Partaj judiciar. Decizia nr. 1304/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1304/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 1304/2014
Dosar nr._ partaj succesoral
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1304/2014
Ședința publică de la 18 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol, rejudecarea apelurilor declarate de către: intervenienții P. D. a lui V., P. I. a lui V., ambii din Cajvana, jud. Suceava, U. R. F., din Cajvana, nr. 1319, jud. Suceava, P. D., P. Ș., ambii din Cajvana, nr. 969, jud. Suceava, pârâții U. G. - prin mandatar S. N. cu domiciliul în or. Cajvana, nr. 1740, jud. Suceava, U. R., P. G., P. C., U. V. - prin mandatar S. N., U. L. - prin mandatar S. N. - toți cu domiciliul în Cajvana, nr. 1740, jud. Suceava, P. I., P. F., ambii cu domiciliul în Cajvana, nr. 1276, jud. Suceava și reclamanții I. I. și I. E., ambii Cajvana, ., jud. Suceava, împotriva sentințelor civile nr. 560 din data de 17.02.2014 și nr. 1535 din data de 29.04.2013, ambele pronunțate de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind: intervenienții P. F., P. I., P. R., P. S., P. A., U. G., U. G., U. V. a V., U. L., U. F., U. V., P. V., P. B., P. D., P. A., P. G., P. G., P. G., P. A., P. A., P. A., P. G., P. I., P. D., U. I., U. I., U. G., U. M., U. I., U. P., P. G., P. C., P. G., P. A., P. O., P. E., A. V., A. F., A. L., T. D., T. R., P. V., P. F., B. D., Ș. C., Ș. G., U. G., U. L., L. A., P. M., P. E., Ș. S., Ș. D., C. G., P. D., P. A., U. I., U. D., B. G., B. V., S. N., S. F. și pârâții G. I., domiciliat în Cajvana, nr. 1252, jud. Suceava, I. I., domiciliat în Cajvana, nr. 1433, jud. Suceava, N. P., domiciliat în or. Cajvana, nr. 1446, jud. Suceava, I. Nicușor, domiciliat în or. Cajvana, nr. 136 J, jud. Suceava, B. D. și B. G., ambii domiciliați în Cajvana, jud. Suceava.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16.12.2014, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când pentru a se depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 18.12.2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelurilor de față, reține următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți, sub nr.3627/285 din 9 iunie 2009, reclamanții I. I. și I. E. i-au chemat în judecată pe pârâții pârâții U. G., U. R., Puscuta G., Puscuta C., U. V., U. L., Puscuta I. și Puscuta F., solicitând instanței să dispună încetarea stării de indiviziune existentă între părți, cu privire la suprafața de 300 mp teren, identic cu . din CF_ Cajvana.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că părțile au calitatea de coindivizari ai terenului, dânșii având o cotă indiviză de 7/11, iar pârâții, împreună, au o cotă indiviză de 4/11. Reclamanții au solicitat să le fie atribuit terenul, fiind de acord să le plătească pârâților sultele corespunzătoare.
Pârâții au formulat cerere reconvențională împotriva reclamantului I. I., precum și împotriva terților G. I., I. I., N. P., I. Nicușor, B. D., B. G., prin care au solicitat și încetarea stării de coproprietate existentă între toate părțile (reclamant, pârâți, terți), cu privire la construcțiile edificate pe terenul din litigiu. Prima instanță a reținut că, așa cum în mod corect a fost definită în doctrină, cererea reconvențională, reglementată de art.119 C.proc.civ., este „actul de procedură prin care pârâtul invocă pretenții proprii împotriva reclamantului” (M. T., „D. procesul civil”, vol.I, Ed. „Universul Juridic”, 2005, p.401). Așadar, cererea reconvențională poate fi formulată numai împotriva reclamantului. Chemarea în judecată a unor terți, de către pârât, se poate realiza numai în condițiile art.57,60 și 64 C.proc.civ..
În speță, după cum s-a arătat, pârâtul a formulat cerere reconvențională nu numai împotriva reclamantului I. I., ci și împotriva a cinci terți. În consecință, la termenul de judecată din 15 aprilie 2013, instanța a invocat din oficiu și a admis excepția inadmisibilității cererii reconvenționale.
În cauză au formulat cereri de intervenție un număr de 67 de persoane (P. D. a formulat cererea separat, iar restul de 66 de persoane au formulat o cerere comună). P. cererile lor, intervenienții au pretins drepturi asupra construcțiilor ce au făcut obiectul cererii reconvenționale.
Prima instanță a reținut că, strict procedural, instanța ar fi trebuit să le pună în vedere intervenienților să plătească taxele de timbru corespunzătoare. Aceasta ar fi însemnat ca intervenienții că plătească, în total, 252.590 lei (trebuiau plătite 67 taxe de timbru a 3770 lei), în condițiile în care soluția cererilor de intervenție nu putea decât să coincidă cu soluția dată cererii reconvenționale (dată fiind legătura dintre ele). Or, nu se poate ignora că s-a ajuns la formularea acestor cereri și din culpa instanței, care nu s-a pronunțat imediat asupra admisibilității cererii reconvenționale.
În consecință, instanța nu a mai făcut aplicarea riguroasă a prevederilor legale, privind plata taxelor judiciare de timbru și, tot la termenul de judecată din 15 aprilie 2013, a pus în discuție admisibilitatea în principiu a acestor cereri, în conformitate cu prev. art.52 alin.1 C.proc.civ.
Cum în prealabil fusese respinsă ca inadmisibilă cererea reconvențională, iar cererile de intervenție aveau legătură exclusiv cu aceasta, instanța nu a putut decât să respingă ca inadmisibile și aceste cereri.
