Reziliere contract. Decizia nr. 207/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 207/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 207/2013
Dosar nr._ contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 207/2013
Ședința publică de la 08 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. O. D.
Judecător L. A.
Judecător A. I. M.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea C. M.-oraș Liteni, ., jud S. împotriva deciziei civile nr.1176/30.04.2013 a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata U. Ș. C. M. S. - R.. PRIN A. G.,-S., ., jud S.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta contestatoarei av. P. I. și reprezentantul intimatei, consilier juridic B. Poshștiuc O. G..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care reprezentanta contestatoarei înmânează instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbrul judiciar în sumă de 0,15 lei pe care instanța le anulează constatând cererea în stare de judecată.
Reprezentantul intimatei înmânează instanței întâmpinarea și delegația de reprezentare.
Instanța comunică duplicatul întâmpinării contestatoarei, prin reprezentant.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. P. Irian solicită admiterea contestației cu cheltuieli de judecată din toate etapele procesuale.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea contestației în anulare pentru motivele arătate în întâmpinare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.318 Cod procedură civilă.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului S. la data de 20.06.2013 sub nr._ contestatoarea C. M. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.1176/30.04.2013 a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata U. Ș. C. M. S..
În motivare a arătat decizia pronunțată este o gravă eroare materială asupra situației de fapt dedusă judecății, instanța confundând programul de cercetare științifică prevăzut în contractul de studii doctorale cu planificarea referatelor științifice, reținând datorită acestei confuzii că nu ne-am îndeplinit obligația de a susține referatele științifice la termen, deși printre prevederile contractuale nu se regăsește obligația a susține referatele la o anumită dată calendaristică.
Potrivit art. 4 alin. 4.1 din contractele de studii universitare de doctorat, studiile doctorale încep la data de 01.10.2008 și cuprind:
a. programul de pregătire avansată cu o durată de maxim 1 an care a constat în susținerea a 6 examene la materii de specialitate (art. 4 alin. 4.2 pct. 1) ;
b. programul de cercetare științifică (art. 4 alin. 4.2 pct. 2) care se derulează pe parcursul a 2 ani și constă în realizarea și susținerea celor 3 referate științifice și a tezei de doctorat.
Doctoratul mai presupune realizarea mai multor articole științifice care trebuie publicate în reviste de specialitate.
Instanța în mod eronat a considerat că programul de pregătire nu este cel prevăzut în contractele de studii doctorale, ci cel ce se regăsește în înscrisurile întocmite de fiecare dintre ei, în noiembrie 2009, intitulate „PROGRAMUL DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ", în care, împreună cu conducătorul de doctorat au făcut o planificare estimativă a finalizării și susținerii celor trei referate științifice, lăsată strict la aprecierea noastră.
Datele calendaristice prevăzute în programul de cercetare științifică pentru susținerea referatelor reprezintă estimări intuitive ale fiecărui doctorand privind timpul minim necesar pentru abordarea și rezolvarea problemelor propuse. Nimeni nu este ținut a respecta aceste date calendaristice. Dacă ar fi trebuit respectate, ar fi fost prevăzute în contracte, așa cum este prevăzut termenul pentru susținerea tezei de doctorat, acela de 30.09.2011.
Obligația lor era aceea de a se încadra în termenul de 2 ani cu susținerea referatelor și a tezei de doctorat. Nu există nici o prevedere contractuală sau vreo dispoziție legală din care să rezulte că referatele științifice se susțin la date fixe, stabilite prin contract sau lege.
Instanța nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs privind îndeplinirea necorespunzătoare de către universitare a obligațiilor contractuale, respectiv instanța nu a avut în vedere obligațiile neîndeplinite asupra cărora au cerut a se pronunța:
- obligația de monitorizare a activității desfășurate de conducătorul științific în condițiile în care procesele-verbale de la susținerea în catedră a tezelor atestă faptul că tezele nu au conținutul științific necesar obținerii titlului de doctor, deși referatele științifice care fac parte integrantă din teză, atestă faptul că atât conducătorul științific, cât și întreaga comisie de examinare, au considerat corecte rezultatele pe care le-am obținut;
- obligația de a le pune la dispoziție materialele, necesare efectuării programului de cercetare.
