Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 1118/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1118/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 1118/2015
Dosar nr._ - plângere împotriva încheierii de carte funciară –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 1118
Ședința publică din 17 septembrie 2015
Președinte: F. L.
Judecător: D. D.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul F. B. O. R. al B. – A. Sucevei și Rădăuților cu sediul în municipiul S., .. 14, județul S. împotriva sentinței civile nr. 158 din 18.02.2015 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimați fiind pârâții S. R. prin M. Finanțelor, cu sediul în sector 5 București, . și Direcția S. S., cu sediul în .. 6, județul S..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat R. S., în substituirea avocatului T. V., pentru reclamantul apelant, lipsă fiind acesta și pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, după care:
În conformitate cu disp. art. 131 Noul Cod procedură civilă, instanța a procedat la verificarea competenței și, în conformitate cu dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă se declară competentă din punct de vedere general, teritorial și material să soluționeze prezenta cauză.
Avocatul reclamantului apelant depune la dosar chitanță fiscală, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 25 lei.
Întrebat fiind, avocatul reclamantului apelant, arată că nu mai are cereri de probe de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Instanța, în baza art. 244 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, potrivit disp. art. 392 din Noul Cod de procedură civilă.
Avoca R. S. în substituirea avocatului T. V., pentru reclamantul apelant, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței, în sensul admiterii plângerii și respingerea cererii de înscriere a dreptului de proprietate al Statului R. pentru motivele expuse pe larg în cererea de apel, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 17.10.2014 sub nr._, reclamantul F. B. O. R. AL B. fundație ce aparține de A. SUCEVEI ȘI RĂDĂUȚILOR, reprezentat de arhiepiscop IPS PIMEN a formulat plângere împotriva încheierilor nr._ din 12 septembrie_ și nr._ din 25 iunie_ emise de către OCPI S. – BCPI Vatra Dornei solicitând desființarea acestora.
În motivarea plângerii petenta a arătat că potrivit art. 6 alin. 1 si 3 din Legea nr. 213/1998 fac parte din domeniul public sau privat al Statului ori al unității administrativ-teritoriale bunurile dobândite de Stat in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 numai daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte si a legilor in vigoare la data preluării lor de câtre stat, instanțele judecătorești fund competente sa stabilească valabilitatea titlului.
Imobilul in litigiu a fost preluat fără titlu de statul roman, Decretul 273 din 24 iunie 1949 prin care a fost desființat F. fiind un act normativ nepublicat și contrar ordinii constituționale existenta chiar la data adoptării cat și ordinii juridice internaționale.
Însăși Constituția din 1948 recunoștea și garanta proprietatea particular[ prin art. 8, iar prin art. 10 stabilea ca exproprierile puteau fi făcute in baza legii numai pentru cauza de utilitatea publica și cu o dreapta despăgubire stabilita de justiție.
Legile și orice act normativ adoptate §i nepublicate in perioada 1948-1952 trebuie considerate inexistente. Imobilele preluate in baza unor asemenea acte normative nepublicate fac parte din categoria imobilelor preluate fara titlu (F. Baias, B. D., M. N. -„Regimul juridic al imobilelor preluate abuziv", vol. I, editura Rosetti, București, 2001, pag. 112-114).
De asemenea, jurisprudența constituționala a stabilit că în toate cazurile în care titlul nu este valabil, S. nu a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului preluat și, pe cale de consecința, dreptul de proprietate al persoanei deposedate nu s-a stins niciodată, nefiind desființat legal.
A considera, . legii, ca imobilele preluate de stat, fara titlu, fac obiectul dreptului sau de proprietate ar însemna sa se recunoască acestei legi un efect constitutiv de drept de proprietate al statului, ceea ce presupune fie un efect retroactiv a legii, fie recurgerea la un mod de transformare a proprietarii persoanei fizice in proprietate de stat, pe care Constituția din 1991 nu Il recunoaște §i care, de aceea, nu poate fi acceptat (Curtea Constituționala, dec. nr. 73/19.07.1995).
P. urmare, persoanele ale căror imobile au fost preluate fara titlu își păstrează calitatea de proprietar avuta la data deposedării.
În consecința, și F. B. ce aparține Arhiepiscopiei Sucevei și Radautilor nu și-a pierdut calitatea de proprietar avută la data deposedării, dreptul de proprietate al acestuia nefiind desființat in condițiile legii.
