Fond funciar. Decizia nr. 1/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 1/2015
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1/2015
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. S.
Judecător L. C.
Judecător V. G.-P.
Grefier L. M. R.
Pe rol judecarea recursului declarat de petentul C. P. G. împotriva sentinței civile nr.1605 din 9.09.2014 pronunțată de către Judecătoria Fălticeni, intimați fiind C. JUDEȚEANĂ P. S. DREPTULUI DE P. P. ASUPRA TERENURILOR PRIIN PREȘEDINTE, C. OR. D. P. APL.L18/91, J. SUCEAVA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul C. G.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța învederează părților faptul că judecătorii S. A. și C. L. au formulat cerere de abținere în prezenta cauză care a fost respinsă, astfel încât completul de față este învestit cu judecarea recursului promovat de petentul C. G..
În fața instanței, avocatul recurentului semnează cererea de recurs după care arată că nu mai are alte solicitări de făcut.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocatul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal cu trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate cu consecința admiterii plângerii și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.648 m.p. teren situat în intravilanul localității D., județ Suceava.
În motivarea cererii arată că instanța de fond nu a motivat soluția, motivarea expusă este preluată din conținutul sentinței civile nr.2150/3.12._ anterior pronunțată. Consideră că instanța de fond nu a analizat documentația care a stat la baza judecăților din cei peste 6 ani de litigii, din care rezultă faptul că terenul în litigiu nu a fost înscris în registrul agricol, acesta fiind motivul pronunțării Hotărârii nr.366 din 24.04.2009 în sensul respingerii contestației și a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. Arată că din probele administrate rezultă că terenul a fost predat la CAP D., din cadrul căruia s-a expropriat conform decretelor de expropriere nrt.274/1967 și nr.362/1968, aspect susținut de către reprezentanții Comisiei de aplicare a Legii 18/1991 D. pe tot parcursul anilor de judecată. Arată că prin cererea de reconstituire care a fost formulată în termenul legal prevăzut de legile fondului funciar, autorul său a solicitat a se dispune stabilirea dreptului său de proprietate asupra terenului în suprafață de 1648 m.p. iar prin Hotărârea nr.366/2008 s-a respins cererea pe motiv că nu ar fi făcut dovada acestui drept, nefiind înscris în registrul agricol și pentru că a făcut obiectul exproprierii prin cele două decrete menționate. Consideră că aceste susțineri nu sunt fondate în contextul în care a făcut dovada cu ajutorul probei testimoniale de proveniența terenului, a predării acestuia la CAP, iar problema exproprierii a fost tranșată de instanțele de judecată care au constatat că exproprierea terenului a avut loc din patrimoniul CAP și nu din proprietatea autorului care deja predase terenul. Nu este real că s-ar fi procedat la despăgubiri pentru teren, s-a făcut o confuzie de persoane, iar în tabele depuse de către comisia de fond funciar face parte și petentul, acesta urmând toată procedură prevăzută de Legea nr.18/1991.
Declarând dezbaterile închise,
INSTANȚA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin plângerea adresată inițial Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._, petentul C. V. P. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și C. orășenească pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 D., desființarea Hotărârii nr. 366 din 24.04.2008 a Comisiei Județene Suceava și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,1648 ha teren agricol intravilan, situată la locul „Blocuri CFR” pe raza orașului D., jud. Suceava.
În fapt, arată că a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, însă i-a fost respinsă pe motiv că nu face dovada proprietății, dar consideră că poate face dovada proprietății cu martori, așa cum prevăd prevederile Legii nr. 247/2005.
Intimata C. Județeană Suceava a formulat întâmpinare (f. 17) prin care a solicitat respingerea plângerii petentului ca nefondată.
Intimata susține că cererea petentului pentru reconstituirea dreptului de proprietate a fost depusă după termenul stabilit prin Legea nr. 247/2005, respectiv 30.11.2005, iar sancțiunea care intervine în cazul nerespectării acestui termen legal, imperativ, este decăderea din dreptul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, ceea ce echivalează cu pierderea însuși a dreptului pretins.
Prin întâmpinarea formulată (f. 43) intimata C. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 D. a solicitat respingerea plângerii, deoarece cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate a fost formulată abia în anul 2008, iar petentul nu a mai depus anterior alte cereri.
D. fiind decesul petentului, la termenul la care au avut loc dezbaterile în fond ale cauzei, instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorului acestuia, respectiv C. G..
