Uzucapiune. Decizia nr. 354/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 354/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 354/2015
Dosar nr._ uzucapiune
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 354/2015
Ședința publică de la 17 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. L.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de către apelantul-reclamant S. O. domiciliat în F., ., cu domiciliul ales la cabinet de av. I. A. G. împotriva sentinței civile nr.827/16.09.2014 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți ORAȘUL F. - P. P.- F., jud S., DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. IAȘI-Iași, ..26, jud Iași, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. S.-S., ..7, jud.S., M. A. ȘI D. R. BUCUREȘTI-sector 3, București, ..2-4, CP_.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. I. A. pentru apelantul reclamant, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, în temeiul art. 131 Noul Cod de procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății având în vedere dispozițiile art. 95 alin.1 pct. 2 din Noul Cod de procedură.
Față de dispozițiile art. 238 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța estimează un termen de 6 luni pentru finalizarea acestui litigiu, date fiind împrejurările cauzei, părțile neavând de formulat obiecțiuni cu privire la acest aspect.
Instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Reprezentanta apelantului reclamant înmânează instanței înscrisuri reprezentând practică judiciară.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse de către apelant, prin reprezentant, constând în practică judiciară.
Față de dispozițiile art. 208 Cod de procedură civilă și art.470 Cod procedură civilă, instanța dispune decăderea intimaților Direcția G. R. A Finanțelor P. Iași, Administrația Județeană A Finanțelor P. S. și M. A. Și D. R. București din dreptul de a mai propune probe și invoca excepții în afara celor de ordine publică dat fiind faptul că intimatele Direcția G. R. A Finanțelor P. Iași și Administrația Județeană A Finanțelor P. S. nu au formulat întâmpinare iar intimatul M. A. Și D. R. București, prin întâmpinarea depusă nu a înțeles să solicite administrarea vreunui probatoriu în dovedirea susținerilor formulate.
În temeiul art.482 raportat la art.244 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, nemaifiind alte cereri, instanța constată cercetarea procesului încheiată și, în baza art.392 Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile acordând cuvântul asupra fondului cauzei.
Av. I. A. solicită admiterea apelului arătând că apelantul a dobândit dreptul de proprietate sub efectul prescripției achizitive sub forma joncțiunii posesiilor și solicită înscrierea în cartea funciară a dreptului astfel dobândit. Având în vedere adeverința de rol agricol, terenul a fost în stăpânirea tatălui reclamantului, apoi a reclamantului care este singur la părinți. A se observa că acest teren a fost dat chiar de Orașul F. și nu a fost revendicat de nimeni. P. întâmpinare la instanța de fond niciuna dintre aceste instituții nu s-a opus acestei uzucapiuni astfel încât acțiunea reclamantului este justificată. De altfel, deși este o practică neunitară la majoritatea instanțelor astfel de acțiuni sunt admise.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
P. acțiunea civilă promovată la această instanță, înregistrată sub nr._, reclamantul S. O. în contradictoriu cu pârâtul Orașul F. – prin primar a solicitat să se constatate că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1568 m2 identificat prin p.f. 1A din CF_,_ UTA F. prin efectul prescripției extinctive sub forma joncțiunii posesiilor unindu-se posesia sa cu cea a autorului său respectiv defunctul S. D. și să se dispună înscrierea în CF a dreptului astfel obținut.
În motivare reclamantul a arătat că suprafața de teren de 1568 m.p. identificat prin p.f. nr.1 A din CF nr._,_ UTA F., se află situată în intravilanul orașului F. și se învecinează cu S. E., Cremeliuc Modest, S. A., Ș. R. și C. E.. Acest teren a fost dobândit de către tatăl său cu mulți ani în urmă, respectiv în anul 1952. După decesul acestuia, terenul i-a revenit reclamantului. Mai arată, reclamatul, că este unicul moștenitor după tatăl său, fiind singur la părinți. Terenul este îngrădit și l-a folosit atât tatăl său cât și el, fără să fie stingheriți de nimeni în posesie.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 35 C.p.civ., art. 1890 C.civ..
P. cererea modificatoare primită la data de 13.02.2014 reclamantul S. O. a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți a Direcției Generale Regionale a Finanțelor P. Iași, Administrației Județene a Finanțelor P. S. și Ministerului A. și D. R. București.
La data de 19.03.2014 M. A. și D. R. a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive.
