 116 dosar.

In legătura cu declarația ddată fata notarului de Z. Gcorgeta L. in data de 04.12.2013, aceasta este mincinoasa cand afirma ca el ar fi cunoscut de la mama ei toate aspectele legate de hotarele terenului vândut, inclusiv cele legate dc semnele de hotar, întrucât nu a cunoscut-o niciodată pe mama ei, B. V., nu a vorbit niciodată cu ea, nu a cumpărat nimic direct de la aceasta, aspecte pe care le poate demonstra cu înscrisuri doveditoare. Asa cum a mai arătat si cum instanța de fond corect a reținut in cuprinsul considerentelor sentinței civile, Z. G. L., i-a mărturisit ca atunci cand recurenții au construit garajul, au rugat-o pe B. V. sa le permita sa edifice construcția pe linia de hotar, ceea ce B. V. a si acceptat.Dupa terminarea garajului, prim-paratii au turnat o bordura de beton lata de 30 cm, la baza peretelui garajului, pe terenul său. Deosebit de acest aspect, cand a fost executata si montata conducta de gaz pentru imobilele prim-pârâților si al familiei B., aceasta a fost amplasata de-a lungul gardului vechi, pe vechile semne de hotar, in prezent conducta fiind de partea cealaltă a gardului său.Aceasta este situația reala, confirmata si de expertiza efectuata in cauza.

Cheltuielile de judecată au fost stabilite corect de instanța de fond, ele cazând in sarcina recurenților si a Statului R. in procent 25% de fiecare parte in ceea ce privește granituirea si 100% in sarcina recurentior in ceea ce privește acțiunea in revendicare. Nu are nimic impotriva ca, instanța sa faca verificări in acest sens.

Deși legal citat, intimatul pârât nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.

Examinând recursul pârâților N. întemeiat de aceștia pe dispozițiile art. 304 pct. 8,9, art. 3041 din vechiul cod de procedură civilă, tribunalul reține următoarele:

Corect a respins prima instanță excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului N. E.. Acțiunea în grănițuire poate fi îndreptată nu doar împotriva proprietarului vecin, ci și a titularului unui drept real ori a posesorului.

În speță, conform expertizei topo efectuate, rezultă calitatea de posesor pentru acest pârât, asupra terenului învecinat cu proprietatea reclamantului.

Prima instanță a invocat o decizie a ÎCCJ cu titlu exemplificativ, nu ca izvor de drept.

Recurenții arată că cele reținute de prima instanță se aplică doar dacă pârâții ar fi deținătorii terenului, alții decât proprietarul. Nu există o prevedere legală în sensul acestei limitări.

Terenul care face obiectul contractului autentificat sub nr.1353/1.06.2005, de BNP E. B. nu se învecinează cu proprietatea reclamantului, dar acest pârât deține, alături de pârâta N. S., terenul limitrof proprietății reclamantului, de 437 mp, . N. S..

Nu s-a contestat, în recurs calitatea de posesor al terenului învecinat reclamantului, pentru pârâtul N. E..

Pe fondul cauzei, corect a respins prima instanță cererea pentru constatarea prescripției achizitive, ca nefondată. Pentru terenul de 437 mp, atribuit autorului pârâtei, Varzapov G., în folosință pașnică, prin Decizia nr.1416 a/1955, a fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular al Orașului S., rezultă doar calitatea de detentor precar, nu reiese executarea unei posesii utile, sub nume de proprietar, fiind vorba de o atribuire de teren de la stat.

Pentru o altă suprafață de teren, nu s-a dovedit întinderea acesteia, în concluzii scrise ( f.119, judecătorie) se face vorbire de o eventuală diferență de teren, deci, o altă suprafață de teren nu este determinată clar, folosindu-se termeni generici. Nu s-a dovedit exercitarea unei posesii utile din 1955, prin joncțiunea posesiilor cu autorul pârâtei, deși sarcina probei le revenea. Planul de situație din 1983, invocat, nu dovedește posesia de 30 ani, fiind un document de identificare, același aspect impunându-se a fi reținut și în privința expertizei.

