Pretenţii. Decizia nr. 178/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 178/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 178/2015
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 178
Ședința publică din data de 10 martie 2015
Președinte- T. M.
Judecător- M. C.
Judecător - G. P. V.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta C. A. – cu dom. în loc. Gura Humorului, .. D1B3, . si în satul Dolhestii M., ., împotriva sentinței civile nr.2416 din 20 noiembrie 2014 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimați fiind pîrîții P. comunei Dolhești - D. C. și ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta recurentă C. A. asistată de avocat F. I. R. și consilier juridic R. N. pentru pîrîții intimați P. comunei Dolhești - D. C. și ..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Avocat F. I. R. pentru reclamanta recurentă, a depus la dosar înscrisuri, înmînînd un exemplar reprezentantului pîrîților și a cerut suspendarea prezentei cauze, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila, pînă la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Fălticeni, ce are termen de judecata la data de 12.03.2015, cu motivarea că prin acțiunea ce face obiectul Dosarului nr._ al Judecătoriei Fălticeni, având ca obiect „fond funciar", reclamanta a chemat în judecată pe R. C., Comisia comunala de fond funciar D. și Comisia județeană de fond funciar Suceava, pentru a se constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.1845/07.06.2007 emis pe numele prim-pîrîtului, în sensul excluderii suprafeței de 3600 mp teren arabil, din intravilan, de la locul numit „G.", între vecinii: V. I., drum sătesc, V. I. si C. C., suprafață de teren ce a fost înstrăinată apoi C. D. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1439/24.11.2009 al BNP U. D., teren pe care a solicitat a fi constituită servitutea de trecere. A mai arătat că la momentul efectuării expertizei din acest dosar s-a constatat că există o suprapunere a dreptului de proprietate al reclamantei și al pîrîtei, a formulat cererea de constatare nulitate absolută parțială a titlului de proprietate cu privire la suprafața aceasta.
Pentru ca suprafața de teren înscrisă în titlul de proprietate nr. 1845/2007, pentru care a solicitat a se costată nulitatea absolută, face si obiectul prezentului dosar si pentru ca soluția ce urmează a fi pronunțata va avea o influență în prezenta pricină, consideră întemeiată cererea de suspendare a cauzei.
Consilier juridic R. N. pentru pîrîții intimați, a arătat că se opune la suspendarea cauzei întrucît terenurile nu se învecinează, nu a existat niciodată o cale de acces și nu există suprapunere de terenuri (a se vedea filele 128 – raport de expertiză tehnică judiciară și 261 dosar fond). A cerut cuvântul la dezbateri.
Instanța, conform disp.art.305 Cod procedură civilă admite proba cu înscrisuri și avînd în vedere că există alte căi de retractare, respinge cererea de suspendare a cauzei formulată de apărătorul reclamantei recurente și constatînd recursul în stare de judecată, a trecut la dezbateri.
Avocat F. I. R. pentru reclamanta recurentă, a cerut, în principal, admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. În subsidiar, a cerut admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Consilier juridic R. N. pentru pîrîții intimați, a cerut respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
P. cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._ din 28.05.2012, așa cum a fost precizată la data de 11.10.2012, reclamanta C. A. a chemat în judecată Primăria comunei Dolhești, Comisia de fond funciar Dolhești, P. în exercițiu al comunei Dolhești și pe numitul A. P., fostul primar al C. Dolhești, solicitând obligarea acestora la plata unor daune pentru modalitatea defectuoasă în care au făcut aplicarea legii fondului funciar în ce o privește.
În motivarea cererii, a arătat că primarul A. P. nu i-a recunoscut mamei sale actul de proprietate cu privire la suprafața de 3200 mp teren pădure situată în extravilanul comunei Dolhești, la locul “Peste pârâu”, deși deținea documentele legale pentru a-i fi recunoscut dreptul de proprietate, ci a invocat motive în sensul că terenul nu are denumirea “peste pârâu” deși în Registrul agricol apare sub această denumire și că terenul în discuție este altul decât cel deținut de mama sa și de părinții acesteia, motivând că terenul se suprapune cu terenul verilor săi R. G. și Tîrșică Ereta, dându-i dreptul mandatarului acestora, R. P. să se folosească de acest teren.
Deși există hotărârea judecătorească nr.12 din 10.03.1998 definitivă și irevocabilă prin care i se recunoaște mamei sale dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 0,32 ha conform Titlului de proprietate nr.410 din 16.12.1994, iar instanțele au admis acțiunea de anulare a titlului de proprietate nr. 889/1994 privind pe R. E., dovedit ca fiind falsificat, atât reprezentanții primăriei, ai Comisiei de fond funciar, în frunte cu primarul și președintele comisiei de la acea dată, A. P., i-au adus prejudicii dreptului său de proprietate, întrucât au efectuat numeroase acte în detrimentul intereselor sale legitime, fiind împiedicată timp de peste 6 ani de zile să se bucure de prerogativele ce-i conferă un asemenea drept.
