Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 83/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 83/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 14-08-2013 în dosarul nr. 16347/301/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 83
APEL
Ședința publică din 14 august 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – D. A. Judecător – V. M.
Grefier – O. S.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă O. N., cu domiciliul în București, .. 199, ., ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 278 din data de 04.02.2013, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimații-pârâți O. G. și O. F., ambii cu domiciliul în Roșiorii de Vede, ., județul Teleorman și autoritățile tutelare: P. S. 2 București, P. S. 3 București și P. M. Roșiorii de Vede, având ca obiect - stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: apelanta reclamantă O. N., prezentă personal și asistată de avocat V. E. (în baza împuternicirii avocațiale nr. 123/2013), intimații pârâți O. G. și O. F., prezenți personal și asistați de avocat P. M. (în baza împuternicirii avocațiale ., nr._/2013), iar autoritățile tutelare, au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu suma de 6,00 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată cu chitanța nr._ din data de 29.04.2013, emisă de către Consiliul Local Sector 2 București – Direcția Venituri Buget Local, precum și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 159 Cod procedură civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Apărătoarea apelantei reclamante O. N., solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și efectuarea unei expertize. Totodată, precizează că la instanța de fond reclamanta a renunțat la cererea principală, însă acum, solicită încuviințarea acestor probe, cu privire la cererea reconvențională.
Apărătoarea intimaților pârâți O. G. și O. F., arată că se opune probelor solicitate, având în vedere că prima instanță s-a pronunțat asupra cererilor de probatorii, iar reclamanta nu s-a prezentat la interogatoriu, deși s-au acordat mai multe termene în acest sens.
Instanța, respinge cererea de probatorii formulată de către apărătoarea apelantei reclamante, având în vedere că față de obiectul dosarului „stabilire program vizitare minor”, nu se justifică efectuarea unei expertize în cauză, iar probele solicitate la acest termen, nu au fost invocate și la instanța de fond.
Părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat.
Instanța, față de împrejurarea că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și nici înscrisuri de depus, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Avocat V. E. pentru apelanta reclamantă O. N., având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat, apreciind sentința pronunțată de prima instanță, ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
Arată că, la instanța de fond, apelanta reclamantă a renunțat la judecarea acțiunii, astfel încât, cererea reconvențională a devenit cerere principală, iar în conformitate cu dispozițiile art. 5 Cod procedură civilă, Judecătoria Roșiorii de Vede nu mai era competentă să judece cauza, având în vedere că domiciliul pârâtei era în București.
Pe de altă parte, apreciază că hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea drepturilor copilului în ceea ce privește programul de vizită fixat, întrucât nu există relații de atașament între bunicii paterni și copil. Mai arată, că vizita s-a soldat cu ceartă între părți, iar minorul s-a speriat de atitudinea bunicilor.
Față de acest aspect, apreciază că hotărârea pronunțată de prima instanță, ca vizita să se facă în absența mamei, este dată cu încălcarea drepturilor copilului.
Pe cale de consecință, solicită admiterea apelului declarat de apelanta reclamantă O. N., pentru motivele invocate și expuse și respingerea acțiunii formulată de către intimații pârâții-reclamanți O. G. și O. F., ca neîntemeiată.
De asemenea, arată că înțelege să solicite cheltuieli de judecată, pe cale separată.
Avocat P. M., pentru intimații pârâți O. G. și O. F., având cuvântul, arată că Judecătoria Roșiorii de Vede a rămas competentă să soluționeze cauza, chiar dacă reclamanta a renunțat la acțiune, întrucât acest aspect nu influențează stabilirea competenței.
Pe de altă parte, arată că motivele de apel invocate, se referă numai la programul de vizitare a minorului, dar în realitate sunt analizate doar relațiile dintre socri și reclamantă.
Precizează că nu minorul este vinovat de faptul că nu își cunoaște bunicii și că, de fapt, aceștia sunt împiedicați să aibă o relație normală cu nepotul lor, aceasta fiind singura dorință a intimaților.