În motivare a arătat că într-un proces civil, calitatea de parte trebuie să corespundă calității de titular al unui drept, respectiv al unei obligații ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății. Mai precis, calitatea procesuală este titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte într-un proces. Din această cauză, se impune, pentru a putea fi exercitată acțiunea, să coincidă calitatea procesuală activă cu calitatea de titular al dreptului dedus judecății și nu în ultimul rând, calitatea procesuală pasivă cu calitatea de subiect pasiv al dreptului. Totodată solicită ca instanța să aibă în vedere faptul că, în materie de uzucapiune, prescripția achizitivă reprezintă un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui imobil ca efect al unei posesii îndelungate, după perioada și în condițiile prevăzute de legiuitor. Astfel, potrivit prevederilor legale, aceasta este o sancțiune aplicată unui proprietar neglijent care a lăsat imobilul în proprietatea unei alte persoane, o durată semnificativă de timp, dezinteresându-se de soarta acestuia și are ca efect dobândirea dreptului real prin efectul posedării lucrului în timpul determinat de lege, astfel încât starea de fapt se transformă în stare de drept. Or, dreptul de proprietate ce se invocă pe calea prescripției achizitive, urmează a fi opus celui care poate invoca un drept de proprietate asupra imobilului, verificarea îndeplinirii condițiilor cerute de lege fiind necesar a fi făcută în contradictoriu cu adevăratul proprietar, fiind singurul care poate emite pretenții asupra terenului, cel mai în măsură să formuleze o apărare pertinentă, invocând eventualele vicii ale posesiei ori faptul întreruperii curgerii termenului prin diverse acțiuni . Verificarea calității procesuale pasive în persoana pârâtului are prioritate în raport de orice aspecte legate de fondul cauzei. Chiar dacă în extrasul de carte funciară anexat cererii de chemare în judecată, dreptul de proprietate asupra terenului ce face obiectul cauzei aparține Statului Român – M. A., la momentul de față, ministerul nu este proprietarul imobilului în litigiu și, ca atare, nu este îndeplinită condiția cerută de lege, pentru a fi parte în proces.
La data de 25.03.2014 Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași - Administrația Județeană a Finanțelor P. S. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa. În motivare a arătat că uzucapiunea, prescripția achizitivă, este un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege. Constituie împreună cu ocupațiunea, o probă absolută de dobândire a dreptului de proprietate. Conform art. 1050 NCPC cererea de uzucapiune se depune la judecătoria în circumscripția căreia se află situat imobilul. Reclamantul va arăta în cererea de înscriere, data de la care posedă imobilul sub nume de proprietar, temeiul uzucapiunii, faptul dacă imobilul posedat este sau nu înscris în cartea funciară, precum și numele ori denumirea vechiului proprietar, sau a succesorului acestuia, dacă îl cunoaște. Astfel, având în vedere obiectul acțiunii, uzucapiune, în speță calitatea procesuală pasivă o are titularul înscris în cartea funciară ( proprietarul tabular), în cazul de față Statul Român prin M. A. și nu DGRFP Iași prin AJFP S.. S-a mai arătat că în orice acțiune în justiție, instanța trebuie să verifice calitatea părților, pentru că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii drepturilor ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății. Această verificare se impune și atunci când una din părți este Statul în calitate de proprietar datorită principiului specialității.
P. sentința civilă nr.827/16.09.2014 a Judecătoriei Gura Humorului, prima instanță a respins excepțiile invocate și a respins cererea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor P. Iași - Administrația Județeană a Finanțelor P. S. și a Ministerului A. și D. R. București prima instanță a avut în vedere că potrivit planului de situație depus la dosarul cauzei terenul în suprafață de 1568 m2 care face obiectul cauzei este alcătuit din o parte din p.f. nr. 82/8 din CF nr._ F. în suprafață de 1020 m2 și din o parte din p.f. nr. 81/1 din CF nr._ F. în suprafață de 548 m2. Potrivit aceluiași plan de situație și extraselor CF anexate, ambele parcele au ca proprietar tabular Statul Român prin M. A..
Lipsa de diligență manifestată de instituțiile Statului pentru reglementarea situației juridice a imobilelor aflate în proprietatea sa, în acord cu modificările intervenite în organizarea structurală a autorității publice centrale, respectiv Guvernul României, nu îi este imputabilă părții care a înțeles să cheme în judecată ministerul care dată fiind denumirea sa, a succedat în organizarea Guvernului României, Ministerului A., care figurează ca proprietar tabular. Instanța a apreciat că în această situație o soluție de admitere a excepției ar fi de natură a îngrădi accesul la justiție a reclamantului, care s-a prevalat cu bună credință de înscrierea CF sus menționată.
