Pretenţii. Decizia nr. 27/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 27/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 1090/740/2012
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 27
RECURS
Ședința publică de la 18 ianuarie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – G. P.
Judecător - F. M.
Judecător - V. M.
Grefier - D. E.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenta-reclamantă S.C. „A.” S.R.L., cu sediul în A., .. M3, jud. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 4865 din 27 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații-pârâți Ș. R. C., în calitate de mandatar al numitului Mihri Mehmedov, cu domiciliul în A., .. 68, ., S.C. „G. Asigurări” S.A., cu sediul în A., ., ., jud. Teleorman, și intimații-intervenienți P. M. și P. I.-F., domiciliați în A., .. 68, ., . obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, recurenta-reclamantă fiind reprezentată de avocat I. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care;
Avocat I. C. depune un set de înscrisuri reprezentând copie de pe devizul de reparații al autoturismului, eliberat de ., și solicită acordarea cuvântului pe fondul cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și nici alte probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale a pârâtei . și de a-i obliga în solidar pe pârâți la plata sumei de 5887,95 lei reprezentând contravaloare reparații auto și la plata sumei de 2467,28 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Aduce la cunoștința instanței că, pârâta . a fost de acord să plătească devizul de reparații reclamantei, dar că instanța de fond a considerat că nu există o înțelegere legală între părți. Face referire la declarația martorului C. E.-S., inspector al pârâtei, care a precizat că a fost de acord cu plata devizului de reparații.
Astfel consideră că sunt temeiuri suficiente pentru obligarea pârâților la plata contravalorii devizului de reparații și al cheltuielilor de judecată. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei de timbru judiciar fixată de instanța de recurs.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 03.02.2012 pe rolul Judecătoriei A., sub numărul_, reclamanta .. a chemat în judecată pe pârâții Ș. R. C. și S.C. G. Asigurări S.A., pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța să-i oblige pe pârâți, în solidar, la plata sumei de 5 887,95 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor auto efectuate autoturismului cu nr. de înmatriculare P0097PM aparținând pârâtului Ș. R.. Totodată, au fost solicitate și cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta și-a motivat acțiunea arătând că la data de 08.08.2010, în A., jud. Teleorman, numitul P. I. F., conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_, a avariat autoturismul cu nr. P0097PM, în parcarea blocului 205 unde acesta din urmă fusese parcat de numitul R. M. A., căruia îi fusese încredințat de pârâtul Ș. R. C., care îl deținea la rândul său, de la proprietarul Mihri Mehmedov Osmanov, conform procurii autentificate atașate dosarului.
A mai susținut reclamanta că în urma accidentului, s-a încheiat constatarea amiabilă de accident, prin care s-a stabilit culpa numitului P. I. F. și, întrucât autoturismul condus de acesta era asigurat la pârâta S.C. G. Asigurări S.A., s-a deschis dosarul de daună_ în baza contractului de asigurare obligatorie PD_.
Ca urmare a celor arătate, pârâtul Ș. R. C. a introdus autovehiculul său cu nr. P0097PM în service-ul reclamantei, în vederea efectuării reparațiilor (conform facturii TROUT 4882, acestea ridicându-se la nivelul sumei de 5 887,95 lei), iar întrucât pârâta S.C. G. Asigurări S.A., printr-un angajat al său, a fost de acord cu plata sumei arătate, reclamanta a eliberat autoturismul pârâtului Ș. R., urmând ca decontarea să fie făcută de către societatea de asigurări.
Reclamanta a invocat existența a două contracte valabil încheiate cu ambii pârâți, pe de o parte, reprezentat de acordul de voință cu pârâtul Ș. R. privind efectuarea reparațiilor la auto_ și plata contravalorii acestora, iar pe de altă parte, acceptul dat de S.C. G. Asigurări S.A. referitor la plata aceleiași sume, de unde rezultă, în opinia reclamantei, obligația solidară a celor doi debitori pentru stingerea creanței.
A mai subliniat reclamanta că pârâții au fost invitați la conciliere directă și li s-a adus la cunoștință debitul, pe care nu au înțeles să îl achite.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 1270 C.civ. (2011), art. 720 ind. 1 și următoarele C. proc. civ. .
La data de 12.06.2012, prin serviciul registratură, reclamanta a formulat cerere precizatoare prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârât, pe numitul Osmanov Mihri Mehmedov, prin procuratorul său, Ș. R. C., urmând a fi introduși în cauză, în calitate de intervenienți forțați, numiții P. I. F. și P. M., primul ca persoană vinovată de producerea accidentului, iar cea de a doua persoană ca titular al asigurării RCA (fila 70).
