Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 755/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 755/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 3686/292/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 755
APEL
Ședința publică de la 26 noiembrie 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte – G. P.
Judecător – R. G.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta-creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România- Direcția Regională de Drumuri și Poduri, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, împotriva încheierii civile nr. 1591 din 24 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul-debitor S. V., cu domiciliul în ., jud. Teleorman, și intimatul-petent B. E. Judecătoresc I. R. L., cu sediul în G., ., județ G., având ca obiect – încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-debitor S. V., personal, celelalte părți fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, apelul a fost insuficient timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei achitată cu ordinul de plată nr._ din 14.10.2014, apelanta nu și-a îndeplinit obligația de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 10 lei.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Intimatul-debitor S. V., depune la dosarul cauzei copii de pe chitanțe, în dovedirea faptului că a plătit amenda.
Tribunalul, față de împrejurarea că la dosar nu sunt formulate cereri prealabile, invocă, din oficiu, excepția insuficientei timbrării a cererii de apel și acordă cuvântul asupra acesteia.
Intimatul-debitor S. V., personal, având cuvântul, solicită admiterea excepției insuficientei timbrării a cererii de apel.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede, sub numărul_, la data de 17.10.2014, petentul - B. E. JUDECĂTORESC, I. R. L. prin executor judecătoresc I. R. L., a solicitat încuviințarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de Procesele – verbale de constatare a contravenției ., nr._/19.12.2011, . nr._/19.12.2011 și . nr._/19.12.2011, încheiate de creditoarea Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Bucuresti, pentru obligația de plată a sumei de 84 Euro.
În susținerea cererii, potrivit dispozițiilor art. 665 al. 1 C., la dosar au fost atașate următoarele înscrisuri în copie certificată de executorul judecătoresc pentru conformitate cu originalul: cererea de executare formulată de creditoarea Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, titlurile executorii reprezentate de Procesele – verbale de constatare a contravenției ., nr._/19.12.2011, . nr._/19.12.2011 și . nr._/19.12.2011, încheierea din data de 15.10.2014 a executorului judecătoresc prevăzută de disp. art. 664 alin. 1 C., precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru
Prin încheierea civilă nr. 1591 din 24.10.2014, Judecătoria Roșiorii de Vede a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de B. E. Judecătoresc I. R. L., prin executor judecătoresc I. R. L., de încuviințare a executării silite a titlurilor executorii reprezentate de Procesele – verbale de constatare a contravenției ., nr._/19.12.2011, . nr._/19.12.2011 și . nr._/19.12.2011, împotriva debitorului S. V., la cererea creditoarei Compania Națională De Autostrăzi Drumuri Și Drumuri – Direcția Națională De Drumuri Și Poduri.
Pentru a hotărî astfel, instanța, a reținut că prin că prin procesele-verbale de constatare a contravenției ., nr._/19.12.2011, . nr._/19.12.2011 și . nr._/19.12.2011 încheiate de intimată, numitul S. V. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 750 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 din OG 15/2002.
Prin același proces-verbal, numitul S. V. a fost obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum total de 84 euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 84 euro, creanță a cărei executare se solicită a fi încuviințată.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
În drept, potrivit art. 665 alin. 5 pct. 7 Cod procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă există alte impedimente prevăzute de lege.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Instanța a apreciat că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului S. V., astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de debitor, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța a apreciat că numitul S. V. nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația acestuia de a plăti suma de 84 euro nemaiavând nici un suport legal în prezent.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.”
În aceste condiții, instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în nici un fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei încheieri, a declarat apel apelanta-creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România- Direcția Regională de Drumuri și Poduri.
În motivare, a arătat că instanța de executare a respins cererea de încuviințare a executării silite motivând în mod netemeinic și nelegal că, în speță, ar fi incidente dispozițiile Legii nr. 144/2012 conform cu care „tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (…) aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
A precizat că, reiese în mod evident faptul că legiutorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 și au contestat în instanță tarifele de despăgubire, astfel norma instituită de art. II din Legea nr. 144/2012 având natură contravențională, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță. În baza acestor considerente, precum și a principiului de drept civil „dacă legea nu prevede, nici legiutorul nu are dreptul să o interpreteze” a solicitat să se constate că, în speța de față, dispozițiile legii nr. 144/2012 își au aplicabilitate.
