Pretenţii. Decizia nr. 667/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 667/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 1544/292/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 667
APEL
Ședința publică de la 26 noiembrie 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte – G. P.
Judecător – R. G.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă ., prin avocat A. I. cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 39, . civile nr. 1415 din 27.06.2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. C., cu domiciliul în ., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 96 lei achitată cu ordinele de plată nr. 246 din 08.07.2014, nr. 462 din 29.07.2014 și nr. 1155 din 08.07.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că în procedura prealabilă intimatul-pârât nu a depus întâmpinare și că, apelanta-reclamantă .., prin cererea de apel a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, față de împrejurarea că la dosar nu sunt formulate cereri prealabile, iar apelanta-reclamantă ., prin cererea de apel, a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând constată următoarele:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Roșiorii de Vede și înregistrată la nr._ din 05.06.2014, reclamanta S.C. C. V. SA, a chemat în judecată pe pârâtul MIHAITA C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul la plata debitului în cuantum de 2668,20 lei, sumă compusă din 2520,55 lei contravaloarea facturilor de energie electrică neachitate; 147,65 lei reprezentând penalități calculate pentru fiecare zi de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaților bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare, cu cheltuieli de judecată, ocazionate cu recuperarea debitului.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că între societate și pârât s-a derulat un contract de furnizare a energiei electrice, pentru care s-a atribuit codul de abonat_ în baza căruia s-au emis facturile cuprinse în fișa contabilă atașată cererii, în valoare de 2668,20 lei.
În conformitate cu condițiile generale ale acestui contract reglementat prin act normativ, însușite de pârât, . avea obligația să furnizeze servicii de energie electrică iar pârâtul să achite valoarea acesteia în baza facturilor pe care le emitea, în termen de maxim 10 zile calendaristice de la înregistrarea facturilor la consumator (art.14 al.1 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice). Între părți este încheiat un contract de adeziune, având în vedere că prin Decizia nr. 57/1999, cu modificările și completările ulterioare, a A.N.R.E. au fost aprobate contractele–cadru pentru consumatorii de energie electrică. Acest act normativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României 623/1999 și nimeni nu poate invoca necunoașterea sa și neînsușirea clauzelor prevăzute în acesta, mai ales că prin art.33 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1007/2004, se prevede că furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare încheiat de un furnizor și un consumator.
Astfel, începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data de la care pârâtul a început să consume energie electrică, însușindu-și totodată toate obligațiile contractului – cadru de furnizare a energiei electrice. În dovedirea recunoașterii și însușirii derulării contractului stă și faptul că pârâtul a efectuat o . plăți, așa cum rezultă și din situația financiară anexată cererii. Pentru serviciile prestate și neachitate la termen s-au calculat penalități conform contractului (art.14 al.1) iar tariful aplicat este reglementat de către A.N.R.E. și publicat în Monitorul Oficiai ori de câte ori acesta suferă modificări. Creanța deținută față de pârât este exigibilă, data scadenței fiind la 10 zile de la emiterea facturilor.
De asemenea, reclamanta a mai arătat că facturile emise sunt acceptate la plată, ele fiind comunicate prin poștă, nefiind contestate de către pârât, conform art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice. Aceste facturi sunt emise într-un singur exemplar, potrivit Ordinului 1077/2001 privind condițiile în care se pot edita facturile fiscale cu regim special utilizate în activitatea financiară și contabilă. Rațiunea acestei autorizări, de a emite facturile într-un singur exemplar, exclude obținerea acceptului de plată a facturii în varianta clasică, a semnării de către client pe exemplarul doi.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 194 și următoarele Cod procedură civilă, art. 1350, 1538, Legea nr.123/2012, modificată și completată și Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999.
În baza art. 411 pct. 2 Cod procedura civila, reclamanta a solicitat judecata în lipsă.
În probațiune reclamanta a solicitat reclamanta a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză contabilă.
