Partaj judiciar. Decizia nr. 137/2015. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 137/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 137/2015

Dosar nr._ - partaj judiciar -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 137

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29 IANUARIE 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: G. F. F.

JUDECĂTOR: C. M. N.

GREFIER: Ș. L. G.

Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâții Ș. D., domiciliată în localitatea Milișăuți, ., județul Suceava, Ș. C., domiciliată în localitatea Milișăuți, ., județul Suceava și Ș. V., domiciliat în localitatea Milișăuți, județul Suceava și toți cu domiciliul ales la cabinet de avocat O. A., cu sediul în mun. Suceava, ..29, ., .>județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 2731 din data de 06.10. 2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți în contradictoriu cu intimatul reclamant Ș. G., cu domiciliul procedural ales la cabinet de avocat T. G., cu sediul în mun. Rădăuți, ..17, ..

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat O. A. pentru apelanții pârâți și avocat T. G. pentru intimatul reclamant, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art.131 al. 1 Cod procedură civilă, constată că ambele apărătoare ale părților, avocat O. A. și avocat T. G. apreciază că Tribunalul Suceava este competent din punct de vedere general, material, funcțional și teritorial să soluționeze apelul formulat în conformitate cu dispozițiile NCPCIV, fiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art. 482 din Noul Cod de procedură civilă.

De asemenea, instanța constată că prezentul apel este legal timbrat, întrucât la fila 27 este depusă chitanța . nr. 6105 din data de 17.12.2014, în cuantum de 40 lei, luându-se astfel act de achitarea taxei judiciare de timbru sens, se constată apelul legal timbrat și se dispune anularea acestora.

Instanța, procedând la verificarea dovezii calității de reprezentant a av. T. G. pentru intimatul reclamant (fila 41) și av. O. A., pentru apelanții pârâți, depusă la termenul de astăzi, constată astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art.219 NCPCIV privind reprezentarea juridică în instanță.

Se mai constată că intimatul pârât a formulat în termen legal întâmpinare și că apelanții pârâți au formulat la rândul lor răspuns la întâmpinare în termenul procedural prevăzut de lege.

Instanța mai constată faptul că prin cererea de apel și prin întâmpinare nu s-au solicitat alte probe în afara celor administrate în fața instanței de fond, având în vedere înscrisurile existente la dosarul cauzei, le admite ca fiind concludente, utile și pertinente în soluționarea apelului în considerarea disp. art.482 NCPCIV cu raportare la art.254 și art.258 NCPCIV.

Totodată văzând că în susținerea motivelor de apel sau în apărare părțile nu mai au alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată cercetarea judecătorească încheiată iar în baza art.392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra cauzei în fond, solicitând ambilor apărători ai părților să precizeze dacă sunt pregătiți pentru a pune concluzii pe fondul cauzei sau se solicită acordarea unui termen în acest sens.

Avocat O. A. și avocat T. G. învederează faptul că sunt pregătite pentru a pune astăzi concluzii pe fondul cauzei, instanța acordând cuvântul la dezbateri, dând cuvântul părților în ordinea și condițiile prevăzute de art.216 Cod procedură civilă.

Avocat O. A. pentru apelanții pârâți solicită admiterea apelului, modificarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

Astfel, arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză nu este dată excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr.1207/19.03.2012 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă irevocabilă prin decizia nr.92/15.01.2013 a Tribunalului Suceava – Secția civilă, sub aspectul obiectului și cauzei.

Din punctul său de vedere este dată autoritatea de lucru judecat întrucât anterior a fost pronunțată o sentință civilă având ca obiect partaj judiciar existând identitate sub aspectul obiectului și cauzei, cu toate că nu a fost lichidată starea de indiviziune de prima instanță ci s-a constatat o coproprietate forțată.

Ori, pârâții au solicitat respingerea acțiunii privind partajul suplimentar, cerut de reclamant prin acțiune, cu privire la suprafața de 82 mp . mp . intravilanul orașului Milișăuți, jud. Suceava, parcele care ar fi aparținut defunctului Ș. I..

Au mai arătat că terenul în discuție nu face parte din masa succesorală rămasă după defunctul Ș. I., întrucât terenul pentru care defunctului i s-a reconstituit dreptul de proprietate a fost partajat conform Sentinței civile nr. 1207 din 19.03.2012.