În cauza terenul înscris in C.F. nr. 650 a Comunei Cadastrale Poiana Stampei este proprietatea Fondului B., formând atât obiectul unei acțiuni in revendicare cat si a unei proceduri de reconstituire in temeiul Legii nr. 247/2005 situație in care admiterea cererii de intabulare s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. Ill alin. 1 lit. „1" din Legea nr. 169/1997.
De asemenea, așa cum rezulta din extrasul C.F. este notat faptul ca imobilul formează și obiectul retrocedării conform Legii nr. 501/2002 situație in care, fata de dispozițiile art. 4 din OUG nr. 94/2000, a fost încălcat principiul legalității înscrierilor în cartea funciară.
Conform acestei dispoziții „sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și după caz, judiciare, prevăzute de prezenta ordonanță, este interzis înstrăinarea, schimbarea destinației, ipotecarea sau grevarea sub orice forma a imobilelor pentru care au fost depuse cereri de retrocedare".
In cauza înscrierea dreptului de proprietate pentru S. roman și al dreptului de administrare pentru Direcția S. S. este echivalent unui transfer ilegal al dreptului de proprietate.
In consecința, potrivit art. 30 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 registratorul avea obligația de a respinge cererea deoarece nulitatea absoluta a actului juridic este expres prevăzut de art. 42 din OUG nr. 94/2000.
Cererea de înscriere a dreptului de proprietate al Statului R. trebuia respinsa si pentru neîndeplinirea condițiilor de validitate §i a cerințelor prevăzute de art. 28 alin. 6 din Legea nr. 7/ 1996.
Astfel, nu exista nicio cerere formulata de S. R. prin M. Finanțelor pentru intabularea dreptului de proprietate si a dreptului de administrare cu privire la acest imobil.
In consecința cererea formulata de o persoana fizica autorizata in lipsa unui mandat expres din partea Ministerului Finanțelor este nula si nu poate sta la baza intabulării.
Nulitatea intabulării dreptului de proprietate al Statului R. atrage si nulitatea intabulării dreptului RNP.
In dovedirea susținerilor au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri respectiv:
-încheierile nr._ din 25 iulie 2014 si nr._ din 12 septembrie 2014 emise de BCPI Vatra Dornei;
-extras carte funciara.
-taxa judiciara de timbru in cuantum de 50 lei achitata cu chitanța . nr._ din 14.10.2014.
În drept, și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 31 din Legea nr. 7/1996 iar în conformitate cu prevederile dispozițiilor art. 411 pat. 2 teza a Il-a C. proc. civ. solicitam judecata in lipsa.
La cererea instanței, la dosar a fost înaintată de către OCPI S. – Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Vatra Dornei o copie a documentației care a stat la baza încheierilor contestate.
Deși legal citate intimatele nu au formulat întâmpinare la acțiunea petentei.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri pentru toate părțile.
P. sentința civilă nr. 158 din 18 februarie 2015 s-a respins plângerea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, prin Încheierea de Carte Funciară nr._ din 25.07.2014 s-a dispus admiterea cererii de recepție cu privire la imobilul cu nr. cadastral_ înscris în CF_ a UAT Poiana Stampei, s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea Statului R. – domeniul public sub B1 din CF_ și s-a întabulat dreptul de administrare în favoarea RNP ROMSILVA RA.
De asemenea, s-a dispus notarea existenței cererilor de retrocedare formulate conform Legii nr. 501/2002 de către A. Ortodoxă a Sucevei și Rădăuților la Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România precum și faptul că imobilul de sub A1 face obiectul retrocedărilor conform legii anterior amintite.
Împotriva acestei încheieri petentul F. B. O. R. AL B. ȘI A. SUCEVEI ȘI RĂDĂUȚILOR a formulat cerere de reexaminare astfel că prin Încheierea nr._ din 20.08.2014 cererea a fost respinsă.
Împotriva acestor două încheieri petentul a formulat, în termen legal, plângere prin care solicită desființarea acestora și respingerea cererii de întabulare a dreptului de proprietate în favoarea Statului R..
Procedura de soluționare a plângerilor împotriva încheierilor de carte funciară este o procedură simplificată în care instanțele nu fac decât să verifice legalitatea și temeinicia încheierilor, fără a stabili drepturi potrivnice altor părți, având în vedere și considerentele Deciziei ICCJ, nr. LXXII/15.10.2007, prin care s-a stabilit și faptul că Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă ca urmare a faptului că procedura de înscriere în cartea funciară nu are caracter contencios, astfel că regulile de soluționare a acestor plângeri sunt cele prevăzute de art. 50 din Legea cadastrului și publicității imobiliare, nr. 7/1996, care se completează cu prevederile art. 527-537 din Codul de procedură Civilă, referitoare la procedura necontencioasă.