În concluzie, solicită respingerea apelului declarat de apelanta reclamantă O. N., cu acordarea cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria sector 3 București, la 5 mai 2011 reclamanta O. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâții O. G. și O. F. și Autoritatea tutelară Primăria S. 3, Primăria S. 2, Primăria Roșiori de Vede, stabilirea de relații personale între pârâți și fiul său Nicholas A. O., în două etape, gradual.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâții sunt bunicii paterni ai minorului.
La data de 19.10.2007, soțul său a decedat din cauza unui accident de elicopter iar din ziua accidentului pârâții au acuzat-o pe reclamantă că a participat la un complot.
Prin decizia civilă nr.1309/14.10.2009, s-a stabilit un program de vizitare în favoarea bunicilor, cu posibilitatea luării copilului din domiciliul mamei. Acest program contravine intereselor minorului, iar pârâții își exercită abuziv dreptul la vizită, vin însoțiți la domiciliul mamei de alte persoane pe care minorul nu le cunoaște, nu anunță vizitele iar când vin întâlnirile se transformă în adevărate scandaluri.
Cererea a fost întemeiată în drept, pe dispozițiile art. 14,15 din Legea 272/2004, CEDO, Convenția cu Privire la Drepturile Copilului.
La data de 15.07.2011, pârâții au depus cerere reconvențională la dosar, solicitând încuviințarea dreptului de a avea legături personale cu minorul, în calitatea lor de bunici, în prima și a treia săptămână din lună, de vineri ora 17,00 până duminică ora 17,00, la domiciliul bunicilor, în prima săptămână din vacanța de iarnă și două săptămâni din vacanța de vară, la același domiciliu.
În motivare, pârâții au arătat că reclamanta refuză să lase copilul în grija lor, la domiciliul acestora, fără a avea un motiv concret.
În drept, pârâții au invocat prevederile art. 14,15, 30, 31, 32 din Legea 272/2004, art. 8 CEDO, art. 43,97 Codul familiei.
Instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei S. 3 București în raport de domiciliul pârâților și prin sentința civilă nr._ din 20.07.2011 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roșiori de Vede.
Deși hotărârea pronunțată nu este supusă niciunei căi de atac, potrivit art. 158 alin (3) Cod procedură civilă, împotriva acesteia a declarat recurs reclamanta O. N., anulat ca netimbrat prin decizia civilă în 218 R din 25.01.2012 a Tribunalului București, Secția a V – a civilă.
La Judecătoria Roșiori de Vede, cauza a fost înregistrată la data de 26.09. 2012.
La data de La data de 26 noiembrie 2011, reclamanta O. N. a depus la dosar cerere de renunțare la judecata acțiunii, invocând totodată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Roșiorii de Vede, cu motivarea că renunțând la cererea principală, cererea reconvențională a pârâților devine cerere principală, motiv pentru care competentă să soluționeze cauza este judecătoria de la domiciliul acesteia, respectiv Judecătoria sector 3 București.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 246, art. 5, art. 158-159 pct. 3 Cod procedura civila.
În baza art. 242 Cod procedura civila a solicitat judecata în lipsă.
A fost anexată declarația de renunțare la judecată a reclamantei, autentificată prin încheierea nr. 596/16.11.2012 la BNP P. Iunia C..
Prin încheierea din data de 26 noiembrie 2012, a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Roșiorii de Vede, cu motivarea că cererea principală se judecă odată cu cererea reconvențională potrivit art.120 pct.1 din Cod procedură civilă. Cererea principală a fost declinată de Judecătoria sectorului 3 București prin sentința civilă nr._ din 20 iulie 2011, fiind avut in vedere domiciliul pârâților, conform art.5 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 4 februarie 2013, pârâții reclamanți și-au precizat cererea reconvențională în ce privește modalitatea de a avea legături personale cu minorul.
Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut că apropierea pârâților de nepotul lor O. Nicholas A., născut la 23.06. 2006, nu constituie un risc pentru acesta, neexistând motive pentru a li se refuza legătura cu minorul pe o perioadă mai lungă de timp și petrecerea vacanțelor școlare la domiciliul pârâților, din municipiul Roșiori de Vede, cu atât mai mult cu cât tatăl copilului, care este fiul pârâților, este decedat și în persoana nepotului lor, pârâții găsesc o alinare sufletească.
