Servitute. Decizia nr. 558/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 558/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 558/2013
Dosar nr._ servitute
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 558/2013
Ședința publică de la 22 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. O. D.
Judecător L. A.
Judecător A. I. M.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul-recurent S. G. G.-prin mandatar S. I.-Pârteștii de Jos,jud. Suceava împotriva sentinței civile nr.1103/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamanții-intimați M. G.-Cluj N., .,., M. I. V.- Cluj N., .,., B. E.-com. Grințieș, . și B. I.- com. Grințieș, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatarul recurentului dl.S. I. și reprezentanta recurentului av. C. R., intimații M. Crațiela și M. I. V. asistați de av.H. M., lipsă fiind ceilalți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează căprin Serviciul Registratură al Tribunalului Suceava a fost depusă întâmpinare de către intimații M. G. și M. I. V..
Instanța înmânează un exemplar al întâmpinării mandatarului recurentului după care pune în discuție calificarea căii de atac ca fiind apel, solicitată prin întâmpinare.
Av. C. R. arată că este de acord cu această excepție.
Instanța o respinge,calea de atac fiind în mod corect calificată ca fiind recurs având în vedere că dreptul de servitute este un dezmembrământ al dreptului de proprietate evaluabil în bani, cu o evaluare sub 100.000 mii lei în temeiul art.2821 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. C. R. solicită admiterea recursului,casarea sentinței arătând că menține motivelor din cererea de recurs. Astfel, prin aplicarea greșită a art.617 cod civil hotărârea primei instanțe este nelegală. S-a susținut doar că este un drum de exploatare. De asemenea hotărârea instanței de fond este netemeinică. Deși recurentul a arătat că nu are acces la un drum public sau o altă cale de acces în sensul art.617Cod Civil,instanța a încălcat pârâtului dreptul la apărare. Mai mult instanța de fond nu a exercitat rol activ. S-a trasat drumul cel mai puțin împovărător dar expertul nu a făcut mai multe variante. Pârâtul a susținut că o cale de acces mai puțin împovărătoare ar fi fost la marginea terenului său. Se impunea efectuarea suplimentului la raportul de expertiză pentru a se face mai multe variante în vederea stabilirii celei mai puțin împovărătoare. Totodată se impune o cercetare la fața locului. Mai mult expertul a arătat că nici nu poate face o identificare cadastrală.
De asemenea instanța a acordat reclamanților mai mult decât s-a cerut și a dat ceea ce nu s-a cerut și a încălcat prevederile art.47 Cod procedură civilă cu privire la excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii. Reclamanții nu au chemat în judecată toți coproprietarii. Există doi proprietari tabulari ai terenului și a fost chemat doar unul.
Mandatarul recurentului arată că servitutea de trecere poate fi: 1) pe la A. doar cu piciorul apoi pe ternul Ocolului Silvic până la drumul de exploatare( p._) ( cu autoturismul); 2) pe terenul său ( cel din discuție) o parte, continuată cu terenul Ocolului Silvic și 3) propune un schimb-2700 mp (fondul dominant) să-l schimbe cu un teren de-al său.
Av. H. M. solicită respingerea ca nefondată a recursului cu obligarea recurentului la plata de cheltuieli de judecată arătând că menține apărările formulate în întâmpinare arătând că acest teren este moștenit pe linie maternă de reclamantă și nu dorește să-vândă sau să facă un schimb dat fiind faptul că este legată sufletește de teren.
Mai arată acesta că s-a susținut că au fost încălcate prevederile art.617 Cod Civil însă nu este adevărat întrucât traseul stabilit este cel mai scurt și reprezintă o cale de acces care exista și înainte. Astfel, drumul de acces de 68 mp, care este de altfel o suprafață mică asigură accesul la drumul public conform H16/2012 iar o altă variantă mai puțin împovărătoare decât acești 68 mp nu există. Nu este necesară o altă expertiză cu atât mai mult cu cât chiar pârâtul a recunoscut că de circa 100 de ani s-a trecut pe acest teren astfel încât a existat un drum de trecere cu siguranță, chiar dacă nu a fost conturat, realitatea este că de trecut s-a trecut pe acel drum. Ceea ce urmărește recurentul-pârât este să ne cumpere terenul însă noi nu dorim să-l vindem.
