Revendicare imobiliară. Decizia nr. 380/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 380/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 380/2015
Dosar nr._ revendicare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 380/2015
Ședința publică de la 19 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător V. O. D.
Judecător A. I. M.
Grefier L. A.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de către pârâta C. A. Viruța și de către reclamanții B. I., H. T., C. G., C. G. G., M. M. E., C. F. T. și C. G. D., împotriva sentinței civile nr. 3667 din data de 22 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimată fiind reclamanta C. F..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâta recurentă, asistată de avocat avocat R. O. și reclamantul recurent C. G., asistat de avocat Evuleț F., ce substituie pe avocat Evuleț S., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța constată că cererea de reexaminare formulată de pârâta recurentă și s-a dispus scutirea acesteia de la plata taxei judiciare de timbru.
Av. Evuleț F. învederează instanței că reclamanta C. F. a decedat în cursul judecății în primă instanță în cauză fiind introduși moștenitorii acesteia.
Instanța dispune rectificarea citativului în sensul că reclamanta C. F. este decedată în cauză fiind introduși moștenitorii acesteia.
Av. R. O. înmânează instanței înscrisuri solicitând încuviințarea acestora arătând că planul tabular și planul austro-ungar atestă că această parcelă din litigiu nu se află în proprietatea lor, înscrisurile aflându-se atașate și la dosarul de recurs filele 37-40.
Av Evuleț F. arată că lasă la aprecierea instanței precizând că în ceea ce privește . s-a schimbat configurația.
Instanța, în temeiul art.305 vechiul Cod de procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri.
Întrebată fiind, av R. O. învederează instanței că există autorizație de construcție la dosar.
Av. Evuleț Franisca arată că nu există autorizație de construcție.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. R. O. solicită admiterea recursului pârâtei arătând că sentința civilă este nelegală și netemeinică fiind dată cu ignorarea autorității de lucru judecat și anume a sentinței civile nr.4323/30.10.2004 prin care s-a pronunțat o hotărâre de revendicare ce viza familia reclamantei din prezenta cauză. Cu toate că pârâta a invocat această excepție ea nu a fost luată în considerare. Recurenta nu ocupă nicio suprafață din terenul reclamanților și există planuri de situație și expertiză ca probe în acest sens. Expertiza lui P. C. este neelocventă, pârâta efectuând o expertiză extrajudiciară care nu a fost avută în vedere de instanța de fond. Recurenții reclamanți au făcut un plan de situație în anul 2004 și această parcelă de teren nu figura în planul lor de situație. Se impune casarea cu trimitere deoarece toate expertizele sunt contradictorii fiind necesară efectuarea unei noi expertize. De asemenea gardul a fost ridicat în timpul procesului fără autorizație de construcție și a fost demolat prin executare silită. În acel proces verbal s-a consemnat că s-a desființat gardul de sârmă. Cu privire la dobânzile solicitate, pârâta nu a fost pusă în întârziere.
Av. Evuleț F. solicită admiterea recursului reclamanților, modificarea în parte a sentinței iar în rejudecare obligarea intimatei pârâte să lase suprafața de 184 mp în deplină proprietate și posesie așa cum a fost identificată de expertiza lui P. C.. În raportul de expertiză întocmit de expert P. C. se arată că acea suprafață de teren ce a făcut obiectul mai multor hotărâri judecătorești de anulare titlu de proprietate are în realitate o suprafață mai mare de 184 mp. Nu se poate reține puterea de lucru judecat, față e sentințele invocate de pârâta intimată dat fiind faptul că pârâta nu a înțeles să se judece cu proprietara terenului C. F. astfel încât aceste sentințe nu sunt opozabile reclamanților. Totodată arată că terenul în litigiu are forma unui drum iar pe lungimea acestui drum terenul se învecinează cu B. T.. Sub aspectul prejudiciului, din probele administrate rezultă culpa intimatei întrucât distrugerea gardului s-a făcut la stăruința acesteia, într-adevăr printr-o executare silită. Trebuie avută în vedere și rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava din 08.04.2013. Pârâta cunoștea că nu avea un titlu valabil pentru . dată astfel culpa ei. Pentru reconstrucția unui gard asemănător s-a stabilit o valoare mult mai mare decât cea solicitată, a se avea în vedere în acest sens înscrisurile atașate la filele 86-93 dosar fond care se coroborează cu declarațiile martorilor. Este vorba de o valoarea de 80-90 milioane lei pentru un gard asemănător, pe terenul respectiv fiind aduși trandafiri, arbuști astfel încât se impune acordarea de daune și plata dobânzii moratorii începând cu data promovării acțiunii.
În ceea ce privește recursul promovat de către pârâtă, av. Evuleț F. solicită respingerea acestuia cu cheltuieli de judecată arătând ă cele două hotărâri nu pot fi avute în vedere deoarece nu există autoritate de lucru judecat în contradictoriu cu C. F.. Cu privire la obligația de ridicare a gardului corect instanța de fond a dispus ridicare pentru că nu există nicio autorizație de construcție.