De asemenea, prima instanță a avut în vedere în soluționarea excepțiilor dispozițiilor art. 223 alin.1 C.civ. potrivit căruia în raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi și obligații, Statul participă prin M. Finanțelor P., afară de cazul când legea stabilește un alt organ în acest sens. Din probele mai sus indicate rezultă că proprietar tabular asupra imobilului care face obiectul cauzei este potrivit probelor indicate Statul Român. Având în vedere că reclamantul a înțeles să cheme în judecată M. Finanțelor P., indicând în cuprinsul cererii modificatoare formulate denumirea unei instituții publice cu personalitate juridică aflată în subordinea Ministerului Finanțelor P., potrivit H.G. nr. 34/2009, instanța apreciază că pârâta Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași - Administrația Județeană a Finanțelor P. S. are calitate procesuală pasivă în cauză.
În consecință prima instanță a respins excepțiile invocate.
Referitor la fondul cauzei prima instanță a avut în vedere că reclamantul a înțeles să invoce în cauză o posesie anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, indicând în motivele cererii de chemare în judecată o posesie care ar fi început din anul 1952. Împrejurarea invocată este confirmată în parte și de declarațiile martorilor audiați care au susținut că reclamantul deține terenul care face obiectul cauzei de 30 de ani respectiv de 50 de ani.
Față de perioada de timp invocată și locul situării imobilului, respectiv în zonă cu regim de carte funciară, prima instanță a apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile Decretului-lege nr. 115/1938, având în vedere și dispozițiile Deciziei nr. 86/2007 a I.C.C.J.. Potrivit art. 28 alin.1 din Decretul-lege nr. 115/1938 cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat. Față de aceste dispoziții legale, dat fiind calitatea proprietarului tabular, respectiv Statul Român, prima instanță a apreciat că dobândirea bunului imobil indicat prin uzucapiune, potrivit dispozițiilor legale incidente în cauză, este imposibilă.
În consecință, a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că în mod eronat s-a reținut de către instanța de fond faptul că sunt incidente dispozițiile Decretului Lege nr.115/1938, avându-se în vedere și dispozițiile Deciziei nr.86/2007 a I.C.C.J.
Astfel în baza MINUTEI din 01.04.2009 a întâlnirii dintre conducerea CSM și membrii Comisiei de Unificare a practicii judiciare - cu președintele Secției Civile de la ICCJ, reprezentantul ÎCCJ și președinții secțiilor civile, în care s-a statuat admisibilitatea acțiunilor având ca obiect " uzucapiune", în cazul terenurilor aflate în zonă de carte funciară, în care proprietar tabular este Statul Român.
De asemenea potrivit art.1845 cod civil vechi se arată că "Statul, stabilimentele publice și comunale, în ceea ce privește domeniul lor privat, sunt supuse la aceleași prescripții ca particularii și, ca și aceștia, le pot opune.”
Așadar din probatoriul administrat în cauză respectiv înscrisurile depuse la dosar și martorii audiați, rezultă că au fost îndeplinite condițiile cerute pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune în baza art.1836, 1845, 1847 și 1890 Cod civil vechi coroborate cu Decretul Lege nr.115/1938 și art. 41 alin.2 din Constituția României potrivit cărora domeniul privat al statului este supus acelorași prescripții, iar proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Uzucapiunea fiind un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, a fost reglementată de legiuitor în dreptul comun ca o sancțiune a proprietarului pasiv.
Într-o altă opinie de idei, conform dispozițiilor legale uzucapiunea de drept comun reprezintă expresia cea mai elocventă a protecției posesiei, întrucât conferă efect achizitiv proprietatea unei posesii utile fără a distinge după cum posesorul este de bună sau de rea credință.