Față de dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 272 /2004 instanța a apreciat ca întemeiată cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți O. G. și O. F. și a admis-o ca atare, prin sentința civilă nr. 278 din 4. 02. 2013 dispunând modificarea programului de vizitare a minorului stabilit prin decizia civilă nr. 1309/ 14. 10. 2009 pronunțată de C. în următoarea modalitate: în fiecare prima zi de sâmbătă din lună, între orele 13,00-18,00, la domiciliul minorului, în prezența mamei sau în absența acesteia, în prima săptămână din vacanța de iarnă și două săptămâni în vacanța de vară, cu posibilitatea ducerii minorului la domiciliul pârâților-reclamanți din Roșiorii de Vede, ., jud. Teleorman.
Instanța a constatat că pârâții, prin modalitatea în care au solicitat vizitarea minorului prin cererea precizatoare, respectiv fiecare prima zi de sâmbătă din lună, între orele 13,00-18,00, la domiciliul minorului, în prezența mamei sau în absența acesteia, în prima săptămână din vacanța de iarnă și două săptămâni în vacanța de vară, cu posibilitatea ducerii minorului la domiciliul pârâților-reclamanți din Roșiorii de Vede, ., jud. Teleorman, au avut in vedere interesul superior al copilului, împrejurarea că minorul a mai crescut,fiind acum în vârstă de 6 ani și 8 luni, că reluarea vizitelor trebuie să se facă treptat, în prezența mamei, după care în lipsa acesteia, faptul că minorul va fi cooptat în sistemul de învățământ și va avea timp liber în vacanțele școlare.
Potrivit dispozițiilor art. 14 al. 1,2,3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, minorul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament, copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. Părinții nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Deși prin decizia civilă nr. 1309/14.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel București a fost stabilit un program de vizitare a minorului, cu posibilitatea luării copilului din domiciliu de către pârâți cu obligația înapoierii la ora stabilită, conduita reclamantei este ilegală în sensul că în mod indirect nu mai permite pârâților să țină legătura, să-l vadă și să se implice material și afectiv in viața nepotului lor,nefiind găsită la domiciliu, în zilele stabilite, din luna iunie 2010.
Prin aceeași sentință, instanța a luat act că reclamanta O. N. a renunțat la judecata cererii principale, prin declarație autentificată sub nr.590 / 16. 11. 2012.
Împotriva sentinței menționate în termen legal a declarat apel reclamanta pârâtă O. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1.- Prin renunțarea reclamantei O. N., la judecata acțiunii principale, cererea reconvențională devine cerere principală, reclamanți devin O. G. și O. F., iar O. N. devine pârâtă, motiv pentru care Judecătoria Roșiori de Vede, nu mai este competentă teritorial să judece acțiunea, întrucât domiciliul pârâtei se află pe raza Judecătoriei S. 3 București. Prin aceasta s-au încălcat și dispozițiile art. 4, art. 8, art.12 din Secțiunea a 2 – a și art.17 din Secțiunea a 3 – a din Regulamentul CE nr. 2201 / 2003.
În dezvoltarea acestui motiv de apel, apelanta reclamantă a arătat că Judecătoria S. 3 este instanța de reședință a copilului, care corespunde locului care exprimă o anumită integrare a copilului într-un mediu social și familial, prin urmare instanța competentă este Judecătoria S. 3 București în conformitate cu art. 5 din Vechiul Cod de procedură civilă.
2.- Hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 15 din Legea 272 /2004, fără ca instanța să facă dovada că între pârâți și copil există o relație de atașament și fără a solicita opinia unui psiholog, motiv pentru care instanța, pentru protejarea interesului superior al minorului, ar fi trebuit să dispună din oficiu, o expertiză psiho - socială pentru bunici și copil, edificatoare pentru a se stabili modalitatea în care bunicii ar urma să – și exercite vizita, avându-se în vedere că nu există o relație de atașament între aceștia și copil, de fapt nu există nici un fel de relație, iar copilul nu dorește să îi vadă și se teme de ei.
În susținerea acestui motiv de apel, apelanta reclamantă a arătat că după decesul soțului său, întâlnirile sporadice cu pârâții au avut loc în casa sa de față cu copilul care a asistat la insultele, calomniile și amenințările bunicilor pe care îi numea” oamenii răi”.