Cu privire la necercetarea fondului, acest motiv trebuie înlăturat dat fiind faptul că fondul cauzei a fost cercetat de instanța de fond. Completul de judecată a analizat și a stabilit prin hotărârea pronunțată că această cale de acces este cel mai puțin împovărătoare. Nu poate pârâtul să ne impună o restricție a exercitării dreptului de proprietate. De asemenea, existând drumul public, nu se poate reține că servitutea de trecere ar cuprinde și acel teren.
Cu privire la susținerea că s-a dat mai mult decât s-a cerut instanța va aprecia dacă se impune modificarea sentinței pe acest motiv.
În ceea ce privește lipsa citării soției, există o prezumție de mandat tacit în temeiul art.35 Codul familiei și nu putem vorbi în acest caz de un mandat expres,apărările soțului profitând și soției. Totodată, servitutea de trecere existând și înainte, terenul era deja grevat de servitute în momentul dobândirii.
Față de împrejurarea că pârâtul ar fi recunoscut dreptul de trecere și obiectează cu privire la cheltuielile de judecată stabilite de prima instanță, av. H. M. mai arată că aceasta nu este o recunoaștere care să atragă neobligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
P. cererea introdusă la Judecătoria Gura Humorului și înregistrată sub nr._ din 22 martie 2011 reclamanta M. G., M. I., B. E. și B. I. l-au chemat în judecată pe pârâtul S. G. G. prin mandatar S. I. solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța să se stabilească o servitute de trecere în favoarea terenului proprietatea lor, dobândit prin contractul autentic de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1952 din 16 decembrie 2003 la BNP Pentru A., respectiv . nr. 4 a contractului mai sus menționat, în suprafață de 2700 mp, teren fânaț situat la locul numit „Poiana Arșiță”, teren învecinat cu S. E., S. V., S. G. și S. I., ce reprezintă fondul dominant, servitute stabilită pe terenul proprietatea pârâtului, teren ce se află în imediata vecinătate a drumului public, conform planșei cadastrale la care au acces, decât dacă s-ar dispune stabilirea unei servituți de trecere pe terenul pârâtului; să se dispună înscrierea în cartea funciară a reclamanților cu dreptul de proprietate astfel dobândit și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au cumpărat de la numitul S. I. mai multe suprafețe de teren, între care și . teren fânaț situat la locul numit „Poiana Arșiță”, încheind contractul autentificat sub nr. 1952 din 16 decembrie 2003 la BNP Pentru A.. Au mai arătat că terenul pe care l-au cumpărat nu are ieșire la drumul public, că singurul loc prin care se poate ajunge la drumul public este pe terenul proprietatea pârâtului.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prev. art. 611 și următoarele din Codul civil.
În dovedirea susținerilor din acțiune reclamanții au depus la dosar înscrisuri și au solicitat admiterea probei cu expertiză topometrică.
P. întâmpinare, pârâtul a arătat că terenul situat la locul numit „Poiana Arșiță” are o suprafață totală de aproximativ 11 ha din care 8 hectare sunt proprietatea sa, că pe această suprafață de teren nu a fost creat niciodată un drum de trecere, deși a fost împărțită și folosită de locuitorii comunei de aproximativ 100 de ani și aceasta pentru că fiind înconjurată de pădure nu poate avea categoria de teren arabil ci doar de fânaț, iar în situația în care s-ar crea o servitute de trecere în favoarea reclamanților, s-ar distruge o suprafață foarte mare din terenul proprietatea sa și mai mult decât atâta el nu ar mai avea acces la toată suprafața de teren pe care a cumpărat-o, încălcându-i-se astfel dreptul de proprietate. A mai arătat pârâtul prin întâmpinare că reclamanții au o altă cale de acces și chiar dacă este mai anevoioasă, costurile pentru crearea unei servituți de trecere sunt mai mici și că în conformitate cu art. 616 Cod civil „proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona” și că reclamanții nu fac nici o referire la daunele pe care sunt dispuși să le plătească, având în vedere paguba pe care ar suferi-o prin încălcarea proprietății, mai mult chiar, nu au depus la dosar un plan de situație în care să specifice suprafața de teren pentru care solicită crearea servituții de trecere, motive pentru care solicită respingerea acțiunii și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare, pârâtul a depus la dosar înscrisuri, respectiv: plan de situație și extras de carte funciară.
