Pretenţii. Decizia nr. 144/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 144/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 1205/740/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 144
RECURS
Ședința publică de la 11 aprilie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – D. M. Nuți
Judecător – S. L.
Judecător – V. M.
Grefier – O. S.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul-reclamant S. M., cu domiciliul în A., .. 118, județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 3981 din 30.10.2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. L. de Fond Funciar A., cu sediul în A., ., județul Teleorman și Instituția P. municipiului A., cu sediul în A., ., județul Teleorman, având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, recurentul reclamant S. M., a fost reprezentat prin procurator S. T. și avocat T. M., iar intimatele pârâte C. L. de Fond Funciar A. și Instituția P. municipiului A., au fost reprezentate de consilier juridic Chesnoiu R. Postumia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 20,0 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată cu chitanța ., nr._ din 13.03.2014, emisă de Municipiul A. – D.B.F.T.I. - 83.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimatele pârâte au depus, prin serviciul de registratură al instanței, ”concluzii scrise”.
La interpelarea instanței, reprezentantele părților, apreciază că tribunalul este competent să judece cauza de față.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, tribunalul verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competent să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. 3 Cod procedură civilă.
Avocat T. M., pentru recurentul reclamant, solicită, ca o chestiune prealabilă, să se constate că cererea este timbrată corect.
Tribunalul, învederează că s-a revenit asupra timbrajului cererii, prin încheierea de ședință din data de 14 martie 2014.
Reprezentantele părților, arată că nu mai au alte probe noi de solicitat.
Instanța, față de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri de depus, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Avocat T. M., pentru recurentul reclamant S. M., având cuvântul, înțelege să critice sentința instanței de fond, pentru nelegalitate.
Apreciază că în mod greșit s-a obligat recurentul reclamant la plata sumei de 371,0 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 5,0 lei timbru judiciar, având în vedere, că în raport de dispozițiile art. 42 din Legea nr. 1/2000, acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și că această cauză este generată de Legea nr. 18/1991, obiectul cererii fiind – pretenții derivate din daune cominatorii – stabilite prin sentința civilă nr. 1292/20.05.2009, pronunțată de Judecătoria A..
De asemenea, precizează că temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă nu numai dispozițiile art. 998-999 cod civil 1864, dar și art. 64 din Legea nr. 18/1991, art. 5 litera „i” din H.G. nr. 890/2005, art. 1101, litra „a” din Legea nr. 18/1991 modificată, art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 și art. 42 din Legea nr. 1/2000.
Mai arată că intimații pârâți nu l-au pus în posesie pe recurentul reclamant, astfel încât, acestuia i s-a cauzat un prejudiciu prin lipsa de folosință.
În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, casarea sentinței instanței de fond, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic Chesnoiu R. Postumia, pentru intimatele pârâte C. L. de Fond Funciar A. și Instituția P. municipiului A., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de recurentul reclamant S. M., apreciind soluția pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, conform celor menționate în „concluziile scrise”.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 14 februarie 2013 la Judecătoria A., reclamantul S. M. a chemat în judecată pârâții C. L. de Fond Funciar A. și Instituția P. municipiului A., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să-i plătească suma de 4500 lei reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a suprafeței de 4,12 ha teren agricol pentru anul 2010, prin transformarea daunelor cominatorii la care pârâții au fost obligați prin sentința civilă nr.1292/20 mai 2009 pronunțată de Judecătoria A., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că atât pentru anul 2009 cât și pentru anul 2010 a fost lipsit de folosința suprafeței de 4,12 ha teren agricol, astfel încât înțelege să solicite transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii pentru anul 2010, acesta fiind lipsit de folosința terenului cu privire la care i-a fost stabilit dreptul de proprietate.
Mai arată reclamantul că pârâta C. locală nu a întocmit procesele verbale de punere în posesie decât în decembrie 2010 și, respectiv, ianuarie 2011, iar pârâtul Primarul municipiului A. i-a înmânat ulterior titlul de proprietate emis pentru suprafața de 4,12 ha teren.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 64 din Legea 18/1991, art.5 lit.i din HG 890/2005, art.110/1 lit.a din Legea 18/1991 modificată prin Legea 247/2005, art.7 al.7 din Legea 268/2001, art.42 din Legea 1/2000, art.998-999 C.civil.
