Contestaţie la executare. Decizia nr. 259/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 259/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 2489/335/2012*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 259
RECURS
Ședința publică de la 26 septembrie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – C. Doinița
Judecător – F. M.
Judecător – A. L.-N.
Grefier – T. S.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul-contestator C. C. domiciliat în orașul V., ., ..D, ., județ Teleorman, impotriva sentinței civile nr. 565 din 3 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria V. în contradictoriu cu intimata-creditoare P. orașului V. cu sediul în V., ., având ca obiect – contestație la executare.
Dezbaterile pe fond au avut loc la data de 19 septembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate prin încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când tribunalul, a amânat pronunțarea cauzei, pentru a oferi posibilitatea recurentului-contestator C. C., să depună concluzii scrise.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr._ 05.12.2012 la Judecătoria V., contestatorul C. C. în contradictoriu cu intimata P. V., a solicitat instanței caprin hotărârea care se va pronunța să se dispună anularea titlului executoriu nr. 2744/30.05.2012 și a procesului verbal de sechestru asupra bunurilor mobile nr._/08.11.2012 emise de intimată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că la data de 23.09.2003 i s-a concesionat de P. V. o suprafață de_ mp luciu de apă, Balta Crâng, situată în partea de Nord a extravilanului orașului V., prețul concesiunii fiind de 3100 lei/anual.
A mai arătat că obiectivul concesionat a avut o . vicii, era colmatat, digul era spart, balta era acoperită de vegetație și nu avea sistem de evacuare a apei pentru remedierea acestor situații fiind nevoit să efectueze o . cheltuieli și fiind în imposibilitate de a pune în valoare obiectivul.
Contestatorul a mai menționat că potrivit contractului de concesiune, a fost nevoit ca trimestrial să achite ratele stabilite, care deveneau din ce în ce mai mari, fără a cunoaște motivul acelor majorări.
În continuare, a mai precizat că la data de 24.11.2008 a achitat suma de 2800 lei, iar la data de 17.03.2009, suma de 2277,28 lei, lichidând astfel redevența către intimată. La aceeași dată i s-a adus la cunoștință că s-a reziliat contractul, deoarece nu a plătit la timp sumele datorate. În toamna anului 2008 a recoltat populația piscicolă din baltă și a eliberat obiectivul.
A mai susținut că la data de 10.12.2010 a fost notificat să plătească o nouă sumă, de 3956,71 lei, deși contractul fusese reziliat.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosar, procesul verbal de sechestru, titlul executoriu din 30.05.2012, contractul de concesiune, somație și titlu executoriu din 01.10.2008, chitanța nr._/17.03.2009, chitanța nr._/24.11.2008, notificări emise de P. V., somații, facturi privind plata redevenței și chitanțe.
La data de 20.02.2013, P. V. a depus întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție, tardivitatea acțiunii și lipsa calității procesuale pasive a intimatei, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
Excepția tardivității invocată de pârâtă a fost soluționată de instanță la data de 20.03.2013, fiind respinsă.
În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive, a invocat faptul că P. este doar o structură funcțională fără capacitate juridică, deci nu poate sta în proces, calitate procesuală având potrivit art.20 din Legea 215/2001, doar unitățile administrativ teritoriale. A invocat de asemenea și jurisprudența Tribunalului Teleorman Sentința civilă nr. 299/15.06.2011.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, având în vedere că nu au fost achitate de către contestator toate obligațiile fiscale rezultate din contractul de concesiune, începând cu data de 02.06.2011, astfel că respectivul contract a fost reziliat.
Prin sentința civilă nr. 815/24.04.2013 pronunțată de Judecătoria V. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, și în consecință, a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere că în raport de dispozițiile art. 21 și 77 din Legea nr. 215/2001, primăria nu are personalitate juridică și nu poate sta în proces în calitate de pârâtă, contestatorul în mod eronat chemând în judecată această instituție.
Contestatorul a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 815/24.04.2013 pronunțată de Judecătoria V..