În dovedire, reclamanta a depus în copie la dosar următoarele înscrisuri: obiective expertiză, interogatoriu, proces-verbal de informare, corespondență mail, adresă emisă de C. DISTRIBUȚIE SA, cerere formulată de pârât, fișă cont, facturi, contract cadru de furnizare a energiei electrice a micii consumatori finali, industriali și similari, la tarife reglementate.
Pârâtul, nu a depus întâmpinare și fiind legal citat cu mențiunea prezentării personale la interogatoriu, nu s-a prezentat la instanță pentru a-și formula apărări.
Prin sentința civilă nr. 1415 din 27.06.2014 instanța a respins cererea ca neÎntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că din reclamanta pretinde că ar fi furnizat energie electrică pârâtului, iar pentru neplata la termen a facturilor emise, aceasta a calculat penalități, emițând facturile depuse la dosar în valoare totală de 2668,20 lei.
În drept, potrivit art. 969 alin. 1 din Vechiul cod civil (art. 1270 din Noul Cod Civil), convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante iar din interpretarea art. 1082 din Vechiul Cod civil (art. 1548 din Noul Cod Civil) instanța a reținut că în materie contractuală neexecutarea culpabilă a obligației se prezumă, revenind părții reclamante doar sarcina de a dovedi existența obligației decurgând din convenție, respectiv a obligației pârâtului de a achita contravaloarea energiei furnizate, probă care nu a fost făcută în cauză în nici un fel de către reclamantă.
Din dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă, instanța a reținut că revine reclamantei obligația de a-și dovedi pretențiile invocate.
Reclamanta nu a depus la dosar nicio dovadă din care să reiasă existența unui contract între reclamantă și pârât, contract care să fie semnat de părți în executarea căruia să fi fost emise facturile în cauză.
Facturile emise pe numele pârâtului nu au nicio forță probantă în ceea ce privește dovedirea existenței unui contract între părți, aceste fiind niște simple înscrisuri emise în mod unilateral de reclamantă și nu au fost semnate sau însușite în vreun fel de pârât, de esența înscrisului sub semnătură privată fiind existența semnăturii părților de la care emană.
De asemenea, instanța consideră ca nefiind întemeiate nici susținerile reclamantei potrivit cărora facturile emise au fost acceptate de către pârât, întrucât acesta nu le-a contestat în condițiile art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice.
O asemenea susținere nu poate fi primită atâta timp cât la dosar nu există nicio dovadă a faptului că aceste facturi au fost comunicate pârâtului, simpla lor existență neputând fi echivalată cu comunicarea lor către pârât.
Instanța a apreciat că formularul necompletat și nesemnat al contractului cadru de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari, la tarife reglementate filele 57 – 60, nu poate fi considerat ca fiind materializarea contractului dintre părți atâta timp cât acest înscris nu poartă semnătura pârâtului, element esențial pentru dovedirea consimțământului la încheierea oricărui act juridic.
Faptul că reclamanta a fost autorizată să emită facturi doar într-un singur exemplar de către Ministerul de Finanțe, nu poate însemna că aceste facturi sunt emise în baza unui contract valabil încheiat, atâta timp cât la dosar nu a fost depusă vreo dovadă în acest sens.
De asemenea, nu poate fi primită nici apărarea reclamantei potrivit căreia nu este nevoie de contractul încheiat cu pârâtul întrucât contractele în materie sunt contracte de adeziune aprobate prin Decizia ANRE nr.57/1999, publicată în Monitorul Oficial, astfel încât nimeni nu poate invoca necunoașterea legii și neînsușirea clauzelor prevăzute în contractele cadru.
Instanța a considerat că această susținere este neîntemeiată, întrucât chiar dacă ar fi vorba de contracte de adeziune, reglementate prin lege, pentru ca drepturile și obligațiile rezultate din aceste contracte să ia naștere, este totuși nevoie de o manifestare de voință a părților în acest sens pentru a se naște raportul juridic respectiv.
Potrivit art. 1175 Cod Civil contractul este de adeziune atunci când clauzele sale esențiale sunt impuse ori sunt redactate de una dintre părți, pentru aceasta sau ca urmare a instrucțiunilor sale, cealaltă parte neavând decât să le accepte ca atare.