În acest context, programul de vizită fixat de instanță este foarte permisiv și reprezintă o încălcare a interesului superior al copilului și a dreptului acestuia de a crește în pace și armonie alături de mama sa.
A mai precizat apelanta reclamantă, că fiul său nu îi cunoaște pe pârâți ca și bunici, ci ca persoane care au agresat-o pe mama sa și pe de altă parte, copilul nu a locuit niciodată în casa pârâților, nu este obișnuit cu aceștia sau cu ceilalți membrii ai familiei și pe de altă parte, a fost martor la certuri violente între ei, încât o vizită la pârâți ar determina o stare de panică și insecuritate și l – ar priva de activități recreativ – instructive specifice vârstei cum ar fi concursuri, serbări, excursii, ateliere de creație, etc.
3.- Hotărârea este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 14 din Legea 272/2004.
În conformitate cu art.14 alin. 1 din Legea nr. 274 /2004” Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament”.
Din probele administrate în cauză a rezultat fără putință de tăgadă că minorul nu a dezvoltat legături de atașament față de pârâți.
Instanța a constatat în urma declarațiilor martorilor propuși de pârâți, că relațiile dintre părți sunt tensionate, însă a fixat un program care încalcă interesul copilului. Simpla existență a relației de rudenie dintre minor și pârâți, nu determină existența și dezvoltarea legăturilor de atașament și nu implică stabilirea de drept a legăturilor personale cu minorul .
În conformitate cu art. 14 alin.2 și alin. 3 din Legea nr. 272 /2004, relațiile personale cu minorul se pot realiza dacă acest lucru nu contravine interesului superior al copilului și dacă nu există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală și morală a copilului.
Comportamentul pârâților de la data decesului fiului lor și până în prezent este de natură să primejduiască dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală și morală a copilului.
Ca mamă și ca psiholog de profesie, apelanta reclamantă, a apreciat că prin fixarea în acest moment a unui program de vizitare, echilibrul și dezvoltarea minorului ar fi în pericol în preajma pârâților, care i-ar aminti în permanență lucruri dureroase despre accident, înmormântare, etc. și care ar denigra-o în permanență pe mama sa.
4. Hotărârea instanței de fond este nelegală, fiind dată cu încălcarea art. 30, 31, 32, 33 din legea nr. 272 /2004.
Programul stabilit de către instanța de fond nu are la bază interesul superior al copilului și încalcă în mod evident drepturile copilului prevăzute de dispozițiile art. 30 – 33 din Legea nr. 272 /2004.
În exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege de a veghea la respectarea cu prioritate a interesului superior al copilului, instanța poate dispune ca exercitarea dreptului bunicilor de a avea legături cu minorul să se efectueze în oricare din modalitățile prevăzute de Legea nr. 272 /2004, modalitatea de legătură dintre bunici și nepotul lor putând și trebuind a fi „personalizată”, astfel încât să fie potrivită nevoilor copilului, în speță ea putând fi personalizată conform solicitării apelantei.
Stabilirea relațiilor personale gradual reprezintă o cale potrivită pentru facilitarea construirii unei relații de încredere și afecțiune între copil și pârâți.
În acest sens sunt și recomandările cuprinse în raportul de evaluare psiho – socială întocmit de psihologul Dr. C. A. care a urmărit evoluția copilului.
În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului, în conformitate cu art. 296 Cod procedură civilă, schimbarea, în tot, a sentinței și pe fond, respingerea cererii pârâților ca neîntemeiată, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
La apelul declarat de apelanta reclamantă O. N., intimații pârâți reclamanți O. G. și O. F., au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acestuia, ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
1.- Cu privire la primul motiv de apel:
- Competența instanțelor de judecată, inclusiv cea teritorială, se stabilește în raport de cererile prin care instanța a fost investită .In raport de acțiunea principală,Judecătoria Sector 3 București și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Roșiorii de Vede care este legal investită să judece fondul cauzei. Renunțarea ulterioară la cererea principală nu este de natură a influiența competența teritorială a instanței.
Cât privește Regulamentul CE nr. 2202 /2003 invocat, acesta vizează competența în materia răspunderii părintești, iar pe de altă parte, art. 5, 158 și 159 al.3 Cod procedură civilă au caracter absolut în această materie.