Av. R. O. solicită respingerea recursului reclamanților cu cheltuieli de judecată arătând că la data executorii silite s-a pus în executare o hotărâre definitivă și irevocabilă și nu poate fi pârâta culpabilă de executare silită având în vedere că aceasta s-a făcut în baza unei hotărâri valabile. Există autoritate de lucru judecat și acele hotărâri trebuie avute în vedere. Cu privire la solicitarea de daune, pârâta nu a fost pusă în întârziere.
Av. Evuleț F., în replică, arată că, C. F. trăia la momentul introducerii acțiunii în revendicare deci putea să se judece în contradictoriu cu aceasta.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 2.11.2012, sub nr._, reclamanta C. F. a chemat-o în judecată pe pârâta C. A. Viruța, solicitând obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 186 m.p. teren situat în intravilanul comunei A., înscrisă în titlul de proprietate nr. 1905/2004 și identic cu . CF_ A. (provenită din conversia pe hârtie a CF 2050), precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 11.300 lei reprezentând contravaloarea gardului cu fundație de beton și a sumei de 500 lei reprezentând contravaloarea a 8 pomi fructiferi, trandafiri, tufe mure și agriș, cu dobândă legală începând cu data formulării acțiunii și până la plata efectivă a debitului.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este proprietara terenului revendicat, în baza titlului de proprietate 1905/2004, iar pârâta, prin procesul verbal din 9.06.2009 încheiat de Biroul Executori Judecătorești „Lex Imperyon M.” a fost pusă în posesie cu suprafața de 186 m.p. teren, în baza sentinței civile nr. 4323/30.10.2008 a Judecătoriei Rădăuți, rectificată prin încheierea din 28.11.2008, pronunțate în dosar_ . Prin această hotărâre, fiul ei, C. G. a fost obligat să-i predea pârâtei suprafața de 186 m.p., parte din suprafața de 300 m.p, teren neagricol, situată în intravilanul comunei A., la locul „G.”, înscrisă în titlul de proprietate nr. 1483/1999 (poziția B-2-1), identică cu parte din p.f. 1471/2 din CF 823 A., p.f. 1471/1 din CF 3260 A., parte din pf 7475/3 din CF 2070 A. și parte din pf 1333/2, așa cum este redată în planul de situație al amplasamentului terenului în litigiu, anexă la raportul de expertiză întocmit de expert S. E., depus la fila 92 dosar.
Ulterior, prin procesul verbal încheiat la 9.09.2012 în dosarul de executare nr. 196/2012 a fost ridicat gardul de pe suprafața de 186 m.p. teren grădină înscrisă în titlul de proprietate 1905/2004, din care face parte . CF_ (nr. vechi 2050 A.), în loc să fie pusă în posesie și să se ridice gardul de pe . CF_ (nr. vechi 2070) A. și s-a ridicat gardul ei de pe . CF_ (nr. vechi 2050) A..
Reclamanta a arătat raportul de expertiză întocmit de expertul S. E. și suplimentul efectuat de același expert la acest raport, ce au stat la baza pronunțării titlului executoriu, conțin mai multe erori și că a formulat și plângere penală împotriva expertului S. E., însă s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, a arătat că ridicarea și distrugerea gardului, precum și distrugerea pomilor fructiferi și a arbuștilor s-a făcut cu rea-credință, întrucât nu există o hotărâre de autorizare privind ridicarea gardului pe cheltuiala debitorului, în condițiile art. 580 2.pr.civilă, iar în motivarea sentinței civile nr. 921/2011 a Judecătoriei Rădăuți s-a reținut că în cazul în care pârâtul va refuza ridicarea gardului și dacă vor fi îndeplinite condițiile prev. de art. 580 2 Cod pr.civilă, reclamanta va avea posibilitatea de a solicita să ridice gardul pe cheltuiala pârâtului.
Față de situația expusă, reclamanta consideră că în mod greșit s-a făcut punerea în posesie și s-a demolat gardul, prin executare silită, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Ulterior, la data de 27.11.2012 reclamanta a decedat, iar moștenitorii acesteia, B. I., H. T., C. G., C. G. G., M. M. E., C. F. T. și C. G.-D., au solicitat introducerea lor în cauză și au formulat precizări la acțiune (fila 66 dosar), în sensul că au solicitat ca pârâta să fie obligată să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 80,70 m.p. teren identic cu . CF_ A., provenită din conversia de pe hârtie a CF 2050 și înscrisă în titlul de proprietate nr. 1905/2004 emis pentru C. F.. De asemenea, au solicitat ridicarea gardului construit de această parcelă de teren.
Moștenitorii reclamantei au arătat că în raportul de expertiză întocmit de expertul O. F. s-a stabilit că suprafața de 300 m.p. teren situat la locul „Grădina în jos Drumușor”, înscris în titlul de proprietate 1483/1999 emis pe numele lui C. T., se suprapune cu suprafața de 80,70 m.p. proprietatea lor, înscrisă în titlul de proprietate 1905/2004, teren ce a aparținut autorului lor, Colteț S. a lui O. N., identic cu p.f. 7475/8 din CF_ A. și față de această situație, consideră că se impune ca pârâta să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 80,70 m.p. teren și să ridice gardul construit de aceasta, după întocmirea procesului verbal de punere în posesie de către executorul judecătoresc, pe .>
Au mai arătat că titlul executoriu de care se prevalează pârâta nu le este opozabil, atâta timp cât aceasta nu s-a judecat în contradictoriu cu adevăratul proprietar înscris în titlul de proprietate nr. 1905/2004, iar actele de proprietate nu au fost comparate, pârâta nejudecându-se în contradictoriu nici cu proprietarii celorlalte parcele de teren, respectiv pf 1333/2-Primăria A., pf 1471/1-moștenitorii lui A. G. șui p.f. 1471/2-moștenitorii lui A. T..