Instanța de fond a reținut că acest teren face parte din masa succesorală rămasă după defunctul Ș. I., situație nereală, întrucât potrivit extrasului de carte funciară nr. 31 a Comunei cadastrale Milișăuți . 118, au ca proprietari tabulari - conform ultimei încheieri - pe E. a lui C. T. și D. a lui C. T., acești proprietari tabulari fiind mama și mătușa pârâtei Ș. C., născută Mariuțac din părinții Mariuțac G. și D..

Mariuțac D. este mama lui Ș. C. și una din proprietarii tabulari ai terenului în litigiu, deci practic, terenul nu provine de la Ș. I. ci de la părinții acesteia din urmă, respectiv de la mama pârâtei Ș. C., născută Mariuțac.

Din Cartea funciară 31 s-a făcut înscrierea în cartea funciară nou formată_ în care se menționează că noua carte funciară se deschide pentru . care nu se evidențiază casa și anexele și p.f. 2571/1 dezlipite de la CF 31.

Tot în intabulările ulterioare făcute pe noi părțile (reclamant și pârât) se menționează că intabularea se face conform planului de situație întocmit la 21.10.1997, ori în acest plan . este 300 mp, suprafață în care nu sunt incluse și cele două parcele de 82 mp și respectiv 14 mp. Mai mult decât atât, se menționează că restul terenului rămâne la vechiul CF. În această situație, acest teren nu face parte din terenul proprietatea defunctului Ș. I..

Pârâta Ș. C., a cerut revizuirea partajului inițial întrucât s-a partajat un teren care îmi aparține. Instanța a dat mai mult decât s-a cerut, respectiv reclamantul nu a solicitat constatarea existenței unei coproprietari forțate, întrucât el dorește practic o cale de acces, situație care nu se putea rezolva pe calea unui pretins partaj suplimentar.

De asemenea pârâta Ș. D. a fost obligată la ridicarea gardului amplasat la stradă pe o lungime de 3,5 m pe . ar însemna practic să-i lase intimatului curtea deschisă și atâta timp cât este și ea coproprietara forțată și este constructor de bună credință, nu se poate dispune demolarea unei construcții, fără să se fi apreciat valoarea acesteia și bineînțeles, așa cum motivează instanța în baza art. 636 Noul Cod Civil.

Din punctul de vedere al pârâților nu a fost lămurită în nici un fel situația de fapt atâta timp cât în ceea ce privește parcele din masa succesorală. Instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut.

În consecință, solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată de la instanța de fond și din calea de atac a apelului, potrivit chitanței depuse la fila 80 dosar.

Avocat T. G. pentru intimatul reclamant solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

De reținut este faptul că instanța de fond a fost investită să procedeze la partajarea a suprafeței de 96 m.p.

Astfel, în ce privește capătul de cerere referitor la partajul succesoral, prin apel se motivează, în esență, proveniența tabulară a terenului din litigiu, că acesta provine tabular de la autorii pârâtei Ș. C. și nu de la soțul ei, Ș. I., astfel că acest teren parcelele B (82 mp) și C (14 mp), indicate de exp. T. în anexa 1 a suplimentul raportului de expertiză întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, nu poate face obiectul partajului.

Ori, această susținere este contrară apărărilor făcute în fața instanței de fond, unde s-a arătat că terenul a fost inclus în masa partajabilă care a făcut obiectul partajul soluționat de sent.civ.nr.1207/19 martie 2012 a Judecătoriei Rădăuți, invocându-se și autoritatea de lucru judecat.

Instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat arătând în motivare că a ținut cont și de hotărârile judecătorești pronunțate în legătură cu acest teren, anume sent. civ. nr.1207/19 martie 2012, sent. civ. nr.2147/9 iulie 2013 ambele pronunțată de Judecătoria Rădăuți, și dec.civ.nr.92/15.01.2013 pronunțată de Tribunalul Suceava precum și de raportul de expertiză și suplimentul raportului de expertiză întocmit în primul dosar de partaj de exp. T. M..

P. urmare, soluționarea prezentei cauzei nu se putea face fără a se ține cont de hotărârile judecătorești deja pronunțate, deoarece ceea ce s-a constatat și statuat, printr-o hotărâre, nu poate fi contrazis printr-o altă hotărâre, fiind astfel prezumat că printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, exprimă adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, dată în alt proces.

Hotărârile judecătorești anterioare au avut în vedere ca act de proprietate titlul de proprietate emis potrivit L.18/91 tatălui intimatului - Ș. I., pentru ca la momentul de față să se susțină o proveniență cadastrală diferită, cu toate că la primul dosar de partaj, dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, a dovedit că terenul din litigiu este intabulat pe numele tatălui său.