In dovedirea neîndeplinirii corespunzătoare de către universitate a acestei obligații există dovezi incontestabile la dosar, respectiv a depus chitanțe și facturi din care rezultă că am achiziționat din banii proprii materiale necesare cercetărilor.
Instanța nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs privind neîndeplinirea corespunzătoare de către conducătorul științific a obligației de verificare a activității doctorale a fiecărui doctorand.
În drept au invocat dispozițiile art.318 Cod procedură civilă.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare ( filele 11-12 dosar).
În apărare a arătat că nu este dezvoltat sau justificat în cadrul contestației depuse niciunul dintre motivele de contestație în anulare prevăzute de articolul 318 din Codul de Procedură Civilă: greșeală materială sau omiterea din greșeală de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Reclamanta invocă o gravă eroare materială asupra situației de fapt deduse judecății, or ceea ce descrie în cuprinsul contestației în anulare nu este înțelesul pe care legea îl dă erorii material.
Astfel:
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în conformitate cu prevederile art. 318 alin. (1) teza I Cod procedură civilă (art. 503 alin. 2 pct. 2 NCPC), reprezintă eroare materială susceptibilă să ducă la retractarea hotărârii, greșeala involuntară, de ordin formal, procedural care a influențat, de o manieră determinantă, pronunțarea soluției. Dacă însă instanța ar fi trebuit să dea aceeași soluție, deși s-a săvârșit o eroare materială, această eroare este irelevantă, astfel încât nu este incidență dispoziția art. 318 Cod procedură civilă, care condiționează admisibilitatea contestației în anulare de faptul ca soluția instanței să fie rezultatul acelei greșeli materiale. (Decizia nr. 6690 clin 3 octombrie 2011 pronunțată de Secția I civilă a înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect contestație în anulare)
In ceea ce susține reclamanta se observă dorința de a induce în eroare instanța prin prezentarea acestei situații în mod eronat. Programul de cercetare științifică este o parte din studiile universitare de doctorat, conform H.G. 567/2005. or acest program, se realizează sub îndrumarea conducătorului de doctorat care împreună cu doctorandul stabilește o programare care în acest caz nu a fost nici pe departe deoarece programul de cercetare științifică se finalizează prin prezentarea publică a tezei de doctorat conform art. 13 alin. 7. Din H.G.567/2005. Nefiind finalizat programul de cercetare științifică, nu văd care este argumentația pe care încearcă să o aducă reclamanta. Soluția instanței nu ar fi putut fi alta în aceste condiții.
In fapt, reclamanta a încheiat cu universitatea contractul de studii doctorale pentru perioada 1 octombrie 2008 - 30 septembrie 2011 prin care se obliga, printre altele, la art. 5.2.2. sa elaboreze si susțină teza de doctorat, respectând durata studiilor prevăzuta in contract la art. 4, adică 36 luni consecutive incepand cu data de 1 octombrie 2008,
Fără a mai invoca și alte nerespectări ale contractului, reclamanta nu a terminat studiile doctorale prin susținerea publica a tezei de doctorat in termenul din contract, ba, mai mult, a invocat pretexte pentru a nu face aceasta nici ulterior.
Instanța s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de casare, motivarea fiind concludentă în acest sens. Motivele de casare au fost toate luate în considerare, instanța a dat soluția analizând situația doctorandei.
Sunt reținute argumentele lor precum:
încercarea reclamantei de a-si justifica neindeplinirea obligației principale, aceea de a susține public teza si prin aceasta de a finaliza doctoratul, prin vreo culpa a universității sau a conducătorului de doctorat decedat, aceasta motivare este nefondata si răuvoitoare.
Astfel, susținerea reclamanților ca după debutul bolii conducătorului științific timpul acordat pentru consultanta s-a redus considerabil este contrazisa de rapoartele de activitate din care reiese in mod evident ca domnul profesor univ. dr. ing. E. D. a acordat aceeași importanta si același timp doctoranzilor pe care ii avea in coordonare, or aceste rapoarte sunt intocmite de reclamanții înșiși și doar confirmate de conducătorul de doctorat.
Reclamanții, in calitatea dumnealor de doctoranzi aveau ei înșiși primii obligația de a se preocupa ca lucrările lor sa fie realizate in concordanta cu prevederile contractuale, de a depune toate diligentele pentru a obține rezultatele promise.