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că reclamanta a promovat prezenta acțiune fără a ține cont de hotărârile judecătorești pronunțate anterior, familia reclamantei nu recunoaște sentința civilă nr. 4323/2008 a Judecătoriei Rădăuți, care a fost pusă în executare, prin care fiul reclamantei a fost obligat să-i predea terenul, prin acțiunea de față reclamanta urmărind să se administreze un alt probatoriu, fiind nemulțumită de probatoriul administrat în vechiul dosar, pârâta considerând că s-ar încălca puterea de lucru judecat.
A mai arătat pârâta că reclamanta a formulat și contestație la executare împotriva punerii în executare a respectivei hotărâri judecătorești, însă a fost respinsă prin sentința civilă nr. 2524/2009 a Judecătoriei Rădăuți.
Referitor la capătul de cerere prin care se solicită daune pentru ridicarea unui gard cu fundație de beton, pomi fructiferi ș.a., precizează pârâta că acest gard a fost ridicat de ea, prin executarea silită a sentinței civile nr. 921/1.03.2011 a Judecătoriei Rădăuți, acest gard fiind ridicat cu rea-credință în timpul procesului de revendicare, fără autorizație de construcție, aspect reținut în considerentele sentinței sus-menționate. A mai arătat că nu s-a distrus nimic cu ocazia executării, iar dobânzile legale cerute de reclamanți nu pot fi admise, pentru că nu a fost pusă în întârziere.
În vederea soluționării cauzei, la dosar au fost depuse mai multe înscrisuri, s-a administrat proba cu martori și expertiză tehnică și s-a atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți.
Prin sentința civilă nr.3667/22.12.2014 a Judecătoriei Rădăuți, prima instanță a admis în parte acțiunea civilă ce are ca obiect revendicare, formulată de către C. F., decedată în cursul procesului și continuată de moștenitorii acesteia, B. I., H. T., C. G., C. G. G., M. M. E., C. F. T. ȘI C. G.-D., toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat Evuleț F., din Rădăuți, .. 70, județul Suceava, împotriva pârâtei C. A. VIRUȚA, domiciliată în . A, județul Suceava.
A obligat pârâta să le predea reclamanților suprafața de 80,70 m.p. teren delimitată prin punctele ABIGH din planul de situație anexat la suplimentul la raportul de expertiză efectuat de expert P. C..
A obligat pârâta să ridice gardul de pe aliniamentul 41-42-40-39-70 din același plan.
A obligat pârâta să le plătească reclamanților suma de 5104 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Între părți au avut loc mai multe litigii privind revendicarea terenului, precum și anularea titlului de proprietate.
Astfel, prin sentința civilă nr. 4323/2008 a Judecătoriei Rădăuți s-a admis acțiunea în revendicare formulată de C. A. Viruța, împotriva pârâtului C. G., care a fost obligat la predarea suprafeței de 186 m.p. teren situat în intravilanul comunei A., la locul „G.”, parte din ..p. înscrisă în titlul de proprietate 1483/1999, identică cu parte din p.f. 1471/2 din CF 823 A., p.f. 1471/1 din CF 3260 A., parte din p.f. 7475/3 din CF 2070 A. și parte din p.f. 1333/2.
Sentința a fost pusă în executare, conform procesului verbal din 9 iunie 2009 întocmit în dosarul de executare silită nr. 131/2009.
Prin acțiunea introdusă la 2.02.2009, C. F. a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate 1483/1999, în sensul schimbării parțiale a amplasamentului suprafeței de 300 m.p. teren intravilan, deoarece se suprapune cu parte din terenul proprietatea sa, înscris în titlul de proprietate 1905/2004.
Prin sentința civilă 2068/2012 a Judecătoriei Rădăuți, pronunțată în urma casării cu trimitere spre rejudecare, s-a respins acțiunea, dar prin decizia civilă nr. 702/2013 a Tribunalului Suceava această sentință a fost modificată în totalitate și acțiunea a fost admisă în parte, dispunându-se anularea în parte a titlului de proprietate 1483/1999 emis după defuncta C. Agafia, cu privire la suprafața de 80,70 m.p. teren identică cu p.f. 7475/8, conform raportului de expertiză întocmit de expert O. F..
În prezenta cauză, întrucât pârâta a susținut că nu a construit un gard și că nu ocupă teren proprietatea reclamantei, s-a dispus efectuarea unei noi expertize.
Din raportul de expertiză întocmit de expert P. C.-T., precum și din suplimentul la acest raport, în urma identificării terenurilor deținute de părți rezultă că pârâta ocupă 80,70 m.p. teren identic cu pf 7475/8, care a fost exclusă prin decizia nr. 702/2013 a Tribunalului Suceava, din titlul de proprietate al pârâtei, teren pentru care s-a stabilit cu putere de lucru judecat, prin aceeași decizie, că este proprietatea reclamantei, întrucât a avut loc o dublă reconstituire, iar autoarea pârâtei nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul din litigiu.