Tribunalul Teleorman, prin decizia civilă nr. 542/19.07.2013, a admis recursul formulat de contestator, a casat sentința și a trimis-o aceleiași instanțe spre continuarea judecății.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei V., la data de 02.08.2013, sub nr._ .
Contestatorul a depus la dosarul cauzei note de ședință, înscrisurile de la filele nr. 28-36 și cerere precizatoare a obiectului contestației, la care a anexat înscrisurile de la filele nr. 42-60.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 565 din 3 aprilie 2014 a Judecătoriei V. s-a respins contestația la executare formulată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin contractul de concesiune nr. 8290/23.09.2003 P. orașului V., prin primar a concesionat prin licitație publică către contestator, luciul de apă –baltă Crâng HB451, T43 în suprafață de 32,200 mp, pe o perioadă de 25 de ani.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din contract „ prețul concesiunii este de 31.000.000 lei, vechi anual astfel cum rezultă din licitația publică din 08.09.2003 indexată cu rata inflației până la data aprobării concesiunii”.
La art.6 din contractul de concesiune s-a prevăzut că prețul concesiunii prevăzut la art. 5 va fi indexat anual cu rata inflației” .
De asemenea, la art. 9 din contract s-a prevăzut că „ întârzierile la plata ratelor trimestriale se vor penaliza, cu penalități zilnice de 0,06% din suma datorată, urmând că dacă întârzierile depășesc 30 de zile, să procedeze la retragerea concesiunii”.
La data de 02.05.2011, contestatorul datora către bugetul local suma totală de 18.103,71 lei, din care suma de 13.131 lei, cu titlu de impozite, taxe, amenzi, redevență și penalități de întârziere în cuantum de 4.972,71 lei.
A mai reținut că întrucât cea mai mare pondere în debitele restante datorate bugetului local o dețineau redevența și majorările pentru neplata la termen a redevenței conform contractului de concesiune nr. 8290/2003, prin notificarea nr. 5159 din data de 02.05.2011 a fost somat să achite debitele restante cu titlu de redevență și majorări până la data de 02.06.2011, în caz contrar contractul urmând să fie reziliat de plin drept în temeiul dispozițiilor art. 10 c.1 și 10 c.2 din contract.
Întrucât debitorul nu și-a achitat debitele restante începând cu data de 02.06.2011 contractul de concesiune nr. 8290/2003 a fost reziliat.
După rezilierea contractului de concesiune, contestatorul a efectuat parțial plăți în contul redevenței, respectiv sumele de: 3.000 lei la data de 11.11.2011, 1000 lei, la data de 13.02.2012 și 1000 lei, la data de 25.04.2012.
Prin titlul executoriu nr. 2744/30.05.2012, a fost stabilită o datorie totală în sarcina contestatorului C. C. în sumă de 18.920,28 lei, reprezentând debite restante anterior și debite curente cu titlu de impozite, taxe, amenzi, redevență și penalități de întârziere.
Potrivit dispozițiilor art. 136 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală „ în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente pentru stingerea acestora, vor proceda la acțiuni de executare silită, potrivit prezentului cod. organele fiscale care administrează creanțe fiscale sunt abilitate să aducă la îndeplinire măsurile asiguratorii și să efectueze procedura de executare silită”.
Dispozițiile art. 129 din OG nr. 92/2003 prevăd că „ Măsurile asiguratorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente. se dispun măsuri asiguratorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietatea debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea”.
Întrucât s-a apreciat că sumele datorate de către contestator nu au fost achitate și având în vedere vechimea acestora, unele dintre ele provenind din anul 2008, prin procesul verbal de sechestru înregistrat sub nr. 15.548/08.11.2012, s-a luat măsura sechestrării imobilului din V., .. 1, ., . proprietatea contestatorului.
A mai reținut instanța de fond că ulterior emiterii titlului executoriu nr. 2744/30.05.2012, contestatorul a continuat să efectueze plăți în contul datoriei, așa cum rezultă din adresa nr. 17.907/20.11.2013 emisă de P. V..
