Cereri. Decizia nr. 136/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 136/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 3185/329/2010*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 136
RECURS
Ședința publică de la 11 aprilie 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte – A. L. N.
Judecător – S. L.
Judecător – V. M.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul-contestator Ț. F. domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 397 din 18 mai 2011, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimata S.C. R. Leasing România IFN S.A., cu sediul în București, ., etaj 3,4,5, având ca obiect – contestație la executare- repunere pe rol.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-contestator Ț. F., asistat de avocat H. Lușu V., lipsind intimata S.C. R. Leasing România IFN S.A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 97 lei achitată cu chitanța nr._ din 30.11.2011 emisă de Primăria Municipiului T. M., iar cererea de repunere pe rol a cauzei a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 48,50 lei, achitată cu chitanța nr._ din 10.04.2014, emisă de Primăria Municipiului T. M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, tribunalul verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competent să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.
La solicitarea instanței, recurentul-contestator Ț. F., prin avocat H. Lușu V., certifică pentru conformitate sentința civilă nr. 2064/2013 a Judecătoriei Sector 1 București aflată la fila 48 din dosarul cauzei, învederează că este irevocabilă, și față de aceasta, solicită admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei.
Instanța, față de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri de depus, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Avocat H. Lușu V. pentru recurentul-contestator Ț. F., având cuvântul, arată că executarea silită pentru suma de 46.000 lei a fost întemeiată pe dispozițiile art. 16 pct. 3, din contractul de leasing, conform cu care, odată cu desființarea contractului contestatorul a fost obligat să achite prețul ratelor rămase de achitate până la finalul contractului și valoarea reziduală a acestuia. Instanța de judecată a constatat că această clauză este nulă, fiind o clauză abuzivă, astfel că nu mai există temeiul pentru care a fost pornită executarea silită.
În concluzie, avocat H. Lușu V. pentru recurentul-contestator Ț. F., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației la executare și anularea formelor de executare. Precizează că, urmează să solicite acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin contestația la executarea înregistrată sub nr._ din 9 Noiembrie 2010 la Judecătoria T. M., contestatorul Ț. F. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata . IFN „ SA, ca prin hotărârea ce o va pronunța să anuleze formele de executare din dosarul de executare silită nr. 311/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc M. M. E. din T. M., să se constate reziliat contractul de leasing financiar nr._/15.09.2007 și să se constate că nu mai are niciun fel de obligație, de nicio natură, derivând din contractul sus menționat, fiind exonerat de orice penalitate.
Până la soluționarea contestației a solicitat suspendarea executării silite.
În motivarea contestației contestatorul - debitor a arătat că prin contractul de leasing financiar nr._/15.09.2007, a primit în posesie, în calitate de utilizator, autoturismul marca Renault Megane Sedan Manager cu . VF1LMSFB_ și nr. de înmatriculare_ cu clauză de cumpărare la sfârșitul perioadei de executare a contractului.
Contestatorul – debitor a mai arătat că a plătit redevența lunară până la data de 1 februarie 2009, însă din cauza problemelor economico - financiare, a încetat plățile în contul acestui contract.
La data de 30 martie 2009 a fost somat de creditoare pentru plata redevenței restantă timp de 60 de zile, apoi la data de 22 mai 2009 a emis notificarea de reziliere unilaterală a contractului de leasing financiar, moment de la care acest contract a fost reziliat.
Ca efect al rezilierii, la data de 3 iunie 2009 a predat autoturismul, ocazie cu care s-a încheiat procesul verbal de predare primire nr.1 din aceiași dată.
Ulterior, autoturismul a fost valorificat de către creditoare, prin vânzare, la o terță persoană.
Cu toate acestea a primit adresa nr. 311 din 25 octombrie 2010 a executorului judecătoresc M. M. E. din T. M. prin care i se face cunoscut că s-a pornit executarea silită prin înființarea popririi asupra salariului său pentru suma de 46.376,08 lei în baza titlul executoriu – contractul de leasing.
A susținut că executarea silită este lovită de nulitate pentru următoarele argumente:
Potrivit disp. art.387 cod proc civilă, care preved că orice executare silită poate începe numai după ce se comunică somația care să cuprindă titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită și termenul în care se poate executa de bună voie obligația. Ori, odată cu somația prevăzută de textul de lege mai sus menționat, somație emisă la data de 25.10.2010, contestatorul a primit și adresa de înființare a popririi emisă la aceiași dată.
Un alt motiv pentru care a formulat contestația la executare este acela care vizează valabilitatea titlului executoriu în baza căruia s-a pornit împotriva sa executarea silită, contractul de leasing financiar numărul_ din data de 15.09.2007.