Oricum, verificarea tabulară a întregii suprafețe de 3000 mp nu poate face obiectul prezentului litigiu, deoarece loturile au fost efectuate și atribuite printr-o altă hotărâre judecătorească.

Din suprafața de 3000 mp fac parte și parcelele B (82 mp) și C (14 mp) așa cum a confirmat expertul T. și în acest dosar.

Se poate observa că apărările din apel sunt contrare apărărilor făcute în fața instanței de fond, prin urmare nu pot fi invocate aspecte în apel care nu au fost analizate și de instanța de fond pe calea unei cereri reconvenționale.

P. urmare, sub aspectul primului capăt de cerere, instanța a pronunțat o soluție legală, conformă cu probele administrate.

În ceea ce privește susținerea că instanța de fond ar fi acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, este o susținere nereală. Din contră, nu a acordat mai mult decât s-a cerut, așa cum se invocă la motivul 2 al apelului.

Se motivează în apel că „reclamantul nu a solicitat constatarea existenței unei coproprietăți forțate", dar potrivit petitului acțiunii se constată că în primul capăt de cerere s-a solicitat partajarea suprafaței totală de 96 mp, formată din suprafețele de 82 mp identică cu . mp identică cu . anexa 1 a raportului de expertiză întocmit de exp. T. M. în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, și a se constatata că este rămasă în indiviziune între părțile din proces.

P. urmare acest motiv de recurs nu este întemeiat.

La pct.3 al motivelor de apel, pârâții apelanți critică sentința instanței de fond sub aspectul obligării pârâtei Ș. D. la ridicarea gardului amplasat la stradă pe o lungime de 3,5 m precum și ridicarea materialelor de construcție depozitate pe parcelele B și C rămase în coproprietate forțată.

Se arată că este constructor de bună credință, că nu se poate demola o construcție fără a se aprecia valoarea acesteia, că nu este de acord să lase curtea deschisă și că eu pot solicita despăgubiri pentru gard și în nici un caz demolare.

Dar, art.636 C civ. a fost corect interpretat de instanța de fond când a admis și capetele de cerere referitoare la demolare gard și ridicare bunuri mobile.

Potrivit textului de lege, atât timp cât parcelele de acces B și C la terenul arabil atribuit nouă sunt coproprietate forțată, pârâta Ș. D. este obligată să respecte această coproprietate, în sensul de a nu o ocupa doar ea.

Nu există nici un text de lege care să prevadă concomitent evaluarea unei construcții când se dispune demolarea ei, iar cel care este îndreptățit la despăgubiri este el, nu ea, pentru perioada cât Ș. D. și-a exercitat în mod exclusiv folosința coproprietății forțate.

Aceste despăgubiri nu o exonerează pe această apelantă la . cum se susține în apel, adică la eliberarea terenului.

Ș. D. nu își lasă curtea deschisă pentru că are posibilitatea amplasării unui gard la limita proprietății ei cu coproprietatea forțată, astfel că nici această afirmație nu reprezintă un motiv de apel plauzibil, invocându-și de fapt reaua credință.

Reaua credință a pârâtei este dovedită de planșele foto, care dovedesc că la evaluarea gospodăriei de un expert evaluator care s-a deplasat la fața locului în vederea soluționării partajului care a făcut obiectul ds.nr._ al Judecătoriei Rădăuți, și care a făcut fotografii, calea de acces creată - tocmai suprafața identică cu terenul din actualul litigiu, parcelele B și C, erau libere, neocupate de bunuri mobile, fapt care l-a și determinat pe expertul T. să stabilească pe acel amplasament calea de acces.

În consecință, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depuse la fila 81 dosar.