P. sentința civilă nr. 1535/29.04.2013, Judecătoria Rădăuți a admis acțiunea civilă, având ca obiect „partaj judiciar” formulat de reclamanții I. I. și I. E., în contradictoriu cu pârâții U. G. prin mandatar S. N., U. R., Puscuta G., Puscuta C., U. V., U. L., Puscuta I., Puscuta F., G. I., I. I., N. P., I. Nicușor, B. D. și B. G., intervenienți fiind P. D. și Pușcuța I., Pușcuța F., Pușcuța I., Pușcuța R., P. S., P. A., U. G., U. R.-F., U. G., U. V., U. Lenua, U. F., U. V., Pușcuța V., Pușcuța B., Pușcuța D., Pușcuța A., Pușcuța G., Pușcuța G., Pușcuța G., Pușcuța A., Pușcuța Antin, Pușcuța A., Pușcuța G., Pușcuța I., Pușcuța D., U. I., U. I., U. G., U. M., U. I., U. P., Pușcuța G., Pușcuța C., Pușcuța G., Pușcuța D., Pușcuța A., Pușcuța O., Pușcuța Ș., Pușcuța E., A. V., A. F., A. L., T. D., T. R., P. V., P. F., B. D., Ș. C., Ș. G., U. G., U. L., L. M., L. A., P. M., P. E., Ș. S., Ș. D., C. G., Pușcuța D., Pușcuța A., U. I., U. D., B. G., B. V., S. N. și S. F. și, în consecință: a încetat starea de coproprietate existentă între I. I. și I. E. și pârâții U. G., U. R., P. G., P. C., U. V., U. L., Pușcuța I. și P. F., cu privire la suprafața de 300 mp teren identic cu . din CF_ (nr. vechi: 3244) Cajvana, în valoare de 6.192 lei; a atribuit terenul reclamanților și a obligat reclamanții să plătească, cu titlu de sulte, următoarele sume: pârâților U. G. și U. R.: 563 lei; pârâților P. G. și P. C.: 563 lei; pârâților U. V. și U. L.: 563 lei; pârâților Pușcuța I. și Pușcuța F.: 563 lei; a obligat pârâții să plătească reclamanților cheltuieli de judecată, după cum urmează: pârâții U. G. și U. R.: 380lei; pârâții P. G. și P. C.: 380 lei; pârâții U. V. și U. L.: 380 lei; pârâții Pușcuța I. și Pușcuța F.: 380 lei.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Rădăuți a constatat următoarele:
În ceea ce privește acțiunea principală, analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că terenul în suprafață de 300 mp, identic cu . din CF_ Cajvana, se află în coproprietatea următoarelor persoane:
- reclamanții I. I. și I. E.: 7/11 pi;
- pârâților U. G. și U. R.: 1/11pi;
- pârâților P. G. și P. C.: 1/11pi;
- pârâților U. V. și U. L.: 1/11pi;
- pârâților Pușcuța I. și Pușcuța F.: 1/11pi.
Raportul de expertiză efectuat în cauză de ing. S. E. a relevat că valoarea terenului este de 6.192 lei, niciuna dintre părți necontestând această valoare.
În consecință, în temeiul art.728 C.civ., instanța de fond a admis acțiunea principală, a încetat starea de coproprietate dintre părți (nefiind o stare de indiviziune, cum în mod eronat au afirmat reclamanții) și a atribuit reclamanților terenul, urmând ca aceștia în temeiul art. 742 C.civ., să le plătească pârâților sultele corespunzătoare.
În cauză s-a făcut și aplicarea prev. art.274 C.proc.civ.
P. cererea înregistrată la data de 09.07.2013, reclamanții au solicitat, în conformitate cu prev. art.2812 C.proc.civ., completarea hotărârii, în sensul ca instanța să se pronunțe și asupra cererii completatoare depusă de dânșii la data de 16.09.2010.
P. sentința civilă nr. 560/17.02.2014, Judecătoria Rădăuți a respins, ca inadmisibilă, cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr.1535, pronunțată la data de 29 aprilie 2013 a Judecătoriei Rădăuți cu referire la cauza civilă având ca obiect „partaj judiciar”, formulată de reclamanții I. I. și I. E., în contradictoriu cu pârâții U. G. prin mandatar S. N., U. R., Puscuta G., Puscuta C., U. V., U. L., toți prin mandatar S. N., Puscuta I., Puscuta F., G. I., I. I., N. P., I. Nicușor, B. D. și B. G., intervenienți fiind P. D. și Pușcuța I., Pușcuța F., Pușcuța I., Pușcuța R., P. S., P. A., U. G., U. R.-F., U. G., U. V., U. Lenua, U. F., U. V., Pușcuța V., Pușcuța B., Pușcuța D., Pușcuța A., Pușcuța G., Pușcuța G., Pușcuța G., Pușcuța A., Pușcuța Antin, Pușcuța A., Pușcuța G., Pușcuța I., Pușcuța D., U. I., U. I., U. G., U. M., U. I., U. P., Pușcuța G., Pușcuța C., Pușcuța G., Pușcuța D., Pușcuța A., Pușcuța O., Pușcuța Ș., Pușcuța E., A. V., A. F., A. L., T. D., T. R., P. V., P. F., B. D., Ș. C., Ș. G., U. G., U. L., L. M., L. A., P. M., P. E., Ș. S., Ș. D., C. G., Pușcuța D., Pușcuța A., U. I., U. D., B. G., B. V., S. N. și S. F..
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Rădăuți a constatat că reclamantul I. I. a formulat o cerere prin care a completat acțiunea inițială (filele 395-396, ds. inițial), prin care a solicitat partajul construcțiilor de pe teren.
În principiu, o asemenea cerere este, fără îndoială, admisibilă. În speță, însă, dacă instanța ar soluționa pe fond cererea, atunci soluția sa – indiferent care ar fi – ar intra în contradicție vădită cu dispozițiile de respingere ca inadmisibile a cererii reconvenționale și a cererilor de intervenție, cuprinse în încheierea interlocutorie din 15.04.2013 și asupra cărora instanța nu mai poate reveni.
Așadar, în contextul procesual creat prin respingerea ca inadmisibile a cererilor incidentale, instanța s-a aflat în imposibilitatea obiectivă să mai judece cererea de completare a hotărârii. Practic, după cum s-a arătat, instanței i s-a cerut să pronunțe o hotărâre care să intre în contradicție cu ceea ce a decis anterior.
