Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 204/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 204/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 2837/339/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 204
APEL
Ședința publică de la 04 iunie 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte – D. M. Nuți
Judecător – C. Doinița
Grefier – O. S.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă ., prin mandatar Cofface România Credit Management Services SRL, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 39, ., împotriva sentinței civile nr. 66 din 24 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatul-pârât D. G., cu domiciliul în Z., ., județ Teleorman, având ca obiect – cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 25,0 achitată cu ordinul de plată nr. 588 din 21.01.2014 și ordinul de plată nr. 519 din 10.03.2014, emise de UniCredit Ț. Bank.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, în procedura prealabilă s-a comunicat intimatului-pârât copie de pe apel și că ulterior, acesta nu a depus întâmpinare.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, față de împrejurarea că la dosar nu sunt formulate cereri prealabile, iar apelanta-reclamantă . prin mandatar Cofface România Credit Management Services SRL, a solicitat, prin cererea de apel, judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare, în baza înscrisurilor aflate la dosar.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. sub nr._ la data de 10.10.2013, reclamanta . a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța, să oblige pârâtul D. G., să îi plătească suma de 223,11 lei-contravaloare energie electrică, 11,66 lei reprezentând penalități de întârziere, suma de 396,84 lei-taxa de debranșare, suma de 19.95 lei - penalități taxa de debranșare si 50 lei - cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat ca intre creditor, calitate de furnizor si debitor in calitate de consumator s-au desfășurat relații comerciale ce au constat in furnizarea de către . de energie electrica către debitor. Contravaloarea energiei furnizate a fost facturată cu mai multe facturi fiscale.
În drept a invocat art.1025-1032 Noul Cod de procedură civilă.
În susținerea cererii creditorul a depus: contract nr.1611-_/17.11.2006, procura specială, fișă cont din 02.09.2013, facturi fiscale.
Debitorul nu a formulat răspuns la cererea reclamantei, în sensul prevăzut de art. 1029 alin. 4 Noul Cod de procedură civilă.
Prin Sentința civilă nr. 66 pronunțată la data de 24.01.2014, Judecătoria Z. a respins cererea formulată de reclamanta S.C."C. V."S.A., având ca obiect cerere de valoare redusă, reținând că din cuprinsul înscrisurilor depuse de reclamant rezultă faptul că nu există un contract de furnizare a energiei electrice încheiat între creditor si debitor si nici un alt document care să ateste faptul că între părți există obligații de plată a sumelor de bani pretinse de creditor, in baza unui contract constatat prin înscris sau determinate potrivit unui statut, regulament sau înscris care să fie însușit de părți prin semnătură ori prin alt mod admis de lege.
Pentru a hotărî astfel, a mai reținut că, singura convenție atașată la dosar este un contract în care nu există identitate între creditorul - titular al acestui contract si reclamantul din cererea de chemare in judecată, iar la dosar nu a fost depus nici un înscris din care să rezulte o cesiune de drepturi între aceste două persoane juridice.
Prin urmare, a apreciat prima instanță, nu există nicio dovadă din probele administrate în cauză că intre reclamant si pârât s-au derulat relații contractuale de furnizare a energiei electrice.
Astfel creditorul nu are o creanță certă in privința existenței sale care să rezulte dintr-un înscris emanat de la debitor sau însușit de acesta prin semnătură sau prin alt mod admis de lege, simpla emitere a unor facturi pe numele debitorului nefiind suficientă pentru a dovedi întinderea debitului solicitat de reclamant.
Conform art.1350 din Noul Cod de procedură civilă „orice persoana trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți si este obligată să repare acest prejudiciu, in condițiile legii.” Având in vedere că in cauză reclamantul nu a dovedit existența unor raporturi juridice contractuale între cele două părți, care sa dea naștere obligației de plată a contravalorii serviciilor furnizate, pretențiile reclamantului nu sunt întemeiate în opinia instanței de fond
Împotriva acestei sentințe a declarat, apel, în termen, reclamanta, care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, prin care a solicitat, schimbarea hotărârii, în sensul, admiterii cererii formulate.