Așa fiind, pârâta a fost obligată, în baza disp. art. 563 Cod civil, să predea reclamanților suprafața de 80,70 m.p. teren identificat în planul de situație anexat suplimentului la raportul de expertiză, ca fiind situat între punctele de contur ABIGH.
Reclamanții au mai solicitat ridicarea gardului construit de pârâtă pe această parcelă.
Prin același raport de expertiză s-a identificat și gardul construit de pârâtă, pe aliniamentul 41-42-40-39-70, pe terenul revendicat, gardul respectiv având o lungime mai mare de 48,75 metri, dar conform constatărilor expertului, doar o porțiune de 35,58 metri lungime din acest gard nou se află pe terenul proprietatea reclamanților.
În ceea ce privește despăgubirile solicitate de reclamanți cu privire la contravaloarea gardului cu fundație de beton și a pomilor fructiferi, trandafiri, tufe de mure și agrișe, instanța constatat că prin sentința civilă 921/2011 a Judecătoriei Rădăuți s-a admis acțiunea civilă având ca obiect ridicare gard, formulată de pârâtă împotriva lui C. G., apreciindu-se reaua-credință a acestuia prin ridicarea gardului în luna august 2008, când acesta știa că se află în litigiu pentru revendicare.
Gardul a fost demolat prin executare silită, conform procesului verbal din 9 august 2012 încheiat de executorul judecătoresc în dosarul de executare 196/2012.
Din conținutul acestui proces verbal reiese că s-a desfăcut plasa de sârmă, care a fost depozitată pe terenul lui C. G., la fel ca și stâlpii din țeavă și betonul, care s-au depozitat pe terenul aflat în fața porții acestuia.
Martorul Iliesi G., propus de reclamanți, a arătat că între proprietățile părților exista un gard care a fost ridicat de către executorul judecătoresc și că s-a făcut un drum pe unde existau copaci și flori, fără ca martorul să poată indica dacă pe suprafața respectivă se aflau tufe de mure și fără a putea preciza valoarea pagubei.
Cum în privința acestui capăt de cerere nu s-a făcut dovada vinovăției pârâtei și nici valoarea prejudiciului, prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1357 cod civil pentru răspunderea pentru fapta proprie.
În baza disp. art. 274 Cod pr.civilă, pârâta a fost obligată să le plătească reclamanților suma de 5104 lei reprezentând taxă timbru și onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta C. A. Viruța și reclamanții B. I., H. T., C. G., C. G. G., M. M. E., C. F. T. și C. G. D..
În motivarea recursului promovat, pârâta C. A. Viruța a arătat căsentința atacată este netemeinică și nelegală, prin acesta i se aduce un grav prejudiciu. Instanța de fond a interpretat în mod greșit ansamblul probator administrat în cauză, pronunțându-se o soluție total greșită.
Sentința atacată a fost dată în mod total greșit fără a se tine cont de sentințele deja pronunțate în cauză și cu încălcarea autorității de lucru judecat.
Prin acțiunea pe care a formulat-o reclamanta din prezenta cauză, Cotlet F., a solicitat revendicarea suprafeței de 186 m.p. teren înscriși în Titlul de Proprietate nr. 1905/2004, același teren care a fost anterior revendicat de către ea, pârâta, de la fiul reclamantei, Cotlet G. a S., în acest sens pronunțându-se Sentința Civilă nr. 4323 din data de 30 octombrie 2004 pronunțată în dosarul nr_, care a fost pusă deja în executare de către B. " M. C.", în cadrul dosarului de executare nr. 191/2009.
D. fiind faptul că familia reclamantei nu a fost de acord cu această acțiune și
nu o recunoaște au formulat o nouă acțiunea de revendicare. Cu această ocazia reclamanta a urmărit inducerea în eroare a instanței de judecată, urmărind efectuarea unui nou probatoriu, ceea ce a și reușit.
In cauză s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a Sentinței nr. 4323 din data de
30 octombrie 2004, cu toate că ea a invocat această excepție solicitând să se ia în considerare probele administrate în dosarul nr._ .
Ca urmare a pronunțării Sentinței de revendicare reclamanta, Cotlet F. a formulat contestație la executare, arătând că ea este proprietate terenului, precum și nemulțumirile acesteia referitoare la probatoriul administrat în acel dosar.
Or, prin Sentința Civilă nr. 2524 din data de 7 iulie 2009 în dosarul_, contestația la executare a fost respinsă.
A mai arătat că nu ocupă nicio suprafață de teren din terenul aparținând reclamanților. Terenul în suprafață de 80,70 m.p. îi aparține, este proprietatea sa, în baza Sentinței Civile nr. 4323 din data de 30 octombrie 2004 pronunțată în dosarul nr._ .
Cu privire la obligarea ei la ridicarea gardului de pe aliniamentul 41-42-
40-39-70, consideră că nu se impune ridicarea acestui gard. Aceasta întrucât gardul
vechi nu se află amplasat pe terenul pe care îl revendică reclamanții. Nu poate fi obligată
la ridicarea acestuia. Gardul a fost ridicat în mod legal, în baza de autorizație de
construcție și în baza a 2 sentințe judecătorești. Gardul este ridicat pe terenul proprietatea sa, iar nu pe proprietatea reclamanților.