Prin sentința civilă nr. 603/2009 Judecătoriei Fălticeni, a reținut că excepția tardivității formulării acestei cereri de reconstituire dreptului de proprietate nu este dată, petentul formulând –o în termenul prevăzut de Legea nr.247/2005 astfel că a admis plângerea, a desființat Hotărârea nr.366/2008 a Comisiei Județene Suceava și a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petentul C. G., cerere ce a fost admisă, prin Decizia nr. 1219/2009 a Tribunalului Suceava dispunându-se casarea sentinței civile nr. 603/2009 a Judecătoriei Fălticeni și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, motivat de faptul că nu s-au făcut verificări asupra modului de preluare a terenurilor de la autorul petentului, nu s-au menționat documentele ce au stat la baza emiterii altor titluri de proprietate pe numele acestuia și nu există un plan de amplasament din care să rezulte întinderea suprafețelor pe care autorul petentului a avut-o înainte de cooperativizare.
După casare, prin sentința civilă nr.179/26.01.2011 Judecătoria Fălticeni a admis plângerea, a desființat Hotărârea Comisiei Județene cu nr.366/2008 reconstituind petentului dreptul de proprietate pentru suprafața de 1648 m.p. teren „Blocuri CFR” intravilan de pe raza .> Împotriva acestei sentințe a formulat recurs C. Orășenească de Fond Funciar D., recurs admis de către Tribunalul Suceava, prin decizia nr. 65/17.01.2012 care a casat sentința nr.179/26.01.2011 pronunțată de Judecătoria Fălticeni și a trimis cauza spre rejudecare, primei instanțe.
La această instanță, cauza a fost înregistrată la data de 29.02.2012 sub nr. 644/227.
Prin sentința civilă nr. 1393 din 23 iulie 2012 Judecătoria Fălticeni, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Fălticeni și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect fond funciar, în favoarea Tribunalului Suceava, județul Suceava.
Prin decizia civilă nr. 1100/11.06.2013, Tribunalul Suceava a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava și a stabilit competența de soluționare a cauzei civile având ca obiect fond funciar, în favoarea Judecătoriei Fălticeni, sesizând Curtea de Apel Suceava, în vederea soluționării conflictului negativ de competență, cu mențiunea că aceasta este competentă să soluționeze pretențiile reclamantului.
Prin sentința civilă nr.34 din 19.06.2013 Curtea de Apel Suceava a admis sesizarea Tribunalului Suceava și a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fălticeni reținând incidența în speță a dispozițiilor Legii nr.18/1991.
La această instanță, cauza a fost înregistrată sub nr. 2504/227 din 23.07.2013 și părțile au fost legal citate.
Prin sentința civilă nr. 2150 din 3.12.2013, Judecătoria Fălticeni a admis cererea așa cum a fost precizată și formulată de reclamantul C. P. G. în contradictoriu cu pârâtele C. de fond funciar a orașului D., județul Suceava și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava; a obligat prim-pârâta să procedeze la punerea în posesie a reclamantului, cu suprafața de 1648 ha teren, situată pe raza Orașului D., județul Suceava și să procedeze la întocmirea și înaintarea documentației necesare eliberării titlului de proprietate cu privire la această suprafață; a obligat secund - pârâta la emiterea titlului de proprietate pe numele pârâtului conform documentației și a obligat pârâtele în solidar, la plata sumei de 500 lei, către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata C. Județeană pentru S. Dreptului de P. P. asupra terenurilor Suceava criticând soluția primei instanțe ca fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor legilor fondului funciar, întrucât nu s-a pronunțat asupra legalității Hotărârii Comisiei Județene nr. 366/24.04.2008 a cărei anulare a solicitat-o reclamantul prin plângerea adresată inițial instanței de judecată. Astfel, instanța a obligat comisia la punerea în posesie a petentului cu suprafața de 1648 ha teren situată pe raza orașului D., județul Suceava și la eliberarea titlului de proprietate, nefăcându-se referire la faptul că petentul are deja reconstituit dreptul de proprietate pentru această suprafață de teren.
De asemenea, a considerat sentința nelegală și pentru faptul că anterior emiterii titlului de proprietate are loc operațiunea de punere în posesie, care trebuie să se realizeze, în toate cazurile, pe fostul amplasament, atunci când este posibil acest lucru, ori în speță nu se poate elibera un titlu de proprietate de către C. județeană atât timp cât C. locală de fond funciar nu a procedat la identificarea amplasamentului pentru a stabili, cu exactitate, dacă acesta poate fi pus la dispoziția comisiei locale de fond funciar în vederea punerii în posesie.