În dovedirea pretențiilor sale, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriu, înscrisuri, sens în care a depus la dosar copie de pe decizia civilă nr.619R/2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman, copie de pe sentința civilă nr.1292/20 mai 2009 pronunțată de Judecătoria A., copie de pe procesul verbal de punere în posesie nr.104/2010 și 105/2011, copie de pe titlurile de proprietate emise pentru suprafața de 4,12 ha teren, expertiza tehnică în specialitatea agricolă.
La data de 27.02.2013 pârâta C. L. de Fond Funciar A. și Instituția P. municipiului A. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii formulate de către pârât ca neîntemeiată invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale de Fond Funciar având în vedere că această comisie nu are personalitate juridică și nici patrimoniu propriu astfel că nu pot fi dispuse măsuri cu caracter patrimonial în sarcina sa, iar pe fond arată pârâtele că despăgubirile solicitate de către reclamant sunt total nejustificate deoarece C. L. de Fond Funciar a acționat conform prevederilor legale în materia fondului funciar, parcurgând toți pașii legali care se impuneau pentru punerea în posesia a reclamantului, întâmpinarea fiind însoțită de înscrisuri (filele 22-57), întâmpinare prin care s-a solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul Curții de Apel București.
Prin încheierea de ședință din data de 09.04.2013 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. de Fond Funciar A., precum și cererea de suspendare a judecății cauzei.
La data de 25.03.2013 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare.
La data de 15.05.2013 pârâta C. L. de Fond Funciar A. și Instituția P. municipiului A. au depus note de ședință prin care au solicitat respingerea cererii formulate de către reclamantul S. M. arătând că este necesar ca reclamantul să facă dovada prejudiciului creat ca urmare a neexecutării totale sau parțiale a obligației debitorului și să dovedească întinderea prejudiciului pretins.
În cauză s-a dispus și a fost întocmit de către expertul P. L. raport de expertiză tehnică, cesta fiind depus la dosar la data de 10.09.2013.
Prin sentința civilă nr.3981 din 30 octombrie 2013, Judecătoria A., a admis excepția netimbrării acțiunii, invocată de pârâtă.
A anulat cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamantul S. M., domiciliat în A., ..118, județul Teleorman în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE FOND FUNCIAR A., cu sediul în A., ., județul Teleorman și INSTITUȚIA P. MUNICIPIULUI A., cu sediul în A., ., județul Teleorman, ca netimbrată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin încheierea din ședința publică din data de 11 septembrie 2013 a dispus obligarea reclamantului la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 371 lei și a timbrului judiciar de 5 lei, conform art. 1 și art. 2 alin(1) lit. c din Legea nr. 146/1997. Cererea de reexaminare formulată împotriva acestei încheieri a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 25 septembrie2013.
Cum reclamantul nu și – a îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, stabilită în sarcina sa, cererea a fost anulată, ca netimbrată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs recurentul – reclamant S. M., criticând-o ca nelegală.
A motivat recurentul – reclamant că în mod greșit a fost anulată acțiunea, ca netimbrată întrucât era scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 42 din Legea nr. 1 /2000.
Sub acest aspect, a susținut că acțiunea introductivă este rezultată din aplicarea Legii 18/1991, prin sentința civilă nr.1292/20 mai 2009 a Judecătoriei A., intimații – pârâți fiind obligați la întocmirea documentației pentru punerea sa în posesie, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei /zi de întârziere, de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la executarea obligației de a face.
A mai arătat că prin acțiunea dedusă judecății a solicitat transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii, temeiul de drept constituindu-l nu numai dispozițiile art. 998 – 999 Cod Civil ci și dispozițiile art. 64 din Legea nr. 18/ 1991, art. 5 lit. i din HG nr. 890/2005, art. 1101 lit. a din Legea 18/1991, art. 42 din Legea nr. 1/2000, astfel încât acțiunea rezultă din prevederile Legii 18/ 1991 și este scutită de plata taxei de timbru conform art. 42 din Legea nr. 1 /2000.
În drept, recursul a fost încadrat pe dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, art.15 lit. p și art. 18 alin(2) din Legea 146/1997 și art. 42 din Legea 1/2000.
Intimații – pârâți C. L. de fond funciar A. și instituția P. municipiului A. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului,ca nefondat .
Au motivat că, în mod corect, prima instanță a admis excepția netimbrării acțiunii întrucât aceasta nu are caracterul unei cereri căreia să – i fie aplicabile dispozițiile art. 42 din Legea 1/2000, cerere accesorie fiind cea prin care recurenta – reclamantă a solicitat plata daunelor cominatorii și nu cea privind daunele compensatorii.