Cum de la data de 22 mai 2009 a intervenit rezilierea acestui contract de leasing financiar creditoarea nu mai are un titlu executoriu valabil pe care să-și întemeieze creanța invocată, iar în lipsa unui asemenea titlu valabil face ca executarea silită pornită împotriva sa să fie nulă, nefiind îndeplinite condițiile art.372 din codul de procedură civilă.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 399 și următoarele cod proc civilă.
A anexat cererii ( în copie certificate): adresa nr.311/25.10.2010 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc M. M. E. din T. M., Notificarea de reziliere din 22.05.2009 și somația de plată din 30 martie 2009 emise de creditoare, procesul verbal de predare –primire nr.1/3.06.2009.
Intimata - creditoare a formulat întâmpinare (filele 94-97) prin care a solicitat respingerea contestației la executare, obligarea contestatorului - debitor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare a susținut, în esență, că urmare a neachitării ratelor de leasing, acceptate de către contestator, în conformitate cu dispozițiile art.15 din OG 51/1997 a procedat la rezilierea de drept a contractului de leasing prin notificarea nr.6062 din 22.05.2009 punându-i în vedere utilizatorului să efectueze plata sumelor restante și au procedat la reposedarea forțată a autoturismului, întocmindu-se procesul verbal de predare din data de 3 iunie 2009.
În dosarul de executare silită nr.311/2010 a solicitat recuperarea sumelor de bani pe care debitorul i le datorează, sume a căror plată acesta și le-a asumat, conform contractului de leasing.
Acesta le datorează suma de 7.185,65 euro ( la cursul BNR + 1 % conform art.6.1 din contract) reprezentând capitalul rămas de rambursat, respectiv dobândă, după diminuarea acestora cu suma rezultată din valorificarea autoturismului la un preț de 5.625 euro către D. G., conform facturii din 12.02.2010, plus suma de 6.789,72 lei reprezentând c/val. facturilor emise și neachitate – anexate la dosarul de executare - și suma de 2.942,92 lei penalizări calculate la sumele facturate de la data scadenței și până la data rezilierii contractului.
Sumele sunt datorate în conformitate cu art.17.3 din contractul părților.
Restituirea bunului ca și obligația de achitare a sumelor restante ce izvorăsc din contractul de leasing sunt obligații contractuale consecință a rezilierii.
Din oficiu, instanța a solicitat și a fost atașat la dosarul cauzei,în copii certificate, actele și lucrările dosarului de executare nr.311/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc M. M. E. din T. M..
Prin încheierea de ședință din data de 8 decembrie 2010, instanța a admis cererea de suspendare a executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr.311/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc M. M. E. până la soluționarea contestației la executare, pentru motivele reținute în încheiere.
Pentru dovedirea contestației la executare contestatorul a solicitat efectuarea unei expertize contabile care a fost realizată de către expert H. V. care, în raport de obiectivele solicitate și admise de către instanță a stabilit că suma datorată cu titlu de rate restante până la data rezilierii este de 7069,79 euro iar până la valorificarea bunului către terț este de 8474,19 euro.
Prin urmare, prin această expertiză s-a stabilit o datorie chiar mai mare decât cea pentru care s-a pornit executarea.
Prin sentința comercială nr. 397 din 18 mai2011, Judecătoria T. M. a respins ca nefondată excepția nulității absolute a executării silite pornită împotriva contestatorului Ț. F., domiciliat în ., în dosarul de executare nr.311/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc M. M. E. din T. M., la cererea . IFN S.A. București, cu sediul în București, Bulevardul Aviatorilor, nr.41, ., sector 1, pentru suma 46.376,08 lei în baza titlului executoriu – contractul de leasing financiar nr._/2007, excepție invocată de către contestator.
A respins contestația la executare silită formulată de contestatorul debitor Ț. F., ca nefondată.
A respins ca prematur formulată cererea pentru eliberarea cauțiunii în sumă de 4.637,60 lei achitată cu chitanța . nr._ din 7.12.2010.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între . IFN S.A. București, în calitate de locator și Ț. F., în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de leasing financiar nr._/15.09.2007, a primit în posesie autoturismul marca Renault Megane Sedan Manager cu . VF1LMSFB_ și nr. de înmatriculare_ cu clauză de cumpărare la sfârșitul perioadei de executare a contractului.
Contractul s-a încheiat pe o perioadă de 84 luni, cu o valoare reziduală de 594,85 euro plătibilă la sfârșitul contractului, valoarea totală a contractului fiind de 18.285,46 euro la care se adaugă prima de asigurare în valoare de 674 euro/ an.
Contestatorul – debitor a plătit redevența lunară până la data de 1 februarie 2009, însă din cauza problemelor economico - financiare a încetat plățile datorate în contul acestui contract.
