Pretenţii. Decizia nr. 769/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 769/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 2452/339/2013
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 769
APEL
Ședința publică de la 08 decembrie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – A. L. N.
Judecător - V. M.
Grefier - P. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul – reclamant . prin Mandatar COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES SRL, cu sediul procesual ales în București, .. 39, . împotriva sentinței civile nr. 903 din 23 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatul - pârât P. I. cu domiciliul în A., .. 1, ., . și chematul în garanție M. D D. D. cu domiciliul în Z., .. 16 A, ., ., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista strigării cu prioritate a fost prezent intimatul – pârât P. I., asistat de avocat B. C., lipsind celelalte părți.
Instanța în contradictoriu cu dispozițiile art. 104 din R.O.I întrucât în procedura de citare este menționată ora 08:30 învederează că la ora 11:20 este acoperit acest viciu, astfel încât părțile lipsă dacă aveau dorința de a se prezenta se prezentau și nu se mai aducea atingere dreptului la apărare al acestora.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită.
- nu s-a depus de către apelanta-reclamantă și chematul în garanție relațiile solicitate de instanță la termenul din 10 noiembrie 2014;
Avocat B. C. depune la dosar împuternicire avocațială . nr._ și chitanțele . nr._ și . nr._ reprezentând onorariu avocat.
Având în vedere că la adresele formulate în data de 10 noiembrie 2014, nici apelanta reclamantă . și nici chematul în garanție M. D D. D. nu au găsit de cuviință să răspundă solicitări instanței de a comunica înscrisurile pe care instanța le considera legale, pertinente și utile soluționării cauzei, nu va mai insista în demersul său.
Avocat B. C. având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și nici probe de administrat.
Tribunalul luând act că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, deschide dezbaterile asupra fondului conform art. 392 Cod Procedură Civilă și acordă cuvântul în ordinea prevăzută de art. 216 Cod Procedură Civilă.
Avocat B. C. având cuvântul solicită respingerea apelului și arată că în mod legal instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune deoarece acțiunea a fost introdusă în data de 05 august 2013 iar termenul de prescripție de 3 ani a expirat în 2010.
Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanțelor depuse la dosar.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. sub nr._ din 5.08.2013, reclamanta . prin mandatar COFACE ROMÂNIA Credit Management Services SRL a chemat în judecată pe pârâtul P. I. din orașul Z., județul Teleorman, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 5523,54 lei contravaloare energie electrică, a sumei de 1748,98 lei penalități energie electrică, 133,05 lei taxă debranșare și 41,34 penalități taxă debranșare.
În motivarea cererii, creditoarea arată că între aceasta și pârât s-au desfășurat relații comerciale ce au constat în furnizarea de către reclamată de energie electrică către pârâtă, fiind emise mai multe facturi fiscale restante.
În susținerea cererii, a depus copie de pe contractul nr. 4988R/23.09.2001, facturile emise, tabel cu calculul penalităților, procură specială, corespondență între părți, declarații.
La data de 27.01.2014, pârâtul a depus întâmpinare prin care a arătat că a vândut apartamentul situat în Z., .. 16 A, ., ., la data de 13.11.2003, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6464 de BNP D. S..
A mai arătat că la data vânzării apartamentului energia electrică era achitată la zi, depunând acte în acest sens, fiind încunoștiințat furnizorul de schimbarea proprietarului.
A invocat prescripția dreptului material la acțiune și a arătat că nu datorează plata energiei, deoarece aceasta a fost consumată de către cumpărătorul apartamentului, numitul M. D. D., pe care l-a chemat în garanție, cererea fiind admisă în principiu de către instanță.
Prin sentința civilă nr. 903/_ , Judecătoria Z. a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru capetele de cerere privind obligarea la plata sumei de 5.523,54 lei contravaloare energie electrică și 1.748,98 lei penalități și a respins ca fiind prescrise acestea, în cauza având ca obiect pretenții formulată de reclamanta . prin MANDATAR COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES SRL în contradictoriu cu pârâtul P. I. și chematul în garanție M. D. D., ; a respins ca nefondate capetele de cerere privind obligarea la plata taxei de debranșare și a penalităților la această taxă., a respins cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect. ; a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 950 lei onorariu avocat către pârât.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, între părți, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 4988R/23.09.2001, care comportă semnătura pârâtului, în baza căruia s-au emis facturi fiscale .
Cu privire la excepția invocată, instanța a constatat că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3 și 7 din Decret 167/1958, întrucât dispozițiile art. 201 din Legea nr. 71/2011, sunt precise sub aspectul examinat, prescripția în discuție în speța de față, începând să curgă sub imperiul „legii vechi”, dispoziții care au fost avute în vedere la analizarea excepției.
Analizând facturile depuse în cauză, precum și fișa de cont din care rezultă că din data de 4 aprilie 2007 și până în prezent nu au fost efectuate plăți, și având în vedere că termenul de prescripție începe să curgă de la data scadenței facturării ultimului consum, din fișa de cont depusă la dosar rezultând că data scadenței ultimei facturi este la 21.08.2007, instanța a constatat că termenul de prescripție de 3 ani pentru formularea pretenției reclamantei s-a împlinit la data de 21.08.2010, înainte de data sesizării instanței (5.08.2013), iar cu privire la penalități de întârziere care au caracter accesoriu debitului cu privire la care sunt calculate, urmând soarta acestuia. Penalitățile se referă la debitul reprezentat de consumul facturat prin facturile depuse la dosar sau la debite anterioare, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Prin urmare, în temeiul art. 201 din Legea nr. 71/2011 rap. la art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, instanța a admis excepția dreptului material la acțiune pentru capetele de cerere reprezentând obligarea pârâtului la plata sumei de 5523,54 lei contravaloare energie electrică, a sumei de 1748,98 lei penalități energie electrică, constatând că sunt prescrise .
