Pretenţii. Decizia nr. 401/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 401/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 4387/740/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 401
RECURS
Ședința publică de la 31 mai 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător - D. A.
Judecător - S. L.
Grefier - D. E.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenta-reclamantă ., cu sediul în A., ., jud. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1451 din data de 20 martie 2013 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. E., domiciliată în A., .. 598, ., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimata-pârâtă, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 145,5 lei și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei, și că recurenta-reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă în cererea de recurs conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod Procedură Civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Intimata-pârâtă solicită acordarea cuvântului pe fondul cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și nici alte probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Intimata-pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, învederând că nu are posibilități materiale pentru a plăti debitul.
Față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că recurenta-reclamantă . a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. (2) C., tribunalul constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A., la data de 30 mai 2012, sub nr._, reclamanta S.C. „A. S.” S.A. A. a chemat în judecată pe pârâta B. E., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 2590,82 lei, reprezentând debit neachitat pentru perioada iunie 2009 – martie 2012 și a sumei de 934,92 lei, reprezentând penalități de întârziere. Totodată, a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți se desfășoară un raport comercial ce constă în furnizarea de servicii de alimentare cu apă și canalizare, iar în folosul pârâtei au fost emise mai multe facturi fiscale. Precizează că furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și canalizare ca serviciu de utilitate publică are la bază principiul – beneficiarul plătește – art. 1 alin. 4 lit. k din Legea nr. 51/2006.
A mai arătat că în temeiul art. 30 alin. 3 și 4 din Legea nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și canalizare, cu modificările și completările ulterioare, facturile pentru furnizarea serviciului, se emit până cel mai târziu la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată, iar utilizatorii sunt obligați să achite facturile în termen de scadență de 15 zile, iar în caz contrar, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței, atrage după sine penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorare pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, începând cu prima zi de întârziere.
A mai susținut și faptul că între reclamantă și Asociația de proprietari nr. 37 din care face parte și blocul în care locuiește pârâta, există încheiat un contract de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare nr. 54 din data de 25.07.2008; blocul din care face parte apartamentul în care locuiește pârâta este branșat la rețeaua de alimentare cu apă rece și canalizare; pârâtei i-au fost furnizate aceste servicii și a beneficiat de ele; în această perioadă nu s-a depus nici o cerere de sigilare a apei reci care să conducă la întreruperea furnizării serviciilor.
Reclamanta a mai precizat că, în temeiul art. 7201 din Codul de procedură civilă, debitoarea a fost convocat la consiliere directă pentru achitarea restanței pe care o avea către societate, iar aceasta nu a dat curs invitației de stingere a litigiului pe cale amiabilă.
A mai susținut și faptul că activitatea societății presupune realizarea a două obiective: 1) asigurarea serviciului de alimentare cu apă, respectiv captarea – tratarea apei brute urmată de transportul și distribuția apei potabile și 2) asigurarea serviciului de canalizare prin colectarea-transportul și evacuarea apelor uzate la stațiile de epurare urmată de epurarea și evacuarea acestora, care se desfășoară în folosul utilizatorilor, persoane fizice sau juridice, cu branșament la rețeaua de apă potabilă și racordați la rețeaua de canalizare, în mod direct sau indirect, individual sau colectiv și nediscriminatoriu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 109 și art. 112 din Codul de procedură civilă, art. 1164, art. 1165, art. 1516 și art. 1522 din Codul civil.
În conformitate cu art. 242 din Codul de procedură civilă, s-a solicitat judecarea în lipsă.
În susținerea cererii, reclamanta a depus următoarele înscrisuri, în copie: fișa abonat privind pe B. E., factura fiscală ., nr._, adresa de conciliere directă nr. 4787 din data de 20.04.2012, contractul nr. 54 din 25.07 2008 cu anexe și confirmare de primire.
Pârâta, deși legal citată, nu s-a prezentat la instanță pentru a formula apărări și nici nu a depus întâmpinare .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că reclamanta a prestat în favoarea pârâtei serviciile de furnizare apă rece și canalizare în baza contractului nr. 54 / 25.07. 2008, iar pârâta nu a făcut dovada achitării acestora în perioada iunie 2009 – martie 2012, probă care îi incumbă în conformitate cu art. 1169 Cod Civil, astfel încât, prin sentința civilă nr. 1451/ 9. 01. 2013, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat-o pe pârâtă să plătească acesteia suma de 2590,82 lei reprezentând debit neachitat.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 250 lei, întrucât este în culpă procesuală.
Cât privește capătul de cerere referitor la plata penalităților de întârziere, instanța a constatat că plata lor nu a fost prevăzută în nici un contract semnat și asumat de ambele părți și în lipsa contractului scris nu pot fi percepute penalitățile de întârziere, drept pentru care, a respins acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamanta . solicitând modificarea acesteia în sensul obligării pârâtei și la plata penalităților de întârziere, prevăzute de art. 15 alin. 2 din contractul încheiat între părți.