U. si-a îndeplinit întocmai obligațiile, drept dovada, imediat după data decesului conducătorului de doctorat, le-a numit un nou conducător de doctorat care a preluat imediat sarcinile de îndrumare a doctoranzilor, astfel cum reiese din certificatul de deces si decizia de numire a conducătorului de doctorat.
Prin urmare nu se poate retine vreo culpa nici in acest sens universității.
În drept, și-au întemeiat întâmpinarea pe prevederile Codului de procedură Civilă, ale H.G. 567/2005.
Contestația în anulare este nefondată.
Potrivit art.318 din vechiul cod de procedură civilă, hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare.
A invocat contestatoarea că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra motivelor de recurs privind îndeplinirea necorespunzătoare de către universitate a obligațiilor contractuale, anume obligația de monitorizare a activității desfășurate de conducătorul științific, obligația de a pune la dispoziție doctoranzilor materialele necesare efectuării programului de cercetare, nici asupra motivelor de recurs privind neîndeplinirea corespunzătoare de către conducătorul științific a obligației de verificare a activității doctorale a fiecărui doctorand.
Efectuând însă un examen comparativ formal între cele invocate în memoriul de recurs și considerentele deciziei contestate, se reține că instanța de control judiciar a răspuns asupra tuturor chestiunilor esențiale cu care a fost sesizată, găsind prin argumentele detaliate pe care le-a inserat în decizie că nu U. ori conducătorul de doctorat ar fi avut vreo culpă contractuală, ci că ei, reclamanții-recurenți, printre care și contestatoarea, nu și-au îndeplinit în totalitate obligațiile.
Astfel, instanța de recurs a arătat următoarele:
„În speță, deși reclamanții recurenți au solicitat rezilierea contractelor de studii universitare de doctorat, fără restituirea bursei doctorale, pe motiv că U. și conducătorul științific nu și-au îndeplinit corespunzător obligațiile contractuale, nu au reușit să probeze aceste pretenții, aspect reținut în mod corect de instanța de fond.
Astfel, contrar susținerilor din recurs, reclamanții nu au reușit să formeze convingerea instanței că U. sau conducătorul de doctorat ar fi încălcat una din obligațiile stipulate în contract, respectiv cea inserată la art. 5 pct. 5.3.2. Potrivit acestui text, obligațiile conducătorului de doctorat constau în următoarele:
- desfășoară activitatea de conducere a doctorandului în cadrul Catedrei;
- întocmește Planul individual de cercetare științifică împreună cu doctorandul care va fi aprobat de Senatul Universității;
- asigură doctorandului consultanță de specialitate pe parcursul studiilor universitare de doctorat în vederea realizării de către doctorand a unei teze de doctorat, care să îndeplinească condițiile necesare acordării doctorandului a titlului de doctor în domeniul în care s-a înmatriculat.
- contribuie, alături de IOSUD la asigurarea participării doctorandului la conferințe și sesiuni de comunicări științifice;
- decide asupra cererilor doctorandului privind modificarea structurii studiilor de doctorat, având permanent în vederea prevederilor proiectului „Doctoral Burses ai USV”, Cod Id proiect: 5207; orice modificarea a raporturilor didactice și juridice privind doctorandul se face numai cu acordul echipei de management al proiectului;
- urmărește permanent modul în care doctorandul își duce la îndeplinire activitățile din cadrul studiilor universitare de doctorat și confirmă raportul lunar al activității doctorandului;
- propune IOSUD exmatricularea doctoranzilor care nu își îndeplinesc obligațiile asumate.
În cauză recurenții nu au probat că pârâta sau conducătorul de doctorat nu și-ar fi îndeplinit vreuna din obligațiile susenumerate sau că le-ar fi îndeplinit necorespunzător.
Întemeiat a constatat judecătorul de fond, că toate aspectele reiterate de către reclamanți, invocând o culpă a Universității sau a conducătorului de doctorat cu privire la neîndeplinirea generică a obligațiilor contractuale derivate din contractele de studii doctorale, a „fost anihilată” de comportamentul reclamanților recurenți materializat în neîndeplinirea obligațiilor contractuale stipulate în art. 5 pct. 5.2.2 din contractele de studii doctorale.
