Pretenţii. Hotărâre din 20-11-2015, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 535/2015
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 535/2015
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. L.
Judecător O.-D. V.
Judecător M. A. I.
Grefier L. S. Ș.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul A. G. - ., jud Suceava împotriva sentinței civile nr.665/20.03.2013 pronunțată de Judecătoria F. în dosar nr._ al Judecătoriei F. în contradictoriu cu intimatul S. M. F.-F., jud Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că părți în prezenta cauză sunt doar recurentul A. G. și intimatul S. M. F., cadru procesual asupra căruia s-a pronunțat instanța prin încheierea din 18.10.2013, sens în care se va rectifica citativul.
S-a formulat cerere de repunere pe rol de către A. G. recurentul din prezenta cauza care a solicitat totodată și judecarea în lipsă.
Având în vedere disp. art. 245 al. 1 pct. 1 Cod procedură civilă instanța repune cauza pe rol și rămâne în pronunțare cu privire la recursul formulat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
INSTANȚA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei F. si înregistrată sub nr._ în data de 30.08.2012, reclamantul S. Mun. F. în contradictoriu cu pârâtul C. D., a solicitat prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul să fie obligat la plata sumei de 1.473 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare, a medicamentelor si materialelor sanitare de care a beneficiat în urma unei agresiuni .
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 1.09.2009 – 09.09.2009 pârâtul a fost internat în S. M. F. ca urmare a unei agresiuni conform diagnosticului stabilit prin foaia de observație, anexată prezentei.
Pentru însănătoșire, pârâtul a avut nevoie de un număr de 8 zile spitalizare, când a beneficiat de medicamente și materiale sanitare, în valoare de 1.473 lei.
A invocat disp. art. 313 din legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Întrucât, ca răspuns la adresa nr. F.N. din 13.10.2009 pârâtul nu a înțeles să comunice date cu privire la identitatea făptuitorului, reclamantul a promovat acțiunea, solicitând instanței constatarea datoriei și obligarea pârâtului la plata sumei de 1.473 lei.
A menționat reclamantul că, în conformitate cu prevederile art. 165 din Legea
95/2006, S. M. F. este instituție publică, drept pentru care este scutită de plata taxei de timbru, așa cum se precizează în Legea nr. 146/1997.
În drept, reclamantul a invocat disp. art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, art. 1357 cod civil si art. 112 Cod procedură civilă .
În dovedire a atașat la dosar: foaie de observație medicală, adresa trimisă pârâtului.
În baza prevederilor art.242 al 2 Cod procedura civila, reclamantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Legal citat, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, motivat de faptul că a fost agresat de către o persoană împotriva căreia a formulat plângere penală în termenul legal, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 165 din Legea 95/2006. Totodată a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea datoriei de 1473 lei, capăt de cerere ce a considerat că nu a fost întemeiat în drept.
A menționat că potrivit art. 313 din Legea 95/2006, cheltuielile de spitalizare ocazionate cu vătămările corporale se suportă de partea care a provocat evenimentul, deci nu de către el întrucât el este cel care a fost agresat.
Față de susținerile pârâtului, instanța a solicitat atașarea dosarului nr. 1804/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria F., astfel că a introdus în cauză, în calitate de pârât, numitul A. G., învinuitul din dosarul sus-menționat.
Prin notele de ședință depuse la dosar, pârâtul A. G. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând admiterea excepției și respingerea acțiunii ca nefondată față de acesta.
A precizat că prin Ordonanța din 28.07.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria F. (dosar 1649/P/2009) în baza disp. art. 262 pct. 2 lit. a Cod pr. penală rap. la art. 11 pct. 1 lit. b Cod pr. penală și art. 10 lit. b1 Cod pr. penală, cu aplicarea art. 181 Cod penală și art. 91 Cod penal s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru fapta prev. de art. 180 al. 2 Cod penal atât cu privire la secund pârât cât și la prim pârât.
S-a dispus aplicarea unei amenzi administrative pentru fiecare învinuit – parte vătămată, apreciindu-se ca fiind suficiente pentru adoptarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.
A menționat că la data de 28.07.2010, potrivit dovezilor de comunicare din dosarul penal atașat, prim pârâtului C. V. D. i-au fost comunicate dispozițiile Parchetului, iar prin apărător ales, la 31.08.2010 a luat la cunoștință de cuprinsul dosarului penal, dar nu a înțeles să uzeze de disp. art. 2781 Cod pe. penală.