În concret, reclamanta solicită obligarea pârâților la plata următoarelor daune:
- Plata tăierilor ilegale de copaci (100 copaci esenta de fag, carpen, salcâm si cires), efectuate de catre numitul R. P. (cel care are calitate de mandatar al moștenitorilor defunctei R. I. E.), persoana ce a fost sustinută de către parat în toate aceste demersuri ale sal, daune ce le evaluează la suma de 50.000 lei;
- Plata distrugerilor efectuate cu șanțurile ce au fost trasate pe terenul său, prin taierea puietilor de salcâm, pentru aducțiune de apa - 5000 lei;
- Plata lemnelor de foc ce au fost cumpărate de defuncta sa mama timp de 17 ani, suma de 4000 lei, întrucât desi aceasta era proprietara unui teren ce are categoria de folosinta padure, datorita refuzului autorităților de a-i recunoaște dreptul de proprietate nu a putut beneficia de fructele produse de teren;
- Plata tuturor copacilor ce au fost furati si de alte persoane, întrucât datorita situatiei mal sus expuse Primaria comunei D. nu a dorit încheierea unul contract de paza - 1000 lei;
- Plata contravalorii dezbaterii succesiunii după autoarea sa, având în vedere ca datorită litigiilor dintre părți privind situația juridică a acestei suprafețe de teren am fost în imposibilitate de a dezbate succesiunea - 600 lei;
- Plata zilelor pierdute in instanțe timp de 7 ani si cheltuielile de transport aferente - 3500 lei;
- Plata cheltuielilor de judecata pe care le va efectua cu acest proces.
În dovedire a anexat înscrisuri(filele 10-93 dosar).
P. sentința civilă nr. 5762/11.10.2012 Tribunalul Suceava admite excepția de necompetență materială si declină această cauză în favoarea instanței noastre.
După înregistrarea cauzei la Judecătoria Fălticeni sub același număr la data de 31.10.2012, reclamanta depune alte precizări (f. 26-30) prin are arată că înțelege să formuleze în contradictoriu cu ., în temeiul dispozițiilor art. 617 din Codul civil, cerere pentru constituirea unei servituți de trecere prin care să aibă posibilitatea de trecere de la calea publică la terenul proprietatea sa pe terenul proprietatea pârâtei . lățime de 4 m.
In motivare a arătat că autoarei sale, Mitrut E., decedata la data de 18.03.2008, a cărei unica moștenitoare este în calitate de fiica, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3200 mp teren pădure, în extravilanul comunei D., județul Suceava, la locul numit „Peste pârâu", conform titlului de proprietate nr. 410 din 16.12.1994, teren ce se învecina la vremea punerii în posesie cu: C. D., C. M., C. A., R. N. și P. M..
Ulterior, R. N. a înstrăinat acest teren către .> Acest teren are natura unui loc înfundat încă de la momentul în care autoarea sa a fost pusa în posesie, iar trecerea la acesta de la drumul public s-a făcut dintotdeauna pe terenul acestui vecin si pe la care era calea cea mai scurtă.
De la dobândirea dreptului de proprietate de către . teren, s-a blocat accesul la terenul său, în sensul ca terenul nou dobândit a fost îngrădit si exista o poartă la . drumul public.
In prezent, este nevoită să se roage de fiecare data când are nevoie de a ajunge la terenul său de persoanele care au cheia de la acea poartă pentru a putea ajunge la terenul său.
Menționează ca îi este necesară o lătime de 4 m pentru servitutea de trecere având nevoie de a accede la terenul său si cu o caruta întrucât categoria acestuia de folosința este pădure.
Totodată solicită obligarea C. D. - prin primar si a Primarului comunei D., în solidar să-i achite daune în cuantum de 4.000 lei pentru prejudiciul ce i-a fost creat terenului său.
In acest sens, reclamanta arată ca pe aceeași suprafața de teren arătată la punctul 1), pârâtele fără aprobarea ei, fără să o înștiințeze, fără sa-i ceară aprobarea au efectuat pe lățimea acestuia (18 metri liniari), pe o lățime de 1,5 metri liniari si la o adâncime de 0,5 m, doua șanțuri.
Menționează că nu a existat niciun proiect în acest sens, astfel ca în temeiul dispozitiilor art. 1357 cod civil solicită a retine că în cauză sunt incidente condițiile pentru răspunderea civilă delictuală, sens în care solicită și admiterea acestui capăt de cerere.
De asemenea reclamanta solicită obligarea Primarului comunei D., în calitate de presedinte al Comisiei de fond funciar D. să-i achite daune cominatorii în valoare de 10.000 lei.
In motivarea acestui capăt de cerere, reclamanta arată următoarele:
Autoarei sale i s-a reconstituit dreptul de proprietate și pentru o suprafață de 3200 mp teren pădure, situată în extravilanul comunei D., județul Suceava, la locul numit „Peste pârâu", între vecinii: C. D., C. M., C. A., R. N. și P. M., conform titlului de proprietate nr. 410 din 16.12.1994.
Intre autoarea sa, apoi după decesul acesteia între reclamantă si Comisia de fond funciar D., au existat o . litigii referitoare la dreptul de proprietate cu privire la această suprafață, astfel.
In dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, având ca obiect plângere la legea 18/1991, M. E., autoarea reclamantei, în calitate de petentă a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 3200 mp teren în intravilan, teren ce nu a fost declarat de autorul său în evidențele agricole anterioare colectivizării, formată din două parcele: 1.659 mp, „La C." și 1.547 mp „G.", distincte de . mp de la locul „Peste pârâu".
În cadrul aceluiași dosar, Comisia de fond funciar D. a formulat o cerere reconvențională prin care solicită modificarea titlului de proprietate nr. 410/1994, în sensul de „anulare a poziției păduri, . suprafață de 0,32 ha și de trecere a aceleiași parcele „peste pârău" cu suprafața de 0,31 ha la poziția pășuni."