Codul civil nu indică expres bunurile care au fost uzucapate ci folosește ca metodă de delimitare a domeniului bunurile prescriptibile indicarea acelora care nu pot face obiectul acestui mod de dobândire. In principal, intră în categoria bunurilor imprescriptibile cele care fac parte din domeniul public al statului sau unitățiilor administrativ - teritoriale, făcându-se referire la textul constituțional și la prevederile legii organice în materie, respectiv Legea nr.213/1998 ( a se vedea "Uzucapiunea " - D. D. )
Din punct de vedere al doctrinei și al jurisprudenței " posesorul care exercită acte materiale de stăpânire asupra bunului beneficiază de o prezumție de neprecaritate în virtutea art.1854 Cod civil vechi și de aceea instanțele chemate să soluționeze litigii privind posesia și efectele ei nu au ce să caracterizeze elementul intențional al posesiei și să cerceteze originea lui decât în măsura în care cel căruia i se opune posesia dovedește titlul precar originar al dobândirii bunului" ( D. D. - Uzucapiune" - pag. 121).
În drept a invocat dispozițiile art.466 și următoarele Ncpc.
Intimatul pârât M. A. ȘI D. R. BUCUREȘTI a formulat întâmpinare ( filele 24-29) prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apărare a arătat că Judecătoria Gura Humorului în mod legal și temeinic a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată. Având în vedere, pe de o parte, dispozițiile art.28 alin.(1) din Decretul - lege nr. 115/1938 și a Deciziei nr.86/2007 a ICCJ cât și calitatea, iar pe de altă parte, calitatea proprietarului tabular, respectiv Statul Român, instanța de fond a apreciat că „dobândirea bunului imobil indicat prin uzucapiune, potrivit dispozițiilor legale incidente în cauză, este imposibilă".
P. Decizia nr.86/2007, înalta Curte de Casație și Justiție soluționând recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ, s-a pronunțat în sensul că, în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului -lege nr. 115/1938 și împlinite după . Legii nr.7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile vechi, respectiv cele ale Decretului - lege nr. 115/1938.
Având în vedere cele arătate mai sus, pentru posesia imobilelor situate în regiunile de carte funciară începute sub imperiul Decretului - lege nr. 115/1938, așa cum este și speța în cauză, acțiunea în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune este reglementată de prevederile acestui decret, chiar dacă la data intrării în vigoarea Legii nr.7/1996.
In regiunile supuse regimului de publicitate imobiliară prin vechile cărți funciare, uzucapiunea a operat in condițiile prevăzute de Decretul - Lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, respectiv, în condițiile prevăzute de art. 27 si art. 28 din aceasta reglementare. In aceste zone, rolul uzucapiunii este mult mai redus, fiind un mod excepțional de dobândire a proprietății, întrucât aici dreptul de proprietate se dobândește ca regulă generală, numai prin intabulare. In absența unor dispoziții tranzitorii, care să stabilească raportul dintre normele cuprinse în art. 27 si art. 28 din Decretul - Lege nr. 115/1983 - legea veche si prevederile Codului civil referitoare la uzucapiune - legea nouă, în regiunile în care au fost incidente primele norme, trebuie să se recurgă la interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 69 alin.2 si 3 din Legea nr.7/1996 republicată, raportate la art. 56 alin. 1 si art. 58 alin. 1 din aceeași lege.
Astfel, potrivit art. 69 alin. 2 din Legea nr.7/1996 republicată, numai la finalizarea lucrărilor cadastrale și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui județ, îsi încetează aplicabilitatea Decretul - Lege nr. 115/1938, iar conform alin. 3 al aceluiași articol, doar ca urmare a definitivării cadastrului la nivelul intregii țări, intervine și abrogarea acestui decret lege. P. urmare, până la finalizarea acestor lucrări cadastrale, Legea nr. 7/1996 care reglementează noile cărți funciare ce au ca bază tehnică cadastrul, nu se aplică imediat, voința legiuitorului, exprimată expres în dispozițiile arătate, fiind aceea de a institui o aplicare treptată, cu consecința incidenței în continuare, a vechilor dispoziții ale Decretului - Lege nr. 115/1938 în regiunile de carte funciară.
Se poate constata deci, că în timp, legea veche, respectiv, Decretul -Lege nr. 115/1938, ultraactivează în intregul ei, acțiunea sa neputând înceta decât în momentul fixat de legiuitor. Totodată, este de observat că prin art. 60 din Legea nr.7/1996 în conținutul avut la data intrării sale în vigoare, s-a prevăzut că " Acțiunile introduse în temeiul art. 22, 23, 27, 28 si 38 - 40 din Decretul - Lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor soluționa potrivit dispozițiilor legale sus-menționate. Hotărârile judecătorești definitive, prin care s-au admis aceste acțiuni, vor fi înscrise în cartea funciară". Din forma avută de această dispoziție a legii, rezultă neîndoielnică voința legiuitorului că prescripțiile împlinite sau cele începute înainte de . noului act normativ să își producă efectele potrivit regimului juridic sub care au început.