În consecință, cererea de completare a hotărârii a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva celor două sentințe mai sus-menționate, au formulat recursuri intervenienții P. D. a lui V., P. I. a lui V., U. R. F., P. D., P. Ș., pârâții U. G. - prin mandatar S. N., U. R., P. G., P. C., U. V. - prin mandatar S. N., U. L. - prin mandatar S. N., P. I., P. F., și reclamanții I. I. și I. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
La termenul de judecată din data de 20.05.2014, Tribunalul Suceava a calificat ca fiind apel calea de atac exercitată împotriva sentințelor civile nr. 560 din 17.02.2014 și nr. 1535/29.04.2013, pronunțate de Judecătoria Rădăuți
În motivarea apelului lor, reclamanții au criticat sentința civilă nr. 560/17.02.3014, prin care a fost respinsă cererea de completare a hotărârii, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii completatoare din 16.09.2010, prin care s-a solicitat ieșirea din indiviziune și cu privire la imobilul construcții, sala de festivități din orașul Cajvana, amplasat pe p.v. nr. 113/6 din C.F. 3244, cu atribuirea acestuia în lotul lor, al reclamanților și stabilirea sultei corespunzătoare.
Au motivat că, prin sentința civilă nr. 1535/29.04.2013 a Judecătoriei Rădăuți s-a dispus admiterea acțiunii de partaj cu privire la imobilul teren în suprafață de 300 mp, înscris în C.F._ a ., din eroare, instanța nu s-a pronunțat și cu privire la construcții, astfel că, în mod nelegal, a fost respinsă cererea de completare dispozitiv pe care și-au întemeiat-o în baza art. 281 al. 2 C.pr.civ.
Pârâții U. G., prin mandatar S. N., U. R., P. G., P. C., U. V., U. L., P. I. și P. F. și intervenienții P. Dumitrru, P. Ș., P. D., P. I. a lui V. au criticat sentința civilă nr. 1535/29.04.2013 a Judecătoriei Rădăuți pentru nelegalitate, invocând, în drept, preved. art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
În motivare, au arătat că, în mod greșit, a fost admisă acțiunea și s-a atribuit reclamanților întreaga suprafață din litigiu, de 300 mp.
De asemenea, au arătat că a fost greșit calificată natura juridică a obiectului cererii reconvenționale, în sensul că, deși ei au solicitat constatarea dreptului de proprietate, instanța a reținut că este vorba despre încetarea stării de coproprietate a construcțiilor.
În acest context, reclamanții cererii reconvenționale puteau chema în judecată și alte persoane.
Au criticat respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție formulată de 66 de persoane care pretind drepturi proprii asupra construcțiilor în condițiile în care cererea nu era timbrată, iar motivarea cu referire la cererea reconvențională nu putea fi primită, atâta timp cât aceasta era admisibilă în ceea ce îl privește pe reclamantul I. I., care era parte în proces, față de care sunt admisibile și cererile de intervenție.
Pe fond, au criticat ignorarea probelor care dovedesc faptul că terenul a fost cumpărat pentru construirea unei case de rugăciune, înțelegea părților fiind de a rămâne în indiviziune cu privire la teren și construcții, iar conflictele dintre reclamant și celelalte părți nu pot înlătura prevederile Statutului de organizare și funcționare a Cultului C. Penticostal, potrivit căruia terenul aferent Bisericii Penticostale Adonay este proprietatea bisericii, ca și casă de rugăciuni, toate aceste bunuri fiind transmise prin învoială și donații.
Au criticat interpretarea greșită a probatoriului și au solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cererea de apel formulată de intervenienții P. G., P. C., U. G., U. R., U. V., U. L. împotriva sentinței civile nr. 560/2014, de completare a dispozitivului vizează, în fapt, sentința civilă nr. 1535/2013, nefăcându-se referire la hotărârea completatoare.
P. decizia civilă nr. 584 din 17 iunie 2014, Tribunalul Suceava a respins ca nefondate apelurile declarate de către: intervenienții P. D. a lui V., P. I. a lui V., U. R. F., P. D., P. Ș., pârâții U. G. - prin mandatar S. N., U. R., P. G., P. C., U. V. - prin mandatar S. N., U. L. - prin mandatar S. N., P. I., P. F. și reclamanții I. I. și I. E., împotriva sentințelor civile nr. 560 din data de 17.02.2014 și nr. 1535 din data de 29.04.2013, ambele pronunțate de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind: intervenienții P. F., P. I., P. R., P. S., P. A., U. G., U. G., U. V. a V., U. L., U. F., U. V., P. V., P. B., P. D., P. A., P. G., P. G., P. G., P. A., P. A., P. A., P. G., P. I., P. D., U. I., U. I., U. G., U. M., U. I., U. P., P. G., P. C., P. G., P. A., P. O., P. E., A. V., A. F., A. L., T. D., T. R., P. V., P. F., B. D., Ș. C., Ș. G., U. G., U. L., L. A., P. M., P. E., Ș. S., Ș. D., C. G., P. D., P. A., U. I., U. D., B. G., B. V., S. N., S. F., pârâții G. I., I. I., N. P., I. Nicușor, B. D. și B. G..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Astfel, cu privire la apelul reclamanților, relativ la respingerea cererii de completare a dispozitivului, tribunalul a constatat că este nefondat.
P. cererea dedusă judecății, reclamanții au solicitat partajarea suprafeței de 300 mp teren, identic cu p. nr. 113/6 din C.F._ Cajvana, iar prin cererea de completare a acțiunii, din 17.09.2010 (f. 395) au răspuns la cererea reconvențională formulată de pârâți, prin care au solicitat constatarea dreptului de proprietate a imobilului „Casă de festivități Adonay”, edificată pe p.v. 113/6 din C.F. 3244 Cajvana.
Or, înțelegând să respingă ca inadmisibilă cererea reconvențională, întrucât era îndreptată împotriva unor terți, prin încheierea din data de 05.04.2013, instanța s-a pronunțat în acest sens și față de cererea de intervenție prin care se solicitase ieșirea din indiviziune pentru același obiect ce a determinat cererea reconvențională.