De asemenea, prin întâmpinarea ce au formulat-o au arătat ca solicita respingerea plângerii autoarei reclamantei.
P. sentința civilă nr. 1788/01.10.2007 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în acest dosar s-a admis plângerea, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3200 mp și a fost respinsă cererea reconvențională de modificare a titlului de proprietate.
Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia Tribunalului Suceava, pronunțată în recurs, prin care s-a admis recursul declarat de autoarea reclamantei, s-a modificat în parte sentința în sensul că i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 3200 mp teren, alcătuită din suprafața de 1.659 mp teren fânețe, în intravilan, la locul „La C." și suprafața de 1.547 mp teren arabil, în intravilan, la locul „G.". De asemenea, recursurile declarate de Comisia comunală D. și Comisia județeană Suceava au fost respinse ca nefondate.
Instanța a reținut prevederile art. 291 alin. 1 din Legea 1/2000, potrivit căruia „pentru cazurile în care o persoana fizica sau juridica, solicita cu înscrisuri reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, pentru o suprafața de teren cu destinație agricolă pe care în prezent se afla vegetație forestieră cuprinsă în fondul forestier național, se va acorda la cerere, teren agricol sau pădure."
Pe rolul Judecătoriei Fălticeni în Dosarul nr._ (nr. vechi_ ), având ca obiect fond funciar (constatare nulitate absoluta parțiala titlu de proprietate), autoarea reclamantei, iar ulterior decesului acesteia ea, în calitatea de pârâtă, a fost chemată în judecată de către reclamanții R. G. și Tărșică Ereta, pentru anularea parțială a titlului de proprietate al autoarei reclamantei, în sensul de a fi exclusă din acesta suprafața de 3.200 mp teren pădure, de la locul „Peste pârâu", cu motivația că s-ar suprapune peste cel de 4.500 mp teren pădure, din extravilanul comunei D., locul „Magazia", între vecinii: A. M., M. G., S. P. și R. D., înscris în titlul de proprietate nr. 889/4.11.1996 al autoarei lor, defuncta R. E.,
Menționează că si în acest dosar Comisia de fond funciar D. a avut calitate de parată, însă prin întâmpinarea, precizările ulterioare si notele de ședința depuse la dosar aceștia, prin Președintele Comisiei de fond funciar, au achiesat în totalitate la pretențiile reclamanților, susținând că se impune anularea titlului emis autoarei reclamantei si că reclamanta nu justifică nici un drept cu privire la suprafața de 3200 mp teren pădure ce o are înscrisă în titlu.
Pe parcursul soluționării litigiului de la Judecătoria Fălticeni, s-au solicitat de către instanță relații cu privire la titlul de proprietate nr. 889/04.11.1996 al reclamanților, cu privire la actele care au stat la baza emiterii acestuia, procesul-verbal de punere în posesie pentru suprafața de 4.500 mp teren pădure înscrisă în titlu.
Aceste relații au fost solicitate mai întâi de la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava, care prin adresa nr._/10.11.2008 au comunicat instanței fișa proces-verbal de punere în posesie întocmită de Comisia locală de fond funciar D., care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 889/04.11.1996, pe numele R. I. E., cu precizarea că . ha de la locul numit „Magazia"" nu se află înscrisă în fișa proces-verbal de punere în posesie și nici pe cotorul titlului de proprietate.
Deși copia titlului de proprietate comunicat instanței de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava și copia titlului de proprietate depus de către reclamanți la dosar, vizează exact același număr al titlului (respectiv 889), emis în aceeași dată (04.11.1996), suprafețele de teren înscrise în cele două titluri sunt diferite.
Astfel, în copia titlului de proprietate nr. 889/04.11.1996 comunicat de OCPI Suceava nu se regăsește această parcelă de 4500 mp teren pădure, iar suprafața totală de teren înscrisă în titlu este de 1,17 ha, pe când în copia titlului de proprietate depus la dosar de reclamanți apare înscrisă . teren pădure, la locul „Magazia", iar suprafața totală înscrisă este de 1,62 ha (cu 0,45 ha mai mult decât în titlul existent la OCPI Suceava).
Văzând aceste inadvertențe dintre cele două copii ale aceluiași titlu de proprietate, a solicitat în instanță ca reclamanții să prezinte instanței originalul titlului de proprietate de care se prevalează, acesta a fost prezentat și s-a putut observa că pe prima pagină a titlului de proprietate, existau ștersături în ceea ce privește suprafața totală reconstituită defunctei R. I. E., respectiv cifrele 6200 erau scrise peste un scris ce fusese radiat.
Ulterior, s-au solicitat de către instanță relații și la Comisia județeană de fond funciar Suceava, tot cu privire la suprafața de teren ce s-a reconstituit defunctei R. I. E., cu privire la actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 889/04.11.1996. De la această instituție s-a comunicat instanței de judecată faptul că toată documentația se regăsește în arhiva Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava, instituție care însă a comunicat instanței relațiile solicitate, așa cum a arătat mai sus.
Susține că a formulat plângere penală și împotriva numitei U. M., funcționarul care a scris titlul de proprietate pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzută de art. 288 alin, 2 Cod penal.
P. Rezoluția nr. 833/P/09.11.2009 dată de P. de pe lângă Judecătoria Fălticeni, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita U. M. pentru fapta prevăzută de art. 288 alin. 2 Cod penal, în cauză fiind incidente prevederile art. 10 lit. g) Cod procedură penală, intervenind prescripția răspunderii penale.