De reținut că recurenții N. se declară mulțumiți de identificarea terenului ce le aparține, de 437 mp, arătând că planul lor de situație, datat 1983 corespunde cu configurația redată în expertiză, anexele 3 și 4.

Posesia exercitată de pârâți a fost contestată de reclamant, inclusiv prin formularea prezentei acțiuni.

Nu se aplică prevederile art. 1850 Vechiul cod civil. La nivelul anului 1955 rezultă stăpânirea doar pentru cei 437 mp, atribuiți autorului Varzapov G., nu și pentru altă suprafață de teren. Pentru cei 437 mp, s-a arătat deja, că rezultă doar o detenție precară, nu o posesie utilă.

Pentru identificarea și măsurarea terenurilor părților s-a efectuat o expertiză topo, întregită de un supliment.

Conform acestora, reclamantul justifică dreptul de proprietate, conform actelor de proprietate, pentru o suprafață totală de 599 mp. Suprafața găsită la măsurători este aproape identică, de 599,8 mp.

Pârâții N. justifică drept de proprietate, conform actelor depuse, pentru o suprafață totală de 465 mp. Suprafața găsită la măsurători relevă un plus considerabil, de 76 mp față de acte, pe care aceștia nu îl justifică în niciun fel.

Deci, reclamantul nu are un plus, de 29 mp, față de acte, așa cum eronat susțin recurenții.

De observat că, prin obiecțiunile formulate de pârâții N. ( f.122, judecătorie) nu se contestă amplasamentul și întinderea suprafețelor aflate în proprietatea lor, ci este criticat doar amplasamentul reținut pentru reclamant.

Deci, în mod cert, recurenții nu justifică dreptul de proprietate pentru o altă suprafață, în altă configurație sau mai mare, decât cea reținută de expert.

Deci, recurenții nu justifică dreptul de proprietate pentru terenul revendicat de reclamant.

În schimb, reclamantul are acte de proprietate, conform celor arătate, pentru terenul revendicat. Mai mult, expertul a arătat, în suplimentul efectuat, că a optat pentru configurația cea mai imparțială, dată de cadastrul imobiliar edilitar, față de diferențele mari dintre planurile de situație vechi și situația actuală. Deci, expertul a lămurit, în supliment, că nu au intervenit în lucrarea sa inițială erori de măsurare, ci există neconcordanțele obiective arătate mai sus.

S-a arătat deja, că nu există un excedent pentru reclamant, ci un deficit, care a impus admiterea cererii de revendicare.

Recurenții pun sub semnul întrebării amplasamentul reclamantului pentru 29 mp, fără a justifica dreptul de proprietate pentru aceștia, fără a justifica excedentul lor, de 76 mp

Expertul a explicat că a încercat identificarea pentru terenul reclamantul cel mai imparțial, făcând trimitere la cadastrul imobiliar edilitar, care constituie un reper obiectiv. Astfel, prevalează părerea expertului, specialist autorizat, asupra alegațiilor recurenților, care nu au dovedit o altă configurație certă pentru terenul reclamantului.

Față de toate acestea, nu se poate reține culpa reclamantului.

Corect a reținut prima instanță concluziile expertului. S-a detaliat mai sus justețea acestora, aspecte față de care obiecțiunile recurenților nu sunt fondate.

Nu există inadvertențe semnificative între lucrările efectuate de expert. Acesta și-a definitivat poziția cu ocazia suplimentului, efectuat la solicitarea instanței, pentru a fi mai riguros în ceea ce privește modalitatea de identificare a terenurilor. La pct.3.3 din supliment, expertul a dat explicații tehnice cu privire la măsurători. Punctul său de vedere final și definitiv este exprimat în supliment, mai riguros decât lucrarea inițială, supliment omologat de prima instanță.

Se critică raportarea la cadastrul imobiliar, care este un reper obiectiv, fără a se dovedi cert o altă configurație pentru terenul reclamantului.