P. sentința civilă nr.1103/27.09.2012 instanța a constată întemeiată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Astfel, s-a reținut că reclamanții M. G., M. I. V., B. E. și B. I. au cumpărat de la numitul S. I. printre altele și suprafața de 2700 mp teren fânaț la locul numit „Poiana Arșiță”, din satul Vârfu Dealului, ., jud. Suceava, încheind în acest sens un act de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1952 din 16 decembrie 2003 la BNP Pentru A.. Ulterior, reclamanții M. G. și M. I. V. au cumpărat de la reclamanții B. E. și B. I. cota de ½ din suprafața de 2700 mp, încheind un act sub semnătură privată (fila 112 din dosar). Așa cum rezultă din extrasul de carte funciară, pârâtul și soția sa sunt proprietarii tabulari ai p.f. nr._,_,_,_,_ – UAT Pârteștii de Jos, parcele configurate în planul de situație de la filele 72 și 73 din dosar. Atât din planurile de situație întocmite de expertul topometric cât și din procesul verbal de cercetare la fața locului se reține că terenul proprietatea reclamanților este înconjurat de alte proprietăți, fără ca reclamanții, titularii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2700 mp să aibă vreo posibilitate de ieșire la calea publică, suficientă pentru exercițiul normal al atributelor dreptului de proprietate. Această împrejurare conferă reclamanților, ca proprietari ai fondului înfundat (dominant) îndreptățirea de a trece pe terenul vecinului ce se circumscrie unui drept real asupra lucrului altuia și care transferă în favoarea titularului fondului dominant exercițiul unor prerogative din conținutul juridic al dreptului de proprietate asupra fondului aservit, respectiv asupra terenului proprietatea pârâtului. Pe de altă parte, traseul, lungimea și direcția unui drum de trecere, modul de folosință și recunoaștere ale acestuia, trebuie să îndeplinească cerințele prevederilor art. 617-619 Cod civil, impunându-se a fi creat pe calea cea mai scurtă și care ar pricinui o mai puțină pagubă proprietarului fondului aservit. Conform raportului de expertiză calea cea mai scurtă și care ar pricinui o mai puțină pagubă ar fi cel configurat în planul de situație de la fila 72 din dosar – varianta 1, iar instituirea unei servituți de trecere pe suprafața de 68 mp nu-l împiedică nici într-un fel și nici nu-i blochează accesul pârâtului la suprafața de teren proprietatea sa.
Față de cele mai sus menționate, instanța în baza prev. art. 616 și următoarele din Codul civil, a admis acțiunea și a instituit o servitute de trecere cu piciorul și cu utilaje agricole în favoarea terenului în suprafață de 2700 mp proprietatea reclamanților terenul în proprietatea pârâtului, identic cu p.f. nr._ înscris în CF nr._ a comunei cadastrale Pârteștii de Jos cu îndatorirea reclamanților de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona și în baza prev. art. 19 pct. C din L7/1996 a dispus înscrierea în CF nr._ a . Jos, servitutea de trecere în favoarea terenului în suprafață de 2700 mp teren proprietatea reclamanților M. G. și M. I. V..
În baza prev. art. 274 C.p.c. a obligat pârâtul să le plătească reclamanților M. G. și M. I. V. suma de 2954,3 lei cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar, onorariu expert pentru celelalte pretenții nefiind înscrisuri la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. G. G.-prin mandatar S. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare acesta a arătat că hotărârea atacată este nelegală întrucât prima instanță a făcut o interpretare și o aplicare greșită a dispozițiilor legale care reglementează dreptul de trecere, a art.617 și următoarele Cod Civil.