Se reține în rezoluție că numita U. M. a recunoscut, audiată fiind, că a efectuat modificări pe titlul de proprietate în sensul că a înscris suprafața de 4500 mp teren pădure la locul numit Magazia și suprafața de 1 ha 6200 mp față de 1 ha 1700 mp, însă față de data săvârșirii falsului a intervenit prescripția răspunderii penale.
P. Rezoluția nr. 79/II/2/12.04.2010 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni a fost menținută Rezoluția nr. 833/P/09.11.2009, reținându-se în privința infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale săvârșită de U. M., că aceasta a falsificai prin adăugarea suprafeței de 4500 mp teren pădure la locul denumit Magazia și prin contrafacerea înscrierii reprezentând suprafața totală titlu de proprietate 889 din 04.11.1996, privind pe R. E..
Aceste două rezoluții au fost menținute prin sentința penală nr. 285 din 05.10.2010 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă și irevocabilă.
Menționează reclamanta că a formulat o cerere de anulare a înscrisului falsificat, în temeiul dispozițiilor art. 184 Cod procedura civila, iar Judecătoria Fălticeni prin sentința civila nr. 1389/07.06.2011 a admis acțiunea, iar în consecință a dispus desființarea actului falsificat, respectiv titlul de proprietate nr. 889/1996, emis numitei R. I. E., prin excluderea suprafeței de 4500 mp teren pădure de la locul numit „Magazia".
Sentința a rămas definitivă si irevocabilă prin respingerea atat a apelului, cat si a recursului ce au fost declarate în cauză.
Menționează că până la soluționarea acestui dosar, dosarul nr._, ce are ca obiect anularea titlului de proprietate al reclamantei, a fost suspendat în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila, iar după repunerea pe rol reclamanții au renunțat la judecarea acțiunii lor.
Reclamanta a formulat acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, întrucât deși deține un titlu de proprietate valabil pentru suprafața de 3200 mp teren pădure, deși a dovedit, iar instanțele i-au admis acțiunea de anulare a înscrisului falsificat că titlul de proprietate nr. 889/1994 este unul fals, i s-au adus grave prejudicii dreptului său de proprietate de către reprezentanții Primăriei comunei D., ai Comisiei de fond funciar D., care au efectuat numeroase acte în detrimentul intereselor sale legitime, nefiind necesar a se judeca de peste 6 ani, tocmai pentru a-i fi recunoscut un drept cel de proprietate.
In sprijinul cererii mele înțelege să solicite a dispune spre consultare atașarea Dosarului nr._ al Judecătoriei Fălticeni, a dosarului nr._ al Judecătoriei Fălticeni, a dosarului nr._ al Judecătoriei Fălticeni si a dosarului nr._ al Judecătoriei Fălticeni.
In dovedirea primelor doua capete de cerere înțelege să se folosească de probele cu înscrisuri, martori, expertiza tehnică.
După comunicarea cererii precizate, pârâta . întâmpinare (f.37-38) prin care arată că nu este de acord cu cererea privind crearea servituții de trecere pe terenul cumpărat de la R. C. întrucât niciodată reclamanta nu a trecut pe acel teren pentru a ajunge la proprietatea sa, accesul la terenul pădure, proprietatea reclamantei si a celorlalți proprietari din zonă făcându-se pe un drum public existent de mai multă vreme.
Susține că dacă reclamanta a avut teren pădure acolo dintotdeauna trebuie să respecte calea de acces veche la drumul public pe unde se circula și înainte,conform art.617 alin (l) din Codul civil „proprietarul care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i să permită trecerea pe fondul vecinului pentru exploatarea fondului propriu".
Primăria comunei D. nu a comparat terenul pentru a crea acces la drumul public, fiind calea cea mai scurtă pentru cetățenii comozi, acest teren a fost cumpărat tot pentru o utilitate publică, alimentarea cu apă. Este un proiect aprobat și în curs de derulare privind alimentarea cu apă a comunei și mai mult de atât acolo va fi o porțiune închisă și securizată întrucât vor fi instalate bazine colectoare si vor fi impuse niște restricții.
Indică disp. art. 617 alin. (2) Cod civil potrivit căruia „trecerea trebuie să se facă în condiții de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică; în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puține prejudicii.
In concluzie, susține că reclamanta are cale de acces la drum public și nu i se poate permite să stabilească ea calea cea mai scurtă de acces întrucât aduce grave prejudicii proprietății comunei.
Referitor la punctul II din precizările formulate, pârâta susține că reclamanta nu face dovada acuzării pentru producerea unor prejudicii, cauzate proprietății acesteia, de către P. comunei D., pentru care solicită să-i achite în solidar cu . cuantum de 4000 lei.
Referitor la efectuarea către P. comunei D., a două șanțuri pe proprietatea ei, susține că nu este adevărat, nu s-a făcut niciun fel de lucrare acolo și nici în altă parte, întrucât proiectul care există privind alimentarea cu apă a fost început cu cumpărarea de teren în primul rând, cu cumpărarea unei părți din materiale necesare și în viitor se vor începe lucrările propriu-zise.
Față de cele prezentate, reclamanta nu are dovezi că există o răspundere civilă delictuală încadrată în art. 1357 C.civ,drept pentru care pârâta solicită respingerea acestui capăt de cerere.