Cum, instanța s-a pronunțat prin încheieri și motivarea hotărârii cu privire la obiectul cererii de completare a dispozitivului, în mod corect a fost respinsă această cerere, părțile având la îndemână calea apelului față de judecarea fondului, în cauză nefiind date cerințele prevăzute de art. 2812 C.pr.civ.
Cât privește apelul pârâților și intervenienților, tribunalul a reținut, față de primul motiv invocat că suprafața de 300 mp, teren ce face obiectul litigiului, se identifică cu p.v. nr. 113/6 înscrisă în C.F._ UAT Cajvana, provenită din conversia pe hârtie a C.F. 3244 Cajvana, fiind dobândit de reclamant prin contractul de vânzare-cumpărare în cotă de 6/11 p.i., pârâții U. G., U. V. și P. I. având în proprietate, tot ca urmare a unor înstrăinări, cote de 4/11 p.i.
Or, cum potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, imobilul nu este partajabil în natură, întrucât este ocupat de complexul clădirii „Casa de festivități”, iar cota reclamantului a devenit mai mare ca urmare a înstrăinării unor cote indivize asupra terenului ce a aparținut pârâților apelanți, în mod corect, . a fost atribuită în lotul reclamanților.
Cât privește obiectul cererii reconvenționale, din conținutul acesteia, rezultă că pârâții au solicitat să se constate, în contradictoriu cu reclamantul I. I. și cu alte persoane, că ei, împreună cu terții, au dobândit un drept de proprietate pe cote părți, cu privire la imobilul edificat pe p.v. 113/6 din C.F. 3244 Cajvana.
În acest sens, au invocat autorizația de construcție nr. 411/22.09.2008.
Întrucât, prin cererea de intervenție accesorie în sprijinul pârâților intervenienții au solicitat atribuirea în lotul lor a imobilelor construcții situate pe p.v. 113/6 ce face obiectul cererii principale, în mod corect, prima instanță a respins această cerere ca inadmisibilă, întrucât era cu referire la altă pretenție decât cele invocate de partea pentru care interveniseră.
Este real că cererea reconvențională este admisibilă față de reclamanți, conform art. 119 C.pr.civ.
În cauză, pârâții au solicitat să se constate dreptul de proprietate al lor și al unor terți pentru construcțiile aflate pe suprafața de teren în litigiu, în contradictoriu doar cu reclamantul I. I..
Așa cum rezultă din contractele de vânzare cumpărare, dreptul de proprietate asupra terenului necontestat de apelanți, este și pentru reclamanta I. E..
Or, pârâții neînțelegând să se judece în contradictoriu cu toți coproprietarii terenului pentru constatarea dreptului de proprietate asupra construcției aflate pe acesta și chemând în judecată persoane străine de cererea principală, acțiunea, așa cum a fost formulată, este inadmisibilă.
Nici motivul de apel relativ la interpretarea greșită a probatoriului administrat nu a putut fi primit.
Potrivit art. 728 C.civ., nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune.
Or, cum, din actele de vânzare-cumpărare rezultă că terenul a fost înstrăinat pe cote p.i., în mod corect, s-a procedat la atribuirea în coproprietate a cotelor ce revin reclamantului.
Față de aceste considerente, tribunalul a constatat că apelurile sunt nefondate, astfel, în baza art. 296 C.pr.civ., le-a respins în consecință.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții I. I. și I. E. și pârâții: P. G., P. C., U. G., U. R.-F., U. V. și U. L..
Reclamanții I. I. și I. E. solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii instanței de apel, în sensul admiterii apelului, a cererii de completare a hotărârii și, pe fond, să se dispună completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1535 / 29-04-2013, în sensul ca instanța să se pronunțe asupra cererii completatoare depusă la data de 16-09-2010, prin care au solicitat ieșirea din indiviziune și cu privire la imobilul construcție denumit "S. de festivități", situat în orașul Cajvana, județul Suceava, amplasat pe ./6/ din CF nr. 3244, dobândit de către părți conform autorizație de construcție nr. 41/22.09.2008, imobil înregistrat la Primăria Orașului Casvana, așa cum rezultă din adeverința nr. 3441/30.05.2012; să se dispună atribuirea în natură în favoarea lor a imobilului menționat și obligarea lor la plata unei sulte de 14.090 lei către fiecare familie, respectiv către pârâții U. G. si R., P. G. și C., U. V. și L., P. I. și F., în cuantum de câte 1 / 11 din valoarea de 155.000 lei a imobilului, astfel cum a fost stabilită de expertiza judiciară efectuată în cauză.
Recurenții susțin că prin cererea de chemare în judecată formulată au solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la bunul imobil, respectiv terenul în suprafață de 300 m.p., înscris în Cartea Funciară nr. 30.107 a Comunei Cajvana, Jud. Suceava - deținut în coproprietate, în cote de 1/11 fiecare, cu pârâții.
P. cererea reconvențională formulată de către pârâți s-a solicitat și ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul-construcție denumit "sală de festivități", situat în orașul Cajvana, Jud. Suceava, amplasat pe ./6/ din CF nr. 3244, dobândit de către părți conform autorizație de construcție nr. 41/22.09.2008, imobil înregistrat la Primăria Orașului Cajvana, așa cum rezulta din adeverința nr. 3441/30.05.2012. Întrucât pârâții au precizat, ulterior, că nu solicită și ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul construcție și că nu înțeleg să timbreze această cerere, au înțeles să formuleze, la data de 16-09-2010, o cerere completatoare a acțiunii, prin care au solicitat și ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul construcție menționat.