Așadar față de obiectul cauzei - plângerea împotriva Încheierii de reexaminare nr._ din 20.08.2014 prin care s-a respins plângerea împotriva Încheierii nr_ din 25.07.2014 emise de către OCPI S. – BCPI Vatra Dornei, instanța reține că, în cadrul plângerii împotriva încheierii de carte funciară, fiind vorba de o procedură necontencioasă, astfel cum s-a statuat prin Decizia ICCJ, nr. LXXII/15.10.2007, instanța e datoare să verifice legalitatea și temeinicia înscrierii, respectiv, dacă registratorul de carte funciară a respectat cerințele și condițiile cerute pentru înscriere.
Așadar, deoarece procedura de înscriere în Cartea Funciara este o procedura necontencioasa, iar în măsura în care petenta pretinde încălcarea dreptului său de proprietate prin mențiunile nereale efectuate în Cartea Funciară, are la îndemână acțiunea în realizarea dreptului și numai după soluționarea acesteia va putea solicita modificarea mențiunilor din CarteaFunciara.
În ceea ce privește legea aplicabilă în cauză instanța a constatat în primul rând că față de cele reținute mai sus potrivit art. 76 din Legea 71/2011, „Dispozițiile art. 876 - 915 din Codul civil privitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse după . Codului civil.”.
Astfel, în speță, actele juridice care au stat la baza emiterii Încheierii nr._ din 25.07.2014 emise de către OCPI S. – BCPI Vatra Dornei, respectiv H.G. 1705/2006, este un act anterior datei de intrare în vigoare a Noului Cod civil, ceea ce atrage în ceea ce privește procedura înscrierilor în CF, incidența dispozițiilor Legii 7/1996.
Potrivit disp. art. 20 alin. 3 din Legea 7/1996 dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale se înscriu în CF „ Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor”.
În baza art. 40 alin. 5 din Legea 7/1996 republicată, în cazul imobilelor proprietate publică a statului și a unităților administrativ teritoriale intabularea se realizează la cererea conducătorului instituției publice centrale sau locale după caz, în baza actelor de proprietate, iar în lipsa acestora, a extraselor de pe inventarul centralizat al bunurilor respective atestat de Guvern în condițiile legii, certificate pentru conformitate.
De asemenea, potrivit prev. art. 29 alin. 1, 2 din Legea 7/1996, registratorul CF admite cererea de intabulare dacă înscrisul este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege, indică numele părților, individualizează imobilul printr-un identificator unic, este însoțit de o copie a extrasului Cf pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului.
Din conținutul textelor de lege enunțate mai sus rezultă că registratorul are obligația de a verifica aspecte formale ale cererii de intabulare și nu aspecte care țin de fondul dreptului.
Cu alte cuvinte, contrar susținerilor petentei care invocă faptul că S. R. și RNP - Direcția S. S. cu rea credință au solicitat înscrierea dreptului de proprietate și administrare deși nu aveau nici un titlu de proprietate asupra imobilului teren înscris în CF nr. 650 a . care este proprietatea Fondului B. formând obiectul unei acțiuni în revendicare cât și al unei proceduri de reconstituire în temeiul Legii nr. 247/2005 instanța reține că simpla existență a acestor cereri nu putea conduce la respingerea cerererii de întabulare, iar verificările cu privire la aceste aspecte exced atribuțiilor registratorului de CF .
În același sens, instanța nu a reținut apărarea petentei care arată că cererea de înscriere a dreptului de proprietate al Statului R. trebuia respinsă și pentru motive privind condițiile de validitate în sensul că nu există nici o cerere formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru întabularea dreptului de proprietate cu privire la acest imobil iar cererea formulată de o persoană fizică autorizată în lipsa unui mandat expres din partea Ministerului Finanțelor este nulă și nu poate sta la baza întabulării întrucât analizând documentația ce a stat la baza emiterii încheierii atacate se constată că cererea de recepție și înscriere a fost făcută de către Direcția S. S. iar prin actele normative de organizare și funcționare a RNP – ROMSILVA se prevede competența acestui organ de a reprezenta interesele statului român în domeniile care constituie obiectul său de activitate.