A mai înțeles recurenta să invoce în susținerea recursului și prevederile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România.
Deosebit de aceasta, cu privire la obligarea Comisiei județene la plata onorariului avocat, învederează faptul că potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 republicată, această entitate este autoritate publică cu activitate administrativ – jurisdicțională, fără personalitate juridică, fără patrimoniu propriu și respectiv, buget propriu, care are, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și când este cazul, activă fiind reprezentată legal prin prefect sau pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat.
Prin recursul formulat, recurenta C. locală de fond funciar D. a solicitat în principal admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate și pe fond, respingerea cererii ca nefondată.
A considerat, recurenta, că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor fondului funciar, astfel, nu a stabilit dacă față de cele două titluri de proprietate eliberate autorului petentului, respectiv nr. 2763/1997 și nr. 707/1994, petentul mai este îndreptățit sau nu să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața solicitată. De asemenea, nu a stabilit față de modalitatea de preluare a terenurilor autorului petentului, prin expropriere, nu a verificat dacă sunt sau nu incidente dispozițiile Legii nr. 18/1991 și nu a verificat dacă terenul este în prezent liber, reconstituit altor persoane sau ocupat de construcții, căi de acces. A mai aratat că instanța de fond a tranșat problema incidenței dispozițiilor Legii nr. 18/1991, însă celelalte aspecte nu au fost analizate de instanță, în speță fiind incidente dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă, prima instanță care a pronunțat hotărârea atacată nu a respectat și nu a îndeplinit obligațiile trasate de instanța superioară. Față de aceste motive, modul în care a fost analizată cauza echivalează cu o necercetare a fondului, fiind aplicabile dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 859/08.04.2014 Tribunalul Suceava –Secția civilă a respins excepția tardivității formulării recursului Comisiei Județene Suceava, ca nefondată si a admis recursurile formulate de pârâtele C. JUDEȚEANĂ P. S. DREPTULUI DE P. P. ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA PRIN PREȘEDINTE, C. ORĂȘENEASCĂ D. pentru aplicarea Legii nr.18/91, împotriva sentinței civile nr.2150 din 3.12.2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, județul Suceava, intimat fiind C. P. G. .
A casat sentința civilă nr. 2150/3.12.2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
La data de 30.05.2014 cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Fălticeni sub nr._ * acordându-se aleatoriu termen de judecată.
Prin sentința civilă nr.1605 din 9.09.2014, Judecătoria Fălticeni a respins ca nefondată plângerea având ca obiect fond funciar, privind pe petentul C. P. G. în contradictoriu cu intimatele: C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava - Suceava și C. Orășenească pentru aplicarea legilor de fond funciar D..
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 366/24.04.2008, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, a respins contestația formulată de autorul petentului, C. V.P., pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 1648 mp. situat pe raza orașului D..
S-a dispus respingerea contestației, motivat de faptul că terenul solicitat a fost expropriat prin Decretele de expropriere nr. 274/1967 și 3262/1968.
Potrivit art. 8 din Legea 18/1991 „ S. dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se găsesc in patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept”, iar de „ prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite”.
Art. 11 alin. 1 statuează: „ Suprafața adusă in cooperativa agricolă de producție este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere in cooperativa, registrul agricol de la data intrării in cooperativa, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori”.
Din cuprinsul documentațiilor ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 2763/1997 și al titlului de proprietate nr. 707/1994, autorilor petentului li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafețele de 1,29 ha, respectiv 500 mp.
Din cuprinsul Registrului agricol aferent anilor 1959-1962, autorul petentului figurează cu suprafața de 0,79 ha, iar exproprierile terenurilor în litigiu, au fost emise în 1967, respectiv 1968.
In aceste condiții, instanța constată că suprafața de teren cu care autorul petentului a figurat în Registrul agricol, i-a fost reconstituită prin titlurile de proprietate sus-menționate.
Martorii audiați în primul ciclu procesual, au arătat doar că au cunoștință de faptul că terenul în litigiu a aparținut anterior cooperativizării părinților petentului, însă fără a se face dovada că se învecinează cu terenul solicitat de petent.
Art. 6 din Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 prevede la al.1 ind. 3 că „In situația în care nu există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate, când aceasta se face pe vechile amplasamente si când martorii ce le cunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.
Constatând situația de fapt si raportat la dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța a respins ca nefondată plângerea având ca obiect fond funciar, privind pe petentul C. P. G. în contradictoriu cu intimatele: C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Orășenească pentru aplicarea legilor de fond funciar D..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate cu consecința admiterii plângerii și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.648 m.p. teren situat în intravilanul localității D., județ Suceava.
