Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 462/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 462/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 4560/339/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 462
RECURS
Ședința publică de la 7 iunie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte - F. M.
Judecător - V. M.
Judecător - G. P.
Grefier - Ț. N.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. SRL, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 1544 din 29.06.2012 pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. A. (decedat) și intimatul -D. N.,moștenitor al defunctului D. A., domiciliat în A., .. 16 Bis, județ Teleorman, având ca obiect - revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, intimatul D. N. a fost reprezentat de avocat Ș. M., a lipsit recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu 164 lei taxa judiciară de timbru conform chitanței nr._/10.05.2013 și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 C.pr.civ.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin.4 Cod procedură civilă,instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față în raport de disp. art. 2 alin. 1 pct. 3 C. proc. civ.
Avocat Ș. M., pentru intimatul D. N. depune la dosar împuternicirea avocațială . nr._/07.06.2011, chitanța nr. 719/29.05.2013, reprezentând onorariu avocat, concluzii scrise, învederează că nu mai are cereri noi de formulat, ori probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Tribunalul, luând act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, ori probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul, avocat Ș. M. pentru intimatul D. N., susține că în mod corect instanța de fond a constatat nulitatea absolută a contractului de arendare înregistrat sub nr. 2549/2008, față de probatoriul administrat în cauză.
Menționează că recurenta-pârâtă refuză să restituie intimatului terenul ce-i aparține, motivând că deține acest teren în baza unui contract de arendare valabil încheiat. Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că nici autorul intimatului și nici intimatul nu au semnat contractul de arendare și nici nu a negociat cu această societate clauzele vreunui contract.
Precizează că este nul contractul de arendare, deoarece nu este exprimat consimțământul în forma cerută de lege pentru validitatea lui - forma scrisă, astfel că, solicită respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă, ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._, din 21.12.2011 reclamantul D. A. cu domiciliul in mun. A., ., județul Teleorman, a chemat în judecată pe pârâta . cu sediul in ., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractului de arendare nr.2549/2008 pentru lipsa totala a consimtământului si nerespectarea formei „ad validitatem” cu obligarea pârâtei la lăsarea in deplina proprietate si pasnică folosintă a terenului în suprafata de 2,90 ha situat in extravilanul ., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este coproprietarul suprafetei de 2,90 ha teren situat in extravilanul ., pe care l-a dobandit prin reconstituirea dreptului de proprietate in temeiul Legii nr.18/1991, conform titlului de proprietate nr._/1994. Suprafata revendicata este situata iun extravilanul ., in trei sole diferite, individualizate astfel:
- suprafața de 0,6400 ha teren arabil, situat în tarlaua 39/3, .: N- M. V., E- drum, S- L. Ghe., N- drum;
- suprafața de 1,0700 ha, teren arabil, situat în tarlaua 29/1, . vecinătăți: N - M. V., E- Drum, S- M. Ș., N- drum;
- suprafața de 1,1900 ha, teren arabil, situat în tarlaua 41, .: N- C. I., E- Izlaz, S- D. P., N -drum.
În vara anului 2011 le-a solicitat reprezentantilor societatii .-i puna la dispozitie terenul deoarece intentiona sa-l exploateze impreuna cu familia, insa paratul a refuzat restituirea pe motiv ca terenul este arendat pentru o perioada de 10 ani.
Urmare refuzului pârâtului, a solicitat de la Consiliul Local al Comunei F. o copie a contractului de arendare nr.2549/2008 si a constatat ca acesta nu poartă nici o semnatură la rubrica arendator.
A menționat că terenul este în prezent in posesia părătei, fără nici un drept, si cu toate demersurile necesare, acesta refuză restituirea.
Prin cererea completatoare din 03.02.2012 a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului de arendare nr.2549/2008 pentru lipsa totala a consimtamantului si nerespectarea formei ceruta de lege „ad validitatem” deoarece contractul nu este valabil incheiat, lipsind semnatura proprietarului terenului, iar consimtamantul nu este exprimat in forma ceruta de lege pentru validitatea lui-forma scrisa.
