Pretenţii. Decizia nr. 6/2016. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2016 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 6/2016
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 6
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2016
Președinte - M. C.
Judecător - T. M.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelului formulat de pîrîta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, împotriva sentinței civile nr.1746 din 24 martie 2015 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimate fiind pîrîta C. locală de fond funciar Liteni și reclamanta A. de Științe Agricole și Silvice „G. I.-Șișești”, cu sediul în mun. București, ., sect.1.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. I. pentru reclamanta intimată, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art.131 al. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este competent din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze pricina, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 95 pct. 2 și art. 482 din Noul Cod de procedură civilă.
Avocat C. I. pentru reclamanta intimată, a depus la dosar împuternicire avocațială și a arătat că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța avînd în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și de administrat alte probe, declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Avocat C. I. pentru reclamanta intimată, a cerut respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.1746 din 24 martie 2015 Judecătoria Suceava a admis acțiunea civilă având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta A. de Științe Agricole și Silvice „G. I.-Șișești” în contradictoriu cu pârâtele C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și C. L. de fond funciar Liteni, jud. Suceava și a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 8945 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate in dosarul nr._ și dosarul_ .
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Conform art. 52 din Legea nr. 18/1991, comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă, iar comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională. C. județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat.
Potrivit aliniatului (3) al aceluiași articol, prevederile art. 274 din codul de procedură civilă sunt aplicabile.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut aplicabilitatea disp. art. 274 din Codul de procedură (1865), potrivit căruia, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Cu privire la conținutul cheltuielilor de judecată, acestea se compun din taxele judiciare de timbru și timbru judiciar, onorariile experților, onorariile avocaților și cheltuielile făcute de aceștia în interesele clienților, sumele cheltuite pentru administrarea probelor, pentru transportul și cazarea părților, deci din toate cheltuielile ocazionate de desfășurarea procesului.
Așadar, temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, care declanșează o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze. Natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul material cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, prejudiciu ce poate fi dovedit prin documente justificative.
În speță, reclamanta a solicitat recuperarea cheltuielilor efectuate cu plata onorariilor experților și avocatului, achitate în dosarul nr._, aceasta având obligația de a demonstra culpa procesuală a pârâtei.
Instanța a reținut că, atâta timp cât prin sentința civilă nr. 5919 din 10.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ s-a admis cererea reclamantei, având ca obiect “plângere împotriva hotărârii comisiei județene” în contradictoriu cu pârâtele C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și C. L. de fond funciar Liteni, nefiind exercitată calea de atac a recursului (dosarul nr._ fiind atașat prezentului dosar), instanța a reținut culpa procesuală a pârâtei.
Având în vedere că reclamanta a achitat sumele de 400 lei, 3600 lei prin ordinele de plată nr.555 din 06.08.2010 și nr.566 din 01.06.2011, din care 400 lei reprezentând avans onorariu definitiv pentru expert în dosarul nr._ (în care s-a dat sentința civilă nr.6070 din 28.12.2011 casată cu rejudecare, fiind ulterior format dosarul nr._ ), iar suma de 3600 lei reprezentând diferență onorariu expert dosarul nr._ (f.14-15) și, totodată, reținând că reclamanta a achitat sumele de 850 lei și 1595 lei prin ordinele de plată nr. 840/13.06.2013, nr. 17/04.01.2013 din care 850 lei reprezentând avans onorariu expert în dosarul nr._, iar suma de 1595 lei reprezentând diferență onorariu expert dosarul nr._ (f.16-17), respectiv suma de 2500 lei reprezentând onorariu avocat, achitată cu chitanța nr. 8/04.09.2013 (f.19), instanța a constatat întemeiate pretențiile reclamantei.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pîrîta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
În motivare, a arătat că potrivit prev.art.52 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisiile județene au în limita competenței lor și prin derogare de la codul de procedură civilă calitate procesuală pasivă și cînd este cazul activă.
Potrivit prevederilor art.51 și art.52 alin. (1) din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională, competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.
În raport cu aceste dispoziții legale, se apreciază că în momentul în care adoptă o hotărâre comisia județeană acționează întocmai ca o instanță de judecată, astfel încât, obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată duce la concluzia că, și instanțele de judecată pot fi obligate să suporte atare cheltuieli de judecată în cazul în care hotărârile judecătorești pronunțate ar fi desființate ori casate prin soluționarea căilor ordinare (extraordinare) de atac.
Din economia dispozițiilor art.12 alin.l și 2 din Legea nr.18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că, în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, în fiecare comună sau municipiu se constituie prin ordin al prefectului comisiile comunale și respectiv comisia județeană.
Legiuitorul nu a înființat aceste comisii ca persoane juridice așa încât C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nu poate fi decât organ colegial fără personalitate juridică și fără un patrimoniu propriu.