În cadrul plângerii împotriva încheierilor de CF, instanța este ținută să analizeze doar aspecte referitoare la legalitatea procedurii de înscriere a dreptului de proprietate în CF care a fost urmată de către registratorul de CF, și respectiv de către registratorul șef în soluționarea cererii de reexaminare respectiv dacă au fost respectate prevederile art. 47 din Legea nr. 7/1996 republicată cu modificările și completările ulterioare.
Față de cele prezentate, instanța a apreciat că atât Încheierea de Carte Funciară nr_ din 25.07.2014 precum și Încheierea de respingere nr._ din 20.08.2014 emise de către OCPI S. – BCPI Vatra Dornei au fost date cu respectarea dispozițiilor legale.
Încheierea de carte funciară se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie petentului revenindu-i obligația de a răsturna această prezumție lucru care nu s-a întâmplat.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins acțiunea formulată de petentul F. B. O. R. al B. și A. Sucevei și Rădăuților, reprezentat prin arhiepiscop IPS PIMEN, ca nefondată.
În temeiul art. 453 Cod de procedură civilă instanța a luat act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul F. B. O. R. al B. și a solicitat, în temeiul art. 480 alin. 2 C. proc. civ., schimbarea în tot a acestei hotărâri în sensul admiterii plângerii și al respingerii cererii de intabulare pentru următoarele motive:
1) Dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 stabilesc faptul că dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale se înscriu în cartea funciară „pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil.
Din această dispoziție rezultă că înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară în baza unui act administrativ poate avea loc numai dacă prin acel act s-a „constituit ori transmis în mod valabil" dreptul de proprietate.
Constituirea nu este valabilă dacă are ca obiect imobilul altuia al cărui drept este înscris în cartea funciară, iar transmiterea este nelegală dacă nu există acordul proprietarului imobilului respectiv.
De asemenea, art. 121 din Legea nr. 215/2001 precizează că „ domeniul privat al unităților administrativ - teritoriale este alcătuit din bunuri mobile și imobile intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege".
În cauză, H.G. nr. 1705/2006 nu are valoarea unui act prin care „s-a constituit ori transmis în mod valabil dreptul de proprietate de la proprietarul tabular preexistent.
Niciodată însă proprietatea care este înscrisă în cartea funciară în folosul unei persoane nu poate fi dobândită prin act administrativ de o altă persoană.
Cum dreptul de proprietate al Fondului a fost practic radiat cu încălcarea dispozițiilor legale susmenționate și cum S. R. nu a dobândit dreptul de proprietate prin modalitățile prevăzute de lege, este un evident și grav abuz împotriva intereselor patrimoniale ale proprietarului tabular F. B. O. R. al B., ceea ce impune restabilirea legalității prin admiterea plângerii și respingerea intabulării.
2) Potrivit art. 4 ind.2 alin. 1 din OUG nr. 94/2000 „sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, este interzisă înstrăinarea, schimbarea destinației, ipotecarea sau grevarea sub orice formă a imobilelor pentru care au fost depuse cereri de retricedare în condițiile prezentei ordonanțe de urgență”.
În cauză terenul identic cu p.f. nr. 578/1 din CF nr._ a Comunei Cadastrale Poiana Stampei, provenită din CF nr. 650, formează obiectul unei cereri de retrocedare aflată pe rolul Comisiei speciale de retrocedare prevăzut de OUG nr. 94/2000, cerere înscrisă în cartea funciară.
Înscrierea dreptului de proprietate pentru S. R. este echivalentă unui transfer al dreptului de proprietate între proprietarul tabular al cărui drept a fost înscris în CF în baza Decretului-Lege nr. 115/1938.
Or, această intabulare reprezintă o înstrăinare de fapt a terenului de la proprietarul tabular preexistent, cu încălcarea dispoziției art. 42 din OUG nr. 94/2000.
În consecință, potrivit art. 49 alin. 1 și 2 din Legea nr. 7/1996 registratorul avea obligația de a respinge cererea de înscriere a actului juridic prezentat de . absolută a acestuia este expres prevăzută de art. 42 din OUG nr. 94/2000.
3) Terenul ce formează obiectul intabulării face parte din categoria bunurilor imobile supuse restituirii în baza dispozițiilor OUG nr. 94/2000, și pentru care F. B. a depus cerere la Comisia specială de retrocedare.
Trebuie reținut și faptul că potrivit art. 6 alin. 1 și 3 din Legea nr. 213/1998 fac parte din domeniul public sau privat al Statului ori al unității administrativ-teritoriale bunurile dobândite de Stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 numai dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat, instanțele judecătorești fiind competente să stabilească valabilitatea titlului.