În drept a invocat disp.art.563 si urm. C.civ., art-643 C.civ., art.2 si art.6 din Legea nr.16/1994, art.132 alin.2 pct.1 din C.proc.civ.
In sustinerea actiunii a depus copie de pe titlu de proprietate nr._/1994, notificarea din 24.10.2011.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că arenda care a fost înregistrată sub nr.2549/2008 la Consiliul Local al Comunei F., in numele lui D. A., reprezintă o continuare a relației contractuale de arendă, relatie al carei început a fost reprezentat prin semnarea contractului de arenda cu . de catre D. A., in nume propriu dar si pentru fiul sau D. N., inregistrat sub nr.1515/2006 la Consiliul Local F..
Relativ la momentul in care primul contract de arenda nr.1515/2006 a fost preluat de parata, D. A. a semnat in prealabil, un acord ca relația de arendare sa fie preluata de . de la ., societati intre care s-a incheiat si un contract de cesiune a contractelor de arenda.
Actionand in baza mandatului dat de fiul sau, prin semnarea acestui document, D. A. l-a angajat si pe D. N. relativ la suprafetele de teren ce apartin acestuia din urma, in relatia contractuala de arenda materializata prin contractul nr.2549/2008, inregistrat la Consiliul Local al Comunei F..
Nesemnarea contractului de catre D. Auric este explicabila prin faptul ca D. Auric era singurul reprezentant pentru toate suprafetele de teren cuprinse in contractul nr.2549/2008 si, luand in considerare varsta inaintata a acestuia, reprezentantii societatii parate au consemnat primirea acceptului acestuia pentru întocmirea contractului de arendă, verbal, pin telefon.
Acordul reclamantului este evident exprimat prin faptul ca arenda a fost înregistrată fără probleme la Consiliul Local al comunei F..
În privinta consimtamantului, a arătat că acesta a fost transmis reprezentantului societatii verbal, chiar de catre reclamant.. Mai mult decat atat, reclamantul personal cat si fiul acestuia s-au prezentat la sediul subscrisei si au ridicat arenda prevazuta in contract atat in natura, cat si in bani, astfel ca nu se poate retine lipsa consimtamantului din moment ce chiar reclamantul a confirmat incheierea contractului de arenda prin acceptarea si ridicarea arendei.
In drept părăta și-a întemeiat cererea pe disp. art.115 din C.pro.civ.
Prin sentința civilă nr. 1544/_ Judecătoria Z. a admis acțiunea în revendicare imobiliară formulată de reclamantul D. A. în contradictoriu cu .. L ; a obligat pe pârât să lase reclamantului în deplină proprietate si liniștită posesie imobilul - teren cu suprafață de 2,90 ha situat în extravilanul . ; a constatat nulitatea absolută a contractului de arendare nr.2549/04.12.2008 ; a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamant constând în 750 lei-onorariu avocat, 328 lei taxa de timbru, 3 lei timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, referitor la capătul de cerere privind constatarea nulității contractului de arendare nr.2546/2008, că, la incheierea acestuia, reclamantul nu si-a exprimat consimtământul, lipsind astfel una dintre conditiile esentiale necesare la incheierea unei conventii, prevazuta de art.948 din Codicele civil .
Cu referire la capătul de cerere formulat de reclamant cu privire la revendicarea terenului în suprafată de 2,90 ha situat in extravilanul ., prima instantă a apreciat că este intemeiat avand in vedere ca in conformitate cu tilul de proprietate nr._/1994, reclamantul este coproprietar asupra acestei suprafete de teren, iar paratul nu are nici un temei juridic cu privire la acest imobil .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal prev. de art. 301 C. proc. civ. recurentul – pârât . solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile nr. 1544/_ a Judecătoriei Z., în sensul respingerii acțiunii astfel cum a fost formulată de intimatul reclamant.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul – pârât a arătat că deși, din anul 2008 și până în vara anului 2011, intimatul reclamant s-a comportat ca parte într-un contract de arendare, în sensul că și-a ridicat arenda, fie în bani, fie în produse, și a lăsat spre lucrare terenurile a căror revendicare o solicită, atitudinea sa relevă rea-credință prin promovarea cererii de chemare în judecată și solicitarea desființării contractului de arendare.