Mai mult decât atât, deși la data de 6.10.2009 prin adresa nr. 6529 a Spitalului Mun. F. a avut cunoștință despre obligația de a achita suma de 1473 lei – contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, pe parcursul urmăririi penale, pârâtul C. D. nu s-a constituit parte civilă în cauză (fila 18 dosar penal).
A solicitat a se observa că până la soluționarea dosarului penal 1649/P/2009, prin Ordonanța sus-menționată, pârâtul C. D. nu a înțeles să se constituie parte civilă potrivit disp. art. 15 Cod pr. penală, nici prin plângerea adresată Parchetului și nici odată cu declarația dată în fața organelor de urmărire penală la 30.10.2009.
A mai arătat că, deși avea cunoștință despre pretențiile reclamantului S. Mun. F. de la data de 6.10.2009, pârâtul C. D. nu a înțeles să se constituie parte civilă în cauză potrivit disp. art. 19 Cod pr. penală prin acțiune adresată instanței civile, fără să se fi constituit parte civilă în dosarul penal sau potrivit disp. art. 20 Cod pe. penală după soluționarea dosarului penal prin ordonanța din 28.07.2010.
Pentru toate motivele expuse a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a secund pârâtului, respingerea acțiunii față de acesta și admiterea acțiunii reclamantului cu obligarea pârâtului C. D. la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 1473 lei.
Prin sentința civilă nr.665/20 martie 2013, Judecătoria F. a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul A. G. ca nefondate.
A admis acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamantul S. M. F. în contradictoriu cu pârâții C. D. și A. G..
A obligat pârâtul C. D. la plata către reclamantul S. M. F. a sumei de 736,5 lei și pe pârâtul A. G. la plata către reclamantul S. M. F. a sumei de 736,5 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat primul pârât ca urmare a unei agresiuni din data de 31.08.2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În perioada 01.09.2009 – 09.09.2009 pârâtul C. D. a fost internat in S. M. F. ca urmare a unei agresiuni conform diagnosticului stabilit prin foaia de observație anexată la dosar (filele 6-16 dosar).
Pârâtul a fost internat la Secția Chirurgie, unde a beneficiat de medicamente și materiale sanitare în valoare de 1.473 lei.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/1996 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care aduc prejudicii sau daune sănătății altor persoane, sunt obligate să suporte cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată, cheltuieli care sunt recuperate prin grija Caselor de Asigurări și constituie venituri la fondul național unic de asigurări de sănătate.
Astfel, pârâtul C. D. care a beneficiat de medicamente și materiale sanitare pe perioada celor 8 zile de spitalizare în unitatea reclamantă, în temeiul art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/1996 și art. 1357 Cod civil a fost obligat la plata sumei de 1.949 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare, a medicamentelor și materialelor sanitare de care a beneficiat în calitate de parte vătămată.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâtul A. G. pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că în fapt, prin sentința recurată s-au respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive invocate de el. A reținut prima instanța că în cauză sunt incidente disp. art. 313 al.1 din Legea nr.95/1996 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care aduc prejudicii sau daune sănătății altor persoane ca urmare a unei agresiuni conform diagnosticului stabilit pe foaia de observație anexată la dosar, în perioada 01-09 septembrie 2009, beneficiind de asistență medicală prin medicamente și materiale sanitare în valoare de 1.473 lei.
A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pentru termenul din 08.02.2013 și prin note de ședință a solicitat admiterea acesteia și respingerea ca nefondată a acțiunii față de el.
Astfel, prin Ordonanța din 28.07.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria F. (dosar 1649/P/2009) în baza disp. art. 262 pct. 2 lit. a Cod pr. penală rap. la art. 11 pct. 1 lit. b Cod pr. penală și art. 10 lit. b1 Cod pr. penală, cu aplicarea art. 181 Cod penală și art. 91 Cod penal s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru fapta prev. de art. 180 al. 2 Cod penal atât cu privire la el, secund pârâtul cât și la prim pârâtul C. D.. Deși la data de 06.10.2009 prin adresa nr. 6529 a Spitalului M. F. a avut cunoștință despre obligația de a achita suma de 1473 lei contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, pe parcursul urmăririi penale pârâtul C. D. nu s-a constituit parte civilă (fil. 18 dosar penal). Că deși avea cunoștință despre pretențiile reclamantului S. M. F. de la 06.10.2009, pârâtul C. Dimu nu a înbțe3les să se constituie parte civilă potrivit sisp. Art. 19 Cod pr. penală prin acțiune adresată instanței civile, fără să se fi constituit parte civilă în dosarul penal sau potrivit disp. art. 20 Cod pr. penală după soluționarea dosarului penal prin Ordonanța din 28.07.2010.