Imobilul în litigiu a fost preluat fară titlu de statul român, Decretul 273 din 24 iunie 1949 prin care a fost desființat F. fiind un act normativ nepublicat și contrar ordinii constituționale existentă chiar la data adoptării cât și ordinii juridice internaționale.
Însăși Constituția din 1948 recunoștea și garanta proprietatea particulară prin art. 8, iar prin art. 10 stabilea că exproprierile puteau fi făcute în baza legii numai pentru cauză de utilitatea publică și cu o dreaptă despăgubire stabilită de justiție.
Legile și orice act normativ adoptate și nepublicate în perioada 1948-1952 trebuie considerate inexistente. Imobilele preluate în baza unor asemenea acte normative nepublicate fac parte din categoria imobilelor preluate fără titlu (F. Baias, B. D., M. N. - „Regimul juridic al imobilelor preluate abuziv", voi. I, editura Rosetti, București, 2001, pag. 112-114).
De asemenea, jurisprudența constituțională a stabilit că în toate cazurile în care titlul nu este valabil, S. nu a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului preluat și, pe cale de consecință, dreptul de proprietate al persoanei deposedate nu s-a stins niciodată, nefiind desființat legal.
A considera, într-o dispoziție a legii, că imobilele preluate de stat, fără titlu, fac obiectul dreptului său de proprietate ar însemna să se recunoască acestei legi un efect constitutiv de drept de proprietate al statului, ceea ce presupune fie un efect retroactiv a legii, fie recurgerea la un mod de transformare a proprietății persoanei fizice în proprietate de stat, pe care Constituția din 1991 nu îl recunoaște și care, de aceea, nu poate fi acceptat (Curtea Constituțională, dec. nr. 73/19.07.1995).
P. urmare, persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu își păstrează calitatea de proprietar avută la data deposedării.
În consecință, și F. B. ce aparține Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților nu și-a pierdut calitatea de proprietar avută la data deposedării, dreptul de proprietate al acestuia nefiind desființat în condițiile legii.
În cauză terenul înscris în vechea C.F. nr. 650 a Comunei Cadastrale Poiana Stampei este proprietatea Fondului B., formând atât obiectul unei acțiuni în revendicare cât și a unei proceduri de reconstituire în temeiul Legii nr. 247/2005 situație în care admiterea cererii de intabulare s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. III alin. 1 lit. „1" din Legea nr. 169/1997.
De asemenea, așa cum rezultă din extrasul C.F. este notat faptul că imobilul formează și obiectul retrocedării conform Legii nr. 501/2002 situație în care, față de dispozițiile art. 4 din OUG nr. 94/2000, a fost încălcat principiul legalității înscrierilor în cartea funciară.
Conform acestei dispoziții „sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și după caz, judiciare, prevăzute de prezenta ordonanță, este interzisă înstrăinarea, schimbarea destinației, ipotecarea sau grevarea sub orice formă a imobilelor pentru care au fost depuse cereri de retrocedare
În cauză înscrierea dreptului de proprietate pentru S. român și al dreptului de administrare pentru Direcția S. S. este echivalent unui transfer ilegal al dreptului de proprietate.
În consecință, potrivit art. 30 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 registratorul avea obligația de a respinge cererea deoarece nulitatea absolută a actului juridic este expres prevăzut de art. 42 din OUG nr. 94/2000.
4) Nu în ultimul rând, instanța de fond nu a analizat apărarea ce vizează nulitatea cererii de intabulare.
Astfel, cererea de înscriere a dreptului de proprietate al Statului R. trebuia respinsă și pentru neîndeplinirea condițiilor de validitate și a cerințelor prevăzute de art. 28 alin. 6 din Legea nr. 7/ 1996.
Nu există nici o cerere formulată de S. R. prin M. Finanțelor pentru intabularea dreptului de proprietate și a dreptului de administrare cu privire la acest imobil.
În consecință cererea formulată de o persoană fizică autorizată în lipsa unui mandat expres din partea Ministerului Finanțelor este nulă și nu poate sta la baza intabulării.
Nulitatea intabulării dreptului de proprietate al Statului R. atrage și nulitatea intabulării dreptului RNP.
P. întâmpinare, pârâta intimată RNP ROMSILVA prin Direcția S. S. a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
În motivare, a arătat că încheierea de intabulare a statului român asupra suprafeței de teren identică ca imobil cu parcela cadastrală_ înscrisă în CF_ a UAT Poiana Ștampei s-a dispus cu strictă respectare a prevederilor legale în materie de cadastru, în condițiile inexistenței vreunui drept de proprietate sau alt drept real a actualei fundații de drept privat FBORB asupra imobilului menționat.