Prima instanță nu a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 225 C.p.c., în sensul că putea socoti refuzul intimatului reclamant de a răspunde la interogatoriu ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul său .
Instanța de fond a apreciat greșit că mandatul dat pentru încheierea unui act solemn trebuie să îndeplinească aceeași condiție de solemnitate.ca și actul care se încheie, invocând dispozițiile art. 1536 alin. 2 din Codul Civil 1864. Articolul în discuție nu face decât să precizeze diferența dintre mandatul general, dat pentru acte de administrare, și cel special, dat pentru acte care depășesc administrarea, precum înstrăinarea, ipotecarea și altele, fără însă a condiționa încheierea unui act de administrare, cum este arendarea, de forma scrisă a mandatului dat în vederea acestei operațiuni.
În drept, a invocat dispozițiile art. 3041 și 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
La data de_ avocatul intimatului reclamant a depus la dosarul cauzei certificatul de deces . nr._ din_ , și a solicitat, în raport de împrejurarea nou ivită, introducerea în cauză a moștenitorilor intimatului reclamant D. A..
Prin încheierea din_ Tribunalul a dispus introducerea în cauză a numitului D. N., fiul intimatului reclamant .
Au fost depuse la dosarul cauzei note de concluzii filele 28-29.
În cursul cercetării judecătorești a recursului nu au fost administrate probe noi
În ceea ce privește recursul declarat, Tribunalul constată în virtutea rolului său activ impus de art. 306 alin. 3 Cod de procedură civilă și art. 129 alin. 5 Cod de procedură civilă, că motivele concrete formulate de recurentul petent, se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivului de recurs invocat, Tribunalul reține că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea și corecta interpretare a dispozițiilor legale.
În ceea ce privește motivul de recurs prin care se critică soluția instanței de fond, pe considerentul că, în mod greșit prima instanță nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 225 C. în prezenta cauză, se constată că este nefondat.
Dispozițiile art. 225 C. prevăd: Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice.
Din punct de vedere al efectelor produse prin chemarea la interogatoriu, pot fi distine trei situații, anume: partea chemată la interogatoriu tăgăduiește faptele arătate de partea adversă ; partea chemată la interogatoriu refuză nejustificat să se prezinte în fața instanței sau, deși se prezintă, refuză fără motive temeinice să răspundă la interogatoriu ; partea chemată la interogatoriu se prezintă și recunoaște susținerile celeilalte părți .
Prin urmare, atitudinea celui chemat la interogatoriu, constând în refuzul nejustificat de a se prezenta sau de a răspunde la întrebări, poate fi considerată de către instanță fie ca o mărturisire, fie ca un început de dovadă.
Așadar, fiind vorba de o prezumție de recunoaștere tacită, legea numai o recomandă instanței, fără însă a o și impune . Cu alte cuvinte, textul de lege impune o simplă prezumție, judiciară, fiind deci opera judecătorului cauzei, iar nu o prezumție legală.
În toate cazurile în care este posibilă administrarea altor probe, lipsa la interogatoriu sau refuzul de a răspunde va fi socotit ca un început de dovadă, ce urmează a fi completat cu alte probe – martori, prezumții, și numai atunci când nu s-ar mai putea administra alte probe instanța va putea considera atitudinea părții ca o mărturisire deplină, dacă și-a format convingerea în acest sens din împrejurările concrete ale cauzei .
Astfel, numai dacă nu există posibilitatea administrării altor probe, refuzul părții de a se înfățișa sau de a răspunde la interogatoriu va fi prezumat ca o mărturisire tacită, însă puterea doveditoare a acesteia este lăsată la libera apreciere a judecătorului cauzei.
În speță, fiind administrate de către prima instanță și alte probe, respectiv, proba cu înscrisuri, proba cu martori, coroborat cu starea precară de sănătate în care se afla intimatul reclamant, care de altfel a și decedat, pe parcursul exercitării căii de atac, Tribunalul reține că, în mod corect a procedat prima instanță, în aplicarea dispozițiilor art. 225 C., având în vedere considerațiile expuse.