Potrivit art. 394 Noul Cod procedură civilă, instanța considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

Declarând dezbaterile închise,

TRIBUNALUL:

Asupra apelului de față, constată următoarele:

P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 23.07.2013, sub nr._, reclamantul Ș. G. i-a chemat în judecată pe pârâții Ș. D., Ș. C. și Ș. V. solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună partajarea suprafeței totale de 96 mp, formată din suprafețele de 82 mp identică cu . de 14 mp identică cu . anexa 1 a raportului de expertiză întocmit de expertul T. M. C., în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți și să constate că este rămasă în indiviziune, în valoare de 1296 lei conform expertizei, obligarea pârâtei Ș. D. să ridice materialele de construcție depozitate pe calea de acces în vederea eliberării acesteia, obligarea pârâtei Ș. D. să ridice gardul amplasat la stradă pe o lungime de 3,50 m care împiedică accesul la terenul rămas în indiviziune, anume parcelele B și C, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, s-a arătat că părțile sunt rude, reclamantul fiind frate cu pârâții Ș. D. și Ș. V., toții fiind copiii pârâtei Ș. C., iar prin sentința civilă nr.1207/19.03.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ instanța a admis acțiunea care a avut ca obiect partajul succesoral după autorul lor, Ș. I..

Instanța a format loturi, dar a omis a se pronunța cu privire la două parcele de teren B (82 mp) și C (14 mp) care în toate variantele de lotizare reprezenta cale de acces la terenul atribuit în loturi, iar conform dispozitivului, instanța nu a făcut trimitere exactă la vreuna din anexele raportului de expertiză sau suplimentului de expertiză din care reiese fără dubii că atribuirea loturilor s-a făcut conform anexei 1 din suplimentul raportului de expertiză, prin care pârâtei Ș. D. i-a revenit suprafața de 1669 mp teren arabil (. .-construcții în suprafață de 300 mp, real măsurată de 482 mp, iar reclamantului suprafața de 857 mp teren arabil (.> Se mai precizează că reclamantul se află în situația în care nici instanța de fond dar nici Tribunalul nu au clarificat situația juridică a căii de acces propuse de expert, astfel încât a fost nevoit să promoveze prezenta acțiune în vederea efectuării unui partaj suplimentar cu privire la terenul care nu a făcut obiectul primei acțiuni, anume parcelele B și C.

În drept, nu au fost invocate dispoziții legale.

P. întâmpinare, pârâții au invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând că așa cum rezultă din sentința civilă nr.1207/19.03.2012 a Judecătoriei Rădăuți, partajul succesoral după defunctul Ș. I. a fost soluționat definitiv și irevocabil, stabilindu-se că suprafața de teren din litigiu evidențiată în titlul de proprietate nr.1419/1997 eliberat după defunct este de 300 mp teren curți-construcții și 2540 mp teren grădină, însă deși în acest titlu apare suprafața de 2700 mp instanța a reținut că din masa succesorală face parte doar suprafața reală existentă în teren.

În ceea ce privește suprafața de teren curți-construcții, deși în teren a fost identificată suprafața de 482 mp, instanța a reținut că defunctul are reconstituit dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 300 mp și doar această suprafață poate fi inclusă în masa succesorală și partajată.

Cum întreaga suprafață de 300 mp teren curți-construcții pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate conform titlului de proprietate nr.1419/1997 pentru autorul părților Ș. I., a fost partajată, iar suprafața de 96 mp nu face parte din aceasta suprafață de teren, reclamantul nu poate formula o acțiune de partaj pentru o suprafață de teren pentru care autorul lor nu are reconstituit dreptul de proprietate, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii.

În interesul soluționării cauzei s-a administrat proba cu înscrisuri și cu un supliment de expertiză topo-cadastrală.

P. sentința civilă nr. 2731 din data de 06.10. 2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, s-a respins excepția autorității de lucru judecat.

S-a admis acțiunea civilă având ca obiect partaj judiciar - obligația de a face, privind pe reclamantul Ș. G., domiciliat în or. Milișăuți, ., jud. Suceava, și cu domiciliul ales la Cabinet de avocat T. G. cu sediul profesional în mun. Rădăuți, ..17, . și pe pârâții Ș. D., Ș. C., ambele cu domiciliul în or. Milișăuți, ., jud. Suceava și Ș. V., domiciliat în or. Milișăuți, jud. Suceava, și în consecință:

S-a dispus ca părțile să rămână în coproprietate forțată cu privire la suprafața de 82 mp identică cu . de 14 mp identică cu . intravilanul or. Milișăuți, identificate în anexa 1 a raportului de expertiză întocmit de expertul T. M. C., reclamantul și pârâții Ș. D., Ș. C. și Ș. V. având o cotă parte ideală de ¼ p.i. fiecare.

Pârâta Ș. D. a fost obligată să ridice materialele de construcție depozitate pe suprafețele mai sus-arătate.