La data de 30 martie 2009 a fost somat de creditoare pentru plata redevenței restantă timp de 60 de zile, apoi la data de 22 mai 2009 s - a emis notificarea de reziliere unilaterală a contractului de leasing financiar, moment de la care acest contract a fost reziliat.
Ca efect al rezilierii, la data de 3 iunie 2009 a predat autoturismul, ocazie cu care s-a încheiat procesul verbal de predare primire nr.1 din aceiași dată.
Ulterior, autoturismul a fost valorificat de către creditoare la data de 12 februarie 2010, prin vânzare, la o terță persoană, cu suma de 5.625 euro.
La solicitarea creditoarei a fost pornită executarea silită iar cu adresa nr.311/2010 din 25 octombrie 2010 a fost înființată poprirea pe salariul contestatorului obținut de la terțul poprit Inspectoratul Județean de Poliție Teleorman pentru suma de 46.376,08 lei reprezentând diferență de preț – 7185,65 euro, contravaloarea facturilor emise și neachitate – 6.789,72 lei și penalitățile calculate la sumele facturate conform contractului și în raport de data scadenței până la data rezilierii contractului – 2.942,99 lei -, la care s-au adăugat și cheltuielile de executare. Suma de 7185,65 euro este rezultatul diferenței dintre capitalul rămas de rambursat plus dobânda, adică suma de 12.810,65 euro minus suma de 5.625 euro obținută din valorificarea autoturismului la data de 12.02.2010.
La aceiași dată, B. M. M. E. a emis adresa nr.311/2010 ce a fost comunicată contestatorului - debitor înștiințându-l despre înființarea popririi.
În ceea ce privește susținerea contestatorului - debitor conform căreia executarea silită este lovită de nulitate pentru că nu au fost respectate prevederile art.387 cod proc. civilă, respectiv că s-a început executarea silită prin înființarea popririi asupra salariului său fără somație, instanța nu o poate primi pentru următoarele argumente:
Astfel, conform dispozițiilor art.387 alin (1) cod proc civilă „ în afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație (…)”, un astfel de caz fiind prevăzut de dispozițiilor art.454 alin (1) cod proc civilă, potrivit cărora „ poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu (…)” astfel cum a procedat și B. M. M. E..
Cât privește contractul de leasing nr._/15.09.2007 încheiat între părți, conform dispozițiilor art.8 din OG nr.51/1997, acesta constituie titlu executoriu.
Instanța a înlăturat și apărarea contestatorului - debitor potrivit căreia contractul de leasing a fost reziliat și ca urmare contractul de leasing a fost desființat, nemai existând un titlu executoriu valabil, întrucât operațiunea leasingului presupune mai multe „ contracte juridice” încheiate între părți în cadrul aceluiași act juridic, printre care și un contract de leasing propriu- zis ( de închiriere a bunului ce face obiectul leasingului) contract cu executare succesivă, precum și o promisiune de vânzare a bunului în beneficiul utilizatorului și în sarcina locatorului.
Conform art.15 din OG nr.51/1997 dacă în contract nu se prevede altfel, sancțiunea ce intervine în cazul în care locatarul/ utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, este rezilierea contractului de leasing.
Prin art.16.1 din contract părțile au prevăzut o clauză contractuală expresă de reziliere, de plin drept, fără punere în întârziere prin neplata unei rate de leasing timp de două luni consecutiv, restituirea autovehiculului, a ratelor de leasing scadente și neachitate precum și dreptul la daune interese egale cu cel puțin a ratelor de leasing rămase de plată și cu valoarea reziduală rămasă de achitat.
Tot la art.16.2 se prevede că în caz de reziliere unilaterală în condițiile prevăzute la art.16.1 utilizatorul este obligat să plătească locatorului toate sumele prevăzute de contract, inclusiv penalități de întârziere datorate până la data restituirii bunului, acestea fiind considerate ca drept contravaloare a dreptului de folosință și orice alte cheltuieli antrenate de recuperarea bunului și de executare silită.
Din actele dosarului de executare coroborate și cu concluziile raportului de expertiză, instanța a reținut că utilizatorul datorează, conform contractului, suma pentru care s-a pornit executarea.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat contestația la executare formulată de contestator ca fiind nefondată și pe fond, motiv pentru care a respinso.
În ceea ce privește cererea contestatorului pentru a se dispune prin această sentință eliberarea cauțiunii plătită pentru capătul de cerere privind suspendarea executării silite,instanța a respins cererea ca prematur formulată, având în vedere dispozițiilor art.723 ind.1 alin (3) cod procedură civilă conform cărora cauțiunea se restituie în condițiile în care nu sunt pretinse despăgubiri, după soluționarea irevocabilă a contestației la executare și expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de acest text de lege.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs recurentul – contestator Ț. F., acesta criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat recurentul – contestator că, în mod greșit, prima instanță a reținut că executarea silită a fost pornită în baza unui titlu executoriu valabil, deși contractul de leasing nr._/2007 a fost reziliat la data de 22 iunie 2009.