Concluzia este susținută prin decizia nr. 147 din 13.11.2013, definitivă și irevocabilă pronunțată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._, hotărâre prin care s-a admis apelul Direcției Silvice S. și, judecând pe fond cauza, s-a respins în întregime ca neîntemeiată acțiunea civilă în revendicare exercitată de către fundație de drept privat F.B.O.R.B. statuându-se că „nici fosta fundație de drept public FBORB a cărei continuatoare se pretinde apelanta, nu a avut calitatea de proprietar asupra parcelei de teren ce a făcut obiectul intabulării pe S. R. și respectiv de administrare pentru RNP ROMSILVA, astfel încât critica din motivele de apel nu poate fi primită și se situează în afara cadrului legal instituit prin prevederile Legii nr. 7/1996 a cadastrului funciar.
Existența pe rolul instanțelor de judecată a unor acțiuni în reconstituirea dreptului de proprietate în baza OUG nr. 94/2000 care după finalizarea acțiunii în revendicare sunt respinse în totalitate deoarece s-a decis definitiv și irevocabil ca FBORB a fost și actual înființat, istoric și juridic nu a avut niciodată calitatea de proprietar asupra acestor imobile teren, nu poate constitui un impediment pentru intabularea actualului proprietar S. R. întrucât nici o prevedere legală nu se opune exercitării acestui drept de a fi înscris în cartea funciară cu un imobil asupra căruia exercită toate atributele, respectiv posesia, folosința și dispoziția.
În egală măsură, motivul de nulitate a intabulării invocat de către apelantă și la fond, pe considerentul că nu există o cerere formulată de către S. R., evident că nu este dat atâta timp cât, I.C.C.J. a statuat în mod constant faptul că, prin actele normative de organizare și funcționare a RNP ROMSILVA se prevede competența regiei de a reprezenta în justiție interesele statului în domeniul care constituie obiectul său de activitate iar obligația de apărare și asigurare a integrității fondului forestier proprietate a statului conferă structurilor silvice calitate procesuală activă și dă dreptul de a solicita inclusiv operațiunii de intabulare în consens cu obiectul său de activitate.
Atâta timp cât RNP – ROMSILVA prin direcțiile silvice poate formula acțiuni în revendicare, plângeri împotriva hotărârilor comisiei județene de reconstituire a dreptului de proprietate, în constatarea nulității absolute a actelor emise în materie de retrocedări terenuri forestiere și orice alte cereri în justiție de natura a duce la apărarea fondului forestier proprietate publică a statului, evident că are și calitatea de a iniția operațiuni de intabulare a terenurilor forestiere întrucât se derogă de la prevederile art. 12 din Legea nr. 213/1998 prin actul normativ de înființare și organizare, care o împuternicește să reprezinte statul în domeniul său de activitate.
Pârâtul intimat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare, prin care a arătat că sentința civilă atacată este legală și temeinică, fiind dată cu interpretarea justă a dispozițiilor legale aplicabile, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
A precizat că în mod corect instanța de fond a reținut că, respingând cererea de reexaminare a încheierii nr._/2014, Oficiul de Cadastru și Publicitare Imobiliară S. – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vatra Dornei a analizat actele depuse în raport de starea tabulară din vechile cărți funciare, constatând că imobilul care se regăsește în lista de inventar a domeniului public al statului s-a format dintr-o parte a parcelei 574 din CF_ Poiana Stampei, unde proprietar era S. R., iar nu F. B. O. R. al B..
Conform disp. art. 888 din Noul Cod Civil, înscrierea în cartea funciară se efectuează în baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătorești rămasă definitivă, a certificatului de moștenitor sau în baza unui alt act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta.
A solicitat a se avea în vedere soluția pronunțată în dosarul nr._ de către Curtea de Apel Cluj.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Procedura de soluționare a plângerilor împotriva încheierilor de carte funciară este o procedură simplificată în care instanțele nu fac decât să verifice legalitatea și temeinicia încheierilor, fără a stabili drepturi potrivnice altor părți..
Față de obiectul cauzei, instanța a reținut că, în cadrul plângerii împotriva încheierii de carte funciară, fiind vorba de o procedură necontencioasă, astfel cum s-a statuat prin Decizia ÎCCJ nr.LXXII/15.10.2007, este datoare să verifice legalitatea și temeinicia încheierii respectiv dacă registratorul de carte funciară a respectat cerințele și condițiile cerute pentru înscriere.