Concluzia care rezulta din examinarea acestor dispoziții legale este aceea ca, pentru posesia imobilelor situate în regiunile de carte funciară, începute sub imperiul Decretului -Lege nr. 115/1938, acțiunea în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune este reglementată de prevederile acestui decret, chiar și după data intrării în vigoare a Legii nr.7/1996.
În drept a invocat dispozițiile art.471 Noul Cod de procedură civilă.
Apelantul reclamant a formulat răspuns la întâmpinare ( fila 36).
Ceilalți intimați nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața instanței pentru a-și susține apărările.
Examinând sentința prin motivele de apel invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, Tribunalul va confirma soluția atacată apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Contrar susținerilor din apel, Tribunalul constată că judecătorul instanței de prim grad a realizat o judicioasă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie, respectiv a prevederilor Decretului Lege nr.115/1938.
Potrivit extraselor de carte funciara de la filele 25 si 26 dosar fond, potrivit notei ing.P. C. din finalul extrasului de plan cadastral depus la fii .5 dosar fond, proprietar tabular asupra imobilelor identificate cu nr. 81/1-262 si 82/8, este Statul Român., intabularea realizându-se în anul 1940 în baza Decr.3620 din 29.09.1940, respectiv a Convenției încheiate între Statul Român si Reichul G..
Atât din susținerile reclamantului, cât si din declarațiile martorilor audiați (filele 32, 33) rezulta ca în anul 1976, acesta a primit de la pârâți imobilele nr. top. 885 si 887, înscrise în cf. nr. 4 Baita. De la acea data reclamantul a exercitat posesia acestor imobile, ale cărei calități urmează a fi analizate potrivit probelor administrate.
Având în vedere ca prin cererea de chemare în judecata s-a solicitat a se stabili un drept de proprietate în favoarea reclamantului, dobândit prin uzucapiune, în considerarea faptului ca atît reclamantul cât si autorul său ar fi stăpânit imobilul în litigiu din anul 1952, se apreciază că întemeiat prima instanță a procedat la verificarea calității acestei posesii si a dispozițiilor legale ce-i sunt aplicabile, în contextul în care posesia a început în anul 1952, deci sub imperiul dispozițiilor Decretului - Lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare.
P. decizia nr. LXXXVI (86), admițându-se recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație si Justiție a stabilit ca în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului - Lege nr. 115/1938 si împlinite după . Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciara sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv cele ale Decretului - Lege nr. 115/1938.
În aceste condiții, în mod just prima instanță a ținut seama de prevederile art. 28, alin. 1 din Decretul - Lege nr. 115/1938 potrivit cărora „Cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciara, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat."
Sub aspectul posesiei imobilelor, instanța a reținut ca aceasta a fost exercitata de către autorul său si de reclamant din anul 1952 potrivit declarațiilor martorilor audiați, că reclamantul a folosit imobilul în mod continuu, si că sub aspectul duratei posesiei, aceasta este îndelungata, adică din 1952 si până în prezent, deci mult mai mare decât perioada de timp ceruta de lege, respectiv de 20 de ani.
În ce privește următoarea cerința legala („ ... timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciara"), întemeiat judecătorul de fond a constatat ca dreptul de proprietate asupra acestui teren este înscris în favoarea Statului Român astfel că cerința legii privitoare la moartea proprietarului înscris în cartea funciara, condiție ce derivă din dispozițiile art. 28 din Decret nu ar fi îndeplinita.
F. de cele de mai sus,Tribunalul retine că prin interpretarea si aplicarea riguroasă a legii instanța de fond a concluzionat că nu poate constata îndeplinirea acestei condiții pentru ca posesorul sa-si înscrie dreptul de proprietate asupra bunului uzucapat, întrucât cerințele legii privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune trebuie îndeplinite în mod cumulativ ,or neîndeplinirea unei singure condiții împiedica dobândirea dreptului de proprietate în acest mod.