Pârâta Ș. D. a fost obligată să ridice gardul amplasat la stradă pe o lungime de 3,5 m pe .>

Pârâții, au fost obligați, în solidar, să achite reclamantului suma de 929 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond, analizând materialul probator instanța de fond a constatat următoarele:

P. sentința civilă nr.1207/19.03.2012 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă irevocabilă prin decizia nr.92/15.01.2013 a Tribunalului Suceava – Secția civilă a fost admisă în parte acțiunea civilă având ca obiect partaj judiciar, s-a constatat că părțile se află în indiviziune cu privire la suprafețele de teren evidențiate în titlul de proprietate nr.1419/1997. De asemenea, s-a constat că au vocație succesorală după defunctul Ș. I. părțile din prezenta cauză, reclamantul Ș. G. și pârâții Ș. D. și Ș. V., în calitate de descendenți cu o cotă de ¼ din masa succesorală, iar pârâta Ș. C. în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de ¼ p.i. S-a încetat starea de indiviziune dintre părți atribuindu-se reclamantului Ș. G. lotul E în suprafață de 857 mp teren arabil, intravilanul loc. Milișăuți, s-a atribuit pârâtei Ș. D. lotul D constând în grădină în suprafață de 1669 mp.

Aceste suprafețe au fost identificate de către expertul T. M. C., în raportul de expertiză întocmit în acea cauză, instanța omițând însă se pronunțe cu privire la suprafețele de teren de 82 mp identică cu . 14 mp identică cu . se reține și în decizia Tribunalului Suceava nr.92/15.01.2013, formulându-se ulterior o cerere de completare a dispozitivului care însă a fost respinsă ca tardiv formulată.

Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că în cauză nu este dată excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile mai sus-arătate, sub aspectul obiectului și cauzei.

Suprafețele care fac obiectul prezentei cauze au fost identificate în suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert T. M. C., acestea fiind înscrise în titlul de proprietate nr.1419/1997, astfel cum susține expertul arătat mai sus, astfel încât instanța nu poate ține seama de susținerile pârâților în sensul că nu s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la aceste suprafețe.

Instanța reține că nu pot fi supuse partajului decât suprafețele cu privire la care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul mai sus-arătat, neprezentând relevanță în cauză situația expusă de pârât, în sensul că în urma măsurătorilor ar rezulta o suprafață mai mare de teren aferent curți-construcții.

Potrivit concluziilor aceluiași expert, aceste parcele identificate cu B și C reprezintă o cale de acces la parcelele D și E atribuite părților, coproprietatea forțată, în cauză fiind vorba de un bun individual determinat, putând să rezulte și dintr-un fapt juridic, în speță, buna exploatare a celorlalte parcele atribuite moștenitorilor.

Astfel, instanța va dispune ca părțile să rămână în coproprietate forțată cu privire la cele două parcele, cota parte ideală a fiecăreia dintre părți fiind stabilită prin sentința civilă prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la celelalte suprafețe de teren.

Având în vedere starea de coproprietate, fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun ca un adevărat proprietar, folosința nu trebuie să aducă atingere drepturilor egale ale celorlalți coproprietari și trebuie să se înfăptuiască în interesul utilizării fondului căruia i-a fost afectat. În speță, pârâta Ș. D. a ridicat un gard care permitea accesul la drumul comunal în lungime de 3,5 mp pe . rezultă din concluziile aceluiași raport de expertiză și a depozitat materiale de construcții, aducând astfel atingere dreptului de coproprietate al reclamantului și în consecință, instanța o va obliga să ridice materialele de construcție depozitate pe suprafețele mai sus-arătate și gardul amplasat la stradă pe o lungime de 3,5 m pe . baza disp. art.636 noul C.civ.

Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 929 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare taxă de timbru și contravaloare supliment raport de expertiză.

Împotriva sentinței au formulat apel pârâții Ș. D., Ș. C. și Ș. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

Astfel, așa cum rezultă din probele dosarului, pârâții au solicitat respingerea acțiunii privind partajul suplimentar, cerut de reclamant prin acțiune, cu privire la suprafața de 82 mp . mp . intravilanul orașului Milișăuți, jud. Suceava, parcele care ar fi aparținut defunctului Ș. I..

Pârâții au arătat că terenul în discuție nu face parte din masa succesorală rămasă după defunctul Ș. I., întrucât terenul pentru care defunctului i s-a reconstituit dreptul de proprietate a fost partajat conform Sentinței civile nr. 1207 din 19.03.2012.