În motivarea cererii a aratat că instanța de fond nu a motivat soluția, motivarea expusă fiind preluată din conținutul sentinței civile nr.2150/3.12._ anterior pronunțată. Consideră că instanța de fond nu a analizat documentația care a stat la baza judecăților din cei peste 6 ani de litigii, din care rezultă faptul că terenul în litigiu nu a fost înscris în registrul agricol, acesta fiind motivul pronunțării Hotărârii nr.366 din 24.04.2009 în sensul respingerii contestației și a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. Arată că din probele administrate rezultă că terenul a fost predat la CAP D., din cadrul căruia s-a expropriat conform decretelor de expropriere nrt.274/1967 și nr.362/1968, aspect susținut de către reprezentanții Comisiei de aplicare a Legii 18/1991 D. pe tot parcursul anilor de judecată. Mai arată că prin cererea de reconstituire care a fost formulată în termenul legal prevăzut de legile fondului funciar, autorul său a solicitat a se dispune stabilirea dreptului său de proprietate asupra terenului în suprafață de 1648 m.p. iar prin Hotărârea nr.366/2008 s-a respins cererea pe motiv că nu ar fi făcut dovada acestui drept, nefiind înscris în registrul agricol și pentru că a făcut obiectul exproprierii prin cele două decrete menționate. Consideră că aceste susțineri nu sunt fondate în contextul în care a făcut dovada cu ajutorul probei testimoniale de proveniența terenului, a predării acestuia la CAP, iar problema exproprierii a fost tranșată de instanțele de judecată care au constatat că exproprierea terenului a avut loc din patrimoniul CAP și nu din proprietatea autorului care deja predase terenul.
Intimatele C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Orășenească D. pentru aplicarea Legii 18/1991 deși au fost legal citate nu au depus la dosar întâmpinare pentru a-și exprima poziția cu privire la recurs.
Examinând sentința prin motivele de recurs invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, Tribunalul va confirma soluția atacată apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Contrar susținerilor recurentului, astfel cum rezultă din considerentele sentinței civile recurate, este a se observa că hotărârea criticată a fost pe larg motivată de judecătorul instanței de fond, atât în fapt cât și în drept, prin indicarea expresă a textelor legale aplicabile în materie.
Contrar acelorași susțineri, Tribunalul constată că prima instanță a realizat o judicioasă interpretare și aplicare a legii și a întregului ansamblu probator din dosar.
Este a se reține în acest sens, că așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată și din toate actele și piesele dosarului petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 1648 m.p. teren agricol situat în intravilanul orașului D. la blocuri CFR, cu motivarea că terenul i-a aparținut până în anii 1967 respectiv până în 1968 când ar fi fost expropriat prin decretele de expropriere nr.274/1967 și nr.362/1968.
Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, necontestat că în cauză își găsesc incidența dispozițiile art.8 din Legea nr.18/1991 potrivit cu care „stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept” și dispozițiile art.11 din Legea Fondului Funciar conform cărora „Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori”.
Susținerile recurentului precum că a probat îndreptățirea la reconstituire pentru terenul în litigiu sunt infirmate de toate înscrisurile atașate pricinii și de probele ce s-au administrat în dosar.
Astfel cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor depuse la filele 45, 46, 47, 48, 91 și 92 dosar fond, autorul petentului C. V. P. a figurat evidențiat în Registrul Agricol al comunei D. din perioada cooperativizării, respectiv din anii 1959 – 1963 cu suprafața totală de 0,79 ha teren și i s-a reconstituit în temeiul prevederilor Legii Fondului Funciar dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 1,34 ha teren, conform titlului de proprietate nr.2763/23.05.1997 (f.91) și nr.707/31.10.1994 (f.92), respectiv pentru o suprafață cu 55 de ari în plus față de evidențele din perioada colectivizării.
Deși a susținut că autorul său ar fi predat la CAP terenul din litigiu, petentul nu a reușit să probeze în nici o modalitate acest lucru, deși sarcina probei îi revenea potrivit dispozițiilor art.1169 cod civil, or, având în vedere această situație și în considerarea celor mai sus arătate, Tribunalul constată că, întemeiat a reținut judecătoria că suprafața de teren cu care autorul petentului a figurat înscris în Registrul Agricol, i-a fost deja reconstituită, în integralitate, petentului, prin cele 2 titluri de proprietate sus amintite.