2.- Cu privire la motivul de apel nr. 2.
Apelanta a invocat permanent faptul ca între pârâți și copil nu există o relație de atașament, că minorul nu îi cunoaște ca bunici, fapte care ar fi trebuit să determina instanța să respingă cererea reconvențională ca fiind împotriva interesului copilului.
În acest fel apelanta dovedește odată în plus că situația actuală se datorează exclusiv atitudinii sale, modului greșit, ba chiar periculos pentru copil, în care ea, ca mamă și ca psiholog - așa cum afirma la un moment dat - înțelege să respecte dreptul copilului de a avea relații cu bunicii paterni.
Toate afirmațiile făcute de apelantă la adresa lor cu privire la presupusa atitudine ostilă față de ea, la presupusa teamă a copilului față de ei, etc, afirmații nu doar nedovedite dar și nereale, dovedesc faptul că cea care încalcă grav dreptul copilului la o viață normală, la relații normale cu familia tatălui său, este însăși mama copilului.
Deși există o hotărâre irevocabilă prin care s –a stabilit deja un program al relațiilor bunicilor paterni cu copilul, apelanta este cea care i-a împiedicat să-l pună în practică.
Împiedicându-i să îl vadă pe nepotul lor, odată pe lună, câteva ore și în prezența sa, apelanta nu doar că a încălcat o hotărâre judecătorească dar l – a privat pe copil cât și pe ei să își continue relația normală dintre bunici și nepot deja stabilită, încălcând astfel dreptul copilului stipulat prin legea pe care însăși apelanta o invocă. Apelanta susține că minorul nu îi cunoaște pe pârâți ca și bunici ci ca persoane care au agresat-o pe mama sa și pe el, însă niciodată nu au avut relații tensionate cu apelanta în fața minorului, iar în ultima perioadă s –au și văzut foarte puțin în contextul în care apelanta nu le deschide ușa și nu – l lasă pe copil să îi vadă atunci când se prezintă la datele stabilite de vizită.
Cât privește programul în sine stabilit de către instanță, acesta respectă pe deplin drepturile și interesele minorului și, în acest context, și pe ale bunicilor și tocmai pentru că este destul de flexibil el poate fi pus în practică.
3. Cu privire la motivul de apel nr. 3.
În cadrul acestui motiv de apel este invocată aplicarea greșită a prevederilor art. 14 din Legea nr. 272 /2004.
Astfel, citând prevederile art. 14, alin. 1 din lege, apelanta susține că încălcarea acestora s - ar fi petrecut deoarece din probele administrate în cauză rezultă că minorul nu a dezvoltat legături de atașament cu bunicii paterni.
Așa cum rezultă din textul în cauză, copilul are dreptul de a avea relații personale în contextul în care a dezvoltat deja legături de atașament doar în situația în care, conform tezei a 2 - a din text, aceste relații vizează” alte persoane” și nu părinții ori rudele.
Aceste categorii de persoane, părinții și rudele, sunt vizate de teza întâi a textului, conform căreia „ copilului are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele”, iar prevederea legală pornește de la premisa ca între copil și părinți ori rude există deja relații de atașament.
Faptul că apelanta îi împiedică să își vadă nepotul și să dezvolte relațiile deja existente nu poate fi primit ca motiv al respingerii cererii lor, ca încălcând un text de lege pe care apelanta îl încalcă prin întreaga sa atitudine.
4. Cu privire la motivul de apel nr. 4.
Textele de lege invocate ca fiind încălcate de instanța de fond cuprind drepturile pe care copilul le are relativ la asigurarea unei vieți de familie armonioase și, respectiv obligațiile părinților în acest context .
Ori, întreaga atitudine pe care apelanta o expune în acest apel dovedește că îi încalcă mare parte din aceste drepturi .
Consideră că menținerea hotărârii instanței de fond reprezintă respectarea interesului superior al copilului și a dreptului lor de a avea legături persoane cu el, motiv pentru care au solicitat respingerea apelului.