P. sentința civilă nr. 1535 / 29-04-2013, pronunțata de Judecătoria
Rădăuți în dosarul nr._ s-a dispus admiterea acțiunii de partaj
judiciar și ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul teren în suprafață de 300 m.p. înscris în Cartea Funciara nr. 30.107 a Comunei Cajvana, Jud. Suceava. Din eroare, instanța de judecată a omis să se pronunțe și cu privire la cererea completatoare, dispunând prin sentința civilă ieșirea din indiviziune numai cu privire la imobilul teren nu și cu privire la construcție, astfel cum au solicitat în mod expres prin cererea completatoare depusa la dosarul cauzei.
În aceste condiții, au formulat cerere de completare a dispozitivului hotărârii, în temeiul art. 281 indice 2 Cod proc. civilă.
P. sentința civilă nr. 560 / 17-02-2014, pronunțata de Judecătoria Rădăuți în dos. nr. 3627 / 285 / 2009, instanța a dispus respingerea cererii de completare a dispozitivului hotărârii ca inadmisibilă, motiv pentru care au formulat apel, care a fost soluționat prin decizia civilă, hotărându-se respingerea apelului ca nefondat. P. aceeași hotărâre s-a dispus si respingerea ca nefondat a apelului declarat de pârâți si intervenienți.
Recurenții susțin că hotărârea instanței de apel este nelegală si netemeinică, în cauza fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art 304 pct. 7, 8 și 9 Cod proc. civilă.
Așa cum rezultă din decizia civila a instanței de apel, singura motivare a respingerii apelului este cuprinsă în fraza: "cum, instanța s-a pronunțat prin încheieri si motivarea hotărârii cu privire la obiectul cererii de completare a dispozitivului, în mod corect a fost respinsă aceasta cerere, părțile având la îndemână calea apelului față de judecarea fondului, în cauză nefiind date cerințele prevăzute de art. 281 indice 2 C. pr. civ.
Recurenții arată că susținerea instanței de apel este nelegală și cuprinde motive străine de natura pricinii, întrucât, în realitate, prima instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea lor de ieșire din îndiviziune cu privire la imobilul construcție, cererea completatoare formulată nefîind nici măcar menționată în hotărârea primei instanțe. Astfel, întrucât prima instanță a omis să se pronunțe cu "privire la capătul de cerere formulat prin cererea completatoare, nu au putut formula decât cerere de îndreptare a hotărârii și nicidecum apel cum se pretinde în hotărârea recurată, în cauză fiind incidente prevederile art. 281 indice 2a Cod Proc. Civilă.
De asemenea, recurenții susțin că aceștia nu puteau formula apel împotriva hotărârii primei instanțe, întrucât nu a analizat și nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la cererea completatoare formulată la data de 16-09-2010.
Pe fondul cauzei, recurenții solicită a se constata ca atât decizia instanței de apel, cât și sentința civilă nr. 560 / 17-02-2014 sunt nelegale, întrucât instanța a dispus în mod greșit respingerea cererii de completare a dispozitivului hotărârii, deși cererea este legală și admisibilă.
Prima instanța a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de completare a dispozitivului cu motivarea netemeinică și nelegală că în cauză s-ar mai fi formulat și alte cereri de partajare a construcției si că aceste cereri au fost respinse de instanță ca inadmisibile. Această motivare a fost reluată și de instanța de apel, deși nu are nici o fundamentare legală.
In fapt, intimații-pârâți au formulat o cerere reconvențională, prin care au solicitat și introducerea în cauză a altor persoane, cerere care a fost respinsă ca fiind inadmisibilă, în mod corect.
De asemenea, un număr de 67 de persoane au formulat cerere de intervenție în cauza, solicitând ieșirea din indiviziune asupra construcțiilor, cerere care de asemenea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Recurenții solicită a se constata că cererea completatoare depusă de ei și care nu a fost soluționată de prima instanță este pe deplin admisibilă, întrucât prin aceasta au solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la construcție în contradictoriu cu pârâții inițiali - care erau și sunt părți în cauză - și nu cu alte persoane, astfel cum s-a procedat în cererea reconvențională și în cererile de intervenție.
Astfel, diferența esențială între cererea completatoare și cererile introduse de către intimații - pârâți și de către intervenienți este tocmai faptul că acțiunea a fost formulată în mod legal, în contradictoriu cu ceilalți pârâți din dosar și nu în contradictoriu cu alte persoane străine de pricină.
Raționamentul primei instanțe este profund eronat. Astfel, chiar dacă acțiunile pârâților și intervenienților au fost respinse ca inadmisibile, în mod corect, de altfel - aceasta nu dă dreptul instanței să refuze soluționarea acțiunii legal formulate, prin care au solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul construcție.
În fapt, prima instanța a refuzat să solutioneze cererea completatoare, desi o asemenea soluție nu este cuprinsa în prevederile Codului de procedură civilă.
Mai mult decât atat, potrivit art. 728 din vechiul Cod Civil, “nimeni nu poate fi obligat a ramâne în indiviziune". Rezultă astfel în mod evident că, acțiunea prin care au solicitat sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul construcție este pe deplin admisibilă, iar prima instanță avea obligația de a se pronunța asupra acesteia.
Totodată, menționează că prima instanță a fost în mod evident investită cu soluționarea cererii de ieșire din indiviziune cu privire la construcție, în cauză administrându-se un probatoriu complex - inclusiv expertiză judiciară de evaluare a construcției - probă care nu avea nici un sens în situația în care o asemenea cerere nu ar fi existat la dosar.
Argumentul primei instanțe - că nu poate soluționa cererea întrucât a mai respins în cauză alte doua cereri cu același obiect, dar greșit formulate din punct de vedere procedural - este profund nelegal si netemeinic.
Recurenții solicită admiterea cererii de ieșire din indiviziune și atribuirea bunului imobil construcție lor, cu obligarea la plata unei sulte către pârâții U. G. și R., P. G. și C., U. V. și L., P. I. și F., întrucât imobilul construcție a fost dobândit de de ei împreuna cu pârâții, prin construire, în baza autorizației de construcție nr. 41 / 22-09-2008, astfel, ei deținând în proprietate o cota de 7 / 11 din construcție, aceeași cotă pe care o dețin și din terenul aferent construcției, iar pârâții dețin următoarele cote: U. G. si R. - cota de 1 /11; P. G. si C. - cota de 1 / 31; U. V. si L. cota de 1 /11; Puscuță I. și F. - cota de 1 /11.