Analizând documentația care a stat la baza Încheierilor nr._/25.07.2014 și nr._/20.08.2014 emise de către OCPI- Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vatra Dornei se constată că admiterea cererii de intabulare are la bază actul administrativ nr.1705/29.11.2006 emis de Guvernul României opozabil proprietarului tabular, respectiv S. R., pentru imobilul cu numărul cadastral_ din CF._ a UAT Poiana Stampei.
În cadrul plângerilor împotriva încheierilor de carte funciară, instanța analizează doar aspectele referitoare la legalitatea procedurii de înscriere a dreptului de proprietate în CF de către registrator, respectiv dacă au fost respectate prevederile art.47 din Legea nr.7/1996 republicată cu modificările și completările ulterioare..
În cadrul procesual reglementat de art.50 din Legea nr.7/1996, instanța nu analizează aspecte care țin de verificarea legalității și temeiniciei actelor juridice care au stat la baza înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară, petentul având în acest sens posibilitatea de a investi instanța de judecată, pe calea unei acțiuni de drept comun.
Conform prevederilor art.49 alin.2 din Legea nr.7/1996, la soluționarea înscrierii în cartea funciară, atribuțiile registratorului în ceea ce privește legalitatea actului sunt limitate doar la aspecte de ordin formal ale titlului prezentat pentru înscriere iar în ceea ce privește verificările de fond cel mult până la constatarea încălcării dispozițiilor imperative ale legii și nu aspecte care țin de fondul dreptului.
Contrar susținerii din cererea de apel, înscrierea dreptului de proprietate al Statului R. asupra imobilelor cu număr cadastral_ în CF_ UAT Poiana Stampei și al dreptului de administrare al RNP ROMSILVA RA nu echivalează cu radierea indirectă a dreptului de proprietate al petentului-apelant F. B. O. R. al B..
Astfel, din încheierile nr._/18.07.2014 și nr._/20.08.2014 (filele 13-15 dosar fond) și extrasele de carte funciară pentru informare (filele 16-19 dosar fond), rezultă că s-a notat litigiul având ca obiect revendicare imobiliară aflat pe rolul Curții de Apel G. în cartea funciară iar aceste mențiuni nu au fost radiate ca urmare a înscrierii drepturilor de proprietate și administrare ale intimaților S. R. și Regia Națională a Pădurilor-Romsilva în cartea funciară.
După cum rezultă din dispozițiile art. 21 al. 1 din Legea nr. 7/1996, publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidență a cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din aceeași unitate administrativ-teritorială, în scopul transmiterii sau constituirii de drepturi reale imobiliare ori, după caz, al opozabilității față de terți a acestor înscrieri iar după cum rezultă din dispozițiile art. 24 al. 1 din Legea nr. 7/1996, înscrierile în cartea funciară sunt: intabularea, înscrierea provizorie și notarea cum sunt cele referitoare la faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la proprietate.
După cum s-a arătat și în jurisprudență, notarea acțiunilor în justiție are drept scop atenționarea eventualilor dobânditori asupra caracterului litigios al imobilului iar notarea în cartea funciară a unui litigiu referitor la imobil este destinată informării, fără a afecta dreptul de proprietate sau a putea duce la indisponibilizarea bunului iar existența unor litigii cu privire la dreptul de proprietate a cărui intabulare se cere nu reprezintă un impediment la înscrierea în cartea funciară, atâta timp cât dreptul de proprietate nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Tribunalul reține că dreptul de proprietate al intimatului S. R. asupra imobilului cu număr cadastral_ în CF_ UAT Poiana Stampei în favoarea Domeniului Public al Statului R. și cu drept de administrare în favoarea Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva a fost înscris în cartea funciară ca urmare a H.G. nr. 1705 din data de 29 noiembrie 2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului prin care se atestă apartenența la domeniul public al statului a bunurilor cuprinse în anexele 1-46 care fac parte integrantă din această hotărâre.
Având în vedere dispozițiile art. 3 al. 2 și 20 al.1 din Legea nr. 213/1998 și actele administrative prezentate de intimați care nu au fost anulate de instanța de contencios administrativ și fiscal în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004, în mod corect a dispus registratorul înscrierea dreptului de proprietate al intimaților în cartea funciară asupra imobilului.