Analizând apelul declarat de apelanta reclamantă prin prisma motivelor formulate, tribunalul îl apreciază ca nefondat, pentru următoarele considerente:
1.- În primul motiv de apel, apelanta reclamantă a criticat hotărârea instanței de fond pentru încălcarea și aplicarea greșită a art. 5 Cod Procedură civilă a art. 4, art. 8, art. 12 din Secțiunea a 2 – a și art.17 din Secțiunea a 3 – a din Regulamentul CE nr. 2201 /2003.
A precizat apelanta, că renunțând la judecarea cererii principale, cererea reconvențională formulată de pârâții O. G. și O. F. devine cerere principală, iar pârâții devin reclamanți, situație în care Judecătoria Roșiori de Vede nu era competentă teritorial să soluționeze acțiunea, prin urmare, în mod greșit a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe.
Asupra competenței teritoriale a Judecătoriei Roșiori de Vede s –a pronunțat Judecătoria S. 3 București prin sentința civilă nr._ din 20.07. 2011, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roșiori de Vede și deși hotărârea pronunțată este irevocabilă în conformitate cu art. 158 alin (3) din Noul Cod de procedură civilă, împotriva acesteia a declarat recurs reclamanta O. N., recurs anulat ca netimbrat prin decizia civilă nr.218 R din 25.01. 2012 a Tribunalului București- Secția a V – a civilă.
Excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Roșiori de vede a fost reiterată de către reclamantă după renunțarea la judecarea cererii principale prin declarație autentificată sub nr. 596 / 16. 11. 2012 la BNP P. I. C. – Pigrelea A. – C. – B. și Asociații ( f . 16 dosar fond ), susținând apelanta reclamantă că urmare a renunțării la judecarea cererii principale, cererea reconvențională devine cerere principală, pârâții O. G. și F. devin reclamanți, iar reclamanta O. N. devine pârâtă, situație în care competentă devine Judecătoria Sectoria 3 București pe raza căreia domiciliază pârâta.
Potrivit art. 120 alin (1) Noul Cod procedură civilă” Cererea reconvențională se judecă odată cu cererea principală „ și aceasta trebuie soluționată chiar dacă reclamanta renunță la cererea principală, fără ca această renunțare să impieteze asupra competenței teritoriale a instanței care se stabilește la momentul înregistrării cererii și nu în funcție de renunțările ulterioare ale părților, în acest sens fiind și dispozițiile art.17 din Vechiul Cod de procedură civilă, potrivit cu care „ Cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală „.
Prin urmare, pentru motivele ce preced, tribunalul apreciază ca nefondat primul motiv de apel.
2. În cel de - al doilea motiv de apel, apelanta reclamantă a invocat încălcarea și aplicarea greșită a art. 15 din Legea 272/2004, instanța considerând în mod greșit că legăturile personale dintre pârâți și minorul O. Nicholas A., nepotul lor, se pot realiza în modalitatea prevăzută de art. 15 lit. b din legea menționată, fără a exista o relație de atașament între aceștia.
Critica este nefondată, avându-se în vedere că prin decizia civilă nr. 1309 din 14 . 10. 2009, pronunțată de C. – Secția a III- a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie prin care s –a stabilit programul inițial de vizitare a minorului, instanța de apel a apreciat că raportat la dispozițiile art. 14 și 15 din Legea 272/ 2004, garantarea legăturilor personale cu copilul nu este necesar condiționată de existența unor legături afective, ci doar de existența unui motiv care să pună în primejdie dezvoltarea sa fizică, psihică, afectivă or, în cauza de față nu s –a dovedit un astfel de comportament al intimaților pârâți, aceștia urmărind numai să dezvolte o relație afectivă cu nepotul lor, după decesul tatălui ( fiul intimaților pârâți), fără ca relațiile tensionate dintre mama și bunicii minorului, să constituie un impediment în exercitarea de către aceștia din urmă a legăturilor personale cu nepotul lor, cu atât mai mult cu cât această dorință s – a accentuat după decesul tatălui copilului, cum corect a reținut și instanța de fond.