Avându-se în vedere că imobilul construcție nu poate fi partajat în natură, astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză și față de faptul că împreună, ei reclamanții, dețin o cotă de 7/11 din imobil, reprezentând o cotă majoritara din totalul de 11/11 părți indivize, solicită a se constata că se poate dispune atribuirea în natură către ei a întregului imobil construcție și obligarea lor la plata sultei în cotă de 1 / 11 către fiecare dintre familiile pârâte.
Recurenții solicită, totodată, a se constata că se impune atribuirea lor în natură a imobilului construcție, întrucât au devenit și unici proprietari ai terenului pe care este situat imobilul prin hotărârea pronunțata în cauza, respectiv sentința civilă nr. 1535 /2013.
Recurenții solicită a se constata că, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică de evaluare, întocmit de către expert arhitect D. F., valoarea de circulație a imobilului construcție a fost stabilita la suma de 155.000 lei și că urmează a fi obligați la plata a câte_ lei, reprezentând 1/11 din 155.000 lei pârâților: U. G. si R., Puscuta G. și C., U. V. și L. și P. I. și F..
Pentru motivele expuse, recurenții solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei instanței de apel (urmând a menține soluția de respingere a apelului pârâților) și, pe fond, admiterea cererii și completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1535 / 29-04-2013, pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în dosarul nr._, în sensul dispunerii ieșirii din indiviziune și cu privire la imobilul construcție denumit "sală de festivități", situat în orașul Cajvana, Jud. Suceava, amplasat pe ./6/ din CF nr. 3244, dobândit de către părți conform autorizației de construcție nr. 41/22.09.2008, imobil înregistrat la Primăria orașului Cajvana. De asemenea, solicită a se dispune atribuirea lor în natură a imobilului construcție si obligarea la plata către pârâții U. G. si R., Puscuta G. si C., U. V. si L., Puscuta I. si F. a unei sulte în cuantum de 1 / 11 din valoarea de circulație a imobilului pentru fiecare familie.
Recurenții P. G., P. C., U. G., U. R.-F., U. V., U. L. arată că, de fapt, reclamanții I. I. și soția sa, I. E., i-au chemat în judecată, acțiune ce a fost înregistrată sub nr._, pe rolul Judecătoriei Rădăuți, prin care au solicitat să se dispună încetarea stării de indiviziune existentă cu privire la suprafața de 300 mp teren, . din C.F_ Cajvana. Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr. 1535 din 29.04.2013, a atribuit terenul de 300 mp reclamanților I. I. și I. E., neținând cont de probele și de cererile depuse la dosar. Aceștia arată că prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 248 din 19.01.2007, I. I. și I. E. au vândut acest teren numiților P. G. și P. C., U. G., U. R.-F., P. I., P. F., U. V. și U. L.. Ceilalți cumpărători sunt rudele numitului I. I., respectiv: I. I., I. M., I. Nicușor, I. A., B. G., B. D., B. D. și B. Trandafîra, N. P. și N. F., G. I., G. L. care, după terminarea construcției bisericii au făcut un alt contract de vânzare-cumpărare în data de 31 martie 2009, autentificat sub nr. 984, prin care vând către soții lacoban I. și E., ca bun comun în devălmășie, conform art. 30 din codul familiei, imobilul proprietatea lor, constatând din cotele noastre de l/11 părți indivize, fiecare din teren identic cu P.F 113/6, în suprafața de 300 mp înscris în CF_ a cam. Cadastrale Cajvana.
Imobilul a intrat în proprietatea lor, vânzătorii, prin cumpărare în baza contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 591/22.02.2006, nr. 248/19.01.2007, încheierile nr. 1369/22.02.2006, nr. 683/19.01.2007, eliberate de către notarul public Covariuc I., fiind liber de sarcini, prețul real al acestei vânzări fiind de 1300 lei.
Totodată, recurenții susțin că numiții: I. lacob și M., G. I., G. L., I. Nicușor, I. A., B. D., B. Trandafîra, N. P., N. F., B. G., B. D. în calitate de vânzători, au declarat, sub sancțiunea prevăzută de art. 292 cod penal, pentru fals în declarații, că acest imobil nu este scos din circuitul civil, nu formează obiectul vreunui litigiu, nu este grevat de sarcini, nu este vândut, donat sau ipotecat în favoarea unei persoane fizice sau juridice, nu au făcut promisiuni de vânzare altor persoane și nu au încheiat antecontract de vânzare cu alte persoane privind acest imobil, garantând pe cumpărători de orice evicțiune totală sau parțială conform art. 1337 cod civil și că, cumpărătorii, intră de drept în stăpânirea imobilului vândut din momentul autentificării contractului.
De asemenea, recurenții solicită a se reține că suprafața de 300 m.p., cumpărată, au donat-o pentru construirea unei biserici, membrii acesteia donând diverse sume de bani, așa cum au menționat în cererea de recurs.
Recurenții susțin că Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr. 1535 din 29 aprilie 2013, a atribuit în mod nelegal terenul de 300 mp reclamanților. Totodată, susțin că instanța de fond nu a respectat legea cu privire la donații. În conformitate cu art. 801 Cod civil, donațiunea este un act de liberalitate prin care donatorii dau irevocabil un lucru donatarului, care îl primește și, conform dispozițiilor art. 63 din HG 189/2008, donațiile de orice natură, făcute Bisericii în mod legal, intră în proprietatea acesteia. Totodată, recurenții susțin că toți au donat terenul Bisericii Adonai, inclusiv, I. I., soția lui și rudele sale și, în mod nelegal, acesta a fost atribuit reclamanților. Menționează, totodată, că I. I. a fost împuternicit prin procura nr. 249 din 19.01.2007, ca pentru ei și în numele lor să se prezinte și să îi reprezinte la primăria orașului Cajvana, precum și la alte instituții de stat pentru eliberarea actelor necesare pentru ridicarea construcției, respectiv, autorizație construcție, certificat de urbanism.