De asmenenea la termenul din data de 22.12.2014 a anexat la dosar un raport de expertiză întocmit de P. Alexandrov, probă care în mod total eronata fost respinsă de către instanță. A solicitat în acest sens a se înainta raportul către expertul titular care a efectuat expertiza în cauză, P. C., pentru a-l studia și a-și exprima punctul de vedere, având în vedere concluziile acestui raport.
Raportul de expertiză extrajudiciară depus aduce aspecte noi, printre care și faptul că pe Titlul de Proprietate al reclamanaților nu figurează suprafața de teren în litigiu, unde primăria a lăsat un drum de acces.
Cu privire la cheltuielile de judecată pe care a fost obligată să le plătească reclamnaților, consideră că acestea nu sunt întemeiate, excesive și aberante. Ea a fost obligată în mod greșit la achitarea cheltuielilor de judecată.
Având în vedere aceste considerente a solicitat admiterea recursului, casarea
Sentinței Civile nr. 3667/22.12.2014 și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Reclamanții au formulat întâmpinare ( filele 11-12), prin care au solicitat respingerea recursului pârâtei C. A. Viruța ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.
Recurenții reclamanți B. I., H. T., C. G., C. G. G., M. M. E., C. F. T. și C. G. D. au solicitat admiterea recursului declarat de ei, modificarea in parte a hotărârii si obligarea intimatei-parate să le lase in deplina proprietate si posesie suprafața 80,70 mp. delimitată prin punctele C-D-C-H din planul de situație anexat la raportul de expertiza intocmit de O. F., ce a făcut Deciziei 702 din 12.03.2013 a Tribunalului Suceava (suprafața care este identica cu suprafața de 184 mp. teren, delimitată prin punctele C-D-I-G-Hdin planul de situație anexat la suplimentul raportului de expertiza efectuat de expert P. C.) ; obligarea la plata sumei de 11.300 lei cu titlu de prejudiciu reprezentând contravaloarea gardului cu fundație de beton, precum și la plata sumei de 500 lei reprezentând contravaloare 8 pomi fructiferi, trandafiri, tufe mure si agriș ; obligarea la plata dobânzii legala, începând cu data formulării prezentei acțiuni si până la plata efectiva a debitului ; plata tuturor cheltuielilor de judecata, cu cheltuieli de judecata.
Sentința este nelegala si netemeinica pentru următoarele considerente:
1. In ceea ce privește obligarea intimata-parata să le lase in deplina proprietate si posesie suprafața de 80,70 mp. delimitată prin punctele C-D-C-H din planul de situație anexat la raportul de expertiza intocmit de O. F., ce a făcut Deciziei 702 din 12.03.2013 a Tribunalului Suceava terenul solicitat este identic cu suprafața de 184 mp. teren, delimitată prin punctele C - D - I - G - H din planul de situație anexat la suplimentul raportului de expertiza efectuat de expert P. C..
In suplimentul raportului de expertiza efectuat de expert P. C., pag. 4., s-a stabilit ca suprafața de"80,7(3 mp avuta in vedere in decizia 702/12.03.2013 a Tribunalului Suceava Identica cu conturul delimitat de purîctele C-D-l-G-H-C arejnjggjjtate 184 mp. In alta ordine de idei, din titlul de proprietate T905 din 20.01.2004 emis pentru Cotlet F., rezulta ca terenul se afla in intravilan, iar in partea de Nord terenul se invecineaza cu B. T..
2. Sub aspectul prejudiciului solicitat, din probatoriul administrat rezulta atat vinovăția intimatei-parate cat si valoarea prejudiciului.
Vinovăția intimatei-parate este data intrucat distrugerea si ridicarea gardului s-a făcut la stăruința acesteia in timp ce dosarul de autorizare ridicare gard pe cheltuiala debitorului se afla pe rol dupa ce prin incheierea din 08 august 2012 din dosar nr._ a Judecătoriei Radauti i s-a pus in vedere debitoarei Cimpan A. Viruta, sa indice numărul de . gardul.
Aceasta precizare nu a mai fost formulata, iar prin incheierea nr. 274 din 6 septembrie 2012 a Judecătoriei Radauti. data in dosar nr._ s-a respins cererea formulată de Cimpan A. Viruta ca rămasa fara obiect.
In loc să facă aceste precizări, parata prin mandatar impreuna cu executorul la data de 09 august 2012 s-a deplasat la fata locului au distrus si ridicat gardul, care in realitate se afla pe terenul proprietatea lui Cotlet F. (. identificata de expert)
Nu s-a avut in vedere nici faptul ca in motivarea titlului executoriu s-a mentionat expres ca ,,in cazul in care paratul va refuza ridicarea gardului si daca vor fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 580 ind. 2 C proc civ, reclamanta va avea posibilitatea de a solicita sa ridice gardul pe cheltuiala debitorului".
Dar fara a respecta aceasta dispoziție legala la stăruința intimatei-parate s-a ridicat gardul pe cheltuiala debitorului, cheltuielile de executare in cuantum de 4068 lei fiind poprite din veniturile reclamantului Cotlet G..
