Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 448/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 448/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 917/292/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 448
A P E L
Ședința publică de la 13 octombrie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte - A. L. N.
Judecător - V. M.
Grefier - Ț. N.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta–reclamantă ., cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat A. I., din București, sector 1, .. 39, . civile nr. 403 din 29 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimatul-pârât H. P., cu domiciliul în .., având ca obiect – cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apel timbrat cu 25 lei taxa judiciară de timbru, achitată conform O.P. nr. 237/08.07.2014 și nr. 367/08.07.2014.
S-a făcut referat cauzei de grefierul de ședință, care învederează că în procedura prealabilă s-a comunicat cererea de apel intimatei, iar aceasta nu a depus întâmpinare. De asemenea, se arată că apelanta-reclamantă . a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 alin. 3 NCPC
În conformitate cu dispozițiile art. 131 rap. la art. 95 pct. 2 NCPC, tribunalul verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competent să soluționeze cauza de față.
Făcând aplicarea disp. art. 238 rap. la art. 482 NCPC estimează durata procesului la o zi.
În temeiul disp. art. 258, 255 coroborat cu art. 479 C. proc. civ. încuviințează proba cu înscrisurile atașate cererii de apel.
Nemaifiind cereri de soluționat sau probe de administrat și avându-se în vedere cererea de judecare a cauzei în lipsă, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele;
Prin cererea înregistrată la această instanță la nr._ din 27.03.2014 reclamanta S.C. C. V. SA, a chemat în judecată pe pârâtul H. P., solicitând ca în temeiul procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă prevăzută de art. 1025 și următoarele C.pr.civilă, instanța să îl oblige la plata către reclamantă a sumei de 72,52 de lei debit principal și 306,41 lei venituri accesorii: 36,81 lei penalități energie, 216,68 lei taxă debranșare și 52,92 lei taxă de debranșare, precum și restituirea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii în fapt, reclamanta a arătat că între furnizor și debitor în calitate de consumator s-au desfășurat relații comerciale ce au constat în furnizarea de către creditoarea . de energie electrică către debitoare. Contravaloarea energiei electrice furnizate către debitor a fost facturată cu mai multe facturi.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1025-1032 Cod procedură civilă.
În dovedire reclamanta a depus în copie la dosar următoarele înscrisuri: interogatoriu (f.10), anexa la formularul de cerere( f.11-12), contract cadru de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari, la tarife reglementate (f.13-21), fișa cont din 06.02.2014 ( f. 22 ), facturi emise de reclamantă (f.23 - 36).
În temeiul art. 1029 alin.3 Cod de procedură civilă, la data de 31 martie 2014, a fost comunicat pârâtului formularul de răspuns, însoțit de copia formularului de cerere și copii de pe înscrisurile depuse de reclamantă, urmând ca în termen de 30 de zile de la comunicare, acesta să depună la dosar formularul de răspuns completat corespunzător, ori să răspundă prin orice alt mijloc, însoțit și de înscrisurile de care înțelege să se folosească în cauză. Pârâtul nu s-a conformat disp. art. 1029 alin.4 Cod procedură civilă.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse de reclamantă
Prin sentința civilă nr. 403 din 29 mai 2014, Judecătoria Roșiori de Vede a admis în parte cererea cu valoare redusă, formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul H. P., domiciliat în comuna Vedea, . și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 72,52 lei, obligație principală reprezentând contravaloare energie electrică consumată și neachitată.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind veniturile accesorii în sumă de 306,41 lei reprezentând penalități energie electrică 36,81 lei, taxă debranșare 216,68 lei și penalități taxă debranșare/branșare în sumă de 52,92 lei.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuielile de judecată în sumă de 50 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, între cele două părți s-au derulat raporturi juridice de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, raporturi în temeiul cărora reclamanta i-a furnizat pârâtului energie electrică la locul de consum, respectiv imobilul situat comuna Vedea, ., iar acesta din urmă avea obligația să achite contravaloarea energiei electrice, în valoare de 72,52 lei credit principal ce nu include alte venituri accesorii, și alte venituri accesorii în sumă de 306,41 lei, care se compun din penalități energie electrică 36,81 lei și taxă debranșare 216,68 lei plus penalități la taxa de debranșare în sumă de 52,92 lei. Pentru atestarea obligației de plată de către pârâtă, reclamanta a emis facturile depuse în copie la filele 23-36 din dosar, pentru suma menționată de 72,52 lei c/val. energie electrică și suma de 306,41 lei, venituri accesorii, comunicate debitoarei cu ajutorul operatorului național unic din domeniul serviciilor poștale.