Punctul III din precizările reclamantei, privind obligarea Primarului comunei Dolhești de a-i plăti daune cominatorii în valoare de 10.000 lei pentru faptul că reprezentanții primăriei comunei D. i-au adus prejudicii dreptului său de proprietate, pârâta susține că prezintă contrarul celor prezentate prin enumerarea tuturor sentințelor civile în care aceasta în majoritatea acțiunilor a avut calitate de reclamant, sau dacă nu este ea reclamant este altă persoană dar nici într-un caz Comisia comunală de fond funciar D. sau ..
In calitate de pârât la toate dosarele amintite de reclamantă, pârâta nu a făcut decât să prezinte în baza actelor existente în arhiva Primăriei starea reală a situațiilor pentru care a fost introdusă în cauzele respective și pentru care a răspuns solicitărilor.
Față de solicitările reclamantei de a atașa dosarele enumerate în acțiunea sa, privind studierea acestora ca probă la cele prezentat,pârâta solicită respingerea și a acestui capăt de cerere, întrucât au fost studiate,analizate și supuse spre dezbatere la vremea respectivă și avea posibilitatea să solicite atunci plata pentru daunele considerate de ea că au fost aduse dreptului de proprietate.
Pentru a face dovada ca reclamanta nu a folosit niciodată accesul la drumul public pe calea cea mai scurtă indicată de ea, pârâta solicită administrarea probei cu martori și înscrisuri pentru a dovedi cumpărarea terenurilor de la proprietarii acestora.
Reclamanta formulează apoi alte precizări la cerere prin care înțelege să-l cheme în judecată si pe pârâtul R. P., pentru ca acesta să fie obligat să-i achite suma de 1.500 lei cu titlu de daune, întrucât în cursul anului 2010 acesta a tăiat un număr de 40-50 arbori din speciile fag, carpen, salcâm și cireș de pe terenul proprietatea sa (f.47), cerere ce prin încheierea din 04.03.2013 a fost disjunsă, formându-se un alt dosar ce s-a judecat separat.
. D. C. G. formulează completări la întâmpinarea inițială arătând că reclamanta a avut procese și cu alte persoane, privind terenul în litigiu, depunând la dosar Decizia nr. 2534/2012 a Tribunalului Suceava.
Judecătoria Fălticeni, prin sentința civilă nr.2416 din 20 noiembrie 2014 a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
P. titlul de proprietate nr. 410/1994 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autoarei reclamantei, M. E., pentru suprafața de 3.200 mp. teren pădure la locul „Peste pârâu” în extravilanul comunei Dolhești, cu vecinii: C. D., C. M., Contantin A., R. N., P. M..
In vecinătatea acestei suprafete de teren a deținut suprafata de 3.600 mp. teren numitul R. C., care prin contractul de vanzare-cumpărare autentificat sub nr. 1439/2009 o înstrăinează comunei D. – prin primar, imobil ce a fost înscris în Cartea Funciară nr._ a .> Potrivit constatărilor efectuate de expertul topograf desemnat în cauză, ing. P. I., în raportul de expertiză si suplimentul la acesta, coroborate cu susținerile din actele de proprietate ale reclamantei, dar si cu declarațiile martorilor N. C., O. P., terenul proprietatea acesteia este situat într-un loc înfundat, fără acces la calea publică.
Susține reclamanta că dintotdeauna accesul la terenul său s-a făcut peste proprietatea familiei R., dobândită ulterior de .-a blocat prin îngrădire, astfel că doreste ca peste acest teren să i se creeze o servitute de trecere.
Această susținere este infirmată de probatoriul administrat, astfel că instanța nu o va primi.
Potrivit declarațiilor martorilor O. P., R. C. si C. D., peste terenul dobândit de . de vânzare-cumpărare sus-menționat nu a existat un drum de trecere la celelalte proprietăți, pe această suprafață de 3.600 mp. fiind amplasată gospodăria martorului R. si nicidecum nu a avut teren familia R..
Acesta susține că terenul său a fost îngrădit dintotdeauna, locuind acolo până în anul 2002 când și-a schimbat locuința. Faptul că pe lângă gospodăria și pârâul ce îi delimita proprietatea exista o cărare utilizată de cetățeni pentru a ajunge la alte parcele din zonă în perioada CAP-ului, nu înseamnă că era creat un drum de trecere, utilizat pentru exploatarea suprafețelor învecinate, mai ales că din anul 1991, după restituirea proprietăților și această cărare a fost închisă fiind construită o altă locuință.
Chiar martorul O. P., propus de reclamantă susține că înainte ca pârâta să cumpere această suprafață de 3.600 mp. de la R. C. a fost la terenul reclamantei în vederea efectuării unui raport de expertiză, iar ca să poată identifica suprafața de teren în litigiu, a fost nevoit să traverseze proprietățile altor persoane întrucât de la șosea și până acolo nu există o cale de acces.
P. urmare, instanța a constatat că nu este reală susținerea reclamantei privitoare la blocarea căii de acces peste terenul ce a fost proprietatea martorului R., din momentul în care pârâta l-a cumpărat, respectiv din anul 2009, câtă vreme nici în anul 2007, când martorul O. a fost acolo, acel drum nu a existat.
Instanța nu a luat în considerare declarația martorului N. C. întrucât acesta nu se coroborează cu celelalte probe, mai mult, acest martor nici nu a locuit în . de rar pe la terenul în discuție.
Din anexele 2 si 5 ale raportului de expertiză reiese că în zonă există alte drumuri de exploatare utilizate de cetățenii ce au proprietăți în acea zonă a comunei, drumuri ce potrivit declarațiilor martorilor R. si C. au fost folosite dintotdeauna de proprietarii terenurilor, inclusiv de autoarea reclamantei care niciodată nu a avut altă cale de acces la proprietatea sa.