Este a se observa în acest sens că, reclamanții B. B., C. M. și T. M. au încheiat cu pârâta U. Ș. cel M. S. contracte de studii doctorale pentru perioada 01.10.2008 – 30.09.2011.
Potrivit art. 5 pct. 5.2.2. din contractele de studii doctorale, reiese că reclamanții s-au obligat să realizeze la termen programul de pregătire și să elaboreze, să susțină teza de doctorat în perioada prevăzută de art. 4 din contract, respectiv în termen de 36 de luni consecutive, începând cu data de 01.10.2008, să respecte termenele prevăzute în programul de pregătire astfel încât să se încadreze cu terminarea studiilor de doctorat în termenul impus de contractul de finanțare POSDRU 5207, reglementările în vigoare și instrucțiunile AMPOSDRU, să întocmească lunar un raport de activitate ce va fi prezentat spre confirmare conducătorului de doctorat, ca dovadă a îndeplinirii sarcinilor derivate din calitatea de doctorand. De asemenea, doctoranzii s-au obligat ca, in cazul nerespectării termenelor contractuale sa restituie in termen de 5 zile de la primirea notificării din partea universității sumele primite cu titlu de bursa, indexate cu indicele de inflație (art. 5.2.2.punctul 8 din contractele de studii doctorale).
Probele administrate în dosar au evidențiat, fără putință de tăgadă, așa cum de altfel, a constatat și prima instanță că de-a lungul derulării contractelor, reclamanții doctoranzi nu și-au îndeplinit în totalitate obligațiile (nu au susținut referatele în termenele prevăzute, nu au depus rapoartele de activitate pentru luna septembrie și nu au susținut public teza de doctorat. Ori, față de cele arătate, în conformitate cu art. 5.2.2 pct. 8 și art. 6.5 din contract, reclamanții, în aceste condiții, nu pot pretinde a fi scutiți de restituirea burselor.
Au susținut recurenții că nu li s-a adus la cunoștința vreo problema cu privire la teza de doctorat, or, așa cum rezultă din conținutul contractelor, dumnealor erau responsabili de asigurarea coerentei acesteia, situație în care nu pot invoca legal culpa altei persoane pentru propriile lucrări. Mai mult, atunci când au prezentat in fata cadrelor didactice lucrarea care încorpora referatele deja susținute, li s-a solicitat să o modifice în sensul corelării cercetării teoretice cu cercetarea practica, astfel cum reiese din procesul verbal al catedrei si din chiar susținerile lor din acțiune.
Daca ar fi depus toate diligentele, conform contractului, pentru a finaliza teza, conform legii, ar fi beneficiat de prevederile Ordinului privind modalitatea de finalizare a proiectelor depus in cadrul apelurilor cu nr. 6.59 „Burse doctorale" cofinanțate din Fondul Social European nr. 2428 din 26.10.2011 care prevede posibilitatea acestor prelungiri in condiții compatibile cu cerințele AMP0SDRU.
Au susținut că boala conducătorului științific ar fi condus la întârzierea susținerii referatelor științifice, aspect nedovedit însă.
Astfel, susținerea reclamanților că după debutul bolii conducătorului științific timpul acordat pentru consultanta s-a redus considerabil este contrazisa de rapoartele de activitate din care reiese in mod evident că domnul profesor univ. dr. ing. E. D. a acordat aceeași importanta si același timp doctoranzilor pe care ii avea in coordonare, or aceste rapoarte sunt întocmite de reclamanți înșiși si doar confirmate de conducătorul de doctorat.
Reclamanții, in calitatea dumnealor de doctoranzi aveau ei înșiși primii obligația de a se preocupa ca lucrările lor sa fie realizate in concordanta cu prevederile contractuale, de a depune toate diligentele pentru a obține rezultatele promise.
U. si-a îndeplinit întocmai obligațiile, drept dovada, imediat după data decesului conducătorului de doctorat, le-a numit un nou conducător de doctorat care a preluat imediat sarcinile de îndrumare a doctoranzilor, astfel cum reiese din certificatul de deces si decizia de numire a conducătorului de doctorat atașate in copie. Prin urmare nu se poate retine vreo culpa nici in acest sens universității.