A motivat că, instanța de fond a interpretat greșit că între părți nu s-a încheiat un contract, deși acestea au încheiat un contract de adeziune, având în vedere că prin decizia nr. 57/1999 a ANRE au fost aprobate contractele cadru pentru consumatorii de energie electrică, iar decizia a fost publicată în Monitorul Oficial, astfel încât nimeni nu poate invoca necunoașterea legii și neînsușirea clauzelor prevăzute în contractele cadru.
În dezvoltarea acestui motiv de apel, a susținut că începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data la care pârâtul a început să consume energie electrică, însușindu-și astfel toate obligațiile contractului cadru de furnizare a energiei electrice.
Sub același aspect, a mai menționat că pretențiile sale sunt întemeiate, având în vedere că pârâtul nu a solicitat rezilierea contractului, nu a contestat facturile, nu a formulat obiecțiuni cu privire la tarifele reglementate prin lege, acesta urmărind de fapt să se sustragă de la plata debitului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Intimatul pârât nu a depus întâmpinare.
În apel, nu s-au depus înscrisuri noi și nici nu s-a solicitat administrarea altor probatorii.
Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, constată că apelul este fondat în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare
În primul rând, Tribunalul constată că există o contradicție intre considerente si dispozitivul sentinței cu privire la modul in care a fost soluționată acțiunea, în sensul că deși in dispozitivul sentinței se arată ca aceasta se respinge ( ceea ce denotă că ar fi fost soluționată în fond ), în considerente, instanța a apreciat că nu există identitate între creditorul - titular al acestui contract si reclamantul din cererea de chemare in judecată, ceea ce înseamnă soluționarea acțiunii prin admiterea unei excepții în sensul art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, împrejurare care ar face inutilă analiza in fond a acesteia.
Judecând in acest fel, prima instanță a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea anulării de art. 179 Cod procedură civilă, respectiv a încălcat dispozițiile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, care precizează că atunci când instanța găsește întemeiată o excepție procesuală (cum este excepția lipsei calității procesuale active) analiza fondului este inutilă.
Cum din considerentele sentinței apelate rezultă că instanța de fond a avut în vedere excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție de fond absolută care obligă instanța, în cazul admiterii, la respingerea cererii, fără a mai fi posibilă discutarea fondului iar omisiunea de a pune în dezbaterea contradictorie a părților și apoi a o soluționa motivat echivalează cu încălcarea de către instanță a dreptului părților la apărare, fiindcă, procedând astfel, le-a privat deopotrivă de posibilitatea de a o susține, respectiv de a o combate, se apreciază că o astfel de hotărâre nu respectă exigențele art. 6 paragraf 1 CEDO.
Prin soluționarea apelului, tribunalul nu se poate pronunța direct și pentru prima oară în cadrul procesual legal asupra acestei excepții, deoarece ar priva ambele părți de calea legală de atac și nu ar asigura, mai cu seamă părții nemulțumite de dezlegarea dată, garanțiile unui proces echitabil.
Cum această neregularitate procedurală constând în nesocotirea unor principii fundamentale care guvernează procesul civil atrage sancțiunea nulității hotărârii, în baza art. 480 alin.3 Cod procedură civilă, se va anula sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond, va pune în discuția contradictorie a părților excepția de fond la care a făcut referire în considerente și care nu se reflectă în dispozitivul hotărârii, urmând ca, în raport de dezlegarea dată să soluționeze, după caz, fondul acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă ., prin mandatar Cofface România Credit Management Services SRL, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 39, ., împotriva sentinței civile nr. 66 din 24 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatul-pârât D. G., cu domiciliul în Z., ., județ Teleorman.
Anulează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 04.06.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
Pentru președinte C. Doinița Pentru grefier
D. M. Nuți, aflat în CO, O. S, aflat în
Semnat de noi, președinte, CM, semnează
Grefie
| ← Pretenţii. Decizia nr. 499/2014. Tribunalul TELEORMAN | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 710/2014.... → |
|---|