De asemenea, nu s-a avut in vedere nici Rezoluția din 08.04.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava data in dosar nr.69/P/2013 prin care s-a dispus neinceperea urmăririi penale in baza disp art. 10 lit. d) C. p. pen. fata de: R. C. - executor judecătoresc sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, distrugere si tulburare de posesie, iar fata de L. V. si Cimpan A. Viruta sub aspectul comiterii infracțiunilor de complicitate la distrugere si complicitate la tulburare de posesie.
In motivarea sentinței nr. 125 din 01 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava s-a reținut ca in speță activitatea intimatului R. C. S. (angajat de parat) se circumscrie unei erori in ceea ce privește aplicarea dispozițiilor procedurale în materia punerii in executare a sentinței civile 921/2011 a Judecătoriei Radauti.
Nu se poate retine ca nu sunt indeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 1357 Cod civil referitoare la fapta ilicita, atâta timp cat in alin. 2 legiuitorul prevede ca autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoara culpa.
Potrivit art. 1349 C civil orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale drepturilor sau intereselor legitime ale altor personae, iar alin 2 prevede: cel care, având discernământ, incalca aceasta îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.
Or, prin Decizia nr. 702/12.03.2013 a Tribunalului Suceava s-a dispus anularea TP 1483/1999 pentru suprafața de 80,70 mp. (filele 102 -106).
In planul de situație anexat la suplimentul raportului de expertiza efectuat
de expert P. C. este redat gardul vechi demolat pe aliniamentul 2-
GV1-GV2-GV3-36, gard ce sjîjiflajDejsu^^mp. (care măsoară 184 mp., contur albastru C-D-IG-H ce face obiectul Deciziei nr. 702/2013 a Tribunalului Suceava).
Deci terenul, pe care era edificat gardul a cărei contravaloare au solicitat-o, era proprietatea lui Cotlet F. căreia nu ii sunt opozabile titlurile executorii -sentința civila 921/2011 a Judecătoriei Radauti si nici sentința 4323/30.10.2008 a Judecătoriei Radauti.
In concluzie, parata a fost de rea credința intrucat stia ca: nu are un titlu executoriu pentru ridicarea gardului de pe parcelele 7475/8 si 7475/4 ; nu are titlu de proprietate valabil (TP 1483/1999) ;nu are o hotărâre de autorizare gard pe cheltuiala debitorului, la data de 09.08.2012 a dispus ridicarea gardul cu fundație de ciment si plasa de sirma prin executorul judecătoresc de pe suprafața de teren, proprietatea lui Cotlet F.. (Dosarul de executare 196/2012 al B. R. C. S.).
Din probele administrate rezulta ca acel gard avea o valoare de 11.300 lei si chiar mai mare.
Prin devizul întocmit de . (societate de construcție) fila 94-96, pentru reconstruirea unui gard asemănător s-a stabilit o valoare fara TVA de 14.203 lei, iar prin devizul de lucrări întocmit de C. L. -sef proiect (fila 86 - 93), s-a stabilit o valoare de 11.277 lei. Aceste înscrisuri sunt coroborate cu declarația martorului lliesi G. (fila 121) care a arătat ca un gard asemănător costa intre 60,80 - 100 milioane lei vechi.
De asemenea, martorii audiați au arătat ca pe terenul in litigiu erau arbuști, trandafiri, mure, agrișe, iar un copac costa aproximativ 15-20 ron. De asemenea, au solicitat a se avea in vedere si planșele foto (fila 119)
Având in vedere ca debitele sunt purtătoare de dobânzi, au solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legala - penalizatoare si remuneratorie, începând cu data formulării prezentei acțiuni si până la plata efectiva a debitului.
In ceea ce privește cheltuielile de judecata, au solicitat obligarea paratei la plata sumei de 7136 lei (fila 65, fila 132, fila 145, fila 184, fila 194, fila 210, fila 1200)
In drept, 304 pct. 7 si pct. 9 C proc civ, art. 304 ind. 1 C proc civ
Pârâta C. A. Viruța a formulat întâmpinare la recursul reclamanților ( filele 22-24) prin care a solicitat respingerea recursului reclamanților.
Examinând recursul pârâtei C. A.-Viruța, ce se subsumează prevederilor art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 din vechiul cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor formulate, tribunalul îl apreciază ca fiind nefondat, pentru următoarele:
Pârâta nu poate invoca în apărarea sa sentința civilă nr. 4323/30. 10. 2008 a Judecătoriei Rădăuți-dosar nr._ întrucât nu s-a judecat în contradictoriu cu inițiatoarea litigiului de față, C. F., decedată între timp, în cursul procesului, ci cu fiul acestuia, C. G..
Așa fiind, nu este dată autoritatea de lucru judecat a acestei sentințe, excepție care presupune tripla identitate, de obiect, cauză, părți între cele două litigii conform art. 1201 din vechiul cod civil și art. 163 din vechiul cod de procedură civilă, or, în speță părțile sunt diferite, după cum s-a arătat mai sus.