De asemenea, atât recurentul – reclamant cât și intimații – pârâți au depus concluzii scrise.
În recurs nu s –au administrat probe noi .
Tribunalul, analizând legalitatea și temeinicia hotărârii, față de criticile formulate, constată recursul întemeiat.
Potrivit art. 42 din Legea nr. 1 /2000, cererile sau acțiunile din justiție, cererile accesorii și incidente, precum și intabularea titlurilor de proprietate rezultate din aplicarea Legii nr. 18/ 1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și a prezentei legi sunt scutite de taxa de timbru și de timbrul judiciar.
Este de necontestat că acțiunea recurentului – reclamant este o acțiune principală, prin care s –a declanșat procedura judiciară de față, și nu o cerere accesorie sau incidentală.
Pe de altă parte, în mod greșit prima instanță a reținut că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 42 din Legea nr. 1/2000.
Astfel, prin acțiune, recurentul – reclamant a solicitat obligarea intimaților – pârâți la plata sumei de 4500 lei, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului, urmare a transformării daunelor cominatorii la care au fost obligați intimații- pârâți prin sentința civilă nr. 1292 din 20 mai 2009.
Recurentul – reclamant a motivat, în esență, că prin sentința civilă de mai sus, intimata pârâtă a fost obligată să întocmească documentația pentru punerea sa în posesie și înmânarea titlului de proprietate, sub sancțiunea plății de daune cominatorii, respectiv că, a fost pus în posesie, formal, de-abia în decembrie 2010 - ianuarie 2011.
În drept acțiunea a fost întemeiată atât pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, ale HG 890 /2005 ale Legii nr. 268/2001 și art. 42 din Legea nr.1/2000, cât și pe prevederile art. 998 – 999.
Sentința civilă nr.1292/2009 a fost pronunțată în temeiul legilor fondului funciar, iar analizarea acțiunii de față presupune verificarea, în ce măsură, intimații pârâți, după pronunțarea sentinței civile de mai sus, au procedat la punerea în posesie a recurentului – reclamant și eliberarea titlului de proprietate conform art. 5 lit. i din HG nr. 890 /2005.
Este adevărat că temeiul general al răspunderii intimaților – pârâți este de natură delictuală, însă fapta ilicită invocată de recurentul – reclamant (inclusiv sub aspectul inacțiunii) este prevăzută de materia specială, cea a fondului funciar.
Că este așa, rezultă și din apărările formulate pe calea întâmpinării (f. 17 – 19 Dosar fond) prin care intimații – pârâți au arătat, în esență, că despăgubirile nu sunt justificate întrucât au acționat, „conform prevederilor legale în materia fondului funciar” pentru punerea în posesie a recurentului – reclamant.
Este adevărat că prin Decizia nr. XX / 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s –a stabilit că hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii este susceptibilă de executare silită, la cererea creditorului, în limitele daunelor compensatorii stabilite potrivit dreptului comun. Însă această decizie a fost dată în aplicarea dispozițiilor generale prevăzute de art. 5803 Cod Procedură Civilă, problema de drept supusă dezlegării neconstituind-o, în ce măsură, în cazul daunelor cominatorii acordate în baza legii speciale, creditorul datorează sau nu taxa de timbru în acțiunea de transformare a daunelor cominatorii în daune compensatorii.
Ca atare, în mod greșit, prima instanță a reținut că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 42 din Legea nr.1/2000, respectiv, că recurentul – reclamant nu este scutit de plata taxei judiciare de timbru .
În consecință, pentru considerentele de mai sus, reținând că, în mod greșit prima instanță a anulat acțiunea, ca netimbrată, se va admite recursul, conform art. 312 alin(3) și (5) raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se va casa sentința, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurentul-reclamant S. M., cu domiciliul în A., .. 118, județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 3981 din 30.10.2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. L. de Fond Funciar A., cu sediul în A., ., județul Teleorman și Instituția P. municipiului A., cu sediul în A., ., județul Teleorman.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11.04. 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. M. Nuți S. L. V. M. O. S.
Red. SL.-9.05. 2014
Thred PS.- 21.05. 2014 – 2 ex
Df . –_ Jud.A.
Jf.- M . I M.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 87/2014.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 329/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