Solicită reclamanta a se crea în favoarea fondului său o cale de acces peste proprietatea pârâtei, pe aliniamentul stabilit în anexa 2 a suplimentului la raportul de expertiză depus la termenul din 11.03.2014 prin poligoanele 1-2-3-4-5 (S-60mp.) si 10-11-12-13-14 (S-83 mp.).
Din analiza acestui plan de situație anexa 2 a suplimentului la raportul de expertiză se observă că prin crearea acestei căi de acces peste terenul proprietatea pârâtei, nu se poate asigura trecerea la terenul reclamantei, fără a fi afectate si alte proprietăți, între cele două poligoane expuse mai sus, existând alte porțiuni de teren deținute de alte persoane, . 11-12-5-1 limita pârâu deținută de R. C. – fără acte justificative si . 10-11- fiind proprietatea numitului V. I..
In același supliment la raportul de expertiză – plan de situație anexa 3 se conturează un alt drum de acces până la proprietatea reclamantei, ce reprezintă o continuare a drumului creat de proprietarii terenurilor pe o lungime de cca.110 m. de la drumul public, pe lângă liziera pădurii si capetele ogoarelor altor proprietari, cale de acces ce are ca scop principal exploatarea si extragerea materialului lemnos din pădure, aceasta făcându-se în perioadele de repaus vegetal si când nu ar afecta parcelele agricole peste care tranzitează.
Art. 617 al. 2 Noul Cod civil aplicabil în cauză conform art. 6 al. 6 Noul Cod civil prevede că trecerea pe fondul vecinului trebuie făcută de așa natură încât să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică; în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puține prejudicii.
In speță, instanța a constatat că deși calea de acces solicitată de reclamantă ar fi cea mai scurtă, aceasta nu este cea mai puțin împovărătoare, pe de o parte pentru că prin crearea ei ar fi afectate și alte fonduri, așa cum s-a reținut mai sus, iar pe de altă parte, și pentru faptul că așa cum rezultă din anexa 3 a raportului de expertiză, pe terenul cumpărat de . porțiunea pe care reclamanta solicită crearea căii de acces, există un proiect „Alimentare cu apă în sistem canalizat în .” urmând ca aici să fie amplasat un rezervor de stocare a apei, o stație de clorinare si sediu, din documentația întocmită în vederea obținerii avizului de gospodărire a apelor în zona rezervorului, reieșind că este necesară instituirea unei zone de protecție sanitară cu regim sever, delimitată în conturul A-B-C-D (culoare roșie) din anexa 3, în baza acestei documentații fiind obținut Avizul de gospodărire a apelor nr. 9/12.02.2010.
Pentru aceste motive, instanța a respins ca nefondată cererea reclamantei privind crearea servituții de trecere peste terenul proprietatea pârâtei .> P. cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanta solicită obligarea comunei D.-prin primar și primarul comunei Dolhești să-i plătească, în solidar, suma de 4.000 lei daune ce i-au fost create ca urmare a efectuării unui șanț peste proprietatea sa, făcându-i astfel imposibilă exploatarea judicioasă.
Din constatările făcute de expert la fața locului si prezentate în raportul de expertiză reiese că terenul reclamantei este traversat de un șanț, pe o lungime de 113 m. delimitat de pct. A-B-C-D-E din anexa grafică nr. 4, ce continuă si peste celelalte proprietăți până în zona unei captări de apă din pct. E dispărând, însă la data efectuării măsurătorilor – 13.05.2013 acesta era acoperit de vegetație ierboasă si forestieră, astfel că nu s-a putut stabili perioada în care a fost executat, cei prezenți la efectuarea expertizei susținând că șanțul respectiv ar fi fost făcut în perioada CAP-ului pentru o aducțiune de apă, în vederea adăpării animalelor.
Cu probele pe care le-a administrat, respectiv declarațiile martorilor N. C. si O. P., reclamanta nu a dovedit nici faptul că acele șanțuri au fost făcute de . primarul acesteia, în perioada de după restituirea proprietăților și nici valoarea prejudiciului ce i s-ar fi creat prin existența acestuia.
Chiar martorul N. C. susține că și în perioada anterioară cooperativizării terenul reclamantei era traversat de un pârâu, ce în timpul CAP-ului a fost deviat pentru a se asigura apa pentru animalele ce pășunau în zonă.
Pentru a putea fi angajată răspunderea delictuală prev. la art.998-999 Cod civil, text aplicabil în cauză conform art. 6 al. 2 Noul Cod civil raportat la perioada producerii prejudiciului, este necesar a fi întrunite cumulativ câteva condiții si anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu și nu în ultimul rând existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
Cum în cauză, aceste elemente ale răspunderii civile delictuale nu sunt întrunite cumulativ, reclamanta nedovedind existența prejudiciului, a valorii pretinse si nici a vinovăției pârâților în producerea acestuia, instanța a constatat că si acest capăt de cerere este nefondat, respingîndu-l ca atare.
Solicită apoi reclamanta obligarea Primarului comunei Dolhești, în calitate de președinte al Comisiei Comunale de Fond Funciar D. la plata sumei de 10.000 lei daune cominatorii, ca urmare a existenței unor litigii referitoare la dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 3.200 mp. teren pădure; litigii ce i-ar fi adus prejudicii în cei peste 6 ani de judecată, ca urmare a nerecunoașterii dreptului său de proprietate de către pârât.