Așadar, faptul că un anumit contract este considerat de adeziune, în nici un caz nu poate însemna că pentru nașterea sa în mod valabil nu ar fi nevoie de manifestarea de voință a părților în acest sens.
Concluziile instanței cu privire la acest aspect sunt susținute de altfel tocmai de afirmațiile reclamantei făcute prin cererea depusă la dosar potrivit cărora în conformitate cu art. 33 din HG 1007/2004, furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul.
De asemenea, instanța a apreciat că înscrisurile depuse la filele 12-15 [corespondență mail (f.12), adresă emisă de C. DISTRIBUȚIE SA (f.13), cerere formulată de pârât (f.14)] nu pot fi considerate ca fiind materializarea contractului dintre părți și nici nu pot suplini acest contract.
Instanța a considerat că nu poate fi primită acțiunea formulată doar cu motivarea lipsei pârâtului de la interogatoriu, întrucât așa cum prevăd dispozițiile art. 358 NCPC, acest aspect trebuie să se coroboreze în mod necesar și cu alte probe administrate, ceea ce nu se întâmplă în prezenta cauză.
Instanța a considerat că în analiza oricărei cereri de chemare în judecată ce are ca obiect obligarea pârâtului la plata unei sume de bani, trebuie verificate condițiile referitoare la creanța invocată, respectiv certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea acesteia, aceste condiții nefiind incidente numai în cadrul procedurii speciale a ordonanței de plată.
Având în vedere cele expuse instanța a apreciat ca în cauză reclamanta nu a făcut dovada existenței între părți a unui raport juridic civil și, cu atât mai mult, nu a făcut dovada existenței unei creanțe certe sau a existenței în sarcina pârâtului a unei obligații a cărei creditoare să fie reclamanta, și pe cale de consecință, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. C. V. SA care a solicitat schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea apelului se arată, în esență, că pârâtul a consumat energie electrică fie în temeiul contractului de furnizare a energiei electrice fie prin acceptarea facturilor emise.
Cu privire la faptul că nu există un contract semnat între părți instanța a interpretat greșit susținerile reclamantei. Începerea derulări relațiilor contractuale s-a realizat la data la care a început pârâtul să consume energie electrică și însușindu-și obligațiile contractului cadru de furnizare a energiei electrice. În dovedirea existenței contractului este și faptul că pârâtul a efectual o . plăți.
În dovedire s-au depus înscrisuri.
În drept au fost invocate dispozițiile art 466 și urm C Pr Civ.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că apelul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește facturile fiscale invocate de apelantă conform art.6 din Legea nr.82/1991, factura fiscală nu este decât un document justificativ, care stă la baza înregistrărilor în contabilitate furnizorului sau prestatorului și a cumpărătorului, respectiv beneficiarului, ea fiind un mijloc de probă cu privire la operațiunea facturată, neavând calitatea de act juridic, nici chiar atunci când – ca în cauza de față – este invocată drept probă pentru dovedirea existenței unui contract comercial consensual, pentru care părțile nu au confecționat un instrumentum.
Potrivit art. 1175 Cod Civil contractul este de adeziune atunci când clauzele sale esențiale sunt impuse ori sunt redactate de una dintre părți, pentru aceasta sau ca urmare a instrucțiunilor sale, cealaltă parte neavând decât să le accepte ca atare.
Așadar, faptul că un anumit contract este considerat de adeziune, în nici un caz nu poate însemna că pentru nașterea sa în mod valabil nu ar fi nevoie de manifestarea de voință a părților în acest sens.
Față de cele ce preced tribunalul în temeiul art. 480 C. Pr. Civ. va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă ., prin avocat A. I. cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 39, . civile nr. 1415 din 27.06.2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. C., cu domiciliul în ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
G. P. R. G. I. M.
Red. G.P./23.12.2014
Th.red. I.M.- 29.12.2014- 4 ex.
Df._, Jud. Roșiorii de Vede
J.f. M. C. R.
Comunicat 2 ex. .
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 705/2014.... | Validare poprire. Decizia nr. 327/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