Totodată, susțin că terenul de 300 mp a fost donat și destinat construirii Bisericii pe care I. I. a numit-o Biserică Penticostală „Adonai, însă acesta, prin manevre frauduloase, obține autorizația pe numele său și schimbă destinația construcției din biserică în sală de festivități, fără a le face cunoscut acest lucru, astfel nerespectând mandatul dat, urmărind obținerea în proprietatea sa exclusivă a terenului și a construcției.
De asemenea, recurenții susțin că toți membrii bisericii penticostale au contribuit cu diverse sume de bani și au participat efectiv la construirea acesteia chiar de la fundație. Menționează că la ridicarea construcției au fost ajutați de diverse persoane, precum și de alte biserici din țară și străinătate. Susțin că parte din donații, precum și sumele alocate de Uniunea Europeană au fost însușite de reclamantul I. I.. Consideră, de asemenea, recurenții că în mod greșit tribunalul a reținut că din actele de vânzare- cumpărare rezultă că terenul a fost înstrăinat pe cote părți indivize, întrucât terenul a fost cumpărat de la I. I., acesta nemaiavând nici o cotă parte din acel imobil, teren care ulterior a fost donat în vederea construirii bisericii.
Recurenții susțin că, în prezent, în imobilul construit pe terenul donat se țin slujbe religioase și că acesta funcționează în baza autorizației nr. 9773 din 21 iulie 2012.
Reclamanții-recurenții, prin avocat, au depus la dosar concluzii scrise.
P. decizia civilă nr.401/07.10.2014, Curtea de Apel Suceava a admis recursurile declarate de reclamanții I. I. și I. E., ambii cu domiciliul în orașul Cajvana, ., județul Suceava și de pârâții: P. G., P. C., ambii domiciliați în Cajvana nr. 969, U. G., U. R.-F., ambii domiciliați în orașul Cajvana nr 1319, U. V. și U. L., din orașul Cajvana nr 666, județul Suceava, împotriva deciziei civile nr. 584 din 17 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă (dosar nr._ ).
A casat decizia civilă nr. 584 din 17 iunie 2014 a Tribunalului Suceava și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția nulității recursului declarat de pârâți, Curtea reține că, în conformitate cu prevederile art.306 alin.1 din Codul de procedură civilă: ,,Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2.”, iar, în conformitate cu art.306 alin.2 din Codul de procedură civilă: ,,Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților”.
Față de dispozițiile legale mai-sus enunțate, această excepție nu poate fi reținută, în condițiile în care instanța de recurs a invocat, ca motiv de ordine publică, cazul prevăzut de art.304 pct.7 din Codul de procedură civilă, în ceea ce privește recursul declarat de pârâți. Chiar în lipsa invocării unui motiv de ordine publică, Curtea reține că aspectele invocate de pârâți în memoriul de recurs pot fi circumscrise cazului prevăzut de art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, aceștia reclamând încălcarea și aplicarea greșită a legii în ceea ce privește regimul donațiilor, în general, și al donațiilor făcute bisericii, în special.
Referitor la recursurile declarate, atât de reclamanți, cât și de pârâți, Curtea reține că este incident în cauză cazul prevăzut de art.304 pct.7 din Codul de procedură civilă, acestea fiind, prin urmare, întemeiate.
Reclamanții au criticat, pe calea apelului, sentința prin care s-a respins cererea de completare a dispozitivului, apreciind, în esență, că prima instanță a refuzat, pur și simplu, să soluționeze cererea completatoare formulată, în mod legal, în contradictoriu cu pârâții din dosar. S-a susținut că argumentul primei instanțe, care a arătat că nu poate soluționa aceasta cerere întrucât a mai respins în cauză alte două cereri, cu același obiect, dar greșit intitulate, este eronat.
Instanța de apel nu a răspuns la niciunul dintre argumentele invocate de reclamanți, motivând aspecte care țineau de cererea reconvențională și de cererea de intervenție, formulate în cauză de celelalte părți, respingând ,,de plano” orice susținere a reclamanților, prin aceea că instanța s-a pronunțat prin încheieri și prin considerentele hotărârii asupra obiectului cererii de completare și că în cauză nu sunt date cerințele prevăzute de art.2812 din Codul de procedură civilă, fără a explicita de ce solicitarea reclamanților nu poate fi încadrată în acest conținut juridic și care sunt încheierile sau considerentele primei instanțe care tratează această cerere.
Pârâții au arătat, printre altele, în memoriul de apel, că atât terenul cât și construcția în litigiu sunt bunuri proprietatea bisericii, și nu ale părților, pentru a putea fi partajate, invocând, în acest sens, Statutul de organizare și funcționare a Cultului C. Penticostal, aprobat prin HG nr.189/2008. Au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în promovarea cererii de împărțeală.
Instanța de apel nu a răspuns acestor argumente și nici nu a analizat critica adusă de pârâți modului în care prima instanță a interpretat probatoriul administrat în cauză.
Curtea a constatat, față de cele reținute, că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art.261 din Codul de procedură civilă, are în vedere stabilirea situației de fapt în considerente, a examinării argumentelor părților, punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și nu, în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția luată. Apelul fiind o cale devolutivă de atac, instanța era obligată, după dispozițiile art.295 din Codul de procedură civilă, să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Cazul prevăzut de art.304 pct.7 din Codul de procedură civilă, raportat la prevederile art.312 pct.5 din Codul de procedură civilă, își găsește justificarea pe deplin în cauză, iar, în absența motivării, dezlegările instanței nu pot fi cenzurate de instanța de recurs, astfel că instanța a admis recursurile și a casat decizia atacată, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță, spre rejudecare.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava în data de 12.11.2014 sub nr._ .
Apelanții au solicitat suspendarea judecății cauzei până la soluționarea cauzei penale ce formează obiectul dosarului nr._ .