Instanța a reținut că acest teren face parte din masa succesorală rămasă după defunctul Ș. I., situație nereală.

Așa cum rezultă din extrasul de carte funciară nr. 31 a Comunei cadastrale Milișăuți . 118, au ca proprietari tabulari - conform ultimei încheieri - pe E. a lui C. T. și D. a lui C. T., acești proprietari tabulari fiind mama și mătușa pârâtei Ș. C., născută Mariuțac din părinții Mariuțac (Mariuseac în românește) G. și D..

Mariuțac D. - mama lui Ș. C. - este una din proprietarii tabulari ai terenului în litigiu, deci practic, terenul nu provine de la Ș. I. ci de la părinții mei, respectiv de la mama mea a pârâtei Ș. C., născută Mariuțac.

Tot în intabulările ulterioare făcute pe noi părțile (reclamant și pârât) se menționează că intabularea se face conform planului de situație întocmit la 21.10.1997, ori în acest plan . este 300 mp, suprafață în care nu sunt incluse și cele două parcele de 82 mp și respectiv 14 mp. Mai mult decât atât, se menționează că restul terenului rămâne la vechiul CF. In această situație, acest teren nu face parte din terenul proprietatea defunctului Ș. I..

Ori, prin obligarea pârâtei Ș. D. la ridicarea gardului amplasat la stradă pe o lungime de 3,5 m pe . practic să-i lase lui Ș. G. curtea deschisă și atâta timp cât este și ea coproprietara forțată și este constructor de bună credință, nu se poate dispune demolarea unei construcții, fără să se fi apreciat valoarea acesteia și bineînțeles, așa cum motivează instanța în baza art. 636 Noul Cod civil, neindicat drept temei de drept de reclamant, acesta menționând doar dispozițiile art. 636.

Ori, art. 636 menționează că fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun în măsura în care nu schimbă destinația și nu aduce atingere drepturilor celorlalți coproprietari, iar în aliniat 2 al aceluiași articol se menționează că cel care exercită împotriva celorlalți coproprietari o folosință abuzivă, poate fi obligat la despăgubiri, dar în nici un caz la demolare.

Practic, prin soluția adoptată, se creează folosirea abuzivă și exclusivă a terenului de către reclamant care, așa cum au arătat, trebuia să promoveze o acțiune de servitute de trecere și în nici un caz de partaj suplimentar.

Intimatul reclamant Ș. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Instanța a respins excepția autorității de lucru judecat arătând în motivare că a ținut cont și de hotărârile judecătorești pronunțate în legătură cu acest teren, anume sent. civ. nr.1207/19 martie 2012, sent. civ. nr.2147/9 iulie 2013 ambele pronunțată de Judecătoria Rădăuți, și dec.civ.nr.92/15.01.2013 pronunțată de Tribunalul Suceava precum și de raportul de expertiză și suplimentul raportului de expertiză întocmit în primul dosar de partaj de exp. T. M..

P. urmare, soluționarea prezentei cauze nu se putea face fără a se ține cont de hotărârile judecătorești deja pronunțate, deoarece ceea ce s-a constatat și statuat, printr-o hotărâre, nu poate fi contrazis printr-o altă hotărâre, fiind astfel prezumat că printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, exprimă adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, dată în alt proces.

Hotărârile judecătorești anterioare au avut în vedere ca act de proprietate titlul de proprietate emis potrivit L.18/91 tatălui intimatului, Ș. I., iar acum se susține o proveniență cadastrală diferită, cu toate că la primul dosar de partaj, dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, a dovedit că terenul din litigiu este intabulat pe numele tatălui său.

Din suprafața de 3000 mp fac parte și parcelele B (82 mp) și C (14 mp) așa cum a confirmat expertul T. și în acest dosar.

P. urmare, sub aspectul primului capăt de cerere, instanța a pronunțat o soluție legală, conformă cu probele administrate.

Instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut, așa cum se invocă la motivul 2 al apelului.

Se motivează în apel că „reclamantul nu a solicitat constatarea existenței unei coproprietăți forțate", dar la o lecturare a petitului acțiunii se constată că în primul capăt de cerere a solicitat „să partajați suprafața totală de 96 mp, formată din suprafețele de 82 mp identică cu . mp identică cu . anexa 1 a raportului de expertiză întocmit de exp. T. M. în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, și să constatați că este rămasă în indiviziune între noi, părțile din proces".