Cu toate acestea, instanța de fond nu s-a pronunțat în considerente cu privire la excepția pe care a invocat-o și nu a analizat-o în raport de actele și lucrările dosarului penal atașat spre consultare.
Concluzionând a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate și prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a subsemnatului să se respingă acțiunea față de el, să se admită acțiunea reclamantului obligându-l doar pe pârâtul C. D. la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 1437 lei.
Prin încheierea din 18.10.2013 față de lipsa nejustificată a părților, instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 al.1 pct. 2 Cod pr. civilă.
Prin cererea formulată la data de 01.10.2014, pârâtul A. G. a solicitat repunerea cauzei pe rol motivat și de faptul că numitul C. D. a decedat indicând-o ca moștenitor pe soția acestuia, instanța acordând termen la 7.11.2014.
Prin încheierea din 7.11.2014 instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 al.1 pct 2 din vechiul cod procedură civilă, cauza fiind repusă pe rol la cererea pârâtului A. G. în temeiul disp. art. 242 Cod procedură civilă.
Legal citat, reclamantul intimat S. M. F., nu a formulat întâmpinare.
Recursul, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 din vechiul cod de procedură civilă, este nefondat.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive invocată de către pârâtul A. G., prima instanță s-a pronunțat în sensul respingerii sale- a se vedea minuta și dispozitivul, soluția găsindu-și argumentare în ansamblul considerentelor, câtă vreme instanța reține incidența în cauză a prevederilor art. 313 alin. 1 din legea nr. 95/1996, conform cărora agresorul este obligat să suporte cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată victimei sale.
Practic, într-o astfel de acțiune excepția lipsei calității procesuale pasive se confundă cu fondul, fiind suficient că instanța a reținut calitatea de agresor a pârâtului și, deci, implicit, legitimitatea sa procesual pasivă, în raport de temeiul de drept al acțiunii, art. 313 alin. 1 din legea 95/1996.
Astfel cum rezultă din Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria F. din data de 28. 07. 2010, dată în dosarul nr. 1649/P/2009, pârâtul și numitul C. D. s-au lovit reciproc, ambii suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale, fiind cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de loviri sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin. 2 din codul penal anterior, fiind scoși însă de sub urmărire penală și aplicându-li-se amenzi administrative, pe motiv că faptele lor nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Numitul C. R. a fost internat în S. mun. F. ca urmare a agresiunii suferite, pretențiile de față reprezentând tocmai contravaloarea îngrijirilor medicale de care acesta a beneficiat.
Conform art. 313 alin. 1 din legea nr. 95/1996, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
În acest context, greșit pârâtul face referire la împrejurarea că numitul C. D. nu ar fi atacat cu plângere Ordonanța Procurorului de mai sus conform art. 278 ind. 1 din codul de procedură penală anterior, sau că nu s-ar fi constituit parte civilă în acel proces penal, întrucât instanța nu a fost învestită cu pretențiile numitului C. D., care nici nu interesează în acest cadru procesual, ci cu pretențiile unui terț care a efectuat cheltuieli cu victima unei agresiuni și pe care are dreptul să le recupereze de la agresor, independent de poziția procesuală a victimei, de modul în care aceasta a înțeles să se apere în procesul penal.
Pentru considerentele învederate, în limitele criticilor invocate, găsite nefondate și în baza art. 312 alin. 1 din vechiul cod de procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către pârâtul recurent A. G. - ., jud. Suceava împotriva sentinței civile nr.665/20.03.2013 pronunțată de Judecătoria F. în dosar nr._ al Judecătoriei F. în contradictoriu cu intimatul S. M. F. cu sediul în F., jud. Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2015.
Președinte, A. L. | Judecător, O.-D. V. | Judecător, M. A. I. |
Grefier, L. S. Ș. |
Red. VOD
Jud. fond C. I.
Tehnored. S.L./2 ex/14.12.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1416/2015. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 533/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