Judecătoria i-a încălcat pârâtului în mod grav dreptul la apărare și pentru motivul că nu i-a admis cererea acestuia prin care a cerut ca expertul să stabilească care este drumul cu ieșire la drumul de exploatare cel mai puțin împovărător pentru toți vecinii și nu numai pentru pârât, deoarece conform art.617 Cod Civil alin.2 teza a II-a, în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puține prejudicii. Pârâtul critică hotărârea atacată și sub aspectul că instanța de fond nu și-a exercitat rol activ, în cauză, conform îndatoririlor impuse de dispozițiile art.129 pct.5 Cod procedură civilă deoarece nu a dispus a se face verificări cu privire la acest aspect, în sensul dacă există și alte fonduri vecine cu fondul reclamanților cu acces la calea publică sau pe care accesul spre calea publică aduce mai puține prejudicii fondului respectiv. Consideră că aceasta echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
În cauză, consideră că se impune efectuarea unui supliment la raportul de expertiză topo-cadastrală prin care expertul să stabilească dacă există mai multe fonduri vecine care au acces la calea publică iar în caz afirmativ să stabilească și să traseze în plan trecerea care ar aduce cele mai puține prejudicii..
Se impune de asemenea ca instanța să facă o cercetare a fața locului.
Hotărârea atacată este netemeinică deoarece instanța a stabilit în mod eronat întinderea dreptului de trecere.
Hotărârea judecătoriei este nelegală și pentru motivul că aceasta a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art.129 ( 6) în sensul că s-a acordat reclamanților mai mult decât s-a cerut, respectiv ceea ce nu s-a cerut.
Hotărârea este nelegală și pentru motivul că prima instanță în exercitarea rolului activ nu a constatat că în cauză este dată excepția lipsei coparticipării pasive obligatorii, excepție cu caracter absolut, de fond și peremtoriu pronunțându-se o hotărâre cu nesocotirea dispozițiilor art.47 Cod procedură civilă, aflate în vigoare, dispoziție care reglementează litisconsorțiul sau coparticiparea procesuală.
A mai arătat recurentul că instanța a dispus înscrierea în CF nr._ a . Jos a reclamanților, deși aceasta este nr. de parcelă și nu de carte funciară.
Instanța nu a avut în vedere că pârâtul a fost de acord cu stabilirea unui drept de trecere, cu caracter temporar, în conformitate cu dispozițiile art.622 Cod Civil, în scopul efectuării de către reclamanți a unor lucrări necesare fondului lor, precum culegerea fructelor terenului, respectiv recoltarea fânului, terenul reclamanților fiind de altfel, de categorie fânăț. Această poziție procesuală nu a fost avută în vedere la stabilirea cheltuielilor de judecată în sumă de 2954,3 lei, în sarcina pârâtului, cheltuieli acordate cu încălcarea disp.art.274 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind nelegală și sub acest aspect.
În drept a invocat prevederile art.304 pct.9, art.3041 și art.304 alin.1 pct.6 Cod procedură civilă.
Legal citați, reclamanții-intimați M. G. și M. I. V. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În apărare, aceștia au arătat că potrivit art.617 Cod Civil, trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis ca să iasă la drum. În speță, expertul a stabilit prin Anexa nr.1 la expertiză, cale de acces cea mai scurtă pe o suprafață de 68 mp, fără a se putea susține că au fost încălcate prevederile art.617 Cod Civil și nici nu se poate susține că se distruge o suprafață mare din terenul pârâtului astfel cum susține acesta prin întâmpinare.
Pârâtul a formulat obiecțiuni la expertiză, la care expertul a răspuns,susținând că drumul de acces de 68 mp este cel mai puțin împovărător, că acesta asigură accesul la drumul public inventariat în domeniul public al comunei Pârteștii de Jos, conform HCL nr.16/27.04.2012.