P. urmare acest motiv de recurs nu este întemeiat.

Dar, art.636 C civ. a fost corect interpretat de instanța de fond când a admis și capetele de cerere referitoare la demolare gard și ridicare bunuri mobile.

Aceste despăgubiri nu o exonerează pe această apelantă la . cum se susține în apel, adică la eliberarea terenului.

Ea nu își lasă curtea deschisă pentru că are posibilitatea amplasării unui gard la limita proprietății ei cu coproprietatea forțată, astfel că nici această afirmație nu reprezintă un motiv de apel plauzibil, invocându-și de fapt reaua credință.

Reaua credință a pârâtei este dovedită de planșele foto, care dovedesc că la evaluarea gospodăriei de un expert evaluator care s-a deplasat la fața locului în vederea soluționării partajului care a făcut obiectul ds.nr._ al Judecătoriei Rădăuți, și care a făcut fotografii, calea de acces creată - tocmai suprafața identică cu terenul din actualul litigiu, parcelele B și C, erau libere, neocupate de bunuri mobile, fapt care l-a și determinat pe expertul topo cadastral T. să stabilească pe acel amplasament calea de acces.

Având în vedere toate cele arătate, intimatul a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței instanței de fond ca legală.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, și prin raportare la prevederile art. 476 – 480 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:

P. cererea promovată, reclamantul Ș. G. a solicitat partajarea unei suprafețe de teren de 96 mp, constituită din două trupuri, respectiv suprafața de 82 mp teren identică cu . mp teren identică cu . raportul de expertiză T. în dosar nr._ și să se constate că acest teren a rămas în indiviziune părților din litigiu; obligarea pârâtei Ș. D., la ridicarea materialelor de construcție depozitate de aceasta pe calea de acces, și obligarea acesteia la ridicarea gardului amplasat la stradă, pe o lungime de 3,50 m, gard ce împiedică accesul la parcelele descrise anterior.

P. sentința civilă 1207/19 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, irevocabilă prin respingerea recursurilor formulate de părțile din dosar, conform deciziei civile nr. 92/15 ianuarie 2013, s-a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect partaj judiciar formulată de reclamanta Ș. D. (pârâta apelantă din prezenta cauză), s-a respins cererea reconvențională, instanța constatând că părțile se află în indiviziune cu privire la suprafețele de 300 mp teren, identică cu p.v. 1118 transcrisă în CF 3564 Milișăuți, în valoare de 5880 lei, și 2540 mp arătură, teren identic cu p.f. nr. 257/1, înscrisă în CF 3564 Milișăuți, în valoare de_ lei, ambele evidențiate în titlul de proprietate 1419/1997.

De asemenea, s-a constatat starea de indiviziune cu privire la construcțiile constând în casă de locuit și anexe, amplasate pe . identică cu p.v. 1118 transcrisă în CF 3564 Milișăuți; s-a constatat că, după defunctul Ș. I., au vocație succesorală Ș. D. și pârâții Ș. G. și Ș. V., în calitate de fii ai defunctului, cu o cotă de ¼ părți indivize asupra terenurilor, iar în ceea ce privește construcțiile, celor doi fii le revine câte o cotă de 1/8 părți indivize, iar numitei Ș. C., în calitate de soție supraviețuitoare, cota de 5/8 părți indivize.

S-a statuat că numitei Ș. D. îi revine cota de 7/8 p.i. din construcții și ¾ din terenuri, iar pârâtului Ș. G., cota de 1/8 p.i. din construcții și ¼ terenuri, conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2813/29 iunie 1998.

S-a încetat starea de indiviziune dintre părți, numitei Ș. daria revenindu-i în lot casa bătrânească cu anexe gospodărești, inclusiv bucătăria de vară, menționate în planul de situație cu C1 – C6, suprafața de 300 mp teren curți – construcții, și lotul D, constând din grădina de 1669 mp.

Ș. G. a primit lotul E, respectiv suprafața de 857 mp teren, părțile fiind obligate reciproc la plata sultelor.

Din analiza raportului de expertiză și a suplimentului la raportul de expertiză efectuat în acest dosar, depus la filele 19 – 33 dosar fond, rezultă fără echivoc, că într-adevăr, se evidențiază în compunerea masei succesorale, două trupuri de teren, identificate ca fiind . mp și . mp, formând un lot comun, de 96 mp.

Cu toate acestea, este de observat că, prin soluția statuată, instanța nu s-a pronunțat asupra ieșirii din indiviziune cu privire la acest trup de 96 mp, care, potrivit suplimentului2 din raportul de expertiză – fila 84 dosar fond, face parte din suprafața de 3000 mp teren, evidențiată în titlul de proprietate 1419/1997.