Pârâta S.C. G. Asigurări S.A., legal citată, a formulat întâmpinare la data de 03.05.2012 (filele 30-32) în care a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a S.C. G. Asigurări S.A., iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, aceasta din urmă a arătat că, față de temeiul pretențiilor reclamantei-răspunderea civilă contractuală, S.C. G. Asigurări S.A. are calitatea de terț față de contractul de prestări servicii intervenit între reclamantă și pârâtul Ș. R. C.; în condițiile în care contractul de asigurare RCA reprezintă o stipulație în favoarea unui terț, respectiv persoana păgubită printr-un accident de circulație, reclamanta nu are calitatea de terț păgubit, de unde rezultă că acțiunea în pretenții a unității de service reparatoare împotriva asigurătorului este lipsită de temei legal.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat, în esență, că urmare a avizării scrise nr. 479/09.08.2010 cu privire la un presupus accident de circulație produs la data de 08.08.2010, S.C. G. Asigurări S.A. a deschis dosarul de daună nr. U1011771, în baza poliței de asigurare RCA nr._ din data de 17.03.2010, evenimentul fiind constatat prin procesul verbal de contravenție . nr._/09.08.2010, întocmit pe baza declarațiilor persoanelor implicate.
A susținut pârâta că în urma investigațiilor efectuate de angajații săi a rezultat faptul că evenimentul rutier din data de 08.08.2010 nu a avut loc în condițiile și în circumstanțele menționate de cei doi conducători auto, așa încât, în condițiile în care nu se probează vinovăția asiguratului său în producerea prejudiciului, asigurătorul de răspundere civilă nu poate fi obligat la plata despăgubirilor solicitate.
Prin sentința civilă nr. 4865/27.IX 2012 Judecătoria A. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. G. Asigurări S.A. invocată de aceasta.
A admis, în parte, acțiunea civilă având ca obiect pretenții formulată de reclamanta .., cu sediul în A., .. M3, parter, județul Teleorman, în contradictoriu cu pârâtul Ș. R. C., mandatar al numitului Mihri Mehmedov Osmanov, domiciliat în A., .. 68, ., județul Teleorman, și cu S.C. G. ASIGURĂRI S.A., cu sediul în București, .. 45, sector 1 și sediul procesual ales în A., ., județul Teleorman, respectiv cu intervenientul forțat P. I. F., domiciliat în A., .. 68, ..
A obligat pe pârâtul S. R. C. la plata sumei de 5 887,95 lei către reclamantă, reprezentând contravaloare reparații autoturism.
A obligat pârâtul la plata sumei de 1 967,28 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel a reținut că nu s –a făcut dovada existenței valabile a unui raport juridic direct, de natură contractuală între reclamantă și societatea de asigurări, raport care să dea naștere pretențiilor deduse judecății, în baza art.969 C. civ. anterior. Mai mult decât atât, instanța reține că în materie de asigurări auto sunt incidente disp. Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, care la art. 49 prevede că asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule. Cum față de contractul de asigurare RCA reclamanta-service auto- nu are calitatea de persoană/terț păgubit(ă) printr-un accident de circulație, în accepțiunea legii speciale sus amintite, pretențiile sale legate de acoperirea contravalorii reparațiilor autovehiculului avariat (în speță, marca BMW, nr.P0097PM, condus de utilizatorul-pârât Ș. R., păgubit în urma accidentului din data de 09.08.2010, conform procesului-verbal de contravenție . nr._/09.08.2010 -fila 55) sunt greșit îndreptate împotriva S.C. G. Asigurări S.A., care nu poate fi chemată în judecată în calitate procesuală de pârâtă, neexistând vreun temei de drept care să consacre și răspunderea sa solidară (împreună cu pârâtul Ș. R. C.) în vederea recuperării creanței invocate de reclamantă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că raportul juridic dintre părți este generat de codul civil de la 1864 față de prevederile art. 5 alin. 1 cod civil și de momentul nașterii obligației pârâtului Ș. R. - C. respectiv 18.09. 2010(data scadenței facturii fiscale pentru suma de 5.887,95 lei.
A constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale a pârâtului Ș. R. C. care a beneficiat de serviciile de reparații auto cu nr. P0097PM, așa cum rezultă din: devizul de reparații nr. 2329/23.08.2010 (filele 17-18); procesul-verbal de constatare a daunelor (fila 33); actul de evaluare a pagubelor și de stabilire a despăgubirilor (fila 34) coroborat cu declarația de acceptare a despăgubirii (fila 38), fiind emisă în sarcina sa - în calitate de client al reclamantei-furnizor al serviciului prestat- factura fiscală . nr. 4882/25.08.2010 (fila 16), în cuantum de 5 887,95 lei, având scadența la data de 18.09.2010,.