Pârâtul recunoaște că de peste 100 ani terenul de locul „Poiana Arșiță” a fost folosit de locuitorii comunei care au avut acces pe acest teren fără a fi fost necesară crearea unui drum de trecere prin hotărâre judecătorească.
Pârâtului nu i s-a încălcat dreptul la apărare, de vreme ce expertul a propus două variante din care instanța a ales varianta cea mai puțin împovărătoare pentru fondul aservit. Apoi completul de judecată a făcut și o cercetare la fața locului.
Întinderea dreptului de trecere a fost corect stabilită la suprafața de 68 mp de către expert, fără a se lua în calcul încă un segment de drum lung de 21.47 m, deoarece această porțiune de drum face parte din drumul public inventariat ca atare de Consiliul Local al Comunei Pârteștii de Jos.
Este adevărat că prin hotărârea judecătorească pronunțată instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, atunci când a stabilit îndatorirea reclamanților de a despăgubi pe pârât în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona, neexistând la dosar o cerere scrisă formulată de pârât. Nu mai puțin însă, pârâtul își agravează situația în propria cale de atac, deoarece dispoziția instanței este dată în favoarea acestuia.
Referitor la excepția lipsei coparticipării pasive obligatorii pe motiv că fondul aservit are ca proprietari codevălmași pe pârâtul S. Ghe. G. și pe soția sa S. Tabița M., aceștia arată că solicită respingerea excepției arătând că pârâtul având calitatea de soț în baza prezumției de mandat tacit prevăzut de art.35 Codul Familiei a putut exercita drepturile cu privire la administrarea bunurilor comune deoarece consimțământul expres al celuilalt soț este cerut atunci când se pune problema înstrăinării sau grevării bunurilor comune.
Instanța a dispus înscrierea în CF_ a . jos a dreptului de servitute stabilit în baza expertizei efectuate, care a făcut o astfel de identificare. În cazul în care această identificare este greșită, ea va fi corectată cu prilejul intabulării, când se va întocmi o documentație cerută de lege, prin care se va face o identificare a cărții funciare și a parcelei pe care a fost stabilit drumul de trecere.
Faptul că pârâtul a fost de acord cu stabilirea unui drept de trecere cu caracter temporar nu poate fi considerat ca o recunoaștere deplină a pretențiilor reclamanților, de vreme ce ei au solicitat stabilirea unui drept de trecere cu caracter permanent și nu temporar.
Deși legal citați, ceilalți intimați nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a-și susține apărările.
Examinând criticile invocate de recurent care se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art.304 p-ct. 5, 6 și 9 Cod de procedură civilă se constată următoarele:
Recurentul a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art.617 și următoarele Cod civil întrucât nici proprietatea pârâtului nu are acces la drumul public și nu s-au făcut verificări pentru a se stabili care este drumul de acces cel mai puțin împovărător pentru toți vecinii și nu numai pentru pârât. În aceste condiții, recurentul a arătat și că au fost încălcate și dispozițiile de procedură privind dreptul la apărare al pârâtului prin respingerea cererii prin care a solicitat ca expertul să lămurească aspectele mai sus enunțate precum și principiul consacrat de dispozițiile art.129 alin.5 Cod de procedură civilă privind rolul activ al instanței.
Aspectele menționate de recurent au fost pe deplin lămurite de prima instanță având în vedere suplimentul la raportul de expertiză întocmit în cauză la cererea pârâtului de expertul Hârtopanul T. (fila 118 dosar fond), coroborat cu Hotărârea nr.16/27.04.2012 privind modificarea inventarului bunurilor care fac parte din domeniul public al comunei Pârteștii de Jos, jud. Suceava înscrise în anexa la Hotărârea nr.28/30.08.1999 (fila 120-1222 dosar fond), care atestă că există un drum care străbate Poiana Arșiță, drum care aparține domeniului public al comunei Pârteștii de Jos și care este dat în folosință încă din 1956, pârâtul fiind cel care ocupă 22 metri liniari din acest drum. În aceste condiții, expertul a arătat că se impune corectarea documentației de intabulare prin excluderea din proprietatea pârâtului a drumului public proprietatea comunei.