De asemenea, a susținut că executarea silită privește o sumă mult mai mare decât cea reală, din raportul de expertiză întocmit de expert Odihnă V. rezultând că suma de 46.376,08 lei, pentru care s –a început executarea silită, nu este datorată.
În drept, recursul va fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat .
A susținut că, în speță, rezilierea contractului a intervenit urmare a neexecutării obligațiilor contractuale de către recurentul – contestator, împrejurare care nu afectează caracterul executoriu al contractului.
În ce privește raportul de expertiză, a arătat că din concluziile acesteia rezultă că recurentul – contestator datorează rate restante și penalități de întârziere, în sumă de 9.022, 08 lei.
Prin încheierea din ședința publică din data de 27 ianuarie 2012, judecarea recursului a fost suspendată, conform art.244 alin(1) pct.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea dosarului nr._/299/2011, aflat pe rolul Judecătoriei Sector 1 București și având ca obiect constatare nulitate clauză abuzivă din contractul de leasig nr._/15.09. 2007.
La data de 4 decembrie 2013, recurentul - contestator a depus la dosar sentința civilă nr. 2064 din 6 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr._/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 București, cu mențiunea că este definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 14 martie 2014.
Tribunalul, analizând legalitatea și temeinicia hotărârii, față de criticile formulate și având în vedere înscrisurile noi depuse în recurs, constată recursul întemeiat, pentru considerentele ce urmează:
Prin sentința civilă nr. 2064 din 6 februarie 2013 a Judecătoriei Sector 1 București, rămasă definitivă și irevocabilă (f.48 – 50) s –a admis acțiunea formulată de reclamantul Ț. Forin ( apelant contestator în prezenta pricină) împotriva pârâtei . IFN „SA (intimată în cauza de față) și s-a constatat că dispoziția cuprinsă în art. 16 pct. 1 lit. iii) din contractul de leasing nr._/15.09.2007 încheiat între părți, este nulă absolut, constituind clauză abuzivă.
Din conținutul somației nr. 311/2010 din 25.10. 2010 (f.26 Dosar fond) rezultă că executarea silită a fost pornită împotriva apelantului contestator pentru recuperarea sumelor reprezentând diferență de preț, facturi emise și neachitate, penalități, cheltuieli de executare.
Potrivit art. 16 pct. 1 lit. iii din contractul de leasing încheiat între părți, în afara restituirii autovehiculului și a ratelor scadente și neachitate, locatorul are dreptul și la daune interese conform legii care sunt cel puțin egale cu ratele de leasing rămase de plată și cu valoarea reziduală rămasă de achitat.
Rezultă că executarea silită a fost pornită inclusiv în baza art.16 pct.1 lit. iii din contract – titlul executoriu.
Sentința civilă nr. 2064 din 6 februarie 2013, irevocabilă, prin care s –a constatat nulitatea clauzei contractuale de mai sus, în întregul său, se bucură de puterea lucrului judecat.
Prezumția de putere de lucru judecat presupune că cele statuate de o instanță să nu poată fi contrazisă de o instanță ulterioară, în procesul dintre aceleași părți, în care chestiunea litigioasă nu se suprapune în totalitate, ca obiect și cauză, cu cea anterioară
Se va reține, astfel, că executarea silită este nelegală, atâta timp cât clauza contractuală în temeiul căreia a fost pornită executarea silită cu privire la preț și facturi neachitate, a fost constatată nulă, efectele nulității producându-se retroactiv.
Este nelegală executarea silită, inclusiv sub aspectul penalităților de întârziere, accesorii ale debitului principal menționat în clauza contractuală constatată nulă.
Ca atare, conform art. 312 alin(3) raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă se va admite recursul și se va modifica sentința atacată în sensul admiterii contestației la executare și a anulării formelor de executare.
Față de considerentele pentru care s –a admis recursul, nu se mai justifică analizarea motivelor de recurs care privesc fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-contestator Ț. F. domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 397 din 18 mai 2011, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimata S.C. R. Leasing România IFN S.A., cu sediul în București, ., etaj 3,4,5.
Modifică sentința în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată.
Anulează formele de executare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11.04. 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. L. N. S. L. V. M. I. M.
Red. SL.- 9.05. 2014
Thred. PS.- 19.05. 2014 – 2 ex
Df.-_ Jud T. M.
Jf.- F. N.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 652/2014. Tribunalul TELEORMAN | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 797/2014.... → |
|---|