Sunt de reținut, apoi, și prevederile art.6 alin.13 din Legea nr.1/2000 astfel cum au fost modificate prin Legea nr.247/2005, care prevăd că „în situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea”.
Din interpretarea prevederilor suscitate rezultă că potrivit art.6 alin.13 din Legea nr.1/2000, dovada proprietății terenurilor solicitate va putea fi făcută în lipsa înscrisurilor doveditoare cu martori, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
-reconstituirea dreptului de proprietate să se facă pe fostul amplasament;
-martorii sunt proprietarii (sau foștii proprietari) vecini ai terenurilor solicitate;
-martorii audiați să fie proprietari vecini sau moștenitori ai proprietarilor vecini, pe toate laturile terenului.
În speță nici cerințele cumulative ale textului sus arătat nu sunt îndeplinite în cauză, aspect, de altfel reținut în mod just și de instanța de fond.
Este a se vedea în acest sens că potrivit susținerilor ulterioare din acțiune și a celor din prezentul recurs, petentul a arătat instanței că terenul în suprafață de 1648 m.p. cerut a-i fi reconstituit nu a fost înscris în Registrul Agricol.
Față de această situație, e evident că recurentului îi revenea sarcina probei îndeplinirii condițiilor art.6 alin.13 din Legea nr.1/2000, or, acest aspect nu s-a realizat.
Așa cum rezultă din planul de amplasament depus la fila 72 dosar fond, vecinătățile terenului în litigiu sunt C. D. și T. A..
Cum martorii propuși de petent și audiați la instanța de fond, respectiv S. V. (f.59) și G. L. (f.72), nu sunt proprietari vecini ai terenului ce se solicită a fi retrocedat, întemeiat s-a reținut de judecătorul fondului că cererea de reconstituire nu este fondată nici în considerarea prevederilor art.6 alin.13 din Legea nr.1/2000 câtă vreme, martorii audiați nu sunt proprietari ai terenului din litigiu și n-au semnat vreun proces verbal de vecinătate.
De altfel, nici chiar acești 2 martori S. și G. nu-i confirmă susținerile petentului, întrucât, declarațiile lor nu se coroborează, martorii necunoscând exact, situația juridică a suprafeței de teren pe care o pretinde petentul, respectiv, dacă a fost sau nu predată la fostul CAP, vreo suprafață de teren în afara celui de 79 de ari evidențiați în Registrul Agricol din anii 1959 – 1962, cine a predat-o, întinderea, vecinătățile și evoluția ulterioară cooperativizării.
Instanța de recurs nu poate primi nici motivațiile recurentului precum că dovada proprietății terenului, o face prin cele 2 decrete de expropriere.
Astfel cum rezultă din cuprinsul și conținutul acestora, exproprierea potrivit decretului nr.274/1967 și nr.362/1968, s-a realizat din terenul proprietatea Cooperativei Agricole de Producție D. și nu din terenul proprietatea autorului petentului.
Cum acesta nu a probat că autorul său ar fi avut în proprietate anterior colectivizării o suprafața mai mare de teren decât cea care i s-a reconstituit deja, cum nu a probat că ar fi predat la fostul CAP vreo suprafață de teren față de cea evidențiată în Registrul Agricol al comunei din perioada 1959 – 1962 respectiv cea de 79 ari și că terenul expropriat ar fi fost proprietatea autorului său se apreciază că prin aplicarea și interpretarea riguroasă a prevederilor art.8,11 din Legea nr.18/1991 și art.6 alin.13 din Legea nr.1/2000 i s-au respins pretențiile petentului de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1648 m.p. teren.
În contextul tuturor celor de mai sus, găsind că motivațiile recurentului sunt nefondat formulate și că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art.312 cod procedură civilă, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petentul C. P. G. – cu domiciliul în orașul D., jud. Suceava împotriva sentinței civile nr.1605 din 9.09.2014 pronunțată de către Judecătoria Fălticeni, intimați fiind C. JUDEȚEANĂ P. S. DREPTULUI DE P. P. ASUPRA TERENURILOR PRIN PREȘEDINTE – cu sediul în ., nr. 36, jud. Suceava, C. ORĂȘENEASCĂ D. P. APL.L18/91, J. SUCEAVA, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Ianuarie 2015.
Președinte, A. S. | Judecător, L. C. | Judecător, V. G.-P. |
Grefier, L. M. R. |
Red.C.L.
J..fond D. E.G.
Tehnored.R.L., 2 ex., 22.01.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1/2015. Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 4/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