Așadar, pentru C. F. sentința civilă nr. 4323/2008 se opune doar cu valoare de prezumție relativă, ca un simplu mijloc de probă, împotriva căreia poate face dovada cotrară, ceea ce în cauză s-a și întâmplat, aceasta prevalându-se în mod corect de decizia civilă nr. 702/12. 03. 2013 a Tribunalului Suceava-dosar nr._ * prin care, în contradictoriu cu pârâta-recurentă, a obținut anularea parțială a titlului de proprietate al acesteia din urmă, nr. 1483/24. 05. 1999, chiar privitor la terenul în litigiu.
Întrucât pârâta-recurentă nu mai deține titlu de proprietate asupra terenului în litigiu și cum nu se poate prevala de sentința civilă nr. 4323/2008, în mod temeinic și legal prima instanță a admis acțiunea în revendicare inițiată de C. F. și continuată de către moștenitorii săi, câtă vreme, prin același litigiu de fond funciar soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 702/12. 03. 2013 s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că terenul în litigiu reprezintă proprietatea reclamantei C. F., provenind de la autorul său C. S. a O. N., pentru care posedă titlul de proprietate nr. 1905/2004.
În acest context, nu prezintă relevanță împrejurarea că reclamanta C. F. s-ar fi opus fără succes executării sentinței civile nr. 4323/30. 10. 2008, soluția de respingere a contestației la executare fiind dictată de faptul că, fiind terț, nu ar putea invoca nereguli ce țin de executarea propriu-zisă, dar și de faptul că la acel moment nu exista o hotărâre judecătorească prin care să se fi dat câștig de cauză reclamantei, în defavoarea pârâtei-recurente, creditoare în acea executare ( a se vedea considerentele sentinței civile nr. 2524/07. 07. 2009-dosar nr._ al Judecătoriei Rădăuți).
În ceea ce privește soluția de ridicare a gardului, este de asemenea corectă, contrar criticilor din recurs acest gard fiind ridicat pe terenul în litigiu, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de către expert P. C.-T. și din suplimentul la raport, deci pe proprietatea lui C. F. și a moștenitorilor săi, nefiind dovedită nici susținerea că ar exista autorizație de construire.
În mod corect prima instanță nu a dat eficiență raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de către expert P. Alexandrov câtă vreme cu această lucrare tindea să dovedească „faptul că pe titlul de proprietate al reclamanților nu figurează suprafața de teren în litigiu unde primăria a lăsat un drum de acces”, adică să contrazică cele statuate irevocabil în litigiul de fond funciar soluționat prin decizia civilă nr. 702/12. 03. 2013 a Tribunalului Suceava, în sensul că pentru terenul în litigiu s-a realizat o dublă reconstituire a dreptului de proprietate, în favoarea reclamantei conform titlului de proprietate nr. 1905/2004 și în favoarea pârâtei conform titlului de proprietate nr. 1483/24. 05. 1999-a se vedea încheierea de dezbateri din data de 17 decembrie 2014.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată la care pârâta a fost obligată, în recurs se rezumă a arăta că acestea nu sunt întemeiate, sunt excesive și aberante, fără a aduce critici concrete soluției primei instanțe.
Partea era obligată a motiva această critică, a arăta ce anume a greșit instanța, care era cuantumul corect al cheltuielilor, etc, pentru ca tribunalul să poată efectua controlul judiciar.
Neprocedând astfel, tribunalul nu poate examina din oficiu chestiunea cheltuielilor de judecată, pentru că astfel s-ar erija în apărătorul recurentei și ar încălca dreptul la apărare al părții adverse, care ar fi luată prin surprindere și privată de dreptul de a-și exprima punctul de vedere.
Pentru toate considerentele învederate, în limitele criticilor invocate, găsite nefondate și în baza art. 312 alin. 1 din vechiul cod de procedură civilă, tribunalul va respinge ca atare recursul.
Examinând recursul reclamanților, moștenitori ai reclamantei inițiale, decedate, C. F., ce se subsumează prevederilor art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 din vechiul cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor formulate, tribunalul îl apreciază ca fiind nefondat, pentru următoarele:
Reclamanții nu pot revendica la locul în litigiu suprafața de 184 mp teren, pentru că ar însemna să-și majoreze pretențiile direct în calea de atac, ceea ce nu este îngăduit prin dispozițiile art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 din vechiul cod de procedură civilă întrucât s-ar încălca principiul dublului grad de jurisdicție.
Reclamanții au formulat precizări pe acest aspect, revendicând suprafața de 80,70 mp teren (fila 66), ulterior, cu prilejul concluziilor orale și scrise, pretinzând 98 mp, dar nu 184 mp cum pretind direct în calea de atac.
Corect prima instanță s-a raportat la expertiza întocmită de către expert P. C., în ceea ce privește identificarea terenului, aceasta fiind expertiza ordonată în cauză și omologată de instanță, iar nu la expertiza întocmită în dosarul de fond funciar, aceasta având caracter extrajudiciar.
În ceea ce privește pretinsa faptă ilicită imputată pârâtei, nu există, întrucât ridicarea gardului a avut la bază un titlu executoriu, anume sentința civilă nr. 921/01. 03. 2011 a Judecătoriei Rădăuți-dosar nr._, prin care numitul C. G. a fost obligat să-și ridice gardul aflat pe terenul pe care pârâta îl obținuse în procesul de revendicare dintre cei doi.