Cu privire la capetele de cerere privind obligarea pârâtului la plata taxei de debranșare și a penalităților la această taxă, instanța, analizând clauzele contractului încheiat între părți, a constatat că obligațiile de plată ale beneficiarului de energie electrică constau în plata contravalorii energiei electrice, iar urmare neplății facturii se percep penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere.
Potrivit art. 11 lit. c din capitolul 6 privind răspunderea contractuală din contractul încheiat de părți, urmare neplății obligațiilor mai sus expuse, se poate proceda la întreruperea furnizării energiei electrice, cu un preaviz de 3 zile lucrătoare, după cea de-a 30 zi calendaristică de percepere a penalităților, nefiind însă prevăzută în contract obligația consumatorului de a achita o taxă de debranșare urmare întreruperii furnizării energiei.
Analizând prevederile contractului încheiat între părți, instanța constată că pârâtul nu era obligat la plata taxei de debranșare, urmare întreruperii furnizării energiei electrice, nefiind incidentă situația în care se solicită reluarea furnizării energiei, reglementată în contract, situație în care, având în vedere cele mai sus expuse, precum și caracterul accesoriul al penalităților solicitate pentru taxa de debranșare, în temeiul art. 1272 C civil, obligațiile pârâtului decurgând din conținutul contractului, a respins ca nefondate aceste capete de cerere.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de pârât, având în vedere faptul că pârâtul nu a căzut în pretenții, instanța a constatat că în cauză nu-și găsesc aplicarea disp. art. 72 alin. 1 C.pr.civ., așa încât a respins cererea de chemare în garanție ca fiind rămasă fără obiect.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de pârât, constând în plata onorariului avocațial în cuantum de 950 lei, instanța a constatat că sunt întemeiate, astfel că, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., a admis cererea și a obligat pe reclamantă la plata acestora către pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal, apelantul reclamant . prin MANDATAR COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES SRL solicitând, admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate cu consecința admiterii acțiunii .
Criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie a arătat că instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată fără a verifica aspectele ce țin de cercetarea fondului, pronunțându-se pe o excepție neprobată.
În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466 C. .
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 479 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată apelul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente.
Motivul de apel prin care se critică soluția instanței e fond pe considerentul că, în mod greșit prima instanță a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de intimatul pârât, fără a analiza aspectele ce țin de cercetarea fondului cauzei, se constată nefondat.
Prin dispozițiile art. 201 din Legea nr.71/2011 legiuitorul stipulează că rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv – 01.10.2011.
Întrucât contractul de prestări servicii nr.4988/_ a fost încheiat la data de_ , în raport de dispozițiie textului de lege menționat devin aplicabile prevederile vechiului cod civil.
Tribunalul reține că, prin hotărârea atacată, instanța de fond, făcând incidența dispozițiile articolului 1, articolului 3 și ale articolului 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al intimatului pârât și a constatat ca fiind prescris dreptul material la acțiune al apelantei reclamantei în ce privește pretențiile solicitate atât sub aspectul debitului cât și al penalităților de întârziere .
De menționat că, domeniul de aplicare al prescripție extinctive îl formează numai acele drepturi subiective civile ale căror acțiuni sunt prescriptibile extinctiv.
Drepturile de creanță sunt ocrotite prin acțiuni personale, numite în practică acțiuni „în pretenții”, fie că se întemeiază pe un contract civil, fie pe un fapt juridic, purtând numai denumiri diferite.
Potrivit dispozițiilor articolului 1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
În speță, corect a apreciat prima instanță că operează dispozițiile articolului 1 din Decretul nr.167/1958, raportat la prevederile articolului 3 și 7 alin.1 din același decret, motivat de faptul că obiectul cererii de chemare în judecată este unul patrimonial, iar dreptul material de a cere restituirea, este supus prescripției extinctive de 3 ani, prescripție care, pentru pretențiile aferente perioadei_ –_ , raportat la data introducerii acțiunii –_ , este împlinită .
Pe cale de consecință, în cauză a operat prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune al apelantului reclamant pentru pretențiile aferente perioadei_ –_ ; în ceea ce privește cuantumul penalităților de întârziere, acestea având caracter accesoriu, urmează soarta debitului principal în ceea ce privește prescripția extinctivă chiar dacă au fost emise ulterior .
Cum în cauză nu s-a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere a cursului prescripției extinctive, strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958, corect a apreciat prima instanță asupra excepției invocate de intimatul pârât.
Critica privitoare la faptul că prima instanță a soluționat excepția prescripției extinctive fără a cerceta fondul cauzei deduse judecății, este nefondată de vreme ce, dispozițiile art. 248 C., stabilesc imperativ obligația pentru instanță de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și a celor de fond care fac inutilă în tot sau în parte administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei.
Admițând excepția prescripției extinctive invocate de intimatul pârât, față de dispozițiile textului de lege menționat, corect a apreciat că nu se mai impune cercetarea fondului cauzei.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul apreciază că apelul declarat de apelantul reclamant este nefondat, urmând ca în temeiul dispozițiilor articolului 480 alin. 1 C., să îl respingă .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul – reclamant . prin Mandatar COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES SRL, cu sediul procesual ales în București, .. 39, . împotriva sentinței civile nr. 903 din 23 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatul - pârât P. I. cu domiciliul în A., .. 1, ., ., județ Teleorman și chematul în garanție M. D D. D. cu domiciliul în Z., .. 16 A, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 decembrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. L. N. V. M. P. C.
Red. th.red. V.M.
5 ex./21.12.2014
D.f._
J.f. S. C. E.
.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 329/2014. Tribunalul TELEORMAN | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 796/2014.... → |
|---|