A mai arătat că prin OG nr. 15/2002, legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatori români și străini, pentru vehiculele înmatriculate. Distinct de sanțiunea amenzii, textul de lege, astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului verbal de constatare a contravenției generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, respectiv luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumită sumă de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă.
A mai precizat că, considerentele de mai sus sunt susținute și de dispozițiile generale și obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedură necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlul executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție și pe fond fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Potrivit art. 655 alin. 5 NCPC încuviințarea executării silite poate fi respinsă numai dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie potrivit legii titlul executoriu.
De asemenea a mai arătat că, instanța de fond în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul pronunțării și deliberării încuviințării executării silite avea obligația să respecte dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă conform cu care: „ Dispozițiile Codului de Procedură civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedură Civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formulă executorie. „
Tot prin cererea de apel a învederat faptul că, potrivit art. 665 alin. 2 NCPC încuviințarea executării silite se face fără citarea părților, tocmai pentru faptul că procedura încuviințări executării silite se face fără citarea părților, procedură fiind necontencioasă iar legiuitorul a reglementat clar acest aspect. Prin urmare, în această fază, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesul verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia. În acest sens, în procedura necontencioasă a încuviințării executării silite, nu se impune ca instanța de executare să facă distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ICCJ, întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege, și nu instanța investită cu o cerere de încuviințare silită.
De asemenea, în ceea ce privește aprecierea instanței de fond că art. II din Legea nr. 144/2012 introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbale într-o anumită perioadă, a solicitat instanței de apel să constate că aceasta este nelegală și netemeinică. Prin Decizia nr. 112/06.03.2014 Curtea Constituțională a constatat că cele două categorii de persoane se afla în situații juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul diferit aplicat de legiutor, neputând fi reținută o încălcare a prevederilor art. 16 din Constituție.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 665 alin. 6 noul Cod de procedură civilă, art. 466 și următ. noul Cod de procedură civilă, art. 969 și următ. vechiul Cod Civil, precum și dispozițiile legale menționate în cererea de apel.
În ședința publică din data de 26.11.2014, instanța a invocat din oficiu excepția insuficienței timbrări a cererii de apel.
Excepția este întemeiată.
Potrivit art. 32 din OUG nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru, se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac.
De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
În conformitate cu dispozițiile art. 470 alin. (3) din Noul Cod de procedură civilă, „lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru, poate fi complinită până la primul termen de judecată, la care partea a fost legal citată”.
În speță, apelanta-creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România- Direcția Regională de Drumuri și Poduri, a fost citată cu mențiunea de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 10 de lei, pentru termenul de judecată din data de 26.11.2014, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o.
Ca atare, pentru considerentele de mai sus și față de caracterul absolut al excepției insuficienței timbrări, se va dispune anularea apelului, ca insuficient timbrat.
În fine, soluționarea apelului pe baza excepției de procedură privind insuficienta timbrare a acestuia, face de prisos analizarea, celorlalte aspecte și a motivelor de apel, care privesc fondul deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, apelul declarat de apelanta-creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România- Direcția Regională de Drumuri și Poduri, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, împotriva încheierii civile nr. 1591 din 24 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul-debitor S. V., cu domiciliul în ., jud. Teleorman, și intimatul-petent B. E. Judecătoresc I. R. L., cu sediul în G., ., județ G., ca insuficient timbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.11.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
G. P. R. G. I. M.
Red. G.P. 08.12.2014
Th.red IM. 08.12.2014/ 5 ex.
Df.-_, Jud. Roșiorii de Vede
Jf.- M. C. R.
.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 812/2014.... | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