Astfel, în perioada cuprinsă între 30.05.2012 și 20.11.2013, contestatorul a achitat suma totală de 10.631 lei, după cum urmează: 500 lei, conform chitanței nr. 8648/06.08.2012; 500 lei, conform chitanței nr._/27.11.2012; 7131 lei, conform chitanței nr._/21.12.2012; 772,65 lei, conform chitanței nr._/21.12.2012 și 1727,35 lei, conform chitanței nr._/21.12.2012.
Întrucât în baza situației nr. 1956/19.11.2013 emisă de intimată, denumită „obligații de plată” emisă pe numele contestatorului s-a reținut că acesta înregistra debite în valoare totală de 9.972,65 lei, instanța de fond a respins ca neîntemeiată contestația la executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, contestatorul, care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, prin care a solicitat casarea hotărârii instanței de fond.
A motivat că, instanța de fond a nesocotit actele probatorii, din care a rezultat situația fiscală a contribuabilului, respectiv, plățile efectuate conform chitanțelor depuse la dosar și care demonstrează îndeplinirea obligațiilor până în decembrie 2008 ți începând cu 2009, când s-a reziliat contractul.
La data de 23 iulie 2014, recurentul a completat motivele de recurs, susținând în esență că nu mai are nicio datorie față de P. V., având în vedere că în anul 2008 a plătit suma de 6708 lei, iar în perioada 2011-decembrie 2012 a achitat suma de_ lei, astfel că nu mai puteau fi calculate alte penalități de întârziere.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În recurs, nu s-au depus înscrisuri noi.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în raport de criticile formulate, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, va admite recursul declarat, pentru considerentele care vor succede.
Prin contestația formulată, contestatorul a solicitat anularea titlului executoriu nr. 2744/30.05.2012 și a procesului verbal de sechestru asupra bunurilor mobile nr._/08.11.2012 emise de intimată.
Titlul executoriu (f.7 dosar fond) a cărei anulare s-a solicitat, a fost emis pentru neplata de către contestator a mai multor categorii de obligații fiscale (cheltuieli judiciare, amenzi, taxe auto, taxe salubritate, redevență contract concesiune și venituri din prestări servicii).
Contestatorul a susținut că și-a îndeplinit obligațiile fiscale față de P. V. încă din anul 2008, litigiul fiind generat în principal de aspectele care vizează, obligațiile rezultate din derularea între părți a contractului de concesiune nr. 8290/2003.
Sub acest aspect, se reține că deși, părțile au avut poziții divergente în ce privește data rezilierii contractului de concesiune, 2009, respectiv, 2011, instanța de fond nu a dispus administrarea de probe pentru a se stabili cu certitudine situația de fapt.
De asemenea, apreciază, instanța de recurs că, instanța de fond, în virtutea rolului activ, reglementat de art. 129 alin.5 C. proc.civ., trebuia să pună în discuția părților administrarea probei cu expertiză, pentru a se stabili dacă recurentul are debite către intimată și cuantumul acestora pe categorii de obligații fiscale, cu luarea în considerare a datei rezilierii contractului de concesiune și a plăților efectuate.
Neprocedând în acest mod, se apreciază că prima instanță, nu a făcut o cercetare reală a fondului cauzei, motiv pentru care, în baza art. 312 alin.3 C. proc. civ., se ca admite recursul declarat, casa sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul recursului declarat de recurentul-contestator C. C. domiciliat în orașul V., ., ..D, ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 565 din 3 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimata-creditoare P. orașului V. cu sediul în V., ..
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 septembrie 2014.
Președinte,Judecător, Judecător, Grefier, C. Doinița F. M. A. L. N. T. S.
Pt. Judecător F.M. ca urmare a
pensionării, se semnează de noi
Președinte,
Red.thred. CD
La 03.10.2014 – 2 ex.
D.f._
J.f. T. I.
Judecătoria V.
| ← Evacuare. Decizia nr. 104/2014. Tribunalul TELEORMAN | Anulare act. Decizia nr. 573/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