Astfel, după decesul profesorului E. D., doctoranzii B. B., C. M. și T. M. au fost repartizați la un alt conducător de doctorat, respectiv prof. dr. ing. F. G., conform deciziei nr. 308 din 14.07.2011 emisă de Rectoratul Universității S.. Conform acestei decizii perioada prevăzută pentru îndrumare a fost de la 01,08._11 cu 4 ore/lună.
Cat despre încercarea reclamanților de a-si justifica neîndeplinirea obligației principale, aceea de a susține public teza si prin aceasta de a finaliza doctoratul, invocând culpa universității sau a conducătorului de doctorat decedat (astfel cum au precizat in adresa nr. 14.572 din 30.09.2011), aceasta motivare este nefondata si susținuta cu rea-credință.
Noul conducător de doctorat, respectiv prof. dr. ing. F. G., a preluat activitatea încă din luna iulie 2011. In acest sens, a convocat doctoranzii printr-un email și a precizat că au dreptul să solicite un alt îndrumător dacă consideră că nu pot fi îndrumați de noul conducător (conform H.G. nr. 567/2005 privind organizarea și desfășurarea studiilor universitare de doctorat, și H.G. nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat care abroga H.G. nr. 567/2005 privind organizarea si desfășurarea studiilor universitare de doctorat). În fapt, noul conducător de doctorat, respectiv prof. dr. ing. F. G., a cerut doctoranzilor menționați mai sus câte un raport sintetic privind activitatea desfășurată pe o perioada de 2 ani și 10 luni, cât au fost sub îndrumarea profesorului E. D. - Membru Corespondent al Academiei Române. Aceste rapoarte au fost realizate de doctoranzii la data de 18.07.2011.
După analiza cuprinsului tezelor de doctorat și a activității științifice desfășurate pe parcursul celor trei ani, noul conducător de doctorat, respectiv prof. F. G., a constat că era foarte greu ca doctoranzii să redacteze tezele de doctorat în două luni până la data de 30 septembrie 2011. Ca urmare, a depus o informare adresată Domnului Rector înregistrată sub nr._ la data de 24. 08. 2011.
Apoi, în data de 01.11.2011 noul conducător de doctorat, respectiv prof. dr. ing. F. G., a primit răspuns că nu se poate acorda o prelungire deoarece temele de cercetare ale doctoranzilor sunt incluse într-un proiect finanțat de Fondul Social European, conform unui contract POSDRU, ca urmare este necesar un acord al Ministerului de resort. S-a indicat ca tezele de doctorat să fie prezentate în cadrul catedrei pentru a fi analizate din punct de vedere științific, astfel încât să fie corectate și să poată fi susținute până la sfârșitul lunii Noiembrie 2011 și confirmate la nivelul MECTS în intervalul de 6 luni prevăzut de lege.
În vederea prezentării în catedră doctoranzii s-au adresat șefului de catedră - prof. dr. ing. M. G., pentru a fi programați pentru prezentare. Doctoranzii au refuzat să facă modificările recomandate de conducătorul de doctorat, de ceilalți doi conducători de doctorat și de membrii catedrei, conform proceselor verbale de susținere în catedră a tezelor de doctorat, iar după data de 30 septembrie 2011 nu au dorit să colaboreze cu noul conducătorul de doctorat, fizic și-au întrerupt relațiile cu U. S..
La data de 30._ doctoranzii au solicitat atât prelungirea programului de cercetare științifică, cât și rezilierea contractelor. Conform Hotărârii Senatului nr. 40 din 03.10.2011, s-a prelungit cu 12 luni perioada pentru susținerea publică a tezelor de doctorat conform Ordinului Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, publicat în MO partea I, nr. 762/28.X.2011, dar nici până în prezent nu au dorit să finalizeze tezele de doctorat.
Motivațiile recurenților că prima instanță și-a însușit în totalitate poziția pârâtei, fără ca susținerile să fi fost analizate sau interpretate raportat la probatoriul administrat, nu pot fi primite de instanța de recurs.