Analizând cererea de suspendare, Tribunalul constată că prin sentința penală nr.59 din 30 mai 2014 Judecătoria Rădăuți a desființat rezoluțiile nr.2180/P/2012 din data de 31 ianuarie 2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți și nr.301/II/2/2014 din data de 24 martie 2014 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, soluții pronunțate în dosarul nr.2180/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți și a trimis dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți în vederea începerii urmăririi penale față de I. I..
P. Ordonanța nr.2180/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți s+a dispus clasarea cauzei, în temeiul art.315 alin.1 lit.b Noul Cod de procedură penală raportat la art.16 alin.1 lit. b Noul Cod de procedură penală.
P. urmare, nu se poate reține că în cauză s-a dispus începerea urmării penale față de I. I., măsură de natură să facă incidente prevederile art.244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, așa încât cererea de suspendarea urmează a fi respinsă ca nefondată.
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
În ce privește cererea reconvențională formulată de pârâți împotriva reclamantului I. I. și împotriva unor terți se constată că a avut drept obiect constatarea dreptului de coproprietate, pe cote părți, al reclamantului cu pârâtul și cu terții indicați în cerere cu privire la imobilul edificat pe p.v.113/6 din CF 3244 Cajvana, susținând, în esență că terenul a fost achiziționat tocmai în vederea edificării imobilului-construcție sus-menționat, respectiv, „Casa de festivități” Adonay Cajvana și înțelegând astfel să se opună ieșirii din indiviziune solicitată de reclamant.
Cererea reconvențională a fost în mod greșit respinsă ca inadmisibilă pe considerentul că ea viza și persoane care nu au fost părți în acțiunea inițială în condițiile în care ea s-a formulat și în contradictoriu cu reclamantul I. I. iar în măsura în care a apreciat că aceasta nu poate fi soluționată odată cu acțiunea principală prima instanță avea posibilitatea disjungerii acesteia, conform art.120 alin.2 Cod procedură civilă.
În mod eronat instanța a apreciat și asupra legăturii cererilor de intervenție cu cererea reconvențională și le-a respins ca inadmisibile doar ca o consecință a respingerii în același mod a cererii reconvenționale și fără a face aplicarea dispozițiilor legale privitoare la timbraj.
În cauză, după aplicarea dispozițiilor Legii 146/1997 privind taxele judiciare de timbru care sunt de strictă interpretare și aplicare, se impunea ca admisibilitatea sau inadmisibilitatea cererilor de intervenție să se analizeze din perspectiva art.49 și următoarele Cod procedură civilă, în funcție de obiectul dedus judecății în cadrul acestei cereri și nu anticipând asupra soluției prin raportare la soluția dată cererii reconvenționale prin încheiere.
Nelegală este și soluția de respingere a cererii de completare a hotărârii, ca inadmisibilă prin sentința civilă nr.1535/2013.
Astfel, prin cererea de completare a hotărârii ( f.395-396) reclamanții au solicitat și partajarea imobilelor construcții situate pe terenul în litigiu, cerere asupra căreia instanța a omis a se pronunța.
Respingerea cererii de completare ca inadmisibilă echivalează cu refuzul soluționării acesteia, în condițiile în care instanța a motivat imposibilitatea soluționării pe contradicția care ar interveni față de soluțiile pronunțate asupra cererilor de intervenție și a cererii reconvenționale.
Pe cale de consecință, Tribunalul constată nelegală reținerea excepției inadmisibilității cererii reconvenționale și pe cale de consecință, și a cererilor de intervenție sau a cererii de completare, astfel că, în baza art.297 Cod procedură civilă, va admite apelurile, va desființa sentința civilă nr.1535 din 29.04.2013 și sentința civilă nr.560/17.02.2014 și va trimite cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată cererea de suspendare a judecății.
Admite apelurile declarate de către: intervenienții P. D. a lui V., P. I. a lui V., ambii din Cajvana, jud. Suceava, U. R. F., din Cajvana, nr. 1319, jud. Suceava, P. D., P. Ș., ambii din Cajvana, nr. 969, jud. Suceava, pârâții U. G. - prin mandatar S. N. cu domiciliul în or. Cajvana, nr. 1740, jud. Suceava, U. R., P. G., P. C., U. V. - prin mandatar S. N., U. L. - prin mandatar S. N. - toți cu domiciliul în Cajvana, nr. 1740, jud. Suceava, P. I., P. F., ambii cu domiciliul în Cajvana, nr. 1276, jud. Suceava și reclamanții I. I. și I. E., ambii Cajvana, ., jud. Suceava, împotriva sentințelor civile nr. 560 din data de 17.02.2014 și nr. 1535 din data de 29.04.2013, ambele pronunțate de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind: intervenienții P. F., P. I., P. R., P. S., P. A., U. G., U. G., U. V. a V., U. L., U. F., U. V., P. V., P. B., P. D., P. A., P. G., P. G., P. G., P. A., P. A., P. A., P. G., P. I., P. D., U. I., U. I., U. G., U. M., U. I., U. P., P. G., P. C., P. G., P. A., P. O., P. E., A. V., A. F., A. L., T. D., T. R., P. V., P. F., B. D., Ș. C., Ș. G., U. G., U. L., L. A., P. M., P. E., Ș. S., Ș. D., C. G., P. D., P. A., U. I., U. D., B. G., B. V., S. N., S. F. și pârâții G. I., domiciliat în Cajvana, nr. 1252, jud. Suceava, I. I., domiciliat în Cajvana, nr. 1433, jud. Suceava, N. P., domiciliat în or. Cajvana, nr. 1446, jud. Suceava, I. Nicușor, domiciliat în or. Cajvana, nr. 136 J, jud. Suceava, B. D. și B. G., ambii domiciliați în Cajvana, jud. Suceava.
Desființează sentința civilă nr. 560 din data de 17.02.2014 și nr. 1535 din data de 29.04.2013 pronunțate de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Decembrie 2014
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. L. A. L. A.
Red M.C
Jud.fond B. B.
Tehnored.L.A.
82 ex./20.02.2015
| ← Expropriere. Sentința nr. 2186/2014. Tribunalul SUCEAVA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