Contrar susținerilor din cererea de apel, registratorul nu avea obligația de a cerceta legalitatea actelor administrative invocate de către intimați și nici instanța de fond nu avea obligația de a cerceta, pe cale incidentală, legalitatea actelor administrative invocate de intimați, atâta timp cât petentul-intimat nu a invocat el însuși, excepția de nelegalitate a acestor acte administrative.
Ori notarea unui drept litigios și a unei acțiuni cu privire la dreptul de proprietate, precum și înscrierea provizorie a unui drept litigios nu împiedică înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară iar dispozițiile art. 76 din Legea nr. 71/2011 prevăd că dispozițiile art. 876 - 915 din Codul civil privitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse după . Codului civil. Dispozițiile art. 77 din același act normativ prevăd că înscrierile în cartea funciară efectuate în temeiul unor acte ori fapte juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse anterior intrării în vigoare a Codului civil vor produce efectele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii acestor acte ori, după caz, la data săvârșirii sau producerii acestor fapte, chiar dacă aceste înscrieri sunt efectuate după data intrării în vigoare a Codului civil.
După cum rezultă din dispozițiile art. 26 al. 2 din Legea nr.7/1996( în forma în vigoare la data publicării H.G. nr. 1705 din data de 29 noiembrie 2006) sunt opozabile față de terți și drepturile reale dobândite de stat și de orice persoană prin efectul legii, cum sunt bunurile declarate prin lege ca obiect al proprietății publice (cum este cazul de față) iar după cum rezultă din dispozițiile art. 20 al. 3 din Legea nr. 7/1996( în forma în vigoare la data publicării H.G. nr. 1705 din data de 29 noiembrie 2006), în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor iar aceste dispoziții legale sunt incidente în speță, date fiind dispozițiile art. 76 și 80 din Legea nr. 76/2011.
Cum actul administrativ invocat de intimați este opozabil petentului-apelant, nefiind nevoie de acordul acestuia în vederea înscrierii dreptului de proprietate al statului asupra unui bun ce face parte din domeniul public al acestuia și al dreptului de administrare al RNP ROMSILVA RA asupra unor bunuri ce fac parte din patrimoniul acesteia prin efectul legii, înscrierea dreptului de proprietate al intimaților în cartea funciară nu constituie o încălcare a principiului legalității, relativității sau priorității înscrierilor.
S-a mai invocat de petentul-apelant împrejurarea că cererea de înscriere a dreptului de proprietate al Statului R. trebuia respinsă și pentru neîndeplinirea condițiilor de validitate și a cerințelor prevăzute de art. 28 alin. 6 din Legea nr. 7 / 1996 și că nu există nici o cerere formulată de S. R. prin M. Finanțelor pentru intabularea dreptului de proprietate și a dreptului de administrare cu privire la acest imobil.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 11 al. din Legea nr. 46/2008, fondul forestier proprietate publică a statului se administrează de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, regie autonomă de interes național, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură iar din prevederile art. 3 lit. ,,k” din Regulamentul de funcționare și organizare a acesteia aprobat prin H.G. nr. 229/2009 rezultă că reprezintă în justiție, în nume propriu, dreptul de administrare în domeniile care constituie obiectul său de activitate, astfel că în virtutea dreptului de administrare asupra bunurilor publice care fac parte din fondul forestier al statului, intimata Regia Națională a Pădurilor - Romsilva putea solicita înscrierea dreptului de proprietate al statului în cartea funciară asupra acestor bunuri.
Cum motivele de apel invocate sunt neîntemeiate iar situația de fapt reținută de prima instanță reflectă realitatea și își găsește fundament în actele și lucrările dosarului, în temeiul art. 31 al. 5 din Legea nr. 7/1996 prin raportare la dispozițiile art. 479 al. 1 și 480 al. 1 Cod pr. civilă coroborate cu cele ale art. 80 din Legea nr. 76/2011, tribunalul va respinge apelul ca nefondat și va păstra hotărârea atacată.
Pentru aceste motive
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul F. B. O. R. al B. – A. Sucevei și Rădăuților cu sediul în municipiul S., .. 14, județul S. împotriva sentinței civile nr. 158 din 18.02.2015 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimați fiind pârâții S. R. prin M. Finanțelor, cu sediul în sector 5 București, . și Direcția S. S., cu sediul în .. 6, județul S..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
F. L. D. D. P. L.
Red. F.L.
Jud. fond: H. L.
Tehnored. P.L. / 3 ex. – 29.10.2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 533/2015. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 435/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