Gardul a fost demolat așadar prin executare silită, conform procesului-verbal din data de 9 august 2012 încheiat de către executorul judecătoresc R. C. S. în dosarul de executare nr. 196/2012, la cererea creditoarei C. A.-Viruța.
Nu prezintă relevanță că la data executării silite pârâta creditoare nu obținuse încă autorizare din partea instanței de ridicare a gardului pe cheltuiala debitorului, cererea de autorizare aflându-se încă pe rol, întrucât nu era nevoie de o astfel de autorizare prealabilă.
Reclamanții-recurenți invocă în acest sens considerentele titlului executoriu în care se menționează într-adevăr că „în cazul în care pârâtul va refuza ridicarea gardului și dacă vor fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 580 ind. 2 cod de procedură civilă, reclamanta va avea posibilitatea de a solicita să ridice gardul pe cheltuiala pârâtului”, însă acea instanță a făcut referire la o procedură specială de executare a obligațiilor de „a face”, care în nici un caz nu exclude posibilitatea pentru creditor de a aduce la îndeplinire dispozițiile hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu prin procedura de drept comun în materia executării silite, adică prin intermediul executorului.
Practic, titlul executoriu a indicat o altă modalitate, alternativă, de executare a obligației de ridicare gard, conform art. 5802 din vechiul Cod de procedură civilă, care nu exclude procedura de executare silită de drept comun. Sunt două proceduri alternative, dreptul de opțiune revenind creditorului. Deci, nu era necesar a se obține în prealabil o altă hotărâre judecătoreasca, conform art. 5802 din vechiul Cod de procedură civilă (sentința civilă nr. 921/2011 face vorbire de „posibilitatea” de a se recurge la prev. art. 5802 din vechiul Cod de procedură civilă, nu de o obligație în acest sens).
Fiind o obligație susceptibilă de executare silită, fiind emis un titlu executoriu, în mod corect pârâta-creditoare a apelat la executorul judecătoresc, urmând procedura de drept comun, renunțând practic la procedura specială, conduita sa neavând nimic ilicit.
Nerelevante sunt și referirile la procesul penal prin care executorul judecătoresc a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, distrugere și tulburare de posesie.
Prin sentința penală nr. 125/1.11.2013, a Curții de Apel Suceava s-a menținut soluția de netrimitere în judecată a executorului judecătoresc, arătându-se că petentul C. G. are posibilitatea de a adresa instanțelor civile, dacă sunt îndeplinite condițiile legale. Această sentință penală doar l-a îndrumat să facă un demers cu caracter civil, nu a constatat îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale.
Instanța civilă nu este ținută de soluția dată în penal atunci când analizează condițiile răspunderii civile delictuale, cu atât mai mult cu cât pârâta nici nu a fost parte în acel litigiu.
De asemenea nu prezintă importanță nici faptul că ulterior, într-un alt litigiu, s-a lămurit regimul juridic al terenului pe care era edificat gardul, statuându-se că nu aparține pârâtei, ci numitei C. F., anulându-se titlul de proprietate al pârâtei, întrucât condițiile răspunderii civile delictuale se raportează la data săvârșirii pretinsei fapte ilicite, or, la acea dată, când s-a demolat gardul, C. F. nu obținuse încă decizia civilă nr. 702/2013 de anulare a titlului pârâtei, existând doar hotărârile favorabile pârâtei, prin care a revendicat terenul de la C. G. și a obținut obligarea acestuia la ridicarea gardului de pe teren.
Neputându-se reține vreo faptă ilicită în sarcina pârâtei, nu prezintă relevanță referirile la pretinsul prejudiciu, adică la valoarea gardului și la alte pierderi suferite de reclamanți, întrucât condițiile răspunderii civile delictuale-faptă ilicită, vinovăție, prejudiciu, legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu, trebuie întrunite cumulativ, ceea ce înseamnă că în lipsa uneia nu se poate vorbi de răspundere civilă delictuală.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, și reclamanții sunt nemulțumiți de soluție, indicând suma de 7136 lei. Pe lângă faptul că această sumă nu are corespondent în filele indicate, trebuie avut în vedere faptul că acțiunea a fost admisă în parte, ceea ce înseamnă că reclamanții nu pot recupera toate cheltuielile efectuate.
Pentru considerentele învederate, în limitele criticilor invocate, găsite nefondate și în baza art. 312 alin. 1 din vechiul cod de procedură civilă, tribunalul va respinge ca atare recursul.
Întrucât ambele căi de atac au fost respinse ca nefondate, cheltuielile de judecată ale recurenților vor fi compensate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de către pârâta C. A. Viruța-. A, jud Suceava și de către reclamanții B. I., H. T., C. G., C. G. G., M. M. E., C. F. T. și C. G. D. cu toții la cabinet avocat Evuleț F. din Rădăuți, Piața Unirii, nr.70, jud Suceava și reclamanta C. F.-decedată în cursul procesului în primă instanță și continuată de moștenitorii acesteia, împotriva sentinței civile nr. 3667 din data de 22 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ .
Compensează cheltuielile de judecată ale recurenților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2015
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
L. A. V. O. D. A. I. M. L. A.
Red V.O.D
Jud.fond G. R.
Tehnored.L.A.
2 ex./30.06.2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Fond funciar. Decizia nr. 1602/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