Dacă legiuitorul ar fi conceput să asimileze aceste organe părților din proces, așa cum drepturile și obligațiile părților |unt reglementate de codul de procedură civilă, ar fi suficient să arate că ele participă la proces în condițiile stabilite de codul de procedură civilă, fără a folosi sintagma ..prin derogare", această sintagmă conduce la ideea că aceste comisii participă la procesul civil ca organe stabilite să aplice și totodată să vegheze la aplicarea prevederilor legii, cu un statut de oficialitate.
Concepția legii potrivit căreia comisiile ce le instituie acționează ..din oficiu" întărită și de prevederile art.3 alin.2 din Legea nr.169/1997 exclude răspunderea lor procesuală în sensul prevederilor art.274 cod procedură civilă, căci cel obligat la o diligentă oficială nu poate fi ținut răspunzător de rezultatul acțiunii sale fără a dispoziție expresă a legii.
Potrivit prevederilor art. 6 din HGR nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană de fond funciar verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existența actelor doveditoare, pertinente, verosimilitatea, autenticitatea și concludenta acestora.
Atribuțiile comisiilor locale și ale comisiei județene stabilite prin Regulamentul aprobat prin HGR nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt clare și precise.
C. județeană de fond funciar are atribuții strict stabilite de lege și un regulament diferit de funcționare față de instanțele judecătorești și ca urmare a acestui aspect legiuitorul a statuat că, numai in baza proceselor-verbale de punere în posesie, a schițelor terenurilor, precum și a planurilor parcelare comisia județeană emite titlurile de proprietate, iar conform Legii nr. 169/1997 instanțele judecătorești de drept comun au plenitudine de jurisdicție în domeniul actelor administrative emise în domeniul fondului funciar, în speță, nu se poate retine o răspundere civilă delictuală care incumbă plata cheltuielilor de judecată. întrucât C. județeană Suceava de fond funciar prin emiterea titlului de proprietate si-a îndeplinit o atribuție prevăzută de lege organică în parametrii legali.
Subordonată condițiilor impuse de această formă de răspundere ce nu sunt întrunite în prezenta cauză civilă, iar C. județeană de fond funciar, organ colegial fără personalitate juridică, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată - în care este inclus și onorariul apărătorului părții ce a avut câștig de cauză - îl reprezintă culpa procesuală a părții adverse, care prin atitudinea sa a condus la declanșarea litigiului.
Or, Comisiei județene nu i se poate retine nici o culpă în acest caz, atâta timp cât a analizat documentația întocmită și înaintată de comisia locală.
În conformitate cu prevederilor art.6 din HGR nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare, „comisia județeană de fond funciar verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești si municipale. în special existenta actelor doveditoare, pertinenta, verosimilitatea, autenticitatea si concludenta acestora."
Atât ambiguitatea actelor existente la documentație, precum și complexitatea dosarului în ansamblul și problemele sociale ce s-ar putea ivi în legătură cu modul de soluționare trimiterea incompletă a documentațiilor nu este imputabilă comisiei județene de fond funciar Suceava. C. județeană nu putea să dispună efectuarea unei expertize tehnice în vederea analizării documentației întocmită și înaintată de comisia locală.
Abia când s-au formulat plângeri împotriva hotărârii comisiei județene dovada proprietății, având în vedere rolul judecătorului în aflarea adevărului, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța a considerat necesar părerea unor specialiști, drept pentru care a dispus efectuarea unei expertize tehnice.
În această situație a rugat a se constata că, în mod greșit, instanța de judecată i-a obligat la plata cheltuielilor de judecată.
De altfel, apreciază că în raport cu valoarea obiectului litigiului și cu munca prestata de avocat, se impune reducerea cheltuielilor de judecată. Onorariul avocatului se apreciază în raport cu gradul de complexitate a procesului, dificultatea și argumentele invocate, de ordin legislativ și probator, în susținerea apărărilor.
Nu este echitabil ca partea ce a pierdut procesul să suporte un cuantum excesiv al cheltuielilor cauzat de un onorariu de avocat stabilit pe baze contractuale, consecința firească a unei asemenea constatări fiind aceea a suportării de către partea care a acceptat stabilirea unui anumit cuantum al onorariului de avocat a diferenței neimputate asupra părții căzute în pretenții.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat.
Este real că potrivit art.52 al.1 și 2 din Legea nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană este autoritate publică cu activitate administrativ-jurisdicțională avînd, în limitele competenței lor, prin derogare de la Codul de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și activă, fiind reprezentată de prefect însă tocmai această calitate o obligă la respectarea și a obligațiilor ce îi revin din raporturile juridice în care este antrenată.
De altfel, al.3 al aceluiași articol dispune expres cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor procedurale privind cheltuielile de judecată atît atunci cînd comisia județeană cîștigă procesul, cît și cînd este căzută în pretenții.
Nefiind date motivele invocate, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pîrîta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, împotriva sentinței civile nr.1746 din 24 martie 2015 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimate fiind pîrîta C. locală de fond funciar Liteni și reclamanta A. de Științe Agricole și Silvice „G. I.-Șișești”, cu sediul în mun. București, ., sect.1.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. T. M. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – C. A.
Tehnored.P.T. – Ex.5 – 24 februarie 2016
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 182/2016. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 17/2016. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
