Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 317/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 317/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 2250/87/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 317
APEL
Ședința publică de la 03 septembrie 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte – V. M.
Judecător – F. M.
Grefier – I. M.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul D. G., procurator al Bădai C. cu domiciliul în București, sector 5, .. 4, .. 2, . civile nr. 184 din 21.05.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimații I. P., domiciliat în T. M., ., județul Teleorman, și B. E. Judecătoresc B. C., cu sediul în București, calea 13 septembrie, nr. 231 A, ., având ca obiect – încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul D. G., asistat de avocat C. I. în baza împuternicirii avocațiale nr._ pe care o depune în ședință publică și intimatul I. P., lipsă fiind intimatul B. E. Judecătoresc B. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei achitată cu chitanța nr._ din 26.08.2014 emisă de Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 5 București.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Avocat C. I. pentru contestatorul D. G., depune la dosarul cauzei înscrisuri cu privire la regulatorul de competență, arătând că Curtea de Apel București s-a pronunțat că acest birou de executor judecătoresc este competent să procedeze la executarea silită.
Avocat C. I. pentru contestatorul D. G., la solicitarea instanței, indică temeiul juridic al cererii ca fiind art. 317-318 vechiul Cod de procedură civilă și arată că, prezentul litigiu intră sub incidența legii vechi, dosarul datând din anii 2009-2010 și deși prin contestația în anulare a fost atacată decizia civilă 184 din 21.05.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman își menține susținerile că aplicabilă este vechea procedură civilă.
Tribunalul, față de împrejurarea că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată terminată cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile asupra fondului.
Avocat C. I. pentru contestatorul D. G., arată că instanța a fost în eroare, nu a înțeles când biroul executorului judecătoresc a procedat la executarea silită. B. executorului judecătoresc a fost stabilit prin regulatorul de competență. Mai arată că s-au specificat clar sumele care trebuiau executate. Instanța de fond a respins executarea silită și nu a motivat încheierea. Precizează că, hotărârea există de câțiva ani și nu poate fi pusă în executare, fiind în imposibilitatea de a intra în posesia sumelor de bani deoarece magistratul nu s-a aplecat corect asupra cererii. Totodată arată că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Intimatul I. P., arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele.
Creditoarea B. C., prin procurator D. G. și D. G. personal, au formulat cerere de încuviințare executare silită a sentinței civile nr.1053 din 12.09.2011 pronunțată de Judecătoria T. M. îndreptată prin încheierea dată la 29.09.2011 de Judecătoriei T. M. și a sentinței civile nr.209 din 26.02.2009 pronunțată de Judecătoria T. M..
Au depus la dosar în copie titlul executoriu, respectiv sentința civilă nr.1053 din 12.09.2011 pronunțată de Judecătoria T. M. îndreptată prin încheierea dată la 29.09.2011 de Judecătoriei T. M., sentința civilă nr.209 din 26.02.2009 pronunțată de Judecătoria T. M. și în copie procură autentificată sub nr.490 din 26.03.2013 la BNP M. G..
Prin încheierea din 9 august 2013 Judecătoria T. M. a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
Prin încheierea din 5.09.2013 Judecătoria Sectorului 5 București a constatat conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului de competență.
Prin sentința civilă nr.82 F din 5.11.2013 Curtea de Apel București a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei T. M..
Cererea a fost înregistrată sub nr._ din data de 14 ianuarie 2014.
Prin încheierea nr. 48 din 17.01.2014 instanța a respins cererea.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 209 din 26.02.2009 pronunțată de Judecătoria T. M. s-a dispus ca pârâta B. C. să primească sultă de la I. M._ lei și s-a dispus ca I. M. să plătească lui D. G. suma de_ lei.
Prin sentința civilă nr.1053 din 12.09.2011 pronunțată de Judecătoria T. M. în dosar 289/2010, s-a partajat averea succesorală rămasă de pe urma defunctei I. M. (I. P. soț supraviețuitor D. G., fratele defunctei) și s-a dispus ca B. C. să primească sultă de la I. P. 2422 lei iar D. G. să primească sultă de la I. P. 2422 lei. Prin aceeași sentință D. G. urma să plătească lui I. P. 346,27 lei cheltuieli de judecată după compensare.
Prin încheierea din 29.09.2011 pronunțată în dosar 289/2010 de Judecătoria T. M., a fost obligat I. P. să plătească lui D. G. 6572 lei iar lui B. C. 6574,5 lei.
Prin procura autentificată sub nr. 490 din 26.03.2013 la BNP M. G., B. C. a împuternicit pe D. G. să o reprezinte la B. E. Judecătoresc competent în vederea punerii în executare a sentinței civile nr.209 din 26.02.2009 pronunțată de Judecătoria T. M..
Cum prin sentința civilă nr.209 din 26.02.2009 pronunțată de Judecătoria T. M., I. M. a fost obligată să plătească_ lei către B. C. și suma de_ lei către D. G. și ulterior I. M. a decedat, procuratorul D. G. nefiind împuternicit a executa pentru B. C. sentința civilă nr.1053 din 12.09.2011 pronunțată de Judecătoria T. M. îndreptată prin încheierea dată la 29.09.2011 de Judecătoriei T. M., creanța menționată în cererea de executare formulată de creditorii B. C. și D. G., respectiv creanța în sumă de_ lei, nu este certă în sensul că nu este stabilită câtimea creanței pentru fiecare dintre creditori; în încheierea din 31.07.2013 a Biroului E. Judecătoresc B. C., menționându-se că debitorul I. P. nu și-a executat obligația de plată a sumei de_ lei, creanța nefiind determinată în câtimea ei separat pentru fiecare dintre creditori, mai mult sentința civilă nr.1053 din 12.09.2011 pronunțată de Judecătoria T. M. privește pe B. C. fiind necesară o încheiere de îndreptare în ceea ce privește numele creditoarei în sensul ca să se dispună îndreptarea numelui creditoarei din B. C. în B. C., se va respinge ca nefondată cererea de încuviințare a executării silite formulată de B. E. Judecătoresc B. C. privind pe creditorii B. C., prin procurator D. G. și D. G. și debitorul I. P..
Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea B. C. prin procurator D. G..
În motivarea apelului s-a arătat că încheierea este nelegală întrucât creanța este certă, debitorul I. P. având de achitat sume egal creditorilor, suma totală fiind de 34 481 lei.
Prin decizia civilă nr. 184/_ Tribunalul Teleorman a respins ca nefondat, apelul civil declarat de apelantul-creditor D. G., procurator pentru Bădai C., împotriva încheierii civile nr. 48 din 17 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimatul-debitor I. P., și intimatul-petent B. E. Judecătoresc B. C. .
Pentru a decide astfel Tribunalul a reținut că, instanța de fond a respins cererea de încuvințare a executării silite întrucât există neconcordanță între persoana în numele căreia a acționat mandatarul și titulara creanței din titlul executoriu invocat, în sensul că, cererea de încuvințare a executării este făcută în numele creditoarei B. C. iar din titlul executoriu nu reiese că ar exista un creditor cu acest nume, în titlul executoriu fiind B. C..
Reținând că, nu s-a făcut dovada împrejurării că este vorba de același creditor, respectiv că a existat o eroare materială ce ar fi fost îndreptată, a apreciat corect prima instanță când a respins cererea de încuviințare exectare silită.
Cât privește critica privind caracterul cert sau nu al creanței a apreciat că, aceasta nu va fi analizată față de soluția vizând titularul dreptului de a solicita executarea silită, ce are prioritate.
Împotriva acestei decizii a formulat contestatie în anulare, contestatorul D. G., solicitând admiterea contestatiei în anulare, anularea deciziei civile nr. 184/_ pronunțată de Tribunalul Teleorman.
În motivarea contestatiei a arătat că, decizia tribunalului se bazează pe o greșită aplicare a dispozițiilor legale, în sensul că, instanța de fond a motivat respingerea cererii de încuviințare prin faptul că nu este stabilită câtimea creanței pentru fiecare creditor în parte, însă, în calea de atac a stabilit această câtime pentru fiecare creditor, așa încât se impune admiterea contestației în anulare.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317, 318 C..
A depus la dosarul cauzei xerocopia deciziei civile nr. 184/_ .
Tribunalul, examinând contestatia în anulare formulată în raport de dispozițiile art. 503 – 508 C., constată cererea neîntemeiată, pentru considerentele ce succed:
Obiectul contestației în anulare este reglementat diferit în funcție de motivele pentru care se poate exercita această cale extraordinară de atac.
Potrivit alin. (1) al art. 503, pentru motivul legat de neregularitatea procedurii de citare, hotărârile susceptibile a fi atacate cu contestație în anulare sunt toate hotărârile definitive, astfel cum sunt definite de dispozițiile art. 634 C..
Alineatele (2) și (3) ale art. 503 reglementează o altă . motive pentru care se poate exercita calea de atac a contestației în anulare, dar care privesc exclusiv hotărârile instanțelor de recurs și hotărârile instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
Din perspectiva dispozițiilor textului de lege menționat se reține că, se poate exercita contestația în anulare împotriva oricărei hotărâri definitive însă numai pentru un singur motiv, anume atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata - este cazul de contestație în anulare obișnuită, pentru motiv de nelegală citare.
Aceleași dispoziții însă prevăd și cazul de contestație în anulare specială, care se poate exercita împotriva hotărârile instanțelor de recurs și cele ale instanțelor de apel nesupuse recursului atât pentru motivul nelegalei citări, prevăzut de alin. (1), cât și pentru o . alte motive expres și limitativ prevăzute, de alin. (2) al art. 503, privitoare la necompetență, alcătuirea instanței, eroarea materială, omisiunea cercetării unui motiv de casare, omisiunea pronunțării asupra unui recurs sau apel.
Din motivatia expusă de contestator în cuprinsul contestatiei sale, Tribunalul reține că acesta este nemultumit de modul cum a fost soluționat apelul declarat împotriva sentinței instanței de fond, în sensul respingerii ca nefondat a acestuia.
Astfel cum a fost prezentată motivatia contestatiei si raportat la împrejurarile spetei, Tribunalul reține că, aceasta nu poate fi subsumată motivelor de contestație în anulare strict si limitativ prevazute de lege, situatie ce impune respingerea cererii contestatorului ca nefondată.
Contestatia în anulare este o cale extraordinara de atac, de retractare, comună și nesuspensivă de executare, deciziile emise de o instanta în apel putând fi anulate numai în mod exceptional si doar atunci când se constata ivirea unui caz strict prevazut de lege, neexistând pentru contestator dreptul de apel la apel, astfel cum, în realitate, se doreste.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul D. G., procurator al Bădai C. cu domiciliul în București, sector 5, .. 4, .. 2, . civile nr. 184 din 21.05.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimații I. P., domiciliat în T. M., ., județul Teleorman, și B. E. Judecătoresc B. C., cu sediul în București, calea 13 septembrie, nr. 231 A, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 3.09. 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. M. F. M. I. M.
Red. V.M . - 23.09. 2014
Thred. I.M.- 24.09. 2014- 5 ex
.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 824/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 798/2014.... → |
|---|