Este a se observa, că judecătoria a administrat un vast probatoriu, și a analizat pretențiile recurenților raportându-se atât la prevederile contractuale din contractele de doctorat pe care aceștia le-au încheiat cu pârâta, cât și la probatoriul depus la dosar, concluzionând asupra pricinii, numai după o minuțioasă analiză a aspectelor și apărărilor indicate de fiecare parte.”
Nici celălalt motiv de contestație nu poate fi reținut, întrucât ceea ce invocă contestatoarea, anume că instanța de recurs ar fi confundat programul de cercetare științifică prevăzut în contractul de studii doctorale cu planificarea referatelor științifice, nu reprezintă o eroare materială în accepțiunea art.318 din vechiul cod de procedură civilă, ci o pretinsă greșeală de judecată.
Noțiunea de eroare cenzurabilă în procedura contestației în anulare reprezintă acea greșeală materială cu caracter procedural, evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății, pentru verificarea cărora nu se impune reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Contestația nu poate fi primită așadar atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, întrucât aceasta echivalează cu o pretinsă greșeală de judecată.
Contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare, a unei hotărâri irevocabile, iar nu de cenzură judiciară, nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele expres și limitativ prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor motive pe care instanța de recurs le-a analizat și asupra cărora s-a pronunțat prin decizia contestată.
A admite contrariul și a da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea în recurs cu privire la modul în care a apreciat probele ori a interpretat dispozițiile legale, înseamnă a deschide calea recursului la recurs, lucru ce nu este posibil.
De altfel, și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține în mod constant că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului autorității lucrului judecat, confo0rm căruia nici o parte nu este îndreptățită să solicite o revizuire a unei hotărâri definitive și irevocabile, obligatorii, și, mai ales, nu în scopul de a obține o rejudecare și o nouă analiză a cauzei. Puterea de control a instanțelor ierarhic superioare trebuie exercitată pentru a corecta erorile justiției, iar nu pentru a se efectua o nouă analiză a cauzei. Calea de atac nu trebuie să constituie un apel deghizat,. Iar posibilitatea de a exista două opinii diferite asupra obiectului cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare. O excepție de la această regulă se admite numai atunci când este justificată de circumstanțe riguroase și de substanța ( cauza Ryabikh c.Rusiei). Cu toate acestea, principiul securității juridice nu este unul absolut. Curtea însăși a recomandat uneori redeschiderea unor procese, ca fiind cea mai potrivită măsură reparatorie, atunci când procedurile derulate în fața instanțelor naționale nu au respectat cerințele articolului 6 din Convenție (cauza L. c. României). În orice caz, puterea de a iniția și de a admite o cale extraordinară de atac trebuie exercitată de către autorități în așa fel încât să asigure, în cel mai înalt grad posibil, un echilibru just între interesele implicate în cauză.
Astfel, pronunțându-se în cauza M. vs. România, cererea nr._/03, la 29 iulie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o cale extraordinară de atac, fie ea și introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă, în absența unui „defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu. Faptul că instanța care soluționează contestația și instanța a cărei hotărâre este contestată au două puncte de vedere diferite este un caz tipic în care nu se justifică desființarea unei hotărâri definitive și irevocabile.
Ca și în alte cauze anterioare, Curtea a apreciat, în considerarea prezumției de validitate ( res iudicata pro veritate habetur) de care se bucură aceste hotărâri, și a securității raporturilor juridice, că în absența unor circumstanțe excepționale-situații numite de Curte „defecte fundamentale” ale hotărârii (neîndeplinirea procedurii de citare, cauza Tishkevich c. Rusiei; neparticiparea la proces a terțului ale cărui drepturi sunt afectate, cauza Protsenko c. Rusiei) - acest lucru nu justifică desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ce a intrat în puterea lucrului judecat, prin intermediul unei cereri de contestației în anulare exercitată de un particular care fusese parte la procedură.
În consecință, în baza art.320 vechiul Cod de procedură civilă tribunalul va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea C. M.-oraș Liteni, ., jud S. împotriva deciziei civile nr.1176/30.04.2013 a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata U. Ș. C. M. S. - R.. PRIN A. G.,-S., ., jud S.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Noiembrie 2013
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. O. D. L. A. A. I. M. L. A.
Red V.O.D
Tehnored.L.A.
2 ex./ 06.12.2013
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2427/2013. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Sentința nr. 2079/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