Faptul că pentru reclamanți nu mai există o altă cale de acces la drumul public decât cea evidențiată de expert, pe terenul proprietatea pârâtului, a fost lămurit de expert, în acest sens fiind răspunsul la obiectivul nr. 3.2 din raportul de expertiză (fila 70 dosar fond). Acest aspect a fost constatat și de instanță cu ocazia cercetării la fața locului (fila 134 dosar) în procesul verbal încheiat la data de 17.09.2012 menționându-se că terenul părților este înconjurat de păduri și că accesul de la terenul proprietatea reclamanților la drumul ce traversează „Poiana Arșiței” se face peste terenul proprietatea pârâtului.
De altfel și în cererea de recurs se arată că terenul părților este o poiană în mijlocul pădurii Ocolului Silvic Pârtești, iar mandatarul recurentului la termenul din 22.02.2012 a arătat că accesul la drum se poate face pe terenul vecinului A., doar cu piciorul, cealaltă variantă fiind peste terenul pârâtului, infirmând posibilitatea de a exista mai multe fonduri vecine care au acces la calea publică.
Cum expertul a răspuns la toate aspectele invocate de recurent prin obiectivele și obiecțiunile formulate, și cum în cauză s-a efectuat o cercetare la fața locului, nu se poate reține că a fost încălcat dreptul la apărare al pârâtului și principiul privind rolul activ al instanței sau că în cauză nu a fost cercetat fondul.
Expertul a propus două variante de acces la drumul public peste terenul proprietatea pârâtului, din care instanța a ales varianta cea mai puțin împovărătoare pentru fondul aservit, având în vedere și concluziile expertului cu privire la acest aspect. În acest sens a fost efectuată și cercetarea la fața locului de către completul de judecată, prin care au fost constatate nemijlocit aspectele relevante pentru soluționarea cauzei, părțile având posibilitatea de a evidenția în mod direct toate apărările și susținerile pentru a fi verificate.
Având în vedere principiul libertății contractuale, încheierea unui contract de schimb se poate realiza doar prin acordul părților. De asemenea, acoperirea prejudiciilor produse fondului aservit prin stabilirea servituții de trecere poate face obiectul înțelegerii părților.
Față de aspectele mai sus menționate, nici critica privind întinderea dreptului de trecere nu este fondată ,având în vedere că aceasta a fost corect stabilită de prima instanță, la suprafața de 68 mp. Nu s-a luat în calcul încă un segment lung de 21,47 mp, deoarece această porțiune de drum face parte din drumul public inventariat ca atare de Consiliul local al comunei Pârtești de Jos.
Este adevărat că prin hotărârea judecătorească pronunțată, prima instanță a acordat ceea ce nu s-a cerut, atunci când a stabilit îndatorirea reclamanților de a despăgubi pe pârât în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona, neexistând la dosar o cerere scrisă formulată de pârât în acest sens. Aceste critici fiind invocate, de pârât prin recursul formulat, echivalează cu consimțământul acestuia pentru a fi înlăturat principiul neînrăutățirii situației în propria cale de atac, astfel încât instanța constată incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 p-ct. 6 Cod de procedură civilă, care conform art.312 alin. 3 Cod de procedură civilă atrage modificarea hotărârii atacate.
Potrivit extrasului de carte funciară aflat la fila 82 dosar și a mențiunilor din raportul de expertiză, parcela cadastrală nr._ cu proprietari tabulari S. T. M. și S. G. G. este înscrisă în cartea funciară nr._ a comunei cadastrale Pârteștii de Jos astfel încât în baza acestor probe, prima instanță a dispus înscrierea dreptului de servitute în cartea funciară sus menționată.