Instanța a respins capătul de cerere privind obligarea intimatei pârâte la plata penalităților de întârziere, pentru motive străine de natura pricinii, contradictorii, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă.
Astfel, deși instanța reține că pârâta este racordată la rețeaua de apă și canalizare, că este înscrisă in asociația de proprietari cu care a fost încheiat contractul și a beneficiat de aceste servicii, a respins capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere având în vedere considerente străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă ).
Greșit a reținut instanța că nu a fost încheiat un contract între părți,acest contract există, pârâta a avut cunoștință de el și de clauzele contractuale, inclusiv de consecința neexecutării acestora.
Atitudinea intimatei - pârâte creează un dezechilibru în activitatea reclamantei, ce nu poate fi acoperit decât cu cheltuieli suplimentare, acesta fiind temeiul penalităților prevăzute în contract ( art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă ).
Pe de altă parte, hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, in condițiile în care contractul crea în sarcina pârâtei, obligația de plată atât a contravalorii serviciilor prestate, cât și a penalităților de întârziere( art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă ).
În consecință, recurenta - reclamantă a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea intimatei - pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursului.
În temeiul art. 242 Cod procedură civilă, recurenta reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Deși legal citată, intimata- pârâtă nu a formulat întâmpinare.
În esență, recurenta - reclamantă a criticat sentința sub aspectul respingerii capătului de cerere privind plata penalităților de întârziere, în condițiile în care între reclamantă și asociația de proprietari din care face parte și pârâta, s –a încheiat contractul scris care este opozabil și pârâtei care cunoștea condițiile în care se derulează contractul, inclusiv faptul că neexecutarea acestuia duce la plata de penalități de întârziere.
Recursul este întemeiat.
Raporturile juridice dintre reclamanta . cu sediul în A. în calitate de operator și Asociația de proprietari - Condominiul 37 – cu sediul în A., în calitate de utilizator, drepturile și obligațiile utilizatorului, respectiv operatorului, sunt detaliate în contractul de furnizare / prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 54 din 25.07.2008 care, potrivit art. 30 alin ( 1) din Legea 241 /2006, a fost încheiat în baza art. 1 alin ( 1 ) din lege, care stabilește cadrul juridic unitar pentru înființarea, organizarea, gestionarea, exploatarea și controlul furnizării /prestării reglementate a serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare a localității.
Potrivit art. 1 alin. (2 ), dispozițiile acestei legi se aplică serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare organizat la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor, județelor sau, după caz, al asociațiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă și de canalizare, utilizatorii au obligația de a respecta clauzele contractului de furnizare/prestare a serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare ( art. 31 alin(5) din Legea 241 /2006) și cum pârâta B. E. face parte din Asociația de proprietari - Condominiul 37 A., contractul încheiat între asociație și reclamantă îi este opozabil și acesteia, atât sub aspectul contravalorii serviciilor de furnizare apă rece și canalizare, cât și sub aspectul plății penalităților de întârziere, cum sunt prevăzute în art. 15 alin. ( 2 ) din contractul cadru.
Pârâta nu a făcut dovada achitării contravalorii serviciilor prestate de reclamantă în perioada iunie 2009 - martie 2012, în termen de 30 de zile de la data scadenței, ceea ce atrage plata penalităților de întârziere conform art. 31 alin (7) din Legea nr. 241 /2006, care sunt egale cu nivelul dobânzii datorată pentru neplata la termen a obligației bugetare stabilite conform reglementărilor legale în vigoare.
Prin urmare, greșit a fost respins capătul de cerere privind plata penalităților atâta timp cât, atât în contractul cadru cât și în contractul încheiat între . și asociația de proprietari din care face parte pârâta, s –a prevăzut plata penalităților în condițiile art. 31 din Legea 241 /2006.
In consecință, tribunalul va admite recursul declarat de recurenta reclamantă în conformitate cu art. 312 alin ( 3 ) raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă vechi – în vigoare la data formulării acțiunii – și va modifica sentința, în parte, în sensul obligării pârâtei și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 934,92 lei.
Totodată, intimata pârâtă va fi obligată să plătească recurentei reclamante cheltuieli de judecată în sumă de 147,5 lei, potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă ce constau în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă ., cu sediul în A., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1451 din 20 martie 2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata- pârâtă B. E., domiciliată în A., șoseaua T. M., ., ..
Modifică, în parte,sentința, în sensul că obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 934, 92 lei penalități de întârziere.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimata - pârâtă să plătească recurentei reclamante suma de 147,5 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 31 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. M. D. A. S. L. D. E.
Red. DA.- 10.06. 2013
Thred PS.- 11.06. 2013 – 2 ex
Df.-_ Jud. A.
Jf.- D. M. G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 27/2013. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 403/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