În atare împrejurări, nu se poate reține că în cauză este dată excepția autorității de lucru judecat, așa cum susțin pârâții – apelanți prin motivele de apel formulate împotriva sentinței civile nr. nr. 2731 din data de 06.10. 2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți.

Din această perspectivă, instanța de control judiciar constată că judecătorul fondului a raționat logic, în sensul că instanța ce a efectuat partajul și ieșirea din indiviziune în dosarul nr._ a omis să se pronunțe cu privire la suprafața de 82 mp teren identică cu . 14 mp teren identică cu . pronunțării deciziei 92/15 ianuarie 2013 a Tribunalului Suceava, s-a formulat o cerere de completare a dispozitivului, respinsă ca tardiv formulată, și că față de aceste împrejurări, nu este dată excepția autorității de lucru judecat.

Nici al doilea motiv de apel nu este dat.

Astfel, pârâții – apelanți susțin că, prin soluția pronunțată, instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care, prin acțiunea formulată, reclamantul dorește practic, o cale de acces, împrejurare ce nu-și găsea rezolvarea într-o acțiune de partaj suplimentar.

Atât din considerentele dezvoltate pe larg în sentință, cât și din minuta și dispozitivul sentinței apelate, rezultă fără dubiu, că judecătorul fondului a dispus ca părțile să rămână în coproprietate forțată cu privire la suprafața de 82 mp teren identică cu . 14 mp teren identică cu . intravilanul orașului Milișăuți, identificate în anexa 1 a raportului de expertiză întocmit de expert T. M. C-tin, cu precizarea că pârâții – apelanți au o cotă parte ideală de ¼ părți indivize fiecare.

Precizarea acestei cote părți indivize nu echivalează cu o ieșire din indiviziune a părților din acest litigiu în sensul prevăzut de lege, și nici cu un partaj, în condițiile în care nu s-au format loturi, nu au fost atribuite loturi, nu au fost concretizate, prin individualizare materială, care parte din terenuri sau în ce limită se constituie aceste cote părți ideale.

De asemenea, obligarea pârâtei apelante Ș. D. să ridice materialele de construcție depozitate pe aceste suprafețe, dar și gardul amplasat la stradă pe o lungime de 3,5 m pe . cu crearea unei căi de acces, așa cum susțin apelanții.

Tocmai starea de coproprietate forțată creează în sarcina coproprietarilor, obligația acestora, de a folosi imobilul aflat în coproprietate forțată, în așa manieră încât să nu aducă atingere drepturilor celorlalți coproprietari și de a nu schimba nici destinația acelui imobil.

Așadar, tribunalul constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în cauză neidentificându-se motive de nelegalitate sau de netemeinicie ale sentinței apelate; cum sentința primei instanțe este rezultatul aplicării judicioase a legii, și a interpretării corecte a probelor administrate în cauză, în considerarea art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

În considerarea art. 482 Cod procedură civilă raportat la art. 451 – 453 Cod procedură civilă, va obliga apelanții să plătească intimatului suma de 600 lei cheltuieli de judecată din apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

Respinge apelul formulat de pârâții Ș. D., domiciliată în localitatea Milișăuți, ., județul Suceava, Ș. C., domiciliată în localitatea Milișăuți, ., județul Suceava și Ș. V., domiciliat în localitatea Milișăuți, județul Suceava și toți cu domiciliul ales la cabinet de avocat O. A., cu sediul în mun. Suceava, ..29, ., .>județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 2731 din data de 06.10. 2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți în contradictoriu cu intimatul reclamant Ș. G., cu domiciliul procedural ales la cabinet de avocat T. G., cu sediul în mun. Rădăuți, ..17, ., ca nefondat.

Obligă apelanții să plătească intimatului suma de 600 lei cheltuieli de judecată din apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 IANUARIE 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

G. F. C. M. Ș. L.

F. N. G.

Red. G.F.F.

Jud. fond. V. L.

Tehnored. Ș.L.G.

Ex.9./06.03.2015.

← Expropriere. Sentința nr. 208/2015. Tribunalul SUCEAVA		Succesiune. Decizia nr. 139/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Partaj judiciar. Decizia nr. 137/2015. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj judiciar. Decizia nr. 137/2015. Tribunalul SUCEAVA