La stabilirea cheltuielilor de judecată, s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă, având în vedere poziția procesuală a pârâtului, manifestată chiar și prin cererea de recurs formulată. Împrejurarea că pârâtul a fost de acord cu stabilirea unui drept de trecere cu caracter temporar, nu poate fi considerată ca o recunoaștere deplină a pretențiilor reclamanților, de vreme ce aceștia au cerut stabilirea unui drept de trecere cu caracter permanent.
Reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului fond dominant cu contractul de vânzare cumpărare nr.1952/16.12.2003 încheiat în formă autentică și cu titlul de proprietate nr.891/1996 emis în favoarea vânzătorului. Acțiunea privind stabilirea unei servituți de trecere are caracterul unui act de administrare astfel încât nu trebuie să fie promovată de toți proprietarii tabulari, iar reclamanții nu sunt ținuți a face dovada că sunt proprietarii tabulari ai întregului fond.
Potrivit art. 47 Cod procedură civilă, mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligațiune comună ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză.
Textul citat reglementează litisconsorțiul sau coparticiparea procesuală care, în conformitate cu poziția părților, poate fi activă, pasivă sau mixtă. Deși, în principiu, în funcție de rolul voinței părților în formarea sa, coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, sunt situații în care, datorită naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie sau necesară. Distincția dintre litisconsorțiul facultativ și cel necesar (obligatoriu) prezintă importanță și pentru speța de față, deoarece, stabilirea unui drept de servitute asupra unui teren, trebuie dispusă față de toți proprietarii fondului aservit, și întrucât pronunțarea unei hotărâri uniforme reprezintă o necesitate obiectivă în materia grevării proprietății, litisconsorțiul este întotdeauna necesar, obligatoriu și unitar.
Cu toate că, potrivit extrasului de carte funciară (fila 82 dosar), pârâtul și soția sa, S. T. M. sunt proprietari tabulari ai terenului cu privire la care se solicită constituirea servituții de trecere și înscrierea în cartea funciară a acestui drept, reclamantul nu i-a chemat în judecată pe toți cei menționați ca proprietari.
Nu se poate reține apărarea reclamanților - intimați în sensul că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 35 Codul Familiei privind prezumția de mandat tacit, întrucât în cauză nu ne aflăm în situația încheierii unor acte de conservare sau administrare.
În aceste împrejurări, în baza principiului rolului activ, prima instanță nu putea hotărî asupra cererii de chemare în judecată până nu punea în discuția părților necesitatea formulării acțiunii în contradictoriu cu toți coproprietarii înscriși în carte funciară având în vedere dispozițiile art.129 alin. 2, 4 și 5 Cod procedură civilă, potrivit cărora judecătorii va pune în vedere părților drepturile și obligațiile ce le revin în calitatea lor din proces, va pune în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt și de drept având îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
P. urmare, sub acest aspect, se constată că hotărârea a fost dată de prima instanță cu încălcarea principiului rolului activ consacrat de dispozițiile legale mai sus menționate, astfel încât în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art.304 punct 5Cod procedură civilă, care potrivit art.312 alin.3 Cod procedură civilă atrage casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță, pentru a se pune în discuția părților necesitatea chemării în judecată a tuturor proprietarilor înscriși în cartea funciară, iar în caz de refuz a excepției inadmisibilității acțiunii față de coparticiparea procesuală pasivă obligatorie.
Având în vedere și dispozițiile art.312 alin. 3 Cod de procedură civilă, constatând că sunt întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța va admite recursul și va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul-recurent S. G. G.-prin mandatar S. I.-Pârteștii de Jos,jud. Suceava împotriva sentinței civile nr.1103/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamanții-intimați M. G.-Cluj N., .,., M. I. V.- Cluj N., .,., B. E.-com. Grințieș, . și B. I.- com. Grințieș, ..
Casează sentința civilă nr.1103/27.09.2012 a Jud. Gura Humorului și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2013
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. O. D. L. A. A. I. M. L. A.
Red L.A.
Jud.fond G. B.
Tehnored.L.A.
2 ex./ 08.04.2013
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 737/2013.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 87/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