In ceea ce privește sfera de aplicabilitate a instituției daunelor cominatorii, jurisprudența în domeniu a stabilit că acestea sunt incidente în cazul obligațiilor de a face sau de a nu face, ele constituind un mijloc de constrângere, prin amenințarea pe care o prezintă pentru debitor spre a-l determina să-și execute obligația asumată. De aceea ele sunt un mijloc indirect de asigurare a executării în natură a obligațiilor.
Literatura juridică a subliniat faptul că aceste daune cominatorii nu au legătură cu prejudiciul invocat de creditor datorită neexecutării obligației de către debitor.
Pe de altă parte, instituția daunelor cominatorii a fost recunoscută de legiuitor prin reglementarea expresă prev. la art. 64 al. 2 din legea nr. 18/1991 ce consacră dreptul de a pretinde asemenea daune pentru fiecare zi de întârziere în situația în care persoanei îndreptățite îi este refuzată emiterea titlului de proprietate sau punerea în posesie, sau la art. 18 al. 5 din legea nr. 554/2004, text în baza căruia instanța de contencios administrativ poate pronunța soluții sub sancțiunea aplicării unor penalități de întârziere.
Art. 903-905 Noul Cod pr. civilă reglementează posibilitatea executării obligației „de a face” sau „de a nu face”, la art. 906 prevăzându-se că pentru neexecutarea unor asemenea obligații, nu se pot acorda daune cominatorii.
In cauza de față reclamanta nu invocă nerespectarea obligației de a face sau de a nu face, nici nerespectarea altor prevederi prevăzute expres în lege, astfel că din acest punct de vedere daunele cominatorii pretinse nu se justifică.
Având în vedere motivele de fapt pe care reclamanta își întemeiază cererea, respectiv producerea unui prejudiciu de 10.000 lei generat de nerecunoașterea dreptului său de proprietate ca urmare a existenței mai multor litigii pe rolul instanței de judecată, instanța a apreciat că această cerere este una în pretenții, guvernată de dispozițiile privitoare la răspunderea civilă delictuală, prev. de art. 998-999 Vechiul Cod Civil, aplicabil în situația de față, conf. art. 6 al. 2 Noul Cod civil.
Nici în această situație cererea reclamantei nu este întemeiată, instanța respingînd-o.
Astfel, din cuprinsul hotărârilor judecătorești invocate de reclamantă ca fiind cele prin care nu i s-a recunoscut dreptul de proprietate reiese că în parte din acestea, autoarea sa, M. E. sau chiar ea, reclamanta, au fost cele care au provocat acțiuni pe rolul instanței, atât în contradictoriu cu Comisia de fond funciar D. cât si cu terțe persoane, acțiuni în care P. comunei D., în calitate de președinte al Comisiei de fond funciar, nu a făcut decât să formuleze apărări față de cererea dedusă judecății.
Alte cereri cum ar fi cea din dosarul nr._, reclamanți au fost alte persoane, Comisia de fond funciar D. având calitatea de pârâtă alături de C. A..
In toate aceste cauze, primarul comunei D. nu apare ca parte, iar susținerile făcute de comisia locală prin întâmpinări sau cereri reconvenționale nu constituie decât apărări ale acesteia, ce au fost sau nu luate în considerare de instanțele de judecată.
Cum reclamanta nu a dovedit existența vreunei vinovății a primarului comunei D. în producerea prejudiciului pretins si nici măcar faptul că i s-a creat acest prejudiciu, pe considerentele mai sus dezvoltate instanța a respins și acest capăt de cerere.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamanta criticînd-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A criticat reținerea, nelegală, de către instanța de fond a faptului că deși terenul proprietatea sa are caracter de loc înfundat și că suprafața pe care a solicitat constituirea servituții reprezintă calea cea mai scurtă, locul pe unde solicită crearea acesteia, nu îndeplinește condițiile prev. de art.617 al.2 Cod civil, în sensul că această cale nu este cea mai împovărătoare și că aceasta nu ar fi fost folosită de ea pentru acces la teren în trecut întrucît, acest teren are natura unui loc înfundat încă din momentul în care autoarea sa a fost pusă în posesie, iar trecerea la acesta, de la drumul public, s-a făcut întotdeauna pe terenul acestui vecin, unde era calea cea mai scurtă.
A precizat că de la dobîndirea dreptului de proprietate de către intimată, i-a fost blocat accesul la teren, în sensul că terenul cumpărat a fost îngrădit avînd o poartă la intrare de la drumul public, existentă din acel moment și nu de la data punerii în posesie a autoarei sale, așa cum s-a reținut.
A criticat ignorarea raportului de expertiză care a stabilit caracterul înfundat al terenului proprietatea sa, calea cea mai economicoasă fiind pe aliniamentul prevăzut în anexa grafică nr.2.
De asemenea, a susținut că nu pot fi reținute statuările potrivit cu care pe terenul pîrîtei exista un proiect „Alimentare cu apă în sistem canalizat în .” și este necesară instituirea unei zone de protecție sanitară cu regim sever, delimitată în anexa 3 întrucît, prin art.13 din Legea nr.213/1998, se permite constituirea servituților asupra bunurilor din domeniul public, cu mențiunea că acestea sînt valabile numai în măsura în care sînt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sînt destinate bunurile afectate, condiție dată în prezenta cauză.