Cât privește motivul de recurs prin care se critică soluția instanței de fond, pe considerentul că, în mod greșit prima instanță apreciat că mandatul dat pentru încheierea unui act solemn trebuie să îndeplinească aceeași condiție de solemnitate.ca și actul care se încheie, invocând dispozițiile art. 1536 alin. 2 din Codul Civil 1864, se constată că este nefondat.
Este adevărat că, în forma sa actuală, astfel cum a fost aprobat prin Legea nr.287/2009, cu modificările și completările aduse prin Legea de punere în aplicare nr.71/2011, instituția mandatului apare într-o formă nouă, diferită de cea din vechiul cod civil, însă, în reglementarea anterioară, aplicabilă cauzei de față, mandatul este un contract în puterea căruia o persoană se obligă, fără plată, de a face ceva pe seama unei alte persoane de la care a primit însărcinarea.
Mandatul dintre două persoane fizice se prezumă a fi cu titlu gratuit. Cu toate acestea, mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activități profesionale se prezumă a fi cu titlu oneros. Dacă mandatul este cu titlu oneros, iar remunerația mandatarului nu este determinată prin contract, aceasta se va stabili potrivit legii, uzanțelor ori, în lipsă, după valoarea serviciilor prestate.
De asemenea, mandatul este cu sau fără reprezentare ; dacă din împrejurări nu rezultă altfel, mandatarul îl reprezintă pe mandant la încheierea actelor pentru care a fost împuternicit ; împuternicirea pentru reprezentare sau, dacă este cazul, înscrisul care o constată este procura, în acest caz fiind aplicabile dispozițiile din Cod referitoare la contracte.
Contractul de mandat poate fi încheiat în formă scrisă, autentică ori sub semnătură privată, sau verbală. Acceptarea mandatului poate rezulta și din executarea sa de către mandatar.
De remarcat însă că, mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie să respecte acea formă, sub sancțiunea aplicabilă actului însuși ; prevederea nu se aplică atunci când forma este necesară doar pentru opozabilitatea actului față de terți, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Cum, în cauza de față, la momentul înregistrării contractului de arendare nr. 2549/2008 la Consiliul Local al Comunei F., , potrivit art. 6 alin. 2 din legea nr. 16/1994, se prevedea întocmirea în formă scrisă a acestuia sub sancțiunea nulității, pe cale de consecință, pentru considerațiile expuse, și presupusul mandat dat fiului de către intimatul reclamant, pentru încheierea acestuia, ar fi trebuit să respecte forma scrisă sub sancțiunea aplicabilă actului însuși conform principiului simetriei.
Din această perspectivă, Tribunalul reține că susținerile recurentului pârât referitoare la faptul ca fiul reclamantului a actionat in calitate de mandatar pentru incheierea contractului de arendare, sunt nefondate de vreme ce nu s-a făcut dovada existenței unui contract de mandat încheiat în formă scrisă prin care fiul intimatului reclamant să fie împuternicit de a încheia contractului de arendare nr. 2549/2008 .
Potrivit art. 948 C.civ, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt, capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat, o cauză licită.
În considerarea textului de lege menționat, corect a reținut prima instanță că, la incheierea contractului de arendare nr.2546/2008 intimatul reclamant nu si-a exprimat consimtamantul cu privire la incheierea acestuia, lipsind astfel una dintre conditiile esentiale necesare la incheierea unei conventii, aceea a consimțământului valabil exprimat al părții ce se obligă, sancțiunea fiind aceea a nulitatii absolute a actului juridic astfel încheiat. .
Așa fiind tribunalul în temeiul art 312 C Pr Civ va respinge recursul.
Conform art 274 C Pr Civ recurenta fiind căzută în pretenții prin respingerea recursului va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. SRL, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 1544 din 29.06.2012 pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. A. (decedat) și intimatul -D. N.,moștenitor al defunctului D. A., domiciliat în A., .. 16 Bis, județ Teleorman, ca nefondat.
Obligă recurenta pârâtă la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 7.06. 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
F. M. V. M. G. P. Ț. N.
Red. și thred. V.M..-2 ex/25.06. 2013
d.f._
j.f. O. D.
Judecătoria Z.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 867/2013. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 27/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