Instanța a reținut pe de o parte, faptul că autoturismul cu nr. P0097PM a fost eliberat din unitatea de service care a efectuat reparațiile (așa cum rezultă din declarația martorului C. E.-fila 71), reclamanta executându-și obligația asumată în derularea unei relații comerciale în formă simplificată cu pârâtul, prin emiterea facturii fiscale sus menționate, iar pe de altă parte, că pârâtul-în calitate de utilizator al autoturismului marca BMW, cu nr. P0097PM (conform procurii autentificate de notar G. Gheorghev de pe lângă Tribunalul Raional R., sub nr. de înregistrare 9862/16.06.2010 -filele 7-9)- nu a invocat și nu a dovedit vreuna din cauzele exoneratoare de răspundere și nici nu a dovedit acoperirea contravalorii reparațiilor efectuate de reclamantă, astfel cum sarcina probei îi incumba în conformitate cu art. 1169 C. civ. anterior, menținut conform art. 230 lit. a Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta . criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ., obligarea în solidar a pârâtului Ș. R. C., Osmanov Mihri Mehmedov și . la plata în solidar a sumei de 5887,95 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 2467,28 lei și nu de 1967,28 lei cum greșit a reținut instanța.
În motivare recurenta a arătat că ;
1.- Instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă).
a) În acest sens s –a susținut că între recurentă și asigurător există un raport juridic direct valabil întrucât martorul C. E. S.- inspector de daune a semnat și a și declarat la instanță că și –a dat acordul, prin semnarea devizului de reparații emis de ., la plata sumei cerute prin acțiune de .> b) Instanța a interpretat greșit incidența legii asigurărilor întrucât nu s –a solicitat obligarea la plata unor sume în baza legii asigurărilor pentru că ar fi fost prejudiciată prin producerea unui accident ci în lipsa răspunderii civile contractuale, pârâta trebuind să răspundă în temeiul acceptului de plată dat de reprezentantul său.
c) Acțiunea a fost încadrată în drept în prevederile art. 1270 Cod civil ( fost 969 Cod Civil 1864), instanța reținând greșit neexistența unui temei de drept care să consacre răspunderea pârâtei.
2.- Hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Faptul că ulterior acordului de voință și încheierii valabile a contractului între cele 2 societăți chiar dacă nu are formă scrisă intitulat” contract” ci are forma unui deviz, asigurătorul și –a schimbat poziția și a contestat vinovăția asiguratului său, nu este de natură să afecteze existența acordului de voință, existența contractului ori a obligației de plată.
A mai arătat recurenta că dacă într-adevăr accidentul nu s –a produs în condițiile declarate, asigurătorul nu este liberat de obligația de plată și se poate îndrepta împotriva celor ce i – au fraudat interesele pentru despăgubiri.
3.- Cheltuielile de judecată au fost acordate într-un cuantum greșit, fiind omise cheltuielile de deplasare ale avocatului din localitatea de domiciliu la instanță de 500 lei.
În recurs, recurenta a depus înscrisuri care nu constituie probe noi față de cele depuse la fond(f. 24-26).
Intimații nu s –au prezentat în instanță și nu au formulat întâmpinare.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor aduse, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Este adevărat că acțiunea recurentei – reclamante este întemeiată pentru răspunderea contractuală reglementată pe dispozițiile art. 969 Cod civil de la 1864, actual1270 Cod civil, iar sub acest aspect interpretarea dată de judecătorul fondului actului juridic dedus judecății, a fost corectă, acesta motivând că nu s –a făcut dovada existenței unui raport juridic direct, de natură contractuală între cele 2 societăți litigante care să dea naștere pretențiilor deduse judecății.
S-a invocat ca și contract între cele două societăți, devizul de lucrări întocmit de recurenta – reclamantă, semnat de reprezentantul acesteia, C. E.- S. –inspector de daune. Însă,pentru validitatea unei convenții,potrivit disp.art.948Cod civil de la 1864,este necesară îndeplinirea mai multor condiții cum ar fi capacitatea de a contracta și consimțământul valabil al celui ce se obligă.Oriîn speță,recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că salariatul intimatei-C. E.-S. și-a dat acordul valabil pentru plata sumei pretinse.
În ceea ce privește cuantificarea cheltuielilor de judecată, critica este nefondată, costul cheltuielilor de deplasare nefiind dovedit, iar înscrierea sumei pretinse pe chitanța de onorariu nu reprezintă o astfel de dovadă.
D. pentru care se va respinge ca nefondat recursul, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. „A.” S.R.L., cu sediul în A., .. M3, parter, jud. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 4865 din 27 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații-pârâți Osmanov Mihri Mehmedov prin procurator Ș. R. C., cu domiciliul în A., .. 68, ., jud. Teleorman, S.C. „G. Asigurări” S.A București, .. 45, sector 1 cu sediul procesual ales la Agenția A. 2 din A., ., ., jud. Teleorman, Ș. R. C., domiciliat în A., .. 68, ., și intimații-intervenienți P. M. și P. I.-F., domiciliați în A., .. 68, ., .> Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. P. F. M. V. M. D. E.
Red. FM.- 24.01. 2013
Thred PS.- 7.02. 2013 - 2 ex
Df.-_ Jud A.
Jf.- P. D. A.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 462/2013.... | Pretenţii. Decizia nr. 401/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