A criticat și respingerea celui de-al doilea capăt de cerere privind obligarea pîrîților la plata daunelor în cuantum de 4.000 lei întrucît, nu există dovezi la dosar din care să rezulte că șanțurile au fost efectuate în perioada cooperativizării pentru a se asigura apa animalelor ce pășunau în zonă, martorii audiați relatînd că șanțurile au fost create de pîrîți după punerea în posesie a autoarei sale; că întinderea prejudiciului nu a fost contestată de pîrîți, astfel că în cauză sînt îndeplinite cerințele art.998-999 Cod civil.
Un alt motiv de recurs vizează respingerea cererii privind obligarea pîrîților la dune în cuantum de 10.000 lei, reținîndu-se greșit că nu s-a dovedit existența vreunei vinovății a Primarului comunei Dolhești.
A precizat că ulterior reconstituirii autoarei sale a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3200 m.p. pădure, la locul „Peste pîrîu”, prin emiterea titlului de proprietate nr. 410/16.12.1994, între titulară inițial și reclamantă ulterior decesului acesteia, pe de o parte și Comisia de fond funciar Dolhești, pe de altă parte, au existat mai multe litigii referitoare la dreptul de proprietate cu privire la această suprafață, soluțiile date în hotărîrile menționate îndreptățind-o la daunele pretinse.
În întîmpinare, . a solicitat respingerea recursului.
Analizînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată recursul nefondat.
P. cererea dedusă judecății, reclamanta a formulat o cerere confesorie de servitute arătînd că pe aliniamentul indicat, peste proprietatea familiei R. a existat o servitute, folosită dintotdeauna, pe care pîrîta a închis-o prin îngrădire, odată cu dobîndirea în proprietate a acestei parcele.
Ori, raportat la aplicabilitatea prevederilor noului Cod civil, tribunalul, prin substituirea motivării, reține că față de art.59 din Legea nr.71/2011, în cauză sînt incidente prevederile vechiului Cod civil, situația de închidere a servituții, invocată de reclamantă, realizîndu-se odată cu dobîndirea dreptului de proprietate a terenului de către pîrîtă, prin contractul de vînzare-cumpărare nr.1439/2009.
De asemenea, reclamanta nu a solicitat crearea unei servituți noi de teren pe un fond care să-i asigure ieșirea la drum, ci a solicitat deschiderea drumului care, conform susținerilor, s-a aflat pe fondul pîrîtei.
Ori, faptul că prima instanță a reținut că reclamanta nu are ieșire la calea publică nu implica și crearea unui drum pe aliniamentul indicat atîta timp cît, din probele administrate în cauză, nu rezultă că a existat o servitute pe acest fond, martorii O. P. și R. C. relatînd despre o cărare aflată în partea sudică a terenului pe care o foloseau membrii CAP pentru a ajunge la tarlale, existentă între gospodăria fostului proprietar și pîrîu.
De altfel, niciunul dintre martori nu știa de existența unei porți, iar martorul C. D., de 82 ani, relatează despre existența unui drum la deal, folosit și în prezent de proprietarii pădurii, „în partea ce mărginea proprietatea lui R., vîndută pîrîtei acum, cu pîrîul, nu era nici o porțiune deschisă care să fi fost folosită ca drum. Știu acest lucru și încă dinainte de război”.
De asemenea, faptul că în raportul de expertiză, anexa 2, . loc înfundat nu constituie motiv de obligare a pîrîtei la respectarea unui drum,care ar afecta obiectivul avut în vedere de pîrîtă la data dobândirii terenului.
De altfel, anexa 2, invocată de recurentă este cu referire că . suprapune pe o suprafață de 278 m.p. peste cele trei variante prezentate de expert, precum și faptul că o servitute pe varianta dorită afectează și alte proprietăți.
Nici faptul că art.13 din Legea nr.213/1998 ar permite constituirea servituților asupra bunurilor din domeniul public, nu este relevant atîta timp cît obiectul cauzei vizează un alt aspect, diferit de scopul utilizării parcelei în litigiu.
Nici motivul de recurs privind respingerea acțiunii în daune nu poate fi primit, faptul că șanțurile au fost efectuate în perioada cooperativizării pentru a asigura apa animalelor ce pășunau în zonă fiind dovedit cu declarația martorilor N. C. (f.179), O. P. și C. D., aspect reținut și de prima instanță.
Ori, lipsa de probe privind vinovăția pîrîților, a condus firesc la respingerea cererii.
De asemenea, în mod corect a reținut prima instanță că obligarea primarului la plata daunelor cominatorii nu au legătură cu prejudiciul invocat de creditoare pentru neîndeplinirea obligațiilor debitorului, izvorîte din hotărîri judecătorești, care exced prevederilor art.64 alin.2 din Legea nr.18/1991, modificată, recurenta avînd la îndemînă alte instituții prin care să obțină o recompensă a eventualelor prejudicii suferite ca urmare a numeroaselor litigii avute cu pîrîta.
Nefiind date condițiile daunelor cominatorii, motivele de recurs sînt nefondate și în ceea ce privește această cerere.
Față de aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C. A. – cu dom. în loc. Gura Humorului, .. D1B3, . si în satul Dolhestii M., ., împotriva sentinței civile nr.2416 din 20 noiembrie 2014 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimați fiind pîrîții P. comunei Dolhești - D. C. și ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
T. M. M. C. G. P. V. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – P. M.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 21 aprilie 2015
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 164/2015. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 321/2015. Tribunalul... → |
|---|