Se mai arată că expertul nu a măsurat corect, rezultând erori, raportat la grosimea gardului, de 8 cm. Este opinia nedovedită a recurenților, astfel că prevalează părerea expertului, specialist autorizat.

Se mai invocă garajul, și o rețea de gaz care nu pot dicta în sine modul de identificare a terenurilor părților. Nu se poate reține declarația numitei Z. G. L., este o declarație extrajudiciară, depusă în recurs, contrar prevederilor art.305 Vechiul Cod de procedură civilă, motiv pentru care a fost respinsă ca probă.

La finalul lucrării inițiale expertul îți arată disponibilitatea de a completa lucrarea, la cererea instanței, ceea ce a și făcut, întocmind suplimentul ulterior, în care nu mai există această formulare, din partea expertului.

Cheltuielile de judecată au fost corect stabilite față de soluția dată, conform art.274 alin.1 Vechiul cod de procedură civilă, arătându-se expres că cele aferente grănițuirii sunt suportate în cotă egală de părți ( celelalte trebuie suportate în totalitate). Dovezile acestor cheltuieli se află la dosar, recurenții nu le-au contestat, ci au arătat că nu le cunosc, deși sunt la dosar.

În consecință, în baza art.312 alin.1 vechiul Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge acest recurs, ca nefondat.

Față de căderea în pretenții, în baza art.274 alin.1 Vechiul Cod de procedură civilă, va obliga recurenții N. să plătească reclamantului-intimat C. P., 500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.

Examinând recursul pârâtului S. R. prin MFP, ce se subsumează prevederilor art. 304 pct. 9 Vechiul cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:

Corect a respins prima instanță excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.

Cum rezultă din disp. art. 136 alin 2 din Constituția României, art. 6 din Legea nr. 18/1991 republicată, art. 4 din Legea nr. 213/1998 și Legea nr. 215/2001, S. este titular al dreptului de proprietate publică precum și al dreptului de proprietate privată.

Chiar recurentul trimite la aceste prevederi legale. Însă, arată că legea stabilește alt organ ca subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, fără a-l indica, respectiv fără a preciza temeiul de drept care dă calitate pasivă altui organ.

De reținut și că, potrivit raportului de expertiză și planului de amplasament și delimitare ( fila 9, judecătorie), pentru . parțial cu reclamantul, proprietar tabular este S. R.. Obiectul litigiului poartă și asupra liniei de hotar dintre terenul aflat în proprietatea reclamantului și cel aflat în proprietatea pârâtului S. R. context în care, față de obiectul acțiunii, S. R. are calitate procesuală pasivă iar reprezentarea acestuia se face de către M. Finanțelor.

În consecință, în baza art.312 alin.1 Vechiul Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge acest recurs, ca nefondat.

Se va respinge excepția netimbrării acestui recurs, văzând că acesta este scutit de la plată, întrucât vizează, finalmente, veniturile publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția netimbrării recursului declarat de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., ca nefondată.

Respinge recursurile formulate de către recurenții pârâți N. S.-S., M. V., nr.50, jud S., N. E.-S., M. V., nr.50, jud S., S. R. - P. M. FINANȚELOR P. CU D.. PROCEDURAL LA D.G.F.P.- S., V. B., nr.1, Jud S. împotriva sentinței civile nr.4690/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant CENUȘA P.- S., 6 Noiembrie, nr.45, jud S. și intimatul pârât M. S. - P. P. I. L.-S., jud S., ca nefondate.

Obligă pârâții-recurenți N. S. și N. E. să plătească reclamantului-intimat C. P. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 07 Martie 2014

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

L. A. A. I. M. V. O. D. L. A.

Red A.I.M

Jud.fond B. L. M.

Tehnored.L.A.

2 ex./26.03.2014

← Pretenţii. Decizia nr. 634/2014. Tribunalul SUCEAVA		Expropriere. Sentința nr. 455/2014. Tribunalul SUCEAVA →

Grăniţuire. Decizia nr. 592/2014. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Grăniţuire. Decizia nr. 592/2014. Tribunalul SUCEAVA