Instanța a reținut că facturile respective au fost acceptate la plată de către pârât prin necontestare, întrucât, conform art.156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice aprobat prin HG nr.1007/2004, pârâtul avea posibilitatea să conteste valoarea facturilor și să comunice acest fapt furnizorului în termen de 15 zile de la primire, însă nu a dovedit acest fapt.
În aplicarea dispozițiilor art.6 din Legea nr.82/1991, factura fiscală este un document justificativ care stă la baza înregistrărilor în contabilitatea furnizorului, ea fiind un mijloc de probă cu privire la operațiunea facturată și existența unui contract comercial consensual pentru care părțile nu au confecționat un instrumentum, așa cum statuează Î.C.C.J Secția comercială prin Decizia nr.1017/26.03.2009 .
Potrivit dispozițiilor art. 54 din Legea nr.13/2007 privind energia electrică „consumatorul este obligat să plătească contravaloarea energiei consumate”.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-reclamantă ., care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii capătului de cerere cu privire la obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere și a taxei de debranșare.
A menționat că valoarea pretențiilor este în cuantum de 378,93lei, din care 72,52 lei reprezintă contravaloare energie electrică, iar 89,73 lei reprezintă penalități și 216,68 lei – taxa de debranșare, precizând că solicită contravaloarea penalităților, nu dobânda, întrucât obiectul cererii sale este întemeiat pe relații contractuale, iar pentru serviciile prestate și neachitata la termen s-au calculat penalități conform art. 14 alin.1 din contractul cadru de furnizare a energiei electrice.
A mai susținut că față de contravaloarea debitului pârâtul nu a făcut dovada că nu datorează această sumă, iar prin energia consumată de către pârât fără achitarea acestuia, se naște un prejudiciu în patrimoniul apelantei. În cauza de față prejudiciul există, fiind de natură patrimonială, contravaloarea energiei consumate și neachitate – cert și neacoperit, energie electrică furnizată conform contractului cadru.
În dovedirea cererii de apel a depus înscrisuri ( f. 9-13)
Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.
În cursul cercetării judecătorești a apelului a fost administrată proba cu înscrisuri, respectiv s.civ. 403/29 mai 2014, duplicat preaviz notificare – f. 10-11.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 479 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând întregul material probator administrat, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de control judiciar, se constată că în cauză, apelanta pârâtă nu a făcut nici o dovadă în sensul existenței unui contract încheiat cu intimata pârâtă având ca obiect furnizare energie electrică.
Un contract încheiat în formă scrisă, permite unui judecător independent și imparțial să facă o dreaptă judecată în acord cu obligațiile ce-i revin conform art. 22 C. proc.civ. În cauză, prezența unui contract încheiat în formă scrisă, ar fi permis judecătorului să determine în mod obiectiv forma pe care a îmbrăcat-o acordul de voință al părților inclusiv sub aspectul obligațiilor de plată a penalităților pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligațiilor asumate prin contract, precum și sub aspectul sancțiunilor și condițiilor în care acestea pot interveni.
Așa fiind, în mod corect a apreciat instanța de fond că nu poate determina nivelul penalităților în lipsa unui contract. Motivarea apelului sub aspectul existenței obligației de plată și al nivelului penalităților nu poate fi primită, întrucât aceste mențiuni trebuie să fi fost însușite anterior de partea care se obligă prin semnarea contractului, aceasta fiind de esența libertății de voință, principiu în materia contractuală.
In ceea ce privește taxa de debranșare, față de lipsa contractului în formă scrisă, instanța nu poate determina nici condițiile în care poate interveni această sancțiune, așa încât se apreciază că și aceste pretenții sunt neîntemeiate.
Apelanta, atât prin cererea de chemare în jduecată, cât și prin cererea de apel, dorește obținerea de beneficii juridice, în lipsa oricăror mijloace de probe legale, pertinente și concludente și care să permită instanței să-și formeze o convingere legitimă cu privire la temeinicia pretențiilor afimate. Fiind vorba de un contract, dovada efectelor acestuia trebuie să fie făcută cu înscrisuri care să nu permită adoptarea de soluții neconforme realității contractuale, consecință a acordului de voință al părților.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 C. proc. civ. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta–reclamantă ., cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat A. I., din București, sector 1, .. 39, . civile nr. 403 din 29 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimatul-pârât H. P., cu domiciliul în comuna Vedea, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. L. N. V. M. Ț. N.
Red.și thred.VM
12.11.2014/4 ex.
d.f._
j.f. N. M.
Judecătoria Roșiori de Vede
. data de
.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 695/2014.... | Succesiune. Decizia nr. 96/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