Susținerile apelantului că în mod eronat s-a reținut de către instanța de fond faptul că în cauză ar fi incidente dispozițiile Decretului Lege nr.115/1938 avându-se în vedere decizia nr.86/2007 a ÎCCJ, nu pot fi primite de instanța de apel, urmând a se înlătura.
Este a se reține în acest sens că prin decizia nr.86/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție soluționând recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ, s-a pronunțat în sensul că, în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului -lege nr. 115/1938 și împlinite după . Legii nr.7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile vechi, respectiv cele ale Decretului - lege nr. 115/1938.
Având în vedere cele arătate mai sus, pentru posesia imobilelor situate în regiunile de carte funciară începute sub imperiul Decretului - lege nr. 115/1938, așa cum este și speța în cauză, acțiunea în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune este reglementată de prevederile acestui decret iar în regiunile supuse regimului de publicitate imobiliară prin vechile cărți funciare, uzucapiunea operează in condițiile prevăzute de Decretul - Lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, respectiv, în condițiile prevăzute de art. 27 si art. 28 din aceasta reglementare.
Nu vor fi primite nici motivațiile privitoare la faptul că atât Orașul F. cât și celelalte instituții introduse în cauză, prin precizările formulate, au arătat că nu prezintă nici un interes față de suprafața de teren deținută de reclamant.
Este a se observa că soluționarea pretențiilor reclamantului, de către instanță și pronunțarea unei hotărâri favorabile acestuia nu poate avea loc, prin raportarea numai la poziția procesuală a celorlalte părți litigante, ci numai prin analizarea întregului probatoriu administrat, și la verificarea îndeplinirii sau nu a cerințelor legii care sunt aplicabile cauzei.
Așadar, faptul că pârâții nu și-au manifestat opoziția față de pretențiile reclamantului din acțiune, nu constituie temei de admitere a acestora, câtă vreme din probatoriul cauzei nu a rezultat că sunt îndeplinite condițiile Decretului Lege nr.115/1938 pentru a uzucapa.
A mai arătat apelantul că, în baza Minutei din 01.04.2009 a întâlnirii dintre conducerea CSM și membrii Comisiei de Unificare a practicii judiciare - cu președintele Secției Civile de la ICCJ, reprezentantul ÎCCJ și cu președinții secțiilor civile, s-a statuat asupra admisibilității acțiunilor având ca obiect " uzucapiune", în cazul terenurilor aflate în zonă de carte funciară, în care proprietar tabular este Statul Român.
Și această critică este nejustificată. Se are în vedere faptul că MINUTELE CSM întocmite cu prilejul întrunirii reprezentanților magistraților pentru discutarea aspectelor de practică judiciară neunitară, nu sunt obligatorii pentru instanțe, acestea neavând regimul juridic al deciziilor date de ÎCCJ în soluționarea recursurilor în interesul legii.
De altfel verificând conținutul problemelor de drept care au fost dezbătute cu prilejul întâlnirii din data de 01.04.2009 invocată de apelant în susținerea motivelor de apel, s-a constatat o opinie majoritară în sensul că, acțiunile având ca obiect uzucapiune în sistem de Carte Funciară introduse în contradictoriu cu Statul Român sunt inadmisibile, întrucât imobilele se află situate într-o zonă în care publicitatea imobiliară se realizează prin cărțile funciare, că devin aplicabile dispozițiile Decretului Lege nr.115/1938 care, începând cu data de 12.07.1947 se aplică exclusiv, iar nu alternativ cu cele ale Codului Civil, reținându-se în argumentare și dispozițiile art.2 alin.2 și 3 din Legea 7/1993.
În contextul celor de mai sus, cum în speță își găsesc incidența prevederile Decretului Lege nr.115/1938 sus-menționat și nu ale Codului Civil vechi, găsind că toate celelalte motivații sunt nejustificat formulate și că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art.480 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de către apelantul-reclamant S. O. domiciliat în F., ., cu domiciliul ales la cabinet de av. I. A. G. împotriva sentinței civile nr.827/16.09.2014 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți ORAȘUL F. - P. P.- F., jud S., DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. IAȘI-Iași, ..26, jud Iași, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. S.-S., ..7, jud S., M. A. ȘI D. R. BUCUREȘTI-sector 3, București, ..2-4, CP_.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2015
Președinte, Judecător, Grefier,
C. L. L. A. L. A.
Red C.L
Jud.fond Șalar A. I.
Tehnored.L.A.
8 ex./ 23.04.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 306/2015. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 277/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