Potrivit art. 1 alin ( 3 ) din Legea 272 /2004, principiul interesului superior al copilului prevalează în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, conform art. 8 din CEDO este în interesul superior al copilului ca acesta să – și cunoască rudele și să întrețină relații personale cu acestea, în noțiunea de „ familie extinsă” fiind incluse rudele până la gradul IV inclusiv, conform art. 4 lit. c din Legea nr. 272 / 2004, prin urmare, în interesul superior al copilului O. Nicholas A. este să – și cunoască bunicii, să întrețină relații personale cu aceștia, relații care nu se pot realiza decât prin stabilirea unui program de vizitare în modalitatea stabilită de instanța de fond, care nu – l vatămă în nici un fel pe copil.
3. În cel de – al 3 – lea motiv de apel, apelanta reclamantă a criticat hotărârea pentru nelegalitate fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 14 din Legea 272 /2004.
Potrivit art. 14 alin (1), (2) și (3) din Legea 272 /2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, minorul are dreptul de a menține relații persoane și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament ( alin. 1) copilul are dreptul de a –și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior (al.2), iar în ( al. 3) se prevede că părinții nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s –a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
În sensul dispozițiilor citate, pârâții nu pot împiedica relațiile personale ale copilului cu bunicii decât în cazurile în care există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului or, un astfel de comportament al bunicilor paterni nu a fost dovedită, dimpotrivă, cea care i – a împiedicat pe aceștia să – și vadă nepotul a fost apelanta reclamantă care după aproximativ un an de la decesul soțului său, nu le-a mai dat voie intimaților pârâți să – și vadă nepotul, chiar și după stabilirea programului de vizitare stabilit de C., intimații găsind de fiecare dată ușa închisă, atunci când mergeau la București, să-și vadă nepotul ( martori C. M. și M. E. ). Au mai arătat martorii că intimații pârâți obișnuiau să vorbească la telefon cu apelanta reclamantă, însă aceasta și – a schimbat și numărul de telefon, ceea ce demonstrează că întreruperea legăturilor personale dintre bunici și nepot s –a datorat comportamentului apelantei reclamante, care în felul acesta a înțeles să întrerupă orice relație cu foștii socri, împiedicându-i pe intimați să – și viziteze nepotul .
În fine, în ultimul motiv de apel, apelanta reclamantă a invocat încălcarea dispozițiilor art. 30, 31, 32, 33 din Legea 272 /2004.
În dezvoltarea acestui motiv, apelanta reclamantă a precizat că instanța de fond trebuia să stabilească relațiile personale gradual, în timp ce programul stabilit nu urmărește interesul superior al copilului.
Textele citate, vizează dreptul copilului de a crește alături de părinții săi, în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuind să aibă în vedere interesul superior al copilului și asigurarea bunăstării sale materiale și spirituale.
Depozițiile martorilor audiați în cauză nu au dovedit comportamentul necorespunzător al bunicilor, de natură a primejdui dezvoltarea fizică și psihică a copilului, martorii relatând o relație normală dintre intimații pârâți și familia fiului său, care s –a deteriorat după decesul fiului lor, însă de relațiile tensionate dintre părți s –a dovedit a fi vinovată numai apelanta reclamantă care i – a împiedicat pe bunici să – și vadă nepotul, chiar și după stabilirea unui program de vizitare de către instanță, invocând diferite pretexte.
Prin urmare, apreciind că programul de vizitare stabilit de instanța de fond nu încalcă interesul superior al copilului, tribunalul, urmează să respingă ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă O. N., în conformitate cu art. 296 Cod procedură civilă, și să o oblige să plătească intimaților pârâți cheltuieli de judecată, în sumă de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat ( chitanța nr. 276/ 14.08. 2013, f. 61 ), potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă O. N., cu domiciliul în București, .. 199, ., ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 278 din data de 04.02.2013, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimații-pârâți O. G. și O. F., ambii cu domiciliul în Roșiorii de Vede, ., județul Teleorman și autoritățile tutelare: P. S. 2 București, P. S. 3 București și P. M. Roșiorii de Vede.
Obligă pe apelanta reclamantă să plătească intimaților 1500 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 14.08. 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. A. V. M. O. S.
Red. DA.- 6.09. 2013
Thred PS.- 9.09. 2013- 8 ex
DF.-_/2011 Jud. Roșiori de Vede
JF.- D. N. F.
.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 536/2013. Tribunalul TELEORMAN | Stabilire domiciliu minor. Decizia nr. 58/2013. Tribunalul... → |
|---